CAPITOLUL II SISTEME DE REACTIVITATE

2.1. CERINTE Sistemul de reglare a reactivităţii este cunoscut şi sub numele de sistem de reglare, compensare şi siguranţă şi este destinat în principal exploatării sigure a reactorului la nivelul de putere dorit, schimbării nivelului de putere la pornire, oprire sau la modificarea regimului şi dă posibilitatea controlului subcriticităţii şi a opririi reactorului în cazul atingerii criticităţii în timpul încărcării lui. Sistemul de reglare a reactivităţii are rolul de a: -compensa modificarea reactivităţii la trecerea reactorului de la starea rece la cea caldă ca urmare a modificării temperaturii şi densităţii componentelor zonei active, -compensa variaţia reactivităţii odată cu variaţia compoziţiei izotopice a zonei active în urma arderii şi a acumulării produselor de fisiune. Aceste roluri sunt îndeplinite de partea sistemului denumită de obicei sistem de compensare. -produce sau compensa mici variaţii ale reactivităţii, astfel încât în gama de puteri uzuale a reactorului să se menţină parametri principali ai agentului de răcire şi ai ciclului termodinamic. Aceste variaţii se realizează la comanda operatorului sau a sistemului automat de reglare cu ajutorul barelor de reglare (manuale sau automate), existând posibilitatea utilizării şi a barelor de compensare în cazul în care variaţia reactivităţii depăşeşte eficacitatea barelor de reglare. Alegerea variantei (secvenţei ) de acţionare a anumitor bare face parte din concepţia generală a sistemului de reactivitate al unui anumit reactor. -elimină posibilitatea creşterii necontrolate a puterii şi de a opri rapid reacţia în lanţ în cazul unei avarii care ar conduce la deteriorarea gravă a reactorului sau a unui alt sistem sau echipament important. Aceasta funcţie este îndeplinită de sistemul de siguranţă , denumit şi sistem de oprire rapidă. Acţionarea acestui sistem se realizează cu impulsuri (după sistemul 2 din 3) de la aparatura de măsura a fluxului de neutroni şi a perioadei reactorului, ca şi de la alte aparate, la atingerea valorilor admisibile ale parametrilor măsuraţi. Principiul de funcţionare al sistemului de reglare a reactivităţii (pentru funcţiile de reglare, compensare şi siguranţă) este acelaşi: perturbarea locală sau generală a reactivităţii prin modificarea bilanţului de neutroni, ca urmare a introducerii unui material puternic absorbant. Acest material

compensare şi siguranţă. fie la comanda operatorului reactorului. prin impulsul parametrului care indică avaria. Toate acestea au un efect negativ asupra duratei de utilizare a instalaţiei. dacă situaţia de avarie nu necesită întreruperea rapidă a reacţiei în lanţ. De aceea. care asigură funcţionarea nestânjenită a acestora. tensiunea pe barele serviciilor interne. Prin mecanism de acţionare se înţelege de regulă ansamblul format din motorul de acţionare. s. atunci puterea se poate modifica mai lent prin coborârea tuturor barelor de compensare şi reglare. Acţionarea sistemului de compensare şi reglare ca un sistem lent de siguranţă se poate face fie automat. Acestea se referă în primul rând la impulsurile de la aparatele de măsura care indică creşterea fluxului de neutroni şi scăderea perioadei reactorului. . la blocul de comandă a sistemului de oprire rapidă se cuplează de regulă numai impulsurile de la aparatele de măsura care indică iminenţa situaţiilor celor mai periculoase. care iau forma unor bare confecţionate din materiale puternic absorbante de neutroni. -elemente de cuplare şi transmisie a mişcării. Scăderea bruscă a puterii reactorului atrage modificarea regimului de temperaturi al componentelor zonei active. În consecinţă. logica de acţionare a sistemului fiind două din trei. fiind introduse numai în cazul unei avarii. după realizarea constructivă şi componentele acesteia şi după destinaţie. de exemplu LOCA (LOose of Cooling Agent). logica obişnuită în probleme de securitate nucleară. în timp ce barele sistemului de siguranţă sunt în afara ei. precum şi de la alţi parametri care certifică o avarie majoră. Sistemul de reglare a reactivităţii este format (atunci când se utilizează absorbanţi solizi) din: -elementele (organele) propriu-zise de reglare. mecanismele de acţionare pentru sistemele de reglare. Aceste aparate sunt de obicei triplate şi alcătuiesc blocuri complet independente. După aceeaşi logică se cuplează impulsurile de la aparatura de măsura care indică temperatura agentului de răcire la ieşirea din zona activă. presiunea apei de răcire la condensator. Acţionarea sistemului de siguranţă opreşte procesul de producere a energiei în zona activă. compensare şi siguranţă prezintă o largă varietate. -mecanismele de acţionare a barelor. -canale (după caz) în care se amplasează barele şi mecanismele aferente lor din zona activă.şi modificarea entalpiei şi a debitului agentului de răcire. Barele sistemului de reglare şi de compensare se găsesc întotdeauna (parţial) în zona activă. debitul şi presiunea lui.şocul termic. În general. sistemul de transmisie/transformare a mişcării şi elementele de legătura.absorbant poate lua forma unor bare sau poate fi diluat/dispersat în moderatorul sau agentul de răcire al reactorului.a.

de la traductorul care dă impulsul de avarie până la mecanismul de acţionare. dar nu neapărat necesare. Analiza se face pornind de la ipoteza ca în nici un caz nu trebuie să se ajungă la catastrofă şi că . oricare ar fi avaria sistemului de siguranţă sau a reactorului (sau sistemelor lui) . acesta trebuie să permită verificarea “din mers”. nu se ia în studiu. şi avaria instantanee. considerarea în calcul a situaţiilor celor mai defavorabile etc. ele trebuie să îndeplinească o serie de cerinţe generale. care . care apare în momentul când este necesară întreruperea reacţiei sau care ea însăşi necesită întreruperea reacţiei. la primele instalaţii nucleare s-au utilizat toate mijloacele posibile. a tuturor verigilor sistemului. Eficacitatea necesară a sistemului se stabileşte neglijând din calcul grupa elementelor de siguranţă celor mai eficace. pe elemente sau grupuri de elemente. considerentele economice jucând un rol secundar. operatorului reactorului trebuie să-i rămână posibilitatea opririi reacţiei nucleare. În afara de siguranţa în funcţionare a sistemului de siguranţă trebuie asigurată şi eficacitatea lui.interşanjabilitatea mecanismelor. Pentru asigurarea securităţii nucleare. Acumularea treptată a experienţei şi a cunoştinţelor a permis renunţarea la unele măsuri de prevedere excesive. reducându-se costul instalaţiilor. pentru ca defectarea unui mecanism să nu împiedice acţionarea celorlalte.siguranţa maximă de funcţionare în timpul dintre două opriri planificate ale reactorului. -dimensiuni de gabarit minime. Pentru aceste două cazuri se compară costul avariei ipotetice cu costul mijloacelor preîntâmpinării sale şi cu complicarea instalaţiei. în timpul exploatării. Defectarea sistemului de acţionare în timpul funcţionării reactorului este considerată avarie şi conduce la oprirea neîntârziată a reactorului. siguranţa în funcţionare este factorul principal de luat în consideraţie la proiectarea şi realizarea sistemelor de acţionare.Totuşi. -posibilitatea verificării în mers şi a înlocuirii rapide a componentelor în cazul defectării lor. Dintre avariile posibile luate în calcul la proiectarea sistemului de siguranţă se studiază două cazuri: avaria cu evoluţie lentă în timp. Pentru a exista posibilitatea depistării la timp a defecţiunilor sistemului de reglare a reactivităţii. cum ar fi: . . care nu a fost descoperită timp îndelungat sau a cărei lichidare este de durată. Pentru înlăturarea acestui pericol. Apariţia simultană a două sau mai multe avarii este puţin probabilă şi. -cantitate minimă de materiale constructive introduse în zona activă. de obicei. prin măsuri ca: dubla alimentare sau acţionare din surse independente. Acţionarea sistemului trebuie să se facă independent.

la pornirea din stare puternic subcritică reactivitatea trebuie mărită cu paşi mici şi cu atât mai lent cu cât informaţiile despre compoziţia critică a zonei active sunt mai puţin precise. în primul rând cu sistemul de încărcare a combustibilului. Cazul cel mai clar este cel al sistemelor cu absorbanţi solizi (bare) . mai ales în zonele cu reactivitate ridicată. Alte condiţii care trebuie îndeplinite de sistemul de reglare a reactivităţii. eficacitatea sistemului trebuie să fie superioară creşterii reactivităţii la scăderea bruscă a temperaturii sau la modificarea acesteia de la temperatura de lucru la valoarea pentru care reactivitatea este maximă. Astfel se admite în general un pas de 10-4 ΔK. Mai . cu direcţia de curgere a agentului de răcire şi cu celelalte sisteme de bază ale reactorului. -captura parazită a neutronilor în materialele constructive ale componentelor sistemului din zona activă trebuie să fie cât mai mică. La putere mare. autonome în asemenea grad încât în orice situaţie măcar unul dintre ele să funcţioneze.2 10-4 ΔK ( unde ΔK=(K-1)/K ). trebuie să existe două sisteme de oprire rapidă (de siguranţă). fenomenul de autoreglare este mai puternic şi controlul puterii mai precis. dacă coeficientul de temperatură al reactivităţii nu este pozitiv. pentru a preîntâmpina trecerea neobservată în domeniul supracritic. În orice regim (de putere sau de încărcare). Amplasarea şi construcţia canalelor sistemului trebuie făcute în strânsă legătură cu amplasarea zonelor de deservire. deoarece în timpul funcţionării pot apare defecţiuni. fenomenul de autoreglare a reactorului este slab. . Pentru a se depăşi acestea limitări s-au făcut cercetări pentru perfecţionarea aparaturii de măsura a reactivităţii în domeniul puternic subcritic. La putere mică. o viteza de creştere de 10-4ΔK/s şi o eroare de măsură a poziţiei de 0.posibilitatea înlocuirii componentelor sistemului şi accesibilitatea la părţile slab radioactive. după cum s-a menţionat mai înainte. Dacă modificarea temperaturii are un caracter lent variaţia reactivităţii se poate compensa şi cu mijloace cu acţionare lentă. Amplasarea în zona activă a elementelor sistemului de reglare a reactivităţii trebuie făcută uniform.amplasarea barelor sistemului trebuie făcută în aşa fel încât să ajute la uniformizarea distribuţiei de neutroni în zona activă. De aceea. De aceea este admisă creşterea mai rapidă a reactivităţii. sunt: . compensare şi siguranţă în ceea ce priveşte pasul de creştere a reactivităţii. De asemenea. cum ar fi sistemul de compensare.se consideră că se pot avaria. viteza de variaţie şi erorile admise în aprecierea poziţiei organului de reglare. În strânsă corelaţie cu fenomenele de mai sus trebuie să se afle regimul şi posibilităţile de funcţionare ale sistemului de reglare. dublaţi de injecţie de absorbanţi lichizi în zona activă.

iar compensarea ei nu înrăutăţeşte sensibil bilanţul de neutroni din reactor. barele sistemului de siguranţă. O soluţie în acest sens a constituit-o cuplarea unui grup de elemente (bare) absorbante paralele ale sistemului de reglare la un singur mecanism de acţionare (sistem cluster) la reactoarele PWR. Datorită coeficientului de conversie ridicat reactoarele cu neutroni rapizi au pentru ardere o rezervă mică de reactivitate. o dată cu extragerea acestuia din zona activă pot apare creşteri mari ale fluxului de neutroni în moderatorul care îi ia locul ( efect “neutron trap”). ca şi barele de compensare a scăderii reactivităţii datorită trecerii de la rece la cald. pentru a se îmbunătăţi astfel ciclul combustibilului. În reactoarele cu încărcare continuă sau la care încărcarea se face des. iar sistemul de compensare este aproape inexistent. în moderator sau în absorbanţi special amplasaţi. De aceea. Aşa cum s-a menţionat mai înainte. Perioada de peste 30 de ani de căutări. în reactoarele în care lungimea de difuzie a neutronilor termici în moderator este mai mică decât grosimea (raza) absorbantului. -din considerente constructive numărul de treceri prin capacul sau fundul vasului reactorului (mai ales dacă e un vas de presiune) trebuie redus la minimum necesar. se găsesc în mod normal în afara zonei active şi nu absorb neutroni. excesul de reactivitate este mic.trebuie avut în vedere şi că. realizări şi experienţe s-a materializat în numeroase soluţii constructive. În continuare sunt prezentate componentele principale ale sistemului de reglare a reactivităţii.2. în asemenea situaţii trebuie luate măsuri pentru a împiedica accesul moderatorului în locul absorbantului extras. În cele ce urmează sunt prezentate şi soluţii unicat sau cu caracter mai original în scopul de a descrie mai complet varietatea tehnică şi de concepţie a realizării componentelor sistemului de reglare a reactivităţii. fie prin modificarea absorbţiei în combustibil. multe dintre soluţiile propuse dovedindu-se greoaie sau prea costisitoare. dintre care numai câteva au căpătat girul exploatării. prin introducerea unui material care să-i ia locul. 2. Desigur că ar fi mai convenabil ca neutronii să fie absorbiţi în materiale fertile. BARELE SI CANALELE DE REACTIVITATE Reactivitatea poate fi modificată acţionând asupra bilanţului de neutroni din zona activă fie prin modificarea numărului de neutroni care părăsesc reactorul (scurgerile). . variaţiile de reactivitate fiind preluate de barele de reglaj. Acest material trebuie să aibă secţiune de absorbţie mică şi număr atomic suficient de mare pentru a avea calităţi moderatoare slabe.

la reactorul ATR (250 MWt. prin modificarea scurgerilor (modificând poziţia sau proprietăţile reflectorului). dar şi pătrată sau hexagonală (la unele reactoare de cercetare. Φmax=2. El se utilizează în special ca sistem de oprire rapidă sau ca sistem de compensare a reactivităţii pe durata primelor şarje de combustibil. diferite constructiv şi care acţionează asupra reactivităţii prin modificarea probabilităţii de absorbţie fără fisiune (cu absorbanţi special amplasaţi). toate componentele sistemului fiind separate ermetic de restul zonei active.Alta este situaţia în cazul reactoarelor cu apă sub presiune (PWR) sau în fierbere (BWR). Materialele absorbante se pot introduce în zona activă sub formă de bare sau în soluţie. cruciformă. cluster (bare deget) etc. adică a grosimii reflectorului axial superior (PHWR Douglas Point). nu produce perturbaţii locale ale fluxului de neutroni. Prin poziţia tamburilor se realizează reflectarea totală sau parţială a zonei active. distribuite relativ uniform pe secţiunea casetei. Forma geometrică a barelor poate fi cilindrică. dar este mai complicat din punct de vedere al regimului chimic şi hidraulic. Un alt mijloc posibil este variaţia concentraţiei apei uşoare în apa grea sau modificarea densităţii moderatorului. Soluţii mai originale propuneau utilizarea unor bile absorbante. Ultimul sistem este mai simplu. În funcţie de tipul reactoarelor există diverse sisteme de reactivitate. la care încărcarea se face rar (12-18 luni). când reactivitatea este maximă datorită combustibilului proaspăt. La reactoarele cu apă grea scurgerea neutronilor se poate regla prin modificarea nivelului moderatorului. La câteva reactoare de mici dimensiuni sau de cercetare s-a încercat reglarea scurgerii neutronilor prin deplasarea reflectorului executat sub forma unui inel care înconjoară zona activă. introduse pneumatic în canale speciale. iar sistemul de compensare trebuie să acopere o rezervă mare de reactivitate. Forma geometrică a barei (şi respectiv a canalului) poate fi destul de diferită: cilindrică. Cele mai răspândite şi mai dezvoltate sisteme de reglare a reactivităţii sunt cele cu bare absorbante. acoperiţi parţial cu hafniu. Au existat şi idei în care canalul barei era etanşat la ştuţurile sudate pe capacul şi/sau fundul vasului de presiune şi putea fi extras . tubulară. datorită formei casetelor). sub forma unui fascicol (cluster) acţionat de . sub forma de plăci sau cruci amplasate între casete. prin modificarea absorbţiei cu fisiune (cu casete combustibile conţinând absorbanţi consumabili). în general sub forma unui tub cu rol de ghidare şi protecţie. tubulară. La PWR se utilizează bare subţiri. De exemplu. Pentru delimitarea spaţiului în care evoluează bara în reactor s-au prevăzut canale.5 1015 n/cm2s) reflectorul s-a executat sub forma unor tamburi de beriliu. sau modificarea presiunii unui gaz absorbant în canale care traversau moderatorul .

cum ar fi oţelul cu bor sau hafniul nu trebuie protejate. -forma şi elasticitatea barelor. Pentru evitarea gripării trebuie ca toate elementele componente ale canalului sistemului de reactivitate să fie amplasate coliniar pe toată lungimea sistemului. De aceea se prevăd jocuri şi elemente de ghidare. în afara calculului fizic mai trebuie ţinut seama de următorii factori: -distanţa (pasul) dintre elementele sistemului trebuie să fie suficient de mare ca să permită amplasarea racordurilor (ştuţurilor) şi a acţionărilor pe capacul/fundul reactorului. La partea superioară sau inferioară sunt prevăzute cu elemente de legătură a barei cu sistemul de acţionare. precum şi interstiţiul dintre ele şi canale trebuie să permită libera deplasare. de deformaţiile care apar sub acţiunea presiunii şi a radiaţiilor. pentru mărirea eficacităţii şi micşorarea vârfurilor locale ale fluxului de neutroni (datorate umplerii canalului cu moderator). sisteme de compensare a abaterilor. îmbinări sau cuplaje cu conuri de centrare. Barele sistemului de reactivitate se compun dintr-o parte activă. Unele materiale. În acest sens trebuie ţinut seama de imprecizia posibilă a execuţiei şi montajului. Pasul mai mic de 100-200 mm necesită dispunerea mai multor bare pe un singur sistem de acţionare. Barele sistemului de reactivitate al PHWR La PHWR barele absorbante au rolul de control. ajustare şi siguranţă. dar suficient de mic pentru a atinge eficacitatea necesară fără perturbarea exagerată a fluxului de neutroni. de proprietăţile mecanice sau anticorozive. cu suficientă libertate sau cu autocentrare etc. Pentru exemplificare sunt prezentate caracteristicile barelor utilizate la reactoarele PHWR şi PWR. executată din material puternic absorbant de neutroni. În unele cazuri. îndeosebi a barelor sistemului de siguranţă. -în cazul introducerii rapide a barelor de siguranţă trebuie avută în vedere posibilitatea accelerării maxime a barei în perioada iniţială (care se poate asigura cu ajutorul unui impuls dat de un arc precomprimat) şi a rezistentei hidraulice minime la începutul procesului. materialele absorbante şi înlocuitoare sunt protejate cu teci. partea activă a barei se continuă cu bare combustibile sau cu materiale înlocuitoare cu secţiune de absorbţie şi de împrăştiere mică.câte o acţionare şi care pătrund în tuburile de ghidare care alcătuiesc scheletul casetei. În funcţie de condiţiile de funcţionare. La proiectarea barelor sistemului de reactivitate. . aluminiu etc. Asemenea materiale pot fi materialele de teacă: zirconiu (sau aliajele lui).

Ea este susţinută de un cablu din oţel inox înfăşurat pe un tambur în interiorul mecanismului de acţionare.) care cad în reactor sub acţiunea gravitaţiei . Toate barele sunt poziţionate în vasul calandria în canale perforate din zircaloy. fiind realizată din cadmiu placat cu oţel inox. Sunt prevăzute limitatoare de cursă mecanice. cunoscut sub denumirea de sistemul de oprire rapidă SOR 1 este format din 28 de bare (fig. confecţionate din cadmiu placat cu oţel inox. Acţionarea este electrică. Bara de siguranţă are aceeaşi construcţie ca şi bara de control. sau pot fi introduse prin cădere sub acţiunea propriei greutăţi. Tot sistemul este proiectat să suporte presiunea din vasul calandria. accelerate iniţial de un arc comprimat. Sistemul de ajustare este format din 21 de bare de ajustare (fig. Barele de control pot fi introduse sau extrase din zona activă cu o viteză variabilă.14 mK/s. însă pot fi introduse sau ridicate cu o viteza variabilă pentru modificarea reactivităţii după necesităţile sistemului de reglare a reactivităţii. . Acest lucru permite extragerea barelor de siguranţă înainte ca reactorul să devină critic.2. Tamburul este acţionat de un motor electric printr-o cuplă electromagnetică. Timpul până la inserţia totală prin cădere liberă este de circa 3 secunde.Sistemul de control grosier are 4 bare de control.3 mK. Reactivitatea negativă indusă de barele de control este suficientă pentru a compensa coeficientul de temperatură al reactivităţii pentru combustibil proaspăt. În mod normal aceste bare sunt ţinute în afara zonei active şi sunt introduse pentru a suplimenta reactivitatea negativă indusă de sistemul de control zonal cu apă uşoară. Fiecare bară de ajustare este formată dintr-o ţeavă de oţel inox de grosime variabilă pentru a da o variaţie optimă fluxului de neutroni. cel mai mare grup conţinând 5 bare. Eficacitatea barelor de control este de 10. Viteza maximă de variaţie a reactivităţii la introducerea sau extragerea lor este de 0. sau sunt lăsate să cadă în zona activă pentru o reducere rapidă a puterii reactorului. Eficacitatea totală a barelor de ajustare este de 15 mK. De asemenea. pentru compensarea arderii şi a Xe-135 acumulat după opriri. Indicatorii de poziţie sunt plasaţi pe arborele acţionării. barele de control împiedică reactorul să devină critic când sunt scoase din zona activă barele de siguranţă (SOR 1). Viteza maximă de variaţie a reactivităţii atunci când un grup este acţionat cu viteză maximă este de 0.2. la oprirea de la puterea nominală.12 mK/s. Reactorul este proiectat să furnizeze puterea nominală cu toate barele complet introduse în zona activă. cu transmisie din cablu. Sistemul de siguranţă. Barele de ajustare sunt acţionate de obicei pe grupe.2.1). care optimizează fluxul de neutroni pentru o distribuţie bună de putere.

1 Bara de ajustare .Fig.2.

Bara de siguranţă (SOR 1) .2.2.Fig.

1. Distribuţia detaliată şi rolul fiecărui tip de bară cluster pentru reactoarele PWR franceze au fost prezentate la capitolul de combustibil. iar barele de ajustare sunt din oţel cu bor şi sunt “gri”.13. Sistemul utilizat la reactoarele PWR este specific acestora şi este cunoscut sub denumirea de bare cluster (fig.14) . Barele sunt cu rol de ajustare. Barele de control şi de siguranţă sunt din cadmiu şi sunt “negre” pentru neutronii termici. .1. la elementele de reactivitate asociate combustibilului. 1. prin intermediul unei tije ramificate (cluster.Barele sistemului de reactivitate al PWR Controlul reactivităţii sau al fluxului de neutroni în zona activă a PWR se obţine pe două căi: -cu soluţie de acid boric în apă din circuitul primar şi prin -introducerea în tuburile de ghidare care alcătuiesc scheletul casetei a barelor din absorbanţi solizi. control şi siguranţă. având rolul de a ajusta forma axială a fluxului de neutroni. 1. păianjen sau placă suport). la care mai multe bare subţiri (bare-deget) sunt acţionate de o singură acţionare corespunzătoare unei casete de combustibil.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful