CAPITOLUL II SISTEME DE REACTIVITATE

2.1. CERINTE Sistemul de reglare a reactivităţii este cunoscut şi sub numele de sistem de reglare, compensare şi siguranţă şi este destinat în principal exploatării sigure a reactorului la nivelul de putere dorit, schimbării nivelului de putere la pornire, oprire sau la modificarea regimului şi dă posibilitatea controlului subcriticităţii şi a opririi reactorului în cazul atingerii criticităţii în timpul încărcării lui. Sistemul de reglare a reactivităţii are rolul de a: -compensa modificarea reactivităţii la trecerea reactorului de la starea rece la cea caldă ca urmare a modificării temperaturii şi densităţii componentelor zonei active, -compensa variaţia reactivităţii odată cu variaţia compoziţiei izotopice a zonei active în urma arderii şi a acumulării produselor de fisiune. Aceste roluri sunt îndeplinite de partea sistemului denumită de obicei sistem de compensare. -produce sau compensa mici variaţii ale reactivităţii, astfel încât în gama de puteri uzuale a reactorului să se menţină parametri principali ai agentului de răcire şi ai ciclului termodinamic. Aceste variaţii se realizează la comanda operatorului sau a sistemului automat de reglare cu ajutorul barelor de reglare (manuale sau automate), existând posibilitatea utilizării şi a barelor de compensare în cazul în care variaţia reactivităţii depăşeşte eficacitatea barelor de reglare. Alegerea variantei (secvenţei ) de acţionare a anumitor bare face parte din concepţia generală a sistemului de reactivitate al unui anumit reactor. -elimină posibilitatea creşterii necontrolate a puterii şi de a opri rapid reacţia în lanţ în cazul unei avarii care ar conduce la deteriorarea gravă a reactorului sau a unui alt sistem sau echipament important. Aceasta funcţie este îndeplinită de sistemul de siguranţă , denumit şi sistem de oprire rapidă. Acţionarea acestui sistem se realizează cu impulsuri (după sistemul 2 din 3) de la aparatura de măsura a fluxului de neutroni şi a perioadei reactorului, ca şi de la alte aparate, la atingerea valorilor admisibile ale parametrilor măsuraţi. Principiul de funcţionare al sistemului de reglare a reactivităţii (pentru funcţiile de reglare, compensare şi siguranţă) este acelaşi: perturbarea locală sau generală a reactivităţii prin modificarea bilanţului de neutroni, ca urmare a introducerii unui material puternic absorbant. Acest material

la blocul de comandă a sistemului de oprire rapidă se cuplează de regulă numai impulsurile de la aparatele de măsura care indică iminenţa situaţiilor celor mai periculoase. -mecanismele de acţionare a barelor. În general. compensare şi siguranţă. . Aceste aparate sunt de obicei triplate şi alcătuiesc blocuri complet independente. de exemplu LOCA (LOose of Cooling Agent).şocul termic. tensiunea pe barele serviciilor interne. Acţionarea sistemului de compensare şi reglare ca un sistem lent de siguranţă se poate face fie automat. logica de acţionare a sistemului fiind două din trei. s.şi modificarea entalpiei şi a debitului agentului de răcire. Scăderea bruscă a puterii reactorului atrage modificarea regimului de temperaturi al componentelor zonei active. prin impulsul parametrului care indică avaria. Acestea se referă în primul rând la impulsurile de la aparatele de măsura care indică creşterea fluxului de neutroni şi scăderea perioadei reactorului. În consecinţă. De aceea.absorbant poate lua forma unor bare sau poate fi diluat/dispersat în moderatorul sau agentul de răcire al reactorului. în timp ce barele sistemului de siguranţă sunt în afara ei. mecanismele de acţionare pentru sistemele de reglare. -elemente de cuplare şi transmisie a mişcării. -canale (după caz) în care se amplasează barele şi mecanismele aferente lor din zona activă. Acţionarea sistemului de siguranţă opreşte procesul de producere a energiei în zona activă. fiind introduse numai în cazul unei avarii. Sistemul de reglare a reactivităţii este format (atunci când se utilizează absorbanţi solizi) din: -elementele (organele) propriu-zise de reglare. fie la comanda operatorului reactorului. precum şi de la alţi parametri care certifică o avarie majoră. care iau forma unor bare confecţionate din materiale puternic absorbante de neutroni. sistemul de transmisie/transformare a mişcării şi elementele de legătura. compensare şi siguranţă prezintă o largă varietate. Toate acestea au un efect negativ asupra duratei de utilizare a instalaţiei. Barele sistemului de reglare şi de compensare se găsesc întotdeauna (parţial) în zona activă. presiunea apei de răcire la condensator. Prin mecanism de acţionare se înţelege de regulă ansamblul format din motorul de acţionare. logica obişnuită în probleme de securitate nucleară. care asigură funcţionarea nestânjenită a acestora. dacă situaţia de avarie nu necesită întreruperea rapidă a reacţiei în lanţ. atunci puterea se poate modifica mai lent prin coborârea tuturor barelor de compensare şi reglare. după realizarea constructivă şi componentele acesteia şi după destinaţie. debitul şi presiunea lui.a. După aceeaşi logică se cuplează impulsurile de la aparatura de măsura care indică temperatura agentului de răcire la ieşirea din zona activă.

pe elemente sau grupuri de elemente. ele trebuie să îndeplinească o serie de cerinţe generale. oricare ar fi avaria sistemului de siguranţă sau a reactorului (sau sistemelor lui) . considerentele economice jucând un rol secundar. prin măsuri ca: dubla alimentare sau acţionare din surse independente. Apariţia simultană a două sau mai multe avarii este puţin probabilă şi. Analiza se face pornind de la ipoteza ca în nici un caz nu trebuie să se ajungă la catastrofă şi că . care nu a fost descoperită timp îndelungat sau a cărei lichidare este de durată.interşanjabilitatea mecanismelor. nu se ia în studiu. care apare în momentul când este necesară întreruperea reacţiei sau care ea însăşi necesită întreruperea reacţiei. Acţionarea sistemului trebuie să se facă independent. . siguranţa în funcţionare este factorul principal de luat în consideraţie la proiectarea şi realizarea sistemelor de acţionare. Acumularea treptată a experienţei şi a cunoştinţelor a permis renunţarea la unele măsuri de prevedere excesive. care . considerarea în calcul a situaţiilor celor mai defavorabile etc. Dintre avariile posibile luate în calcul la proiectarea sistemului de siguranţă se studiază două cazuri: avaria cu evoluţie lentă în timp. -dimensiuni de gabarit minime. pentru ca defectarea unui mecanism să nu împiedice acţionarea celorlalte.Totuşi. -posibilitatea verificării în mers şi a înlocuirii rapide a componentelor în cazul defectării lor. dar nu neapărat necesare. reducându-se costul instalaţiilor. -cantitate minimă de materiale constructive introduse în zona activă. Pentru înlăturarea acestui pericol. Eficacitatea necesară a sistemului se stabileşte neglijând din calcul grupa elementelor de siguranţă celor mai eficace. cum ar fi: . Pentru a exista posibilitatea depistării la timp a defecţiunilor sistemului de reglare a reactivităţii. operatorului reactorului trebuie să-i rămână posibilitatea opririi reacţiei nucleare. la primele instalaţii nucleare s-au utilizat toate mijloacele posibile.siguranţa maximă de funcţionare în timpul dintre două opriri planificate ale reactorului. de obicei. de la traductorul care dă impulsul de avarie până la mecanismul de acţionare. şi avaria instantanee. În afara de siguranţa în funcţionare a sistemului de siguranţă trebuie asigurată şi eficacitatea lui. Pentru asigurarea securităţii nucleare. Pentru aceste două cazuri se compară costul avariei ipotetice cu costul mijloacelor preîntâmpinării sale şi cu complicarea instalaţiei. acesta trebuie să permită verificarea “din mers”. a tuturor verigilor sistemului. Defectarea sistemului de acţionare în timpul funcţionării reactorului este considerată avarie şi conduce la oprirea neîntârziată a reactorului. în timpul exploatării.

