P. 1
SISTEME DE REACTIVITATE

SISTEME DE REACTIVITATE

|Views: 22|Likes:

More info:

Published by: gheorgheancapolitehnica on Oct 12, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/01/2013

pdf

text

original

CAPITOLUL II SISTEME DE REACTIVITATE

2.1. CERINTE Sistemul de reglare a reactivităţii este cunoscut şi sub numele de sistem de reglare, compensare şi siguranţă şi este destinat în principal exploatării sigure a reactorului la nivelul de putere dorit, schimbării nivelului de putere la pornire, oprire sau la modificarea regimului şi dă posibilitatea controlului subcriticităţii şi a opririi reactorului în cazul atingerii criticităţii în timpul încărcării lui. Sistemul de reglare a reactivităţii are rolul de a: -compensa modificarea reactivităţii la trecerea reactorului de la starea rece la cea caldă ca urmare a modificării temperaturii şi densităţii componentelor zonei active, -compensa variaţia reactivităţii odată cu variaţia compoziţiei izotopice a zonei active în urma arderii şi a acumulării produselor de fisiune. Aceste roluri sunt îndeplinite de partea sistemului denumită de obicei sistem de compensare. -produce sau compensa mici variaţii ale reactivităţii, astfel încât în gama de puteri uzuale a reactorului să se menţină parametri principali ai agentului de răcire şi ai ciclului termodinamic. Aceste variaţii se realizează la comanda operatorului sau a sistemului automat de reglare cu ajutorul barelor de reglare (manuale sau automate), existând posibilitatea utilizării şi a barelor de compensare în cazul în care variaţia reactivităţii depăşeşte eficacitatea barelor de reglare. Alegerea variantei (secvenţei ) de acţionare a anumitor bare face parte din concepţia generală a sistemului de reactivitate al unui anumit reactor. -elimină posibilitatea creşterii necontrolate a puterii şi de a opri rapid reacţia în lanţ în cazul unei avarii care ar conduce la deteriorarea gravă a reactorului sau a unui alt sistem sau echipament important. Aceasta funcţie este îndeplinită de sistemul de siguranţă , denumit şi sistem de oprire rapidă. Acţionarea acestui sistem se realizează cu impulsuri (după sistemul 2 din 3) de la aparatura de măsura a fluxului de neutroni şi a perioadei reactorului, ca şi de la alte aparate, la atingerea valorilor admisibile ale parametrilor măsuraţi. Principiul de funcţionare al sistemului de reglare a reactivităţii (pentru funcţiile de reglare, compensare şi siguranţă) este acelaşi: perturbarea locală sau generală a reactivităţii prin modificarea bilanţului de neutroni, ca urmare a introducerii unui material puternic absorbant. Acest material

În consecinţă. compensare şi siguranţă prezintă o largă varietate. Scăderea bruscă a puterii reactorului atrage modificarea regimului de temperaturi al componentelor zonei active. presiunea apei de răcire la condensator. s. -canale (după caz) în care se amplasează barele şi mecanismele aferente lor din zona activă. . Prin mecanism de acţionare se înţelege de regulă ansamblul format din motorul de acţionare. atunci puterea se poate modifica mai lent prin coborârea tuturor barelor de compensare şi reglare. În general. la blocul de comandă a sistemului de oprire rapidă se cuplează de regulă numai impulsurile de la aparatele de măsura care indică iminenţa situaţiilor celor mai periculoase. în timp ce barele sistemului de siguranţă sunt în afara ei. prin impulsul parametrului care indică avaria. Acestea se referă în primul rând la impulsurile de la aparatele de măsura care indică creşterea fluxului de neutroni şi scăderea perioadei reactorului. sistemul de transmisie/transformare a mişcării şi elementele de legătura. compensare şi siguranţă. fie la comanda operatorului reactorului. Toate acestea au un efect negativ asupra duratei de utilizare a instalaţiei. Aceste aparate sunt de obicei triplate şi alcătuiesc blocuri complet independente. Acţionarea sistemului de siguranţă opreşte procesul de producere a energiei în zona activă.absorbant poate lua forma unor bare sau poate fi diluat/dispersat în moderatorul sau agentul de răcire al reactorului.a.şi modificarea entalpiei şi a debitului agentului de răcire. dacă situaţia de avarie nu necesită întreruperea rapidă a reacţiei în lanţ. precum şi de la alţi parametri care certifică o avarie majoră. de exemplu LOCA (LOose of Cooling Agent). logica obişnuită în probleme de securitate nucleară. Acţionarea sistemului de compensare şi reglare ca un sistem lent de siguranţă se poate face fie automat. După aceeaşi logică se cuplează impulsurile de la aparatura de măsura care indică temperatura agentului de răcire la ieşirea din zona activă. mecanismele de acţionare pentru sistemele de reglare. -elemente de cuplare şi transmisie a mişcării. De aceea. care iau forma unor bare confecţionate din materiale puternic absorbante de neutroni. -mecanismele de acţionare a barelor. Sistemul de reglare a reactivităţii este format (atunci când se utilizează absorbanţi solizi) din: -elementele (organele) propriu-zise de reglare. debitul şi presiunea lui. după realizarea constructivă şi componentele acesteia şi după destinaţie.şocul termic. Barele sistemului de reglare şi de compensare se găsesc întotdeauna (parţial) în zona activă. care asigură funcţionarea nestânjenită a acestora. tensiunea pe barele serviciilor interne. logica de acţionare a sistemului fiind două din trei. fiind introduse numai în cazul unei avarii.

siguranţa în funcţionare este factorul principal de luat în consideraţie la proiectarea şi realizarea sistemelor de acţionare. Pentru a exista posibilitatea depistării la timp a defecţiunilor sistemului de reglare a reactivităţii. reducându-se costul instalaţiilor. Pentru înlăturarea acestui pericol. Pentru asigurarea securităţii nucleare. Eficacitatea necesară a sistemului se stabileşte neglijând din calcul grupa elementelor de siguranţă celor mai eficace. dar nu neapărat necesare. prin măsuri ca: dubla alimentare sau acţionare din surse independente. considerentele economice jucând un rol secundar.Totuşi. În afara de siguranţa în funcţionare a sistemului de siguranţă trebuie asigurată şi eficacitatea lui. în timpul exploatării. care . cum ar fi: . ele trebuie să îndeplinească o serie de cerinţe generale. pe elemente sau grupuri de elemente. Acţionarea sistemului trebuie să se facă independent. de la traductorul care dă impulsul de avarie până la mecanismul de acţionare. la primele instalaţii nucleare s-au utilizat toate mijloacele posibile. -dimensiuni de gabarit minime. şi avaria instantanee. care apare în momentul când este necesară întreruperea reacţiei sau care ea însăşi necesită întreruperea reacţiei. nu se ia în studiu. considerarea în calcul a situaţiilor celor mai defavorabile etc. -cantitate minimă de materiale constructive introduse în zona activă. Apariţia simultană a două sau mai multe avarii este puţin probabilă şi. operatorului reactorului trebuie să-i rămână posibilitatea opririi reacţiei nucleare. a tuturor verigilor sistemului. Defectarea sistemului de acţionare în timpul funcţionării reactorului este considerată avarie şi conduce la oprirea neîntârziată a reactorului. oricare ar fi avaria sistemului de siguranţă sau a reactorului (sau sistemelor lui) . care nu a fost descoperită timp îndelungat sau a cărei lichidare este de durată. pentru ca defectarea unui mecanism să nu împiedice acţionarea celorlalte. Analiza se face pornind de la ipoteza ca în nici un caz nu trebuie să se ajungă la catastrofă şi că . . Acumularea treptată a experienţei şi a cunoştinţelor a permis renunţarea la unele măsuri de prevedere excesive.siguranţa maximă de funcţionare în timpul dintre două opriri planificate ale reactorului. de obicei. Pentru aceste două cazuri se compară costul avariei ipotetice cu costul mijloacelor preîntâmpinării sale şi cu complicarea instalaţiei. Dintre avariile posibile luate în calcul la proiectarea sistemului de siguranţă se studiază două cazuri: avaria cu evoluţie lentă în timp. acesta trebuie să permită verificarea “din mers”.interşanjabilitatea mecanismelor. -posibilitatea verificării în mers şi a înlocuirii rapide a componentelor în cazul defectării lor.

autonome în asemenea grad încât în orice situaţie măcar unul dintre ele să funcţioneze. compensare şi siguranţă în ceea ce priveşte pasul de creştere a reactivităţii. De aceea. . fenomenul de autoreglare a reactorului este slab. -captura parazită a neutronilor în materialele constructive ale componentelor sistemului din zona activă trebuie să fie cât mai mică. De asemenea.posibilitatea înlocuirii componentelor sistemului şi accesibilitatea la părţile slab radioactive. viteza de variaţie şi erorile admise în aprecierea poziţiei organului de reglare. Pentru a se depăşi acestea limitări s-au făcut cercetări pentru perfecţionarea aparaturii de măsura a reactivităţii în domeniul puternic subcritic. Amplasarea şi construcţia canalelor sistemului trebuie făcute în strânsă legătură cu amplasarea zonelor de deservire. cu direcţia de curgere a agentului de răcire şi cu celelalte sisteme de bază ale reactorului. Astfel se admite în general un pas de 10-4 ΔK. Mai . după cum s-a menţionat mai înainte. trebuie să existe două sisteme de oprire rapidă (de siguranţă). la pornirea din stare puternic subcritică reactivitatea trebuie mărită cu paşi mici şi cu atât mai lent cu cât informaţiile despre compoziţia critică a zonei active sunt mai puţin precise. În strânsă corelaţie cu fenomenele de mai sus trebuie să se afle regimul şi posibilităţile de funcţionare ale sistemului de reglare. în primul rând cu sistemul de încărcare a combustibilului. fenomenul de autoreglare este mai puternic şi controlul puterii mai precis. pentru a preîntâmpina trecerea neobservată în domeniul supracritic. sunt: .amplasarea barelor sistemului trebuie făcută în aşa fel încât să ajute la uniformizarea distribuţiei de neutroni în zona activă. mai ales în zonele cu reactivitate ridicată. În orice regim (de putere sau de încărcare). Dacă modificarea temperaturii are un caracter lent variaţia reactivităţii se poate compensa şi cu mijloace cu acţionare lentă. dacă coeficientul de temperatură al reactivităţii nu este pozitiv. deoarece în timpul funcţionării pot apare defecţiuni. dublaţi de injecţie de absorbanţi lichizi în zona activă. o viteza de creştere de 10-4ΔK/s şi o eroare de măsură a poziţiei de 0. La putere mare. Amplasarea în zona activă a elementelor sistemului de reglare a reactivităţii trebuie făcută uniform. Cazul cel mai clar este cel al sistemelor cu absorbanţi solizi (bare) .2 10-4 ΔK ( unde ΔK=(K-1)/K ). De aceea este admisă creşterea mai rapidă a reactivităţii. cum ar fi sistemul de compensare. La putere mică. eficacitatea sistemului trebuie să fie superioară creşterii reactivităţii la scăderea bruscă a temperaturii sau la modificarea acesteia de la temperatura de lucru la valoarea pentru care reactivitatea este maximă.se consideră că se pot avaria. Alte condiţii care trebuie îndeplinite de sistemul de reglare a reactivităţii.

excesul de reactivitate este mic. Aşa cum s-a menţionat mai înainte. realizări şi experienţe s-a materializat în numeroase soluţii constructive. fie prin modificarea absorbţiei în combustibil. În cele ce urmează sunt prezentate şi soluţii unicat sau cu caracter mai original în scopul de a descrie mai complet varietatea tehnică şi de concepţie a realizării componentelor sistemului de reglare a reactivităţii. iar sistemul de compensare este aproape inexistent. Perioada de peste 30 de ani de căutări. o dată cu extragerea acestuia din zona activă pot apare creşteri mari ale fluxului de neutroni în moderatorul care îi ia locul ( efect “neutron trap”). O soluţie în acest sens a constituit-o cuplarea unui grup de elemente (bare) absorbante paralele ale sistemului de reglare la un singur mecanism de acţionare (sistem cluster) la reactoarele PWR. în asemenea situaţii trebuie luate măsuri pentru a împiedica accesul moderatorului în locul absorbantului extras. 2.2. . variaţiile de reactivitate fiind preluate de barele de reglaj. În continuare sunt prezentate componentele principale ale sistemului de reglare a reactivităţii. Datorită coeficientului de conversie ridicat reactoarele cu neutroni rapizi au pentru ardere o rezervă mică de reactivitate.trebuie avut în vedere şi că. Desigur că ar fi mai convenabil ca neutronii să fie absorbiţi în materiale fertile. barele sistemului de siguranţă. ca şi barele de compensare a scăderii reactivităţii datorită trecerii de la rece la cald. prin introducerea unui material care să-i ia locul. Acest material trebuie să aibă secţiune de absorbţie mică şi număr atomic suficient de mare pentru a avea calităţi moderatoare slabe. dintre care numai câteva au căpătat girul exploatării. iar compensarea ei nu înrăutăţeşte sensibil bilanţul de neutroni din reactor. -din considerente constructive numărul de treceri prin capacul sau fundul vasului reactorului (mai ales dacă e un vas de presiune) trebuie redus la minimum necesar. În reactoarele cu încărcare continuă sau la care încărcarea se face des. în reactoarele în care lungimea de difuzie a neutronilor termici în moderator este mai mică decât grosimea (raza) absorbantului. multe dintre soluţiile propuse dovedindu-se greoaie sau prea costisitoare. De aceea. se găsesc în mod normal în afara zonei active şi nu absorb neutroni. BARELE SI CANALELE DE REACTIVITATE Reactivitatea poate fi modificată acţionând asupra bilanţului de neutroni din zona activă fie prin modificarea numărului de neutroni care părăsesc reactorul (scurgerile). în moderator sau în absorbanţi special amplasaţi. pentru a se îmbunătăţi astfel ciclul combustibilului.

De exemplu. dar şi pătrată sau hexagonală (la unele reactoare de cercetare. sub forma unui fascicol (cluster) acţionat de . Cele mai răspândite şi mai dezvoltate sisteme de reglare a reactivităţii sunt cele cu bare absorbante. sub forma de plăci sau cruci amplasate între casete. în general sub forma unui tub cu rol de ghidare şi protecţie. la care încărcarea se face rar (12-18 luni). Ultimul sistem este mai simplu. introduse pneumatic în canale speciale. Pentru delimitarea spaţiului în care evoluează bara în reactor s-au prevăzut canale. El se utilizează în special ca sistem de oprire rapidă sau ca sistem de compensare a reactivităţii pe durata primelor şarje de combustibil. toate componentele sistemului fiind separate ermetic de restul zonei active. Prin poziţia tamburilor se realizează reflectarea totală sau parţială a zonei active. distribuite relativ uniform pe secţiunea casetei. Un alt mijloc posibil este variaţia concentraţiei apei uşoare în apa grea sau modificarea densităţii moderatorului. prin modificarea absorbţiei cu fisiune (cu casete combustibile conţinând absorbanţi consumabili). nu produce perturbaţii locale ale fluxului de neutroni. la reactorul ATR (250 MWt. cruciformă. diferite constructiv şi care acţionează asupra reactivităţii prin modificarea probabilităţii de absorbţie fără fisiune (cu absorbanţi special amplasaţi). La câteva reactoare de mici dimensiuni sau de cercetare s-a încercat reglarea scurgerii neutronilor prin deplasarea reflectorului executat sub forma unui inel care înconjoară zona activă. adică a grosimii reflectorului axial superior (PHWR Douglas Point). În funcţie de tipul reactoarelor există diverse sisteme de reactivitate. La PWR se utilizează bare subţiri. Φmax=2. Materialele absorbante se pot introduce în zona activă sub formă de bare sau în soluţie. Soluţii mai originale propuneau utilizarea unor bile absorbante. Au existat şi idei în care canalul barei era etanşat la ştuţurile sudate pe capacul şi/sau fundul vasului de presiune şi putea fi extras . cluster (bare deget) etc. La reactoarele cu apă grea scurgerea neutronilor se poate regla prin modificarea nivelului moderatorului. acoperiţi parţial cu hafniu. Forma geometrică a barei (şi respectiv a canalului) poate fi destul de diferită: cilindrică. tubulară. prin modificarea scurgerilor (modificând poziţia sau proprietăţile reflectorului). dar este mai complicat din punct de vedere al regimului chimic şi hidraulic. sau modificarea presiunii unui gaz absorbant în canale care traversau moderatorul . tubulară.5 1015 n/cm2s) reflectorul s-a executat sub forma unor tamburi de beriliu.Alta este situaţia în cazul reactoarelor cu apă sub presiune (PWR) sau în fierbere (BWR). Forma geometrică a barelor poate fi cilindrică. iar sistemul de compensare trebuie să acopere o rezervă mare de reactivitate. când reactivitatea este maximă datorită combustibilului proaspăt. datorită formei casetelor).

dar suficient de mic pentru a atinge eficacitatea necesară fără perturbarea exagerată a fluxului de neutroni. Asemenea materiale pot fi materialele de teacă: zirconiu (sau aliajele lui). La proiectarea barelor sistemului de reactivitate. Barele sistemului de reactivitate al PHWR La PHWR barele absorbante au rolul de control. -în cazul introducerii rapide a barelor de siguranţă trebuie avută în vedere posibilitatea accelerării maxime a barei în perioada iniţială (care se poate asigura cu ajutorul unui impuls dat de un arc precomprimat) şi a rezistentei hidraulice minime la începutul procesului. de proprietăţile mecanice sau anticorozive. pentru mărirea eficacităţii şi micşorarea vârfurilor locale ale fluxului de neutroni (datorate umplerii canalului cu moderator). precum şi interstiţiul dintre ele şi canale trebuie să permită libera deplasare. În acest sens trebuie ţinut seama de imprecizia posibilă a execuţiei şi montajului. partea activă a barei se continuă cu bare combustibile sau cu materiale înlocuitoare cu secţiune de absorbţie şi de împrăştiere mică. De aceea se prevăd jocuri şi elemente de ghidare. îmbinări sau cuplaje cu conuri de centrare. Pentru exemplificare sunt prezentate caracteristicile barelor utilizate la reactoarele PHWR şi PWR. Barele sistemului de reactivitate se compun dintr-o parte activă. ajustare şi siguranţă. sisteme de compensare a abaterilor. Pentru evitarea gripării trebuie ca toate elementele componente ale canalului sistemului de reactivitate să fie amplasate coliniar pe toată lungimea sistemului. Unele materiale. în afara calculului fizic mai trebuie ţinut seama de următorii factori: -distanţa (pasul) dintre elementele sistemului trebuie să fie suficient de mare ca să permită amplasarea racordurilor (ştuţurilor) şi a acţionărilor pe capacul/fundul reactorului. În unele cazuri. La partea superioară sau inferioară sunt prevăzute cu elemente de legătură a barei cu sistemul de acţionare. -forma şi elasticitatea barelor. materialele absorbante şi înlocuitoare sunt protejate cu teci. îndeosebi a barelor sistemului de siguranţă. executată din material puternic absorbant de neutroni. cum ar fi oţelul cu bor sau hafniul nu trebuie protejate. de deformaţiile care apar sub acţiunea presiunii şi a radiaţiilor. cu suficientă libertate sau cu autocentrare etc. În funcţie de condiţiile de funcţionare. .câte o acţionare şi care pătrund în tuburile de ghidare care alcătuiesc scheletul casetei. aluminiu etc. Pasul mai mic de 100-200 mm necesită dispunerea mai multor bare pe un singur sistem de acţionare.

cunoscut sub denumirea de sistemul de oprire rapidă SOR 1 este format din 28 de bare (fig.12 mK/s. Viteza maximă de variaţie a reactivităţii atunci când un grup este acţionat cu viteză maximă este de 0.14 mK/s. pentru compensarea arderii şi a Xe-135 acumulat după opriri. însă pot fi introduse sau ridicate cu o viteza variabilă pentru modificarea reactivităţii după necesităţile sistemului de reglare a reactivităţii. sau pot fi introduse prin cădere sub acţiunea propriei greutăţi.2. Sistemul de siguranţă. Ea este susţinută de un cablu din oţel inox înfăşurat pe un tambur în interiorul mecanismului de acţionare. sau sunt lăsate să cadă în zona activă pentru o reducere rapidă a puterii reactorului. Reactivitatea negativă indusă de barele de control este suficientă pentru a compensa coeficientul de temperatură al reactivităţii pentru combustibil proaspăt. Tot sistemul este proiectat să suporte presiunea din vasul calandria. accelerate iniţial de un arc comprimat.) care cad în reactor sub acţiunea gravitaţiei . În mod normal aceste bare sunt ţinute în afara zonei active şi sunt introduse pentru a suplimenta reactivitatea negativă indusă de sistemul de control zonal cu apă uşoară. Eficacitatea barelor de control este de 10. Sistemul de ajustare este format din 21 de bare de ajustare (fig. Acest lucru permite extragerea barelor de siguranţă înainte ca reactorul să devină critic.3 mK. Viteza maximă de variaţie a reactivităţii la introducerea sau extragerea lor este de 0. Indicatorii de poziţie sunt plasaţi pe arborele acţionării. Tamburul este acţionat de un motor electric printr-o cuplă electromagnetică.1). Toate barele sunt poziţionate în vasul calandria în canale perforate din zircaloy. barele de control împiedică reactorul să devină critic când sunt scoase din zona activă barele de siguranţă (SOR 1). Timpul până la inserţia totală prin cădere liberă este de circa 3 secunde. Fiecare bară de ajustare este formată dintr-o ţeavă de oţel inox de grosime variabilă pentru a da o variaţie optimă fluxului de neutroni. . Reactorul este proiectat să furnizeze puterea nominală cu toate barele complet introduse în zona activă. cu transmisie din cablu.2. cel mai mare grup conţinând 5 bare. Sunt prevăzute limitatoare de cursă mecanice. la oprirea de la puterea nominală. care optimizează fluxul de neutroni pentru o distribuţie bună de putere.Sistemul de control grosier are 4 bare de control. confecţionate din cadmiu placat cu oţel inox. fiind realizată din cadmiu placat cu oţel inox. Barele de control pot fi introduse sau extrase din zona activă cu o viteză variabilă.2. Bara de siguranţă are aceeaşi construcţie ca şi bara de control. Barele de ajustare sunt acţionate de obicei pe grupe. De asemenea. Acţionarea este electrică. Eficacitatea totală a barelor de ajustare este de 15 mK.

Fig.1 Bara de ajustare .2.

2.2. Bara de siguranţă (SOR 1) .Fig.

iar barele de ajustare sunt din oţel cu bor şi sunt “gri”. păianjen sau placă suport).Barele sistemului de reactivitate al PWR Controlul reactivităţii sau al fluxului de neutroni în zona activă a PWR se obţine pe două căi: -cu soluţie de acid boric în apă din circuitul primar şi prin -introducerea în tuburile de ghidare care alcătuiesc scheletul casetei a barelor din absorbanţi solizi. Distribuţia detaliată şi rolul fiecărui tip de bară cluster pentru reactoarele PWR franceze au fost prezentate la capitolul de combustibil. Sistemul utilizat la reactoarele PWR este specific acestora şi este cunoscut sub denumirea de bare cluster (fig. prin intermediul unei tije ramificate (cluster. control şi siguranţă. la elementele de reactivitate asociate combustibilului.13. Barele sunt cu rol de ajustare. la care mai multe bare subţiri (bare-deget) sunt acţionate de o singură acţionare corespunzătoare unei casete de combustibil. având rolul de a ajusta forma axială a fluxului de neutroni. 1. 1.1. .1. Barele de control şi de siguranţă sunt din cadmiu şi sunt “negre” pentru neutronii termici.14) .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->