Sunteți pe pagina 1din 4

Lupsa Ana- Maria, Sociologie An I, Sociologia Culturii

Cerinta: Aplicati matricea stilistica in analiza unei culturi sau a unei personalitati culturale.

Matricea stilistica in analiza culturii chineze

In majoritatea tarilor, "vechiul organism social a disparut, urmele vietii de alta data nu se mai pastreaza in mod viu, traditii si forme de cultura noi le-au inlocuit pe cele vechi. In China insa, aceste solutii de continuitate exista, pot fi urmarite pe parcursul a aproape patru milenii Civilizatia creata in mileniul al doilea i.e.n. in valea Fluviului Galben prezinta inca de atunci trasaturi distincte fundamental chineze; iar in scrierea chineza de azi se recunoaste stilizarea pictogramelor de pe "oasele de ghicit"de acum aproape 3500 de ani." Matricea stilistica este alcatuita din: orizontul spatial (infinitul, spatial bolta, planul, spatial mioritic, spatiul alveolar-succesiv) si orizontul temporal al inconstientului (timpulhavuz,timpul-cascada, timpul-fluviu), accentul axiologic (afirmativ si negativ), atitudinea anabasica si catabasica si neutra si nazuinta formativa (individualul, tipicul si stihialul). In cazul culturii chineze, arta chineza seamana cu arta impresionismului francez prin dragoste de nuanta si inefabil. Acestea se deosebesc totusi prin orizontul spatial si nazuinta formativa. Orizontul spatial al artei chineze este acela alveolar-succesiv alcatuit din locuri care cer de fiecare data prezenta viitorului. Nazuinta formativa in arta chineza este de natura stihiala, iar accentul axiologic consider ca este afirmativ-pozitiv. Orizontul temporal si spatial al inconstientului In opinia mea, daca orizontul spatial al artei chineze este succesiv alcatuit din locuri care cer de fiecare data prezenta viitorului, consider ca acestei culturii chineze ii apartine ca orizont temporal timpul-havuz din cele trei tipuri de timpuri ale orizontului temporal(havuz, cascada, fluviu). Timpul-havuz" este orizontul deschis unor trairi indreptate prin excelenta spre viitor. In cadrul acestui orizont temporal, se atribuie viitorului o valoare exclusiva si dominanta, o suveranitate acaparanta, de care nu se bucur nici prezentul si nici trecutul, care sunt privite cel mult ca trepte, intr-o suire fara capat. Acest fel de timp e

Lupsa Ana- Maria, Sociologie An I, Sociologia Culturii

trait si inteles prin sine insusi, indiferent de continutul sau, de ceea ce se petrece in el, ca o ascensiune fara limite. Pentru sufletul, care traieste intr-un asemenea orizont, timpul are, chiar numai prin realizarea sa, darul sa inalte necontenit nivelul existentei. Timpul ar fi, gratie structurei sale ascendente, creator de valori tot mai inalte. Sufletul statornicit intr-un asemenea orizont temporal gusta certitudinea, prin nimic demonstrata, dar nu mai putin traita, ca totdeauna clipa urmatoare poseda prin ea insasi semnificatia unei inaltari fata de ceea ce este sau a fost. Accentul axiologic afirmativ-pozitiv Cultura chineza si cultura indica se diferentiaza prin accentual axiologic, cultura chineza avand acdentul axiologic pozitiv-afirmativ, iar cultura indica avand accentual negative. Unul dintre factorii eterogeni, datorita carora cultura chineza si cultura indica se diferentiaza pana la singularizare, este tocmai accentul axiologic, cu care e investit de fiecare data orizontul spatial. Pentru chinez orizontul infinit e vasul tuturor valorilor, pentru ind acelasi orizont infinit e vasul tuturor nonvalorilor. Accentul axiologic trebuie in genere socotit ca un adaos la orizontul spatial, ca un plus, ca o intregire. Inconstientul isi creeaza singur un orizont spatial, cum melcul isi cladeste casa de var. Din faptul ca inconstientul e organic solidar cu orizontul, ce si l-a creat, nu urmeaza ca existenta intr-un asemenea orizont sa fie apreciata ca atare. Se poate prea usor intampla ca orizontul sa fie simtit ca o infirmitate. Atitudinea anabasica ,catabasica si neutra Dupa cum am spus mai sus, sentimentul destinului la chinezi este mai mult neutru, in comparatie cu egiptenii si inzii, unde este catabasic. Atitudinile", ce ne preocupa, sunt, intr-o forma sau alta, tot asa de raspandite ca si sentimentul destinului, iar sentimentul destinului stim ca e general omenesc. Totusi sentimentul destinului nu are pretutindeni si-n toate timpurile aceeasi semnificatie. Sentimentul destinului are semnificatie variabila, dup timpuri si locuri. Analiza spectrala intrezareste in formele acestui sentiment diverse componente. Una e de pilda sentimentul destinului, care implica un orizont infinit, si in acelasi timp credinta ca orice miscare a omului e subordonata unei secrete expansiuni; altceva e sentimentul destinului, care implica

Lupsa Ana- Maria, Sociologie An I, Sociologia Culturii

un orizont ingust, si pe deasupra credinta ca orice miscare a omului se integreaza intr-o secreta retragere. Una e sentimentul destinului, care implica un orizont infinit si atitudinea retragerii, si iarasi cu totul altceva e sentimentul destinului, care implica un orizont limitat si atitudinea naintrii. Sentimenul destinului e inraurit de orizont, si colorat de sensul fundamental, ascuns, atribuit oricarei miscari posibile in cadrul acestui orizont. Ascultand o doin romaneasca, nu e greu sa deslusesti in ea rezonanta unui specific sentiment al destinului. Omul spatiului mioritic se simte parca in permanenta, leganata inaintare, intr-un infinit ondulat. Omul spatiului mioritic isi simte destinul ca un vesnic, monoton repetat, suis si coboras.

Nazuinta formativa Nazuinta formativa in cultura chineza este stihiala. Modul stihial forteaza pana la exces procedeul eliminrii si vede necesarul dincolo de ceea ce este generic, in unele aspecte elementare si universale ale lucrurilor. Modul stihial ajunge astfel la forme, care depasesc in intregime organicul, la forme contaminate parca de natura geometrica a schemelor cristalice, sau de dinamica coplesitoare a unor gesturi demiurgice. Fie ca sunt statice, fie ca sunt dinamice, aceste forme reamintesc in orice caz numai schematic fapturile si materialitatea de toate zilele. Artistul, acordand un interes foarte zgarcit vizibilului, pare a-si rezerva entuziasmul, in chip precumpanitor, unui principiu invizibil. Artistul face abstractie in redarea lucrurilor de toate insusirile unice si individuale ale acestora, dar in mare parte si de insusirile tipice, de gen sau de specie, ale lor. Lucrurile sunt redate intr-o forma care retine doar cateva aspecte esentiale, dupa un calapod intrucatva strain, dar impus lucrurilor in chip suveran si dinafara. Lucrul e redat sumar si sintetic, ca sa devina purtator al unui duh sau al unei stihii universale, de multe ori prea ascunse ca sa poarte un nume, al unei stihii universale, care depaseste specia, in schematismul lucrurilor, redate potrivit modului stihial sau elementarizant, se oglindeste astfel mai mult o statica sau o dinamica universala (sau in orice caz ceva cu totul elementar), decat propriul tip ideal, sau propria individualitate a acestor lucruri.

Lupsa Ana- Maria, Sociologie An I, Sociologia Culturii

In concluzie, matricea stilistica este ca un manunchi de categorii care se imprima, din inconstient, tuturor creatiilor umane, si chiar si vietii intrucat ea poate fi modelata prin spirit. Matricea stilistica, in calitatea ei categoriala, se intipareste, cu efecte modelatoare, operelor de arta, conceptiilor metafizice, doctrinelor si viziunilor stiintifice, conceptiilor etice si sociale. Sub acest unghi, trebuie sa specificam, ca lumea noastra nu este modelata numai de categoriile constiintei , ci sid e un manunchi de alte categorii , al caror cuib este inconstientul.