Dacă modificarea temperaturii are un caracter lent variaţia reactivităţii se poate compensa şi cu mijloace cu acţionare lentă. La putere mare. mai ales în zonele cu reactivitate ridicată. fenomenul de autoreglare a reactorului este slab. În strânsă corelaţie cu fenomenele de mai sus trebuie să se afle regimul şi posibilităţile de funcţionare ale sistemului de reglare. Amplasarea şi construcţia canalelor sistemului trebuie făcute în strânsă legătură cu amplasarea zonelor de deservire. -captura parazită a neutronilor în materialele constructive ale componentelor sistemului din zona activă trebuie să fie cât mai mică. cu direcţia de curgere a agentului de răcire şi cu celelalte sisteme de bază ale reactorului. Mai . De aceea. o viteza de creştere de 10-4ΔK/s şi o eroare de măsură a poziţiei de 0. În orice regim (de putere sau de încărcare). La putere mică. fenomenul de autoreglare este mai puternic şi controlul puterii mai precis. dublaţi de injecţie de absorbanţi lichizi în zona activă.2 10-4 ΔK ( unde ΔK=(K-1)/K ). De asemenea. la pornirea din stare puternic subcritică reactivitatea trebuie mărită cu paşi mici şi cu atât mai lent cu cât informaţiile despre compoziţia critică a zonei active sunt mai puţin precise. sunt: . Astfel se admite în general un pas de 10-4 ΔK. viteza de variaţie şi erorile admise în aprecierea poziţiei organului de reglare. compensare şi siguranţă în ceea ce priveşte pasul de creştere a reactivităţii. trebuie să existe două sisteme de oprire rapidă (de siguranţă). Alte condiţii care trebuie îndeplinite de sistemul de reglare a reactivităţii. pentru a preîntâmpina trecerea neobservată în domeniul supracritic.posibilitatea înlocuirii componentelor sistemului şi accesibilitatea la părţile slab radioactive. dacă coeficientul de temperatură al reactivităţii nu este pozitiv. Pentru a se depăşi acestea limitări s-au făcut cercetări pentru perfecţionarea aparaturii de măsura a reactivităţii în domeniul puternic subcritic. Cazul cel mai clar este cel al sistemelor cu absorbanţi solizi (bare) . autonome în asemenea grad încât în orice situaţie măcar unul dintre ele să funcţioneze. De aceea este admisă creşterea mai rapidă a reactivităţii.se consideră că se pot avaria. după cum s-a menţionat mai înainte. . eficacitatea sistemului trebuie să fie superioară creşterii reactivităţii la scăderea bruscă a temperaturii sau la modificarea acesteia de la temperatura de lucru la valoarea pentru care reactivitatea este maximă. în primul rând cu sistemul de încărcare a combustibilului. Amplasarea în zona activă a elementelor sistemului de reglare a reactivităţii trebuie făcută uniform. cum ar fi sistemul de compensare. deoarece în timpul funcţionării pot apare defecţiuni.amplasarea barelor sistemului trebuie făcută în aşa fel încât să ajute la uniformizarea distribuţiei de neutroni în zona activă.

în moderator sau în absorbanţi special amplasaţi. pentru a se îmbunătăţi astfel ciclul combustibilului. Aşa cum s-a menţionat mai înainte. o dată cu extragerea acestuia din zona activă pot apare creşteri mari ale fluxului de neutroni în moderatorul care îi ia locul ( efect “neutron trap”). Datorită coeficientului de conversie ridicat reactoarele cu neutroni rapizi au pentru ardere o rezervă mică de reactivitate. în asemenea situaţii trebuie luate măsuri pentru a împiedica accesul moderatorului în locul absorbantului extras. dintre care numai câteva au căpătat girul exploatării. De aceea.2. 2. iar compensarea ei nu înrăutăţeşte sensibil bilanţul de neutroni din reactor. O soluţie în acest sens a constituit-o cuplarea unui grup de elemente (bare) absorbante paralele ale sistemului de reglare la un singur mecanism de acţionare (sistem cluster) la reactoarele PWR.trebuie avut în vedere şi că. variaţiile de reactivitate fiind preluate de barele de reglaj. -din considerente constructive numărul de treceri prin capacul sau fundul vasului reactorului (mai ales dacă e un vas de presiune) trebuie redus la minimum necesar. realizări şi experienţe s-a materializat în numeroase soluţii constructive. în reactoarele în care lungimea de difuzie a neutronilor termici în moderator este mai mică decât grosimea (raza) absorbantului. se găsesc în mod normal în afara zonei active şi nu absorb neutroni. prin introducerea unui material care să-i ia locul. În reactoarele cu încărcare continuă sau la care încărcarea se face des. Perioada de peste 30 de ani de căutări. fie prin modificarea absorbţiei în combustibil. ca şi barele de compensare a scăderii reactivităţii datorită trecerii de la rece la cald. În continuare sunt prezentate componentele principale ale sistemului de reglare a reactivităţii. BARELE SI CANALELE DE REACTIVITATE Reactivitatea poate fi modificată acţionând asupra bilanţului de neutroni din zona activă fie prin modificarea numărului de neutroni care părăsesc reactorul (scurgerile). multe dintre soluţiile propuse dovedindu-se greoaie sau prea costisitoare. În cele ce urmează sunt prezentate şi soluţii unicat sau cu caracter mai original în scopul de a descrie mai complet varietatea tehnică şi de concepţie a realizării componentelor sistemului de reglare a reactivităţii. excesul de reactivitate este mic. . Acest material trebuie să aibă secţiune de absorbţie mică şi număr atomic suficient de mare pentru a avea calităţi moderatoare slabe. iar sistemul de compensare este aproape inexistent. Desigur că ar fi mai convenabil ca neutronii să fie absorbiţi în materiale fertile. barele sistemului de siguranţă.

La PWR se utilizează bare subţiri. cruciformă. sau modificarea presiunii unui gaz absorbant în canale care traversau moderatorul . Cele mai răspândite şi mai dezvoltate sisteme de reglare a reactivităţii sunt cele cu bare absorbante. Forma geometrică a barei (şi respectiv a canalului) poate fi destul de diferită: cilindrică. Φmax=2. toate componentele sistemului fiind separate ermetic de restul zonei active. la care încărcarea se face rar (12-18 luni). De exemplu. dar şi pătrată sau hexagonală (la unele reactoare de cercetare. dar este mai complicat din punct de vedere al regimului chimic şi hidraulic. introduse pneumatic în canale speciale. tubulară. Soluţii mai originale propuneau utilizarea unor bile absorbante. La reactoarele cu apă grea scurgerea neutronilor se poate regla prin modificarea nivelului moderatorului. Materialele absorbante se pot introduce în zona activă sub formă de bare sau în soluţie. Ultimul sistem este mai simplu. nu produce perturbaţii locale ale fluxului de neutroni. sub forma de plăci sau cruci amplasate între casete. distribuite relativ uniform pe secţiunea casetei. iar sistemul de compensare trebuie să acopere o rezervă mare de reactivitate. adică a grosimii reflectorului axial superior (PHWR Douglas Point). diferite constructiv şi care acţionează asupra reactivităţii prin modificarea probabilităţii de absorbţie fără fisiune (cu absorbanţi special amplasaţi). Au existat şi idei în care canalul barei era etanşat la ştuţurile sudate pe capacul şi/sau fundul vasului de presiune şi putea fi extras . Un alt mijloc posibil este variaţia concentraţiei apei uşoare în apa grea sau modificarea densităţii moderatorului. acoperiţi parţial cu hafniu. El se utilizează în special ca sistem de oprire rapidă sau ca sistem de compensare a reactivităţii pe durata primelor şarje de combustibil. prin modificarea scurgerilor (modificând poziţia sau proprietăţile reflectorului). sub forma unui fascicol (cluster) acţionat de . în general sub forma unui tub cu rol de ghidare şi protecţie. La câteva reactoare de mici dimensiuni sau de cercetare s-a încercat reglarea scurgerii neutronilor prin deplasarea reflectorului executat sub forma unui inel care înconjoară zona activă. tubulară. Forma geometrică a barelor poate fi cilindrică.Alta este situaţia în cazul reactoarelor cu apă sub presiune (PWR) sau în fierbere (BWR). În funcţie de tipul reactoarelor există diverse sisteme de reactivitate. cluster (bare deget) etc. prin modificarea absorbţiei cu fisiune (cu casete combustibile conţinând absorbanţi consumabili). când reactivitatea este maximă datorită combustibilului proaspăt. Prin poziţia tamburilor se realizează reflectarea totală sau parţială a zonei active.5 1015 n/cm2s) reflectorul s-a executat sub forma unor tamburi de beriliu. datorită formei casetelor). Pentru delimitarea spaţiului în care evoluează bara în reactor s-au prevăzut canale. la reactorul ATR (250 MWt.

Pentru exemplificare sunt prezentate caracteristicile barelor utilizate la reactoarele PHWR şi PWR. precum şi interstiţiul dintre ele şi canale trebuie să permită libera deplasare. partea activă a barei se continuă cu bare combustibile sau cu materiale înlocuitoare cu secţiune de absorbţie şi de împrăştiere mică. În unele cazuri. de proprietăţile mecanice sau anticorozive. dar suficient de mic pentru a atinge eficacitatea necesară fără perturbarea exagerată a fluxului de neutroni. îndeosebi a barelor sistemului de siguranţă. cu suficientă libertate sau cu autocentrare etc.câte o acţionare şi care pătrund în tuburile de ghidare care alcătuiesc scheletul casetei. aluminiu etc. de deformaţiile care apar sub acţiunea presiunii şi a radiaţiilor. La proiectarea barelor sistemului de reactivitate. În funcţie de condiţiile de funcţionare. În acest sens trebuie ţinut seama de imprecizia posibilă a execuţiei şi montajului. Pentru evitarea gripării trebuie ca toate elementele componente ale canalului sistemului de reactivitate să fie amplasate coliniar pe toată lungimea sistemului. materialele absorbante şi înlocuitoare sunt protejate cu teci. Barele sistemului de reactivitate se compun dintr-o parte activă. Barele sistemului de reactivitate al PHWR La PHWR barele absorbante au rolul de control. De aceea se prevăd jocuri şi elemente de ghidare. Pasul mai mic de 100-200 mm necesită dispunerea mai multor bare pe un singur sistem de acţionare. executată din material puternic absorbant de neutroni. în afara calculului fizic mai trebuie ţinut seama de următorii factori: -distanţa (pasul) dintre elementele sistemului trebuie să fie suficient de mare ca să permită amplasarea racordurilor (ştuţurilor) şi a acţionărilor pe capacul/fundul reactorului. sisteme de compensare a abaterilor. Unele materiale. -în cazul introducerii rapide a barelor de siguranţă trebuie avută în vedere posibilitatea accelerării maxime a barei în perioada iniţială (care se poate asigura cu ajutorul unui impuls dat de un arc precomprimat) şi a rezistentei hidraulice minime la începutul procesului. îmbinări sau cuplaje cu conuri de centrare. pentru mărirea eficacităţii şi micşorarea vârfurilor locale ale fluxului de neutroni (datorate umplerii canalului cu moderator). -forma şi elasticitatea barelor. cum ar fi oţelul cu bor sau hafniul nu trebuie protejate. Asemenea materiale pot fi materialele de teacă: zirconiu (sau aliajele lui). La partea superioară sau inferioară sunt prevăzute cu elemente de legătură a barei cu sistemul de acţionare. . ajustare şi siguranţă.

Tamburul este acţionat de un motor electric printr-o cuplă electromagnetică. Tot sistemul este proiectat să suporte presiunea din vasul calandria. Fiecare bară de ajustare este formată dintr-o ţeavă de oţel inox de grosime variabilă pentru a da o variaţie optimă fluxului de neutroni. cu transmisie din cablu. Acţionarea este electrică. Ea este susţinută de un cablu din oţel inox înfăşurat pe un tambur în interiorul mecanismului de acţionare. cunoscut sub denumirea de sistemul de oprire rapidă SOR 1 este format din 28 de bare (fig.1). Toate barele sunt poziţionate în vasul calandria în canale perforate din zircaloy. care optimizează fluxul de neutroni pentru o distribuţie bună de putere. Sunt prevăzute limitatoare de cursă mecanice.12 mK/s. însă pot fi introduse sau ridicate cu o viteza variabilă pentru modificarea reactivităţii după necesităţile sistemului de reglare a reactivităţii. confecţionate din cadmiu placat cu oţel inox. Eficacitatea totală a barelor de ajustare este de 15 mK.2.2. Acest lucru permite extragerea barelor de siguranţă înainte ca reactorul să devină critic. cel mai mare grup conţinând 5 bare.) care cad în reactor sub acţiunea gravitaţiei . Barele de control pot fi introduse sau extrase din zona activă cu o viteză variabilă. Indicatorii de poziţie sunt plasaţi pe arborele acţionării. sau pot fi introduse prin cădere sub acţiunea propriei greutăţi. Timpul până la inserţia totală prin cădere liberă este de circa 3 secunde. Sistemul de ajustare este format din 21 de bare de ajustare (fig. Bara de siguranţă are aceeaşi construcţie ca şi bara de control. fiind realizată din cadmiu placat cu oţel inox.3 mK. În mod normal aceste bare sunt ţinute în afara zonei active şi sunt introduse pentru a suplimenta reactivitatea negativă indusă de sistemul de control zonal cu apă uşoară. De asemenea. Eficacitatea barelor de control este de 10. sau sunt lăsate să cadă în zona activă pentru o reducere rapidă a puterii reactorului. . la oprirea de la puterea nominală.Sistemul de control grosier are 4 bare de control. pentru compensarea arderii şi a Xe-135 acumulat după opriri. Barele de ajustare sunt acţionate de obicei pe grupe.2. barele de control împiedică reactorul să devină critic când sunt scoase din zona activă barele de siguranţă (SOR 1). Viteza maximă de variaţie a reactivităţii la introducerea sau extragerea lor este de 0. Reactorul este proiectat să furnizeze puterea nominală cu toate barele complet introduse în zona activă. Viteza maximă de variaţie a reactivităţii atunci când un grup este acţionat cu viteză maximă este de 0. Reactivitatea negativă indusă de barele de control este suficientă pentru a compensa coeficientul de temperatură al reactivităţii pentru combustibil proaspăt. accelerate iniţial de un arc comprimat.14 mK/s. Sistemul de siguranţă.

2.1 Bara de ajustare .Fig.

Bara de siguranţă (SOR 1) .2.2.Fig.

Sistemul utilizat la reactoarele PWR este specific acestora şi este cunoscut sub denumirea de bare cluster (fig.14) . păianjen sau placă suport). la care mai multe bare subţiri (bare-deget) sunt acţionate de o singură acţionare corespunzătoare unei casete de combustibil.13. 1. prin intermediul unei tije ramificate (cluster. 1. la elementele de reactivitate asociate combustibilului. Barele de control şi de siguranţă sunt din cadmiu şi sunt “negre” pentru neutronii termici. .Barele sistemului de reactivitate al PWR Controlul reactivităţii sau al fluxului de neutroni în zona activă a PWR se obţine pe două căi: -cu soluţie de acid boric în apă din circuitul primar şi prin -introducerea în tuburile de ghidare care alcătuiesc scheletul casetei a barelor din absorbanţi solizi. iar barele de ajustare sunt din oţel cu bor şi sunt “gri”. având rolul de a ajusta forma axială a fluxului de neutroni.1. Barele sunt cu rol de ajustare.1. Distribuţia detaliată şi rolul fiecărui tip de bară cluster pentru reactoarele PWR franceze au fost prezentate la capitolul de combustibil. control şi siguranţă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful