Curs 1

22 februarie 2010 09:17

Administratia publica este o componenta a puterii executive, una din cele 3 puteri clasice in stat.

Inca din Antichitate, Aristotel a fundamentat teza care va fi mai tarziu dezvoltata de Montesquieu potrivit careia in orice stat exista 3 mari puteri: a) Una care face legile - puterea legiuitoare - in sens modern: Parlamentul b) Puterea care le pune in executare - puterea executiva c) Puterea care solutioneaza litigiile aparute in viata publica si privata - puterea judecatoareasca Necesitatea ca aceste 3 puteri sa fie separate a fost motivata de Montesquieu de la constatarea ca acela care detine puterea are tendinta naturala sa abuzeze de ea. De aceea, petru a scapa abuzul puterii trebuie sa opreasca puterea, adica puterea trebuie sa fie incredintata unor titulari diferiti care sa controleze si contracareze reciproc. Dincolo de aceasta separare necesara esentiala pentru oricee democratie, intre cele 3 puteri trebuie sa existe si o anumita colaborare din care rezulta un echilibru menit functionarii normale in orice stat. Teoria separatiei puterii in stat a stat la baza formarii gandirii juridice, politice, filosofice moderne, alaturi de teoria contractului social si cea a drepturilor naturale.Ea a fost multa vreme considerata si consacrata de Constitutiile lumii adoptate in sec. XIX ca principiu esential care carmuieste orice guvernare. In nevoia colaborarii intre puteri exista ca premisa si faptul ca exista autoritati publice care exercita prerogative specifice mai multor puteri. Ex: Presedintele statului, indiferent de forma de guvernamant, este exponentul puterii executive, printre atributiile lui se regaseste si aceea de a promulga legile, care semnifica convenirea unei forte juridice obligatorii actelor adoptate de corpul legiuitor, in acest fel exercitand atributii specifice puterii legislative. Tot seful statului este cel care acorda gratierea individuala (gratierea colectiva, potrivit Constitutiei - se acorda prin lege organica) si in multe sisteme numeste judecatorii, exercitand atributii din sfera puterii judecatoresti. Precizam faptul ca in ideea acestei colaborari exista autoritati publice care nu pot fi incadrate din punct de vedere al statutului lor in niciuna din cele 3 mari puteri. Autoritati autonome - consacrate chiar de legile fundamentale Avocatul Poporului Curtea Constitutionala Curtea de Conturi - in concluzie, in conformitate si cu aceste realitati si petrecute in constitutionalismul modern, Constitutia actuala a Romaniei astfel cum a fost revizuita prin Legea 429/2003, prevede in Art. 1 alin. 4 ca statul functioneaza potrivit separatiei si echilibrului puterilor (legislativa, executiva si judecatoreasca) in cadrul administratiei constiutionale.
Autoritatile publice care realizeaza prerogativele celor 3 clasice puteri in stat sunt reglementate in Titlul III Constitutie in urmatoarea succesiune: Capitolul I - Parlamentul - dublu statut - prima putere in stat - puterea legislativa a) organ reprezentativ suprem al poporului roman b) unica autoritate legiuitoare in stat Capitolul II - Presedintele Capitolul III - Guvernul Capitolul IV - Raporturi Parlament/Guvern Capitolul V - Administratia Publica - puterea executiva (a doua putere in stat) Capitolul VI - Autoritate judecatoreasca - a treia putere in stat --> puterea judecatoreasca

Autoritatile publice, grupate in titlul III, nu sunt singurele autoritati publice prevazute de Constitutie sau care exista in sistemul constitutional actual. Notiunea de autoritate publica evoca in filosofia constitutionala acea persoana juridica de drept public care este investita cu prerogative de putere publica prin intermediul caruia desfasoara o activitate de interes general, de interes public. In afara autoritatilor publice cuprinse in Titlul III, Constitutia reglementeaza si alte autoritati publice, in alta parti ale sale, cum ar fi: a) Avocatul Poporului, reglementat de Capitolul II, consacrat drepturilor si libertatilor fundamentale
Cursuri Page 1

fundamentale b) Curtea de Conturi - tilul IV - economia si finantele publice c) Curtea Constitutionala - titlul V Administratia publica este o componenta a puterii executive fara a fi insa singura dimensiune a acesteia. In doctrina clasica, puterea executiva este considerata a avea 2 componente: a) Administrarea - Punerea legii in executare si prestarea de servicii publice, in acest fel satisfacandu-se nevoi sociale cotidiene, immediate, inerente vietii comunitatilor b) Guvernarea - Luarea deciziilor majore, esentiale pentru prezentul dat, dar mai ales pentru viitorul unei natiuni, construirea de strategii, politica externa, colaborarea si cooperarea cu state, organisme si organizatii internationale, integrarea unui stat in structuri europene si internationale

Aceste 2 elemente se disting si din dublul rol pe care Constitutia il consacra Guvernului a) Politic (guvernarea) prin care acesta asigura realizarea politicii interne si externe a tarii b) Administrativ prin care acesta exercita conducerea generala a adminstratiei publice (administrarea) Mai mult chiar, in Titlul III se regaseste un Capitol care poarta chiar denumirea de "Administratie publica" si in care sunt reglementate acele autoritati publice centrale si locale care au ca misiune exclusiva administrarea (realizarea administratiei publice). Este vorba de Administratia Centrala de Specialitate si Administratia Publica din unitatile administrativ-teritoriale care functioneaza pe principiul autonomiei locale, respectiv Autoritatile Deliberative si Executive ale autonomiei locale si anume Consiliul local, primarul, consiliul judetean si presedintele consiliului judetean, precum si prefectul care este reprezentantul Guvernului in fiecare judet si in municipiul Bucuresti.

Cursuri Page 2

Curs 2
1 martie 2010 08:12

Definitia si trasaturile administratiei publice

Etimologic, cuvantul "administratie" provine din limba latina administer, semnificand "ad" = la, catre si "minister" = servitor, supus, de unde concluzia ca administratia a fost conceputa initial, inca de la inceputuri ca o actiune in supusenie, prin care o anumita categorie decidea si o alta punea in executare deciziile luate de prima. De altfel, insusi dreptul administrativ si fenomenul administrativ in ansamblul sau au aparut atunci cand societatea s -a impartit in 2 mari categorii: comandanti si comandati. Rolul administratiei publice este acela de a satisface anumite nevoi sociale, prin intermediul serviciilor pe care aceasta le presteaza . Nicaieri si niciodata oamenii nu au reusit sa-si indeplineasca prin eforturi individuale propriile nevoi. De aceea, a fost necesar sa se creeze in timp structuri care sa se specializeze pe satisfacerea nevoilor de interes public, general. Serviciul public reprezinta astfel o institutie de baza a dreptului administrativ, care multa vreme a fost definit prin raportare la aceasta sintagma ca drept al serviciilor publice. Legat de serviciul public este ordinea publica, aceasta semnificand acel minim de conditii care sunt necesare pentru o viata sociala convenabila si care se realizeaza tot prin intermediul administratiei publice, ca o componenta esentiala a acesteia. De esenta administratiei publice este regimul de putere publica, definit ca un ansamblu de reguli exorbitante derogatorii de la dreptul comun, cu care sunt investite autoritatile publice si prin intermediul carora fac sa prevaleze interesul general atunci cand acesta vine in contradictie cu interesul particular. Administratia publica, in prezent, este infaptuita de mai multe categorii de autoritati: 1. Autoritatile de natura statala a) la nivel central respectiv cei 2 sefi ai executivului Presedintele Guvernul administratia centrala de specialitate b) la nivel local prefectul serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organeale administratiei publice 2. Autoritati de natura autonoma locala sunt alese functioneaza in unitatile administrativ-teritoriale alegerea lor se face prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat fie pe baza de scrutin de lista (consiliile locale si judetene), fie pe baza de scrutin uninominal (primarul, presedintele consiliului judetean). Din punct de vedere al organizarii administrativ-teritoriale, potrivit art. 3 Constitutie, teritoriul Romaniei este organizat in: a) comune b) orase (municipii) c) judete. Acest mod de organizare situeaza Romania in cadrul statelor care au un singur nivel intermediar intre unitatea administrativa de baza, care este comuna (orasul) si nivelul central . Nivelul intermediar in Romania este judetul. Exista state unde regasim 2 forme de unitati administrative cu caracter intemediar, cum ar fi in Franta departamentul, dar si regiunea. In doctrina se recunoaste nevoia ca intr-o viitoare revizuire constitutionala sa fie regandita organizarea administrativ-teritoriala a tarii, din perspectiva infiintarii si a unor unitati administrativ-teritoriale mai mari ca si dimensiuni, solutie preferata si practicata la nivelul UE, deoarece permite realizarea unor programe care presupun zone mai extinse din teritoriul unui stat. Potrivit sistemului actual de organizare administrativa, regasim unitati adminstrativ-teritoriale autonome deliberative si executive la nivelul judetului si aceleasi categorii de unitati administrative la nivelul comunelor.

Pe langa aceste autoritati de stat si autonome locale, administratia publica mai este infaptuita si
de: alte categorii de persoane juridice de asociatii de dezvoltare intercomunitara de structuri neguvernamentale de persoane juridice de drept privat care au fost autorizate sa presteze anumite activitati de natura administrativa. In concluzie, administratia publica in sistemul constitutional actual, nu mai este in integralitatea ei o administratie de stat, asa cum era in regimul totalitar, ea incluzand astfel: a) o administratie de stat b) O administratie autonoma locala c) o administratie infaptuita de structuri carora statul, prin organele sale competente, le -a transferat atributul de a desfasura activitati de natura administrativa.

Cursuri Page 3

Activitatea administratiei, prin intermediul careia se asigura ordinea publica poarta denumirea traditionala de pozitie administrativa.

Definitia administratiei publice

Administratia publica este definita in doctrina prin 2 criterii: 1. Din punct de vedere material, functional: administratia publica este definita ca reprezentand un ansamblu de activitati, de acte si operatiuni prin intermediul carora se deruleaza activitati de natura administrativa, care, in esenta, semnifica executarea legii sau prestarea de servicii publice in limitele legii 2. Din punct de vedere formal, organic, administratia publica semnifica un ansamblu de autoritati, institutii, structuri care desfasoara o activitate administrativa. Raportandu-le la ambele criterii, administratia publica reprezinta activitatea desfasurata de un ansamblu de autoritati si institutii denumite generic autoritati ale administratiei publice, prin care, in regim de putere publica, se executa legea sau, in limitele legii se presteaza servicii publice. Desprindem urmatoarele trasaturi ale administratiei publice: 1. Activitate desfasurata de autoritati si institutii publice, precum si de alte persoane juridice, care, potrivit legii, sunt competente sa realizeze administratia publica la nivel central si local. Unele dintre aceste autoritati au o competenta materiala generala in sensul ca exercita atributii la nivel central sau local, dupa caz, care acopera intreaga sfera a administratiei (Guvernul, Presedintele, Consiliile locale si judetene, prefectul, primarul etc), iar altele au o competenta materiala de specialitate(de ramura), in sensul ca exercita activitati sau atributii intr-un domeniu determinat al administratiei publice (administratia centrala de specialitate, serviciile publice deconcentrate, diferite regii autonome, institutii publice, societati etc). In sistemul constitutional actual, identificam urmatoarele autoritati ale administratiei publice: a) La nivel central First. Cei doi sefi ai executivului bicefal (Presedinte + Guvern) Second. Administratia centrala de specialitate 1. Ministere - care se organizeaza si functioneaza numai in subordinea Guvernului 2. Alte organe centrale de specialitate care pot fi in subordinea Guvernului, altele decat Ministerele, in subordinea Ministerelor - acestea, ca si Guvernul, pot infiinta autoritati centrale de specialitate in subordinea lor cu avizul Curtii de Conturi, sau autoritati centrale autonome (se pot infiinta numai prin lege organica) b) La nivel judetean First. Autoritati de natura statala Prefectul organ central Sorginte reprezentant al Guvernului in judete si in Municipiul Bucuresti organ teritorial ca atributii Serviciile publice deconcentrate structuri statale ale Ministerelor si celorlalte organe centrale de specialitate Second. Autoritati de natura autonoma Consiliul Judetean - autoritate cu caracter deliberativ Presedintele Consiliului Judetean - autoritate executiva la nivel judetean Regii Autonome, Societati Comerciale, Institutii Publice - in subordonarea sau coordonarea Consiliului Judetean c) La nivel local Consiliul Local - autoritatea deliberativa a autonomiei locale Primarul - autoritatea executiva a autonomiei locale Regii autonome, Societatii Comerciale, Insitutitii Publice - structuri, subordonate, coordonate de autoritatile deliberative ale administratiei locale. 2. Are 2 componente: a) Executarea legii b) Prestarea de servicii publice in limite legii Notiunea de executare a legii trebuie inteleasa: intr-un sens clasic de activitate prin care legea este pusa in mod concret in executare (organizarea si desfasurarea alegerilor, a referendumului, a recensamantului), realizeaza legile care reglementeaza materiile respective cat si in sens in modern, de activitate prin intermediul careia se adopta acte juridice cu forta inferioara legii (in conformitate cu art. 108 alin. 2 Constitutie, hotararile de guvern sunt adoptate pentru organizarea executarii legilor, misiunea lor fiind astfel sa puna legea in executare.) Pe langa aceasta forma de natura prescriptiva, in sistemul constitutional, la noi si in alta state, regasim si o competenta locativa delegata prin care puterea legislativa transfera celei executive atributii in materia legiferarii, care se concretizeaza prin acte juridice care au chiar forta legii. Avem in vederea institutia delegarii legislative, reglementata de art. 115 Constitutie, in baza careia Guvernul poate sa adopte acte normative numite ordonante, care

Cursuri Page 4

reglementata de art. 115 Constitutie, in baza careia Guvernul poate sa adopte acte normative numite ordonante, care pot fi simple sau de urgenta. De aceea, in doctrina contemporana, au loc dezbateri cu privire la mutatiile produse in statutul si competenta autoritatilor publice, respectiv a celor executive, cu implicatii asupra principiului separatiei puterilor in stat . Aceasta deoarece rolul puterii executive nu se mai limiteaza a fi executarea legii in sensul clasic al cuvantului, puterea executiva dispunand de o competenta normativa primara in baza careia poate sa adopte acte juridice cu forta legii.
Serviciul public reprezinta cea de-a doua forma din care administratia isi concretizeaza activitatea. El reprezinta o institutie traditionala a dreptului administrativ, semnificand o activitate desfasurata de un organ public sau de un agent privat autorizat de un organ public prin intermediul careia se satisfac nevoi sociale de interes public. Prestarea de servicii publice, in vremurile actuale, nu mai reprezinta astfel un monopol al statului si al autoritatilor sale. Din ce in ce mai mult initiativa privata a patruns in sfera serviciilor publice, vorbindu -se in doctrina despre un veritabil proces de privatizare a serviciilor publice. Insa, chiar si legea fundamentala a Romaniei recunoaste atat forma publica, cat si forma privata pentru servicii publice, cum ar fi invatamantul, serviciile de mass -media etc. Desi statul, prin organele sale competente, transfera unor structuri private competenta de a testa anumite servicii publice, el conserva prerogativa de a controla modul in care particularii autorizati, persoanele private autorizate isi exercita activitatea, respectand legea in limitele acesteia . Din acest drept de control, de supraveghere a modului in care agentii privati autorizati isi desfasoara activitatea, rezulta si dreptul statului si al autoritatilor sale de a interveni, de a sanctiona, mergand pana la inchiderea sau suspendarea activitatii unui serviciu privat considerat a se exercita in afara cadrului legal. 3. Administratia publica se realizeaza intr-un regim de putere publica, acesta presupunand acele prerogative speciale cu care sunt investite autoritatile adminstratiei publice si prin intermediul carora se asigura prioritatea interesului public sau general fata de interesul particular, personal. Faptul ca administratia publica se concretizeaza prin 2 categorii de activitati, respectiv ?? sau prestarea in limitele legii a unor servicii, a determinat doctrina sa considere ca administratiei publice ii sunt caracteristice 2 tipuri de activitati, respectiv activitati cu caracter prestator, respectiv cele de executare concreta a legilor, si in al doilea rand, activitati cu caracter si prestator si prescriptiv, prin intermediul carora se editeaza reguli juridice de regula cu forta inferiora legii (hotarari, ordine, norme, instructiuni) prin care se stabileste cadrul de organizare si functionare, modalitatile si procedura specifice adminis tratiei.

Cursuri Page 5

Curs 3
11 martie 2010 19:49

Izvoarele dreptului administrativ = notiunea de izvor de drept este analizata in Teoria Generala a Dreptului sub 2 acceptiuni: 1) Izvoarele materiale = acele conditii concrete, obiective care determina adoptarea unei norme juridice 2) Izvoarele formale = formele concrete pe care le imbraca regulile juridice 1. Scrise 2. Nescrise

Izvoarele formale scrise: a) Constitutia Este legea fundamentala cu caracter suprem intr-un stat, o asemenea trasatura fiind consacrata chiar de alin (5) art. 1 din Constitutie, potrivit caruia in Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie. Ea reprezinta izvor de drept pentru toate ramurile, inclusiv pentru dreptul administrativ, analizandu-se in doctrina, dupa modelul francez, problema bazelor constitutionale sau fundamentele constitutionale ale administratiei publice. Unele dintre prevederile Constitutiei reprezinta izvoare exprese ale dreptului administrativ Capitolele II si V ale Titlului III consacrate Presedintelui, Guvernului, raportului Guvernului cu Parlamentul si administratiei publice Alte prevederi constitutionale reprezinta izvoare implicite ale dreptului administrativ deoarece ele consacra reguli aplicabile tuturor autoritatilor publice, societatii in ansamblul sau, persoanelor fizice si juridice Art. 16 alin. (1) --> egalitatea tuturor in fata legii si autoritatilor publice, fara privilegii si discriminari (principiu coroborat cu regula ca nimeni nu este mai presus de lege) b) Legea In limbajul cotidian, termenul este utilizat in 2 acceptiuni: Lato sensu: orice act normativ cu forta obligatorie pe un anumit subiect de drept Stricto sensu: actul juridic adoptat de Parlament, care poseda aceste elemente In sistemul constitutional actual, sunt consacrate 3 tipuri de legi: Legile constitutionale Legile organice Legile ordinare Legile constitutionale: Cele prin care se revizuieste sau se modifica legea fundamentala sau Constitutia in conditiile si cu procedura reflectata chiar de Titlul VII In principiu, pot face obiectul revizuirii toate prevederile constitutionale, cu exceptia celor care sunt considerate potrivit art. 152 "limite ale revizuirii", fiind vorba despre: Caracterul national, independent, unitar si indivizibil al statului roman Forma republicana de guvernamant Integritatea teritoriului Independenta justitiei Pluralismul politic Limba oficiala Prin legea de revizuire a Constitutiei 429/2003 au fost modificate si prevederile care vizeaza administratia publica si care reprezinta astfel izvoare din legea constitutionala pentru dreptul administrativ Ex: articolul privind principiul de organizare si functionare a administratiei publice locale sau institutia prefectului Legile organice si legile ordinare: Diferente 1. Domeniul de adoptare, de reglementare Legea organica - reglementeaza exclusiv acele materii care sunt rezervate prin Constitutiei unei legi organice, fie in enumerarea de la art. 73 alin (3), fie in celelalte domenii pe care tot Constitutia le rezerva acestui tip de lege (art. 3) Legea ordinara - reglementeaza toate celelalte materii care nu sunt rezervate prin Constitutie unei legi organice 2. Procedura de adoptare Legea organica - se adopta cu majoritate absoluta ( = majoritatea membrilor fiecarei camere), ca si regulamentele Parlamentului -> art. 76 alin. (1) Legea ordinara - se adopta cu majoritate relativa (=majoritatea membrilor prezenti din fiecare camera), ca si celelalte hotarari ale Parlamentului -> art. 76, alin (2) NB: In afara celor 2 proceduri, Constitutia mai reglementeaza si o majoritate calificata in art. 148 si 149 care reglementeaza intrarea in UE si aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord. Este vorba de majoritatea de 2/3 din numarul total al deputatilor si senatorilor, cele 2 tipuri de legi adoptandu-se in sedinta comuna a celor 2 camere. Asemanari 1. Toate legile se promulga de Presedintele Romaniei, promulgarea reprezentand o atributie ancestrala a sefului de stat, indiferent de forma de guvernamant Dreptului de a promulga legea ii corespunde si celui de a se opune promulgarii, putandu-se

Cursuri Page 6

2.

3.

4. 5.

ancestrala a sefului de stat, indiferent de forma de guvernamant Dreptului de a promulga legea ii corespunde si celui de a se opune promulgarii, putandu-se folosi un drept de veto al sefului de stat si alte proceduri specifice fiecarui sistem constitutional In Romania, Presedintele poate fie sa sesizie Curtea Constitutionala cand apreciaza ca legea prezinta aspecte de neconstitutionalitate, fie sa ceara Parlamentului sa reexamineze legea pe considerente de neoportunitate politica Regula neretroactivitatii legii consfintita si de art. 15 alin (2) din Constitutie, potrivit careia legea dispune numai pentru viitor cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile Obligativitatea publicarii in Monitorul Oficial, care trebuie raportata la principiul de drept cuprins in adagiul latin "nemo censetur ignorare legem". Obligativitatea de a cunoaste legea ii corespunde dreptului cetateanului de a I se face legea cunoscuta printr-un document care poarta denumirea de Monitor/Buletin Oficial Momentul intrarii in vigoare a legii = 3 zile de la publicarea in Monitorul Oficial sau o alta data ulterioara, prevazuta prin textul de lege Din elementele care compun regimul juridic al celor 2 tipuri de lege, rezulta teza potrivit careia in sistemul constitutional actual in Romania: Regula = legea ordinara Exceptia: legea organica Multe din legile organice reprezinta izvoare exprese pentru dreptul administrativ prin obiectul pe care il reglementeaza, cum ar fi: Organizarea Guvernului art.73 alin.(3)lit. e Statutul functionarilor publici art. 73 alin. (3) lit. j Contenciosul administrativ art. 73 alin. (3) lit k Totodata, legile ordinare care reglementeaza aspecte care se circumscriu dreptului administrativ reprezinta izvoare exprese pentru aceasta ramura a dreptului (vezi care - manual/caiet)

c) Ordonanta de Guvern Reprezinta rodul delegarii legislative reglementate de art.115 din Constitutie, care semnifica un transfer de competenta in materie de legiferare de la Parlament (unica autoritate legiuitoare a tarii), catre Guvern (clasicul executiv) Constitutia actuala consacra 2 tipuri de ordonante: 1. Simpla 2. De urgenta Ordonanta simpla: Se adopta in baza unei legi speciale de abilitare prin care Parlamentul imputerniceste Guvernul sa adopte acest tip de ordonante in materii care nu fac obiectul unei legi organice, rezultand ca ele pot reflecta doar domenii ale legilor ordinare Legea de abilitare trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu domeniul si data pana la care Guvernul este abilitat sa adopte ordonante, insa poate sa prevada si faptul ca le supune ulterior aprobarii Parlamentului, fara a fi obligatorie aceasta aprobare. Insa, in practica, ca regula, in legea de abilitare se prevede aprobarea de catre Parlament. Ordonanta de urgenta Se adopta numai in situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata cu obligativitatea pentru Guvern de a motiva urgenta in continutul ordonantei Nu necesita lege de abilitare, dreptul Guvernului de a adopta aceste ordonante izvorand chiar din textul constitutional Se supun intotdeauna aprobarii Parlamentului, neputand intra in vigoare decat dupa ce au fost supuse spre aprobare in Parlament si dupa ce au fost publicate in Monitorul Oficial, in caz contrar ele fiind inexistente Pot reglementa si materii ale legii organice, caz in care aprobarea lor de catre Parlament se va face cu majoritatea absoluta necesara adoptarii legilor organice Constitutia instituie anumite interdictii si restrictii: 1. Interdictia de a reglementa in materia legilor constitutionale 2. Interdictia de a apela regimul institutiilor fundamentale ale statului + drepturi si libertati cetatenesti + drepturi electorale 3. Interdictia de a viza masuri de trecere silita a unor bunuri in proprietate publica Cele 2 tipuri de ordonante se semneaza de catre Primul Ministru, se contrasemneaza de ministrii care au sarcina punerii in aplicatie si se publica in Monitorul Oficial, nepublicarea atragand cea mai drastica sanctiune, ca si in cazul Hotararilor de Guvern si Decretelor --> inexistenta lor. Ordonantele de Guvern au misiunea sa inlocuiasca legea, ele emanand de la puterea executiva, insa avand forta legii Sunt supuse controlului de constitutionalitate, exercitat de Curtea Constitutionala, iar prin legea de revizuire a Constitutiei din 2003, a fost consacrata competenta instantelor judecatoresti de a se pronunta asupra celor vatamati prin ordonante sau dispozitii de ordonante declarate neconstitutionale Sunt izvoare ale dreptului administrativ in masura in care reglementeaza materii care intra in obiectul de reglementare al acestuia. d) Hotararile de Guvern Sunt actele prin care Guvernul isi exercita competenta lui originara = de a pune legea in executare Sunt adoptate pt organizarea executarii legilor potrivit art. 108 alin (2) Constitutie Sunt acte administrative care pot avea: caracter normativ atunci cand contin dispozitii generale obligatorii, opozabile erga omnes caracter individual cand reglementeaza o situatie pentru un subiect determinat de drept In calitatea lor de acte administrative, ele se supun controlului de legalitate exercitat de instantele judecatoresti de

Cursuri Page 7

caracter individual cand reglementeaza o situatie pentru un subiect determinat de drept In calitatea lor de acte administrative, ele se supun controlului de legalitate exercitat de instantele judecatoresti de contencios administrativ Cu exceptia celor care, potrivit legii, sunt sustrase unui asemenea control Ex: comandamentul militar Ca si ordonantele de Guvern, se supun semnarii si contrasemnarii si se publica in Monitorul Oficial sub sanctiunea inexistentei Legea admite o exceptie: hotararea cu caracter militar care, din considerente ce tin de specificitatea domeniului pe care il reglementeaza, se comunica doar institutiilor interesate Daca ordonantele trebuie sa inlocuiasca legea, hotararile guvernamentale au misiunea de a o duce la indepliniri --> de unde trasatura ca ele trebuie sa fie "praeter legem " si "secundum legem", adica sa se adopte numai in baza unei legi, in limitele acesteia, dupa ce materia a facut obiectul unei reglementari, neputand sa o modifice, sa o completeze sa o desfiinteze Principiul simetriei juridice: un act poate fi modificat in tot sau in parte, completat sau abrogat printr-un alt act care are aceeasi forta sau una superioara Fiind acte administrative, prin caracterul lor, natura lor, precum si prin obiectul de reglementare, ele sunt izvoare ale acestei ramuri, putand in aceeasi masura sa fie izvoare si pentru alte ramuri e) Actele Administratiilor Centrale de Specialitate Ministere; alte autoritati centrale de specialitate subordonate sau autonome Poarta denumiri diferite: Norme Instructiuni Ordine Precizari Norme metodologice Hotarari Decizii Unele din ele sunt emise de 2 sau mai multe organe = ordine comune In functie de intinderea efectelor lor, pot avea caracter normativ sau individual, iar corespondentele obiectului de reglementare pot constitui izvoare pentru dreptul administrativ precum si pentru alte ramuri ale dreptului f) Tratatele internationale Se negociaza de Guvern, prin Ministrul de Externe (de regula, se incheie de Presedinte, ca reprezentant al statului roman in plan intern si extern) Se ratifica de catre Parlament intr-un termen rezonabil Tratatele ratificate de catre Parlament fac parte din dreptul intern potrivit art.11 alin (2), neputand fi satisfacute decat acele tratate care sunt conform constitutie In cazul in care un tratat contine prevederi contrare legii fundamentale, ratificarea lui nu se poate face decat dupa revizuirea Constitutie Prin art.20 se instituie obligatia ca dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenesti sa fie interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului si cu toate pactele si tratatele la care Romania e parte In cazul in care exista neconcordanta intre normele interne si cele internationale, au prioritate normele internationale cu exceptia cazului in care prevederile interne sunt mai favorabile Constituti consacra de asemenea prioritatea prevederilor tratatelor constitutive ale UE si a celorlalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu fata de dispozitiile contrare din legile interne, aceasta prioritate respectand prevederile actului de adresare Pentru ca un Tratat International se constituie izvoare de drept administrativ, el trebuie sa fie ratificat prin lege, sa fie aplicatie nemijlocita si sa contina reglementari de drept administrativ g) Actele autoritatilor administratiei publice din unitatile administrative = hotararile consiliilor locale si judetene, dispozitiile primariilor si ale presedintilor de consilii judetene si ordinele prefectilor Pot avea caracter normativ si individual si produc efecte juridice pentru cetatenii din unitatile administrativteritoriale in care isi desfasoara actiunile

Izvoarele formale nescrise a) Obiceiul/cutuma In unele state e considerat un veritabil izvor de drept, existand chiar si institutii cutumiare In altele, ca regula, fara a I se nega o anumita , fara a constitui izvor de drept, situatie in care se afla si Romania, cu anumite precizari impuse de actuala constitutie Art. 44 alin (5) - dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinitati, precum si a tuturor celorlalte sarcini care potrivit legii sau obiceiului revin proprietar, astfel legea fiind asezata pe acelasi plan cu obiceiul Ceea ce duce implicit la calificarea obiceiului ca izvor de drept Art. 20 -> administratia locala functioneaza in baza principiului: Autonomiei Descentralizarii Deconcentrarii Care pot determina crearea unor practici administrative care sa se impuna subiectelor de drept ca o lege Pentru ca obiectul sa fie izvor de drept administrativ el trebuie sa indeplineasca anumite conditii: 1) Practica indelungata = repetabilitate 2) Convingerea subiectelor de drept care cad sub incidenta lui de caracter obligatoriu 3) Sa reglementeze materii care tin de dreptul administrativ

Cursuri Page 8

2) Convingerea subiectelor de drept care cad sub incidenta lui de caracter obligatoriu 3) Sa reglementeze materii care tin de dreptul administrativ b) Doctrina de specialitate: Ca regula nu este izvor de drept, dar influenteaza in egala masura procesul de formare, ca si de aplicare a dreptului In practica instantelor de contencios administrativ, ca si a instantelor de judecata, solutiile pronuntate sunt de regula fundamentate prin raportare la teze exprimate in literatura de specialitate

Cursuri Page 9

Curs 4
15 martie 2010 08:02

Jurisprudenta(practica instantelor judecatoresti/precedentul judiciar) Exista state in care jurisprudentei I se recunoaste influenta pe care o are in procesul de formare si aplicare a dreptului, fara a fi insa calificata ca un veritabil izvor de drept, precum si state in care jurisprudenta este considerata a avea un rol covarsitor asupra dreptului in general, si dreptului administrativ in particular O situatie speciala din acest punct de vedere prezinta Franta, unde jurisprudenta Tribunalelor Administrative este considerata ca principalul izvor al dreptului administrativ. Aici, regasim o jurisdictie administrativa speciala,distincta de jurisdictia judiciara de drept comun, care este infaptuita de Tribunale Administrative, in fruntea carora se afla ca instanta suprema de jurisdictie administrativa, o autoritate numita Consiliul de Stat. Precizam ca o asemenea autoritate, o denumire identica, a fost creata si in Romania, printr-o lege din februarie 1964,insa mentinerea ei In sfera autoritatilor publice a fost redusa la numai 2 ani. Aceste Tribunale Administrative au creat cea mai mare parte a regulilor care constituie corpul dreptului administrativ, marile teorii si institutii, reprezentand creatie a Instantelor Administrative, de aceea doctrina franceza considera ca dreptul administrativ francez este facut mai mult de judecatori decat de legiuitori, iar unii autori califica vocatia judecatorului administrativ de a crea reguli jur idice prin conceptul jurislator. In sistemul romanesc, ca regula, hotararile pronuntate de instantele judecatoresti produc efecte inter partes litigantes (intre partiile litigioase). In doctrina s-a pus insa problema, pana la adoptarea actualei legi a contenciosului administrativ, numarul 554/2004, care a abrogat vechea lege 29/1990, in ce masura putem considera ca o hotarare judecatoreasca, prin care s-a anulat in tot sau in parte un act administrativ normativ, produce efecte juridice numai intre partile in litigiu. Aceasta deoarece actele juridice cu caracter normativ, inclusiv cele administrative, sunt cele care produc efecte juridice generalobligatorii si sunt opozabile erga omnes. Dar specificul acestui tip de act juridic este firesc ca si hotararile judecatoresti prin care el este desfiintat in tot sau in pat sa aiba aceleasi efecte sau acelasi caracter. Aceasta solutie a fost consfintita prin actuala lege a contenciosului administrativ,care dispune ca hotararile definitive si irevocabile, prin care instantele judecatoresti de contencios administrativ au desfiintat total sau partial un act administrativ cu caract er normativ sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor, ele publicandu-se in Monitorul Oficial al Romaniei, fiind scutite de plata impozitelor de publicitate. O asemenea reglementare, in materia contenciosului administrativ, institutie prin care se evoca i n sens restrans totalitatea litigiilor dintre autoritatile publice si persoanele vatamate in drepturile sau interesele lor legitime prin acte le acelor autoritati publice, determina necesitatea regandirii si recunoasterii in materia contenciosului administrativ a jurisprudentei ca izvor al dreptului administrativ. Pentru restul litigiilor, trebuie avuta in vedere dispozitia art.126 alin (3) din Constitutie, potrivit careia ICCJ asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre celelalte instante judecatoresti , potrivit competentei sale. Instrumentul prin intermediul caruia se asigura acest lucru il reprezinta recursul in interesul legii care este promovat de procurorul general al Romaniei atunci cand se constata ca instantele judecatoresti dau solutii diferite aceleiasi probleme juridice. Atunci cand recursul este admis ICCJ pronunta o hotarare prin care promoveaza solutia pe care o considera corespunzatoare spetei sau categoriei de litigii, fiind o decizie care este obligatorie pentru instantele judecatoresti. O situatie speciala privind jurisprudenta Curtii Constitutionale, despre care chiar legea fundamentala, in art. 147 alin (4) prevede ca deciziile Curtii Constitutionale se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, iar de la data publicarii ele fiind general-obligatorii si avand putere numai pentru viitor. Regasim acelasi regim juridic cu hotararile judecatoresti in materia contenciosului administrativ, care vizeaza un act administrativ cu caracter normativ. Prin acest regim juridic, deciziile Curtii Constitutionale fac corp comun cu actul normativ pe care il vizeaza si al carui continut fie il intaresc, atunci cand solutia este de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate pe care fie il intaresc, atunci cand solutie e de respingere, fie il golesc de continut, total sau partial atunci cand solutia este de admitere a unei asemenea exceptii. Rezulta ca jurisprudenta Curtii Constitutionale primeste, chiar prin textul constitutional, obligativitate general si, deci, calitate de izvor de drept. Norma de drept administrativ Norma juridica sau norma de drept in general = o regula de conduita generala, abstracta, obligatorie, a carei respectare sau executare se realizeaza fie in mod voluntar, fie prin interventia fortei de coercitie (de constrangere) statala. Ca orice norma juridica, si norma de drept administrativ, prin care se consacra reguli de conduita aplicabile in sfera admini stratiei publice, are o structura logico-juridica trihotomica (3 parti), ea incluzand: Ipoteza Dispozitia Sanctiunea Ipoteza cuprinde definitii, intelesul unor termeni, subiectele la care se refera, imprejurarile in care se aplica, elementele care cirumstantiaza modul de aplicare etc. In functie de modul in care este reglementata, ipoteza poate sa genereze 2 tipuri de competenta pentru organul administrativ: 1) Competenta legata atunci cand norma determina cu precizie contextul in care ea se aplica, limitele in care se realizeaza acest lucru ai subiectul de drept, care cade sub incidenta ei, nu poate decat sa o puna in executare, in limitele sau in spiritul gandite de legiuitor. 2) Competenta de apreciere atunci cand norma juridica prevede de principiu si in general ceea ce subiectul de drept trebuie sa faca, acesta dispunand de libertatea de a decide, de a alege, modul in care va realiza in concret acest lucru si va pune norma in aplicare. Acest tip este de competenta este in legatura cu puterea discretionara a administratiei publice, care este o trasatura recunoscuta a acesteia in toate sistemele de drept, prin intermediul careia administratia are vocatia de a alege din mai multe solutii legale si posibile pe aceea care corespunde in cea mai mare masura interesului public si nevoilor sociale pe care administratia trebuie sa le satisfaca. Dispozitiacurpinde actiunile sau inactiunile la care este obligat subiectul activ sau de care este tinut subiectul pasiv(subiectul activ e titularul de drepturi, subiectul pasiv e titularul de obligatii). In functie de caracterul prescriptiilor pe care le contine, normele juridice in general, ca si normele de drept administrativ in particular, pot sa fie:

Cursuri Page 10

fie:

1) Imperative/onerative - impun o anumita conduita 2) Permisive - ingaduie, nici nu impun, nici nu interzic 3) Prohibitive - interzic o anumita conduita Normele de drept administrativ se caracterizeaza prin obligativitatea prescriptiilor pe care le cuprind, ele producand efecte in sfera administratiei publice a carei misiune este sa contribuie la realizarea unei nevoi de interes public, fie punand legile in executare, fie prestand anumite servicii publice. De aceea, normele de drept administrativ fie obliga, fie interzic o anumita conduita, cele cu caracter de recomandare (permisive) regasindu-se mai rar in sfera acestei ramuri a dreptului. Prin dispozitia normei fie se impune obligatia de executare, care este o obligatie de a face, fie obligatie de respectare, care este o obligatie de a nu face. Sanctiuneacuprinde consecintele care sunt atrase de conduita care incalca prescriptiile cuprinse in norma.In dreptul administrativ, sunt intensificate 3 forme de raspundere juridica, acestora corespuzandu-le 3 tipuri de sanctiuni: 1) Raspunderea administrativ-disciplinara, careia ii corespund sanctiuni precum mustrarea, suspendarea, sanctiunu aplicabile diferitori categorii de functionari sau demnitari (suspendarea ministrilor, a presedintelui) 2) Raspunderea contraventionala, careia ii corespund sanctiuni prevazute fie de reglementarea cadru (ordonanta 2/2001 cu modificarile ulterioare a contraventiilor), fie de legi contraventionale speciale (Codul Rutier), clasica sanctiune contraventionala este amenda, obligarea la prestarea unei munci in folosul comunitatii 3) Raspunderea administrativ-patrimoniala, care concretizeaza in sanctiuni cu caracter patrimonial pt prejudiciile materiale sau morale produse de autoritatile publice privind actele lor ilegale, prin erori judiciare sau prin defectuoasa prestare a unor servicii publice. Din punct de vedere al obiectului: Cu privire la persoane Cu privire la bunuri Cu privire la actele juridice Sanctiuni complexe - privesc in egala masura fiecare in obiectele enuntate Si in materia raspunderii administrative, ca si a raspunderii juridice in general regasimprincipul non bis in idem - nimeni nu poate fi sanctionat de 2 ori pt aceeasi fapta cu aplicabilitate in ceea ce priveste sanctiunile principale, putand fi vorba insa de o sanctiune principala si una sau mai multe complementare (amenda si o confiscare) In dreptul administrativ, s-a pus problema daca normele sale pot sa fie supuse unui proces de codificare intalnit in celelalte ramuri ale dreptului. La aceasta problema s-au exprimat 2 solutii cu argumente care pot fi luate in considerare si care au facut ca o eventuala codificare in materia dreptului administrativ substantial si procedural/procesual sa nu fie inca realizata. Dificultatea demersului are la baza faptul ca administratia publica este un proces in continua schimbare, ca nevoile sociale pe care ea le satisface sunt intr-o permanenta schimbare, ceea ce a si determinat ca printre trasaturile serviciului public si ale activitatii administratiei in general sa fie recunoscute continuitatea si adaptabilitatea, de aceea, multa vreme, in serviciul public nici nu a fost acceptata ideea grevei, iar actuala reglementare in materia conflictelor de munca, aplicabila si pentru administratie, face vorbire despre necesitatea asigurarii unor servicii esentiale pentru societate. Avand in vedere aceste argumente, s-a dat un raspuns negativ problemei privind o posibila codificare a normelor de drept administrativ. Cea de-a 2-a solutie, desi recunoaste complexitatea unui eventual demers de codificare, sustine necesitatea realizarii lui, ca o premisa a respectarii exigentelor de egalitate care sunt esentiale in activitatea administratiei publice. Un cod administrativ si unul de procedura administrativa, ar urma astfel sa cuprinda regulile de maxima generalitate care guverneaza institutiile care tin de dreptul administrativ, si care dau identitate acestora, si continuitate de regim juridic, indiferent de mutatiile petrecute in societate in ansamblul sau. Exista state in care astfel de coduri se ragasesc (Germania, Grecia, Polonia, Portugalia) si ele sunt luate in consideratie in toate demersurile initiate in vederea adoptarii lor, atat la nivel guvernamental, cat si la nivelul doctrinei de specialitate, respectandu-se evident particularitatile sistemului de drept romanesc. Codul fiscal si codul de procedura fiscala care au fost deja elaborate au precedat astfel adoptarea unui cod administrativ general, material sau substantial si procesual, care sa consacre reguli aplicabile in toate sferele administratiei, inclusiv cele de fiscalitate, care intra in atributia tot a administratiei. De esenta unui cod, indiferent de ramura de drept la care ne raportam, ar trebui sa fie stabilitatea prevederilor sale, care exclude modificarea lor periodica si care trebuie sa se bazeze pe caracterul prescriptiilor pe care le cuprinde. Raporturile de drept administrativ Reprezinta relatiile sociale care cad sub incidenta unei norme de drept. Traditional, raporturile de drept administrativ au fost considerate, au imbracat 2 forme: 1) Raporturi de subordonare determinate de ierarhie care este de esenta administratiei publice 2) Raporturi de colaborare stabilite intre autoritati cu caracter autonom. Sunt raporturi de putere, care se deruleaza in sfera unor subiecte de drept care actioneaza in regim de putere publica, iar unul din aceste subiecte este in mod obligatoriu o autoritate publica in sensul larg al termenului, incluzand si acele subiecte de drept privat, autorizate sa presteze servicii publice. Potrivit sistemului actual, pot fi identificate: 1) Raporturi de subordonare - Guvern - Minister 2) Raporturi de colaborare - Primar - Consiliul Local 3) Raporturi de coordonare - Consiliul judetean coordoneaza activitate consiiilor locale art. 122 Constitutie 4) Raporturi de tutela administrativa, sintagma consacrata si de Legea contenciosului adminstrativ 554/2004, - Prefect autoritatile administratiei publice locale, legalitatea actelor acestora fiind controlata de prefect, care poate ataca actele considerate ilegale ale acestor autoritati.

Cursuri Page 11

Curs 5
28 martie 2010 22:27

Institutia Presedintelui Romaniei

Actuala Constitutie a Romaniei consacra un regim politic de tip semi-prezidential atenuat sau parlamentarizat, calificare determinata in principal de faptul ca atributiile care intr-un regim semi-prezidential tipic revin sefului de stat, in sistemul romanesc sunt transferate catre Parlament, caruia I se confera statutul de organ reprezentativ suprem al poporului roman. La nivel central, au statut de organe reprezentative: 1) Parlamentul 2) Presedintele
La nivel local, au statut de organe reprezentative: 1) Autoritatile autonomiei locale executive si deliberative, respectiv consiliile locale 2) Primarii 3) Consiliile judetene

Sunt alese pe baza de scrutin majoritar de lista, iar altele pe baza de scrutin uninominal.

La calificarea regimului politic de semi-prezidentialism atenuat contribuie urmatoarele argumente: 1. Modul de alegere al presedintelui 2. Majoritatea atributelor presedintelui sunt exercitate cu aprobarea prealabila sau ulterioara sau consultarea Guvernului sau a Parlamentului, ca regula: Propuneri din partea Guvernului Aprobari din partea Parlamentului Numai in cazuri exceptionale Parlamentul isi da ulterior acordul pentru masura dispusa Atributiile de politica externa se exercita la propunerea guvernului Atributiile in domeniul apararii se exercita cu aprobarea prealabila a Parlamentului, iar prin exceptie aprobarea se da la 5 zile de la adoptarea masurii 3. Majoritatea decretelor presedintelui se contrasemneaza de catre primul-ministru, in acest fel realizandu-se o forma de control implicit din partea Parlamentului asupra activitatii Presedintelui,dat fiind faptul ca Guvernul raspunde politic in fata Parlamentului pentru intreaga activitate si pentru actele adoptate. 4. Modul de investire a Guvernului: Presedintele desemneaza nu pe primul-ministru, ci un candidat la aceasta functie, si nu oricum, ci dupa ce in prealabil s-a consultat cu partidele politice care sunt reprezentate in Parlament. Presedintele numeste Guvernul, insa numirea se face in baza votului de incredere pe care Parlamentul l-a dat si de care Presedintele este tinut, neputand refuza, modifica componenta echipei guvernamentale investita de Parlament. 5. Procedura de dizolvare a Parlamentului de catre Presedinte, care poate avea loc numai in cazul de criza guvernamentala, cand, datorita refuzului Parlamentului, nu se poate forma Guvernul. Presedintele este tinut de anumite consultari prealabile si supus unor interdictii. 6. Regimul raspunderii prezidentiale constitutionale consacrand atat raspunderea politica si administrativ-disciplinara, cat si raspunderea _______, ambele fiind initiate intr-o procedura in care Parlamentul are un rol esential.

Statutul constitutional al Presedintelui

In conformitate cu art. 1 alin (2) din Constitutie, forma de guvernamant in Romania este republica, iar presedintele in acest tip de organizare este seful de stat.

Semnificatia acestei norme constitutionale trebuie inteleasa prin raportare la prevederile art. 152 care reglementeaza limitele revizuirii ei si care enumera de o maniera limitativa dispozitiile legii fundamentale care sunt sustrase posibilitatii de a fi revizuite, fiind vorba despre cele privind caracterul national, independent, unitar si indivizibil al statului roman, forma republicana de guvernamant, integritatea teritoriului, independenta justitiei, pluralismul poltiic si limba oficiala. In art. 80 intitulat "Rolul Presedintelui" se determina urmatoarele dimensiuni ale statului si rolului actual al Presedintelui: 1. Seful statului 2. Sef al executivului - caracter bicefal/dualist - functia executiva alaturi de Guvern 3. Reprezentantul statului romanesc, atat in plan intern, cat si in plan extern 4. Garantul independentei nationale, al unitatii si integritatii teritoriale________ exercitat in virtutea de calitatii lui de comandant al fortelor armate si de presedinte al CSAT-ului 5. Vegheaza la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice in care el exercita functia de mediere intre puterile statului si intre stat si societate Presedintele nu este singurul subiect de drept investit cu atributii pentru respectarea Constitutiei. Garantul suprematiei Constitutiei este Curtea Constitutionala.

Cursuri Page 12

Garantul suprematiei Constitutiei este Curtea Constitutionala.

In calitate de sef si de reprezentant al statului, presedintelui ii revin atributii in respectarea legii supreme. In realizarea acestui rol, presedintele face parte din categoria autoritatilor publice subiect de drept care pot sesiza controlul constitutional in cadrul controlului prealabil de constitutionalitate, alaturi de Presedintele Camerelor, de Guvern, de ICCJ, Avocatul Poporului si un numar de 35 senatori si 50 deputati. Pana la revizuirea Constitutiei, art. 80 alin (2) era singurul text in care era utilizata sintagma puteri ale statului prin raportare la functia presedintelui de a media intre acestea si intre stat si societate. Dupa revizuirea Constitutiei, in art. 1 alin (4)a s-a introdus prevederea potrivit careia statul se organizeaza potritiv principiului separatiei si echilibrului puterilor in cadrul democratiei constitutionale. Insasi functia de mediere a presedintelui trebuie raportata la normele constitutionale cuprinse in art.1 alin (4) si la celelalte principii care guverneaza activitatea autoritatilor publice indiferent ca apartin cele 3 clasice puteri in stat sau sunt elaborate in afara acestora. Functia de mediere a presedintelui vizeaza nu numai autoritatile publice, statul in ansamblul sau, ci si structura societatii civile, organismele neguvernamentale.

Alegerea presedintelui

Se face prin vot universal si direct pentru un mandat care, in urma revizuirii Constitutiei, a devenit de 5 ani, anterior mandatul fiind de 4 ani. Alegerea se face pe baza de scrutin majoritar, uninominal, in 2 tururi de scrutin.

Atributiile presedintelui In doctrina sunt utilizate mai multe criterii de analiza a acestor atributii, cum ar fi criteriul existentei unor proceduri prealabile in exercitarea unor atributii; organelor in raport cu care se exercita astfel de atributii identificand atributiile in raport cu Parlamentul, cu justitia, cu poporul, precum si atributiile exercitate in calitate de sef al executivului. 1. Atributiile Presedintelui in raport cu Parlamentul 1. Promulgarea legii de catre presedinte O atributie specifica fiecarui sef de stat, indiferent de forma de guvernamant. Acestei atributii ii corespunde dreptul sefului de stat de a se opune promulgarii utilizand proceduri constitutionale fiecarui stat
a) In sistemul romanesc, promulgarea legii se face in cel mult 20 de zile, presedintele putand sa uzeze de 2 instrumente: i) Sesizarea Curtii Constitutionale in cadrul controlului prealabil de constutionalitate ii) Solicitarea catre Parlament de a reexemina legea i) Se intervina cand legea contine elemente de neconstutionalitate ii) Se intervine cand legea contine elemente de neconstitutionalitate politica

Promulgarea se reduce la cel mult 10 zile de la primirea legii adoptata dupa reexeminare sau de la primirea de neconstitutionalitate Presedintele poate o singura data sa apeleze la una dintre cele 2 cai prin care se poate opune promulgarii. 2. Convocarea Parlamentului in sesiune a) Art. 63 alin (3) - Parlamentul nou ales se intruneste la convocarea presedintelui intr-un termen de cel mult 20 de zile de la alegeri b) Art. 66 alin (2) - intrunirea Parlamentului in sesiuni extraordinare Cererea poate fi formulata de catre Presedintele Romaniei sau de birourile permanente ale fiecarei camere si de catre 1/3 din numarul deputatilor sau senatorilor Acestia au dreptul de a formula cererea, convocarea facandu-se intotdeauna de catre Presedintele Camerelor. 3. Adresarea de mesaje Parlamentului de catre Presedinte, cu privire la principalele probleme politice ale natiunii Act politic exclusiv al Presedintelui care dispune de libertatea de a alege o anumita problema, singura conditie fiind ca aceasta sa poate fi calificata la problemele principale ale natiunii Nu poate fi indeplinita de Presedintele interimat, ca si cea privind dizolvarea Parlamentului si organizarea unui referendum In conformitatea cu art. 65 alin. (2) lit. a), primirea mesajelor presedintelui Romaniei se face de catre Camerele Parlamentului reunite in sedinta comuna Doctrina Curtii Constitutionale a impus interpretarea ca Parlamentul se intruneste in sedinta comuna pentru a primit mesajele, nu si pentru a-l dezbate, cum era initial prevazut in Regulamentul Camerelor Reunite ale Parlamentului Dat fiind statutul presedintelui, faptul ca acesta nu este supus controlului Parlamentului, cum este Guvernul, o eventuala dezbatere nu se justifica, iar daca se realizeaza, nu impune prezenta seful de stat la dezbatere

Cursuri Page 13

dezbatere

Mesajele pot fi transmise atat personal, cat si prin reprezentanti ai acestuia Un alt regim juridic are mesajul reglementat de art. 92 alin. (3) din Constitutie - agresiunea armata impotriva tarii, cand presedintele are obligatia sa ia masuri pentru reprimarea agresiunii pe care le aduce la cunostinta Parlamentului printr-un mesaj neintarziat. Acest mesaj are un caracter complex politic, dar si juridic, el concetrizandu-se printr-un decret care se contrasemneaza de catre primul ministru. 4. Dizolvarea Parlamentului Art. 89 - doar atunci cand Parlamentul nu a acordat votul de incredere pentru formarea Guvernului in termen de 60 de zile de la prima solicitare si cu conditia ca in acest interval sa fi respins cel putin 2 solutii de investitura Presedintele este obligat in prealabil sa consulte presedintii celor doua camere si liderii grupurilor parlamentare. In cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singura data, si este interzisa dizolvarea in ultimele 6 luni de mandat al Presedintelui sau in timpul starii de mobilizare, de razboi, de asediu sau de urgenta.

2. Atributiile Presedintelui in raport cu puterea judecatoreasca: 1. Numirea judecatorilor si a procurorilor de catre Presedintele Romaniei. Potrivit Art. 125 din Constitutie, propunerile de numire le formuleaza Consiliul Superior al Magistraturii, iar judecatorii numiti de Presedintele Romaniei sunt inamovibili in conditiile legii. Inamovibilitatea este o forma de protectie a mandatului judecatorilor potrivit careia acestia nu pot fi transferati, detasati, nu li se poate modifica raportul de serviciu nici macar prin promovare fara acordul lor. 2. Acordarea gratierii individuale: Prevazuta de Art. 94 lit. d din Constitutie, care se realizeaza prin decret contrasemnat de Primul Ministru. NB: Gratierea colectiva potrivit Art. 73 al. 3 lit. i, se acorda prin lege organica. 3. Declansarea urmaririi penale impotriva ministrilor,drept care potrivit Art. 109 al. 2, apartine celor doua camere ale Parlamentului si Presedintelui. In cazul in care s-a cerut urmarirea penala a unui ministru, Presedintele poate dispune suspendarea acestuia din functie din o posibilitate, o facultate, de care dispune. In cazul in care a fost trimis in judecata un ministru, intervine suspendarea de drept a acestuia.
3. Atributiile Presedintelui in raport cu poporul:

Potrivit Art. 90 din Constitutie, Presedintele poate, dupa consultarea Parlamentulu,isa ceara poporului sa-si exprime prin referendum vointa cu privire la problemele de interes national. Referendumul reprezinta o modalitate de exercitare a suveranitatii, Constitutia reglementandu-l in mai multe prevederi ale sale care consacra tipuri diferite de referendumuri. Ex: Art. 151 al. 3, revizuirea Constitutiei se aproba prin referendum. Potrivit Art. 95, propunerea de suspendare din functie a Presedintelui trebuie aprobata de catre popor prin referendum organizat in cel mult 30 de zile de la data suspendarii, ceea ce atrage demiterea Presedintelui. In ceea ce priveste referendumul prevazut de Art. 90, el reprezinta o forma de consultare in care Presedintele dispune, ca si la mesaj, de libertatea de a selecta problemele asupra carora urmeaza sa fie consultat poporul, cu obligatia ca acestea sa poata privi incadrarea de probleme de interes national. O anumita discutie se poate face cu privire la problema daca Presedintele poate sa supuna consultarii poporului prin referendum o problema care este contrara prevederilor legii fundamentale.

4. Atributiile Presedintelui ca sef al executivului. 1. Implicarea Presedintelui in procedura de investire a Guvernului. Potrivit Art. 85 si 103 se concretizeaza astfel: (a) Desemnarea de catre Presedinte a candidatului la functia de Prim Ministru. Aceasta presupune o consultare prealabila a partidului care detine majoritatea absoluta in Parlament, iar daca nu exista o asemenea majoritate, a tuturor partidelor reprezentate. Desi consultarea prin regimul ei juridic nu impune celui care a efectuat-o sa respecte sau sa urmeze opinia sau propunerea exprimata, ea trebuie sa il ajute pe Presedinte in desemnarea unui candidat care sa se bucure de sprijinul majoritatii parlamentare pentru a forma Guvernul. (b) Numirea Presedintelui a Guvernului in baza votului de incredere pe care l-a dat Parlamentul. (c) Depunerea de catre membrii Guvernului in mod individual a juramantului de credinta in fata Presedintelui Romaniei, juramant al carui continut e prevazut de Art. 82 pe care il depune si Presedintele. Semnificatia acestui moment este aceea ca de la data depunerii juramantului, Guvernul si fiecare membru al sau isi exercita mandatul. (d) Implicarea Presedintelui in procesul de remaniere a Guvernului sau de vacanta a postului, cand la propunerea Primului Ministru, Presedintele revoca si numeste pe unii membri ai Guvernului. In practica guvernarii au aparut probleme generate de refuzul Presedintelui de a numi persoanele propuse de catre Primul Ministru, ceea ce a determinat sesizarea Curtii Constitutionale, fiind vorba despre un conflict juridic de natura constitutionala intre Presedinte si Guvern. Cursuri Page 14

un conflict juridic de natura constitutionala intre Presedinte si Guvern. Curtea Constitutionala s-a pronuntat in sensul ca Presedintele are aptitudinea sa verifice daca sunt indeplinite conditiile constitutionale de dobandire a statutului de membru al Guvernului, putand sa refuze in caz contrar, dupa care si-a revizuit pozitia, jurisprudenta, statuand ca Presedintele poate o singura data sa refuze numirea unei persoane propusa de Premier. Prerogativa remanierii guvernamentale este lasata de catre legiuitorul constituant ca atributie a Presedintelui si respectiv Primului Ministru in anumite limite. Daca prin intermediul remanierii se schimba structura sau compozitia politica a Guvernului, aceasta se poate dispune numai dupa aprobarea Parlamentului. 2. Consultarea de catre Presedinte a Guvernului cu privire la problemele urgente si de importanta deosebita. Ea reprezinta o forma de colaborare intre cei doi sefi ai executivului, Presedintele putand selecta o anumita problema de importanta deosebita si cu caracter urgent asupra careia sa consulte Guvernul. 3. Participarea Presedintelui la sedintele de guvern pe care le si prezideaza in conditiile Art. 87 din Constitutie . Textul prevede ca Presedintele poate sa participe la sedintele de guvern, stabilind conditiile in care poate face acest lucru, si anume atunci cand se dezbat probleme de interes national care privesc politica externa, apararea tarii si asigurarea ordinii publice, precum si in alte cazuri la cererea Primului Ministru. Sedintele la care participa Presedintele si pe care le prezideaza sunt si raman ale Guvernului, iar actele care se adopta sunt ale Guvernului si se semneaza si contrasemneaza numai de catre Primul Ministru si de ministrii care au sarcina sa le puna in executare. 5. Atributiile Presedintelui in raport cu alte autoritati publice. 1. Presedintele conduce CSAT-ul in calitatea lui de comandant al fortelor armate. CSAT-ul este o autoritate publica autonoma de rang constitutional care are misiunea de a organiza si coordona unitar activitatile care privesc apararea tarii, securitatea nationala, implicarea in masuri de securitate internationala si de aparare colectiva. 2. Participarea Presedintelui la numirea in functii publice in conditiile legii, atributie prevazuta de Art. 94 din Constitutie, dar si de alte texte constitutionale cum ar fi cele care dau dreptul Presedintelui de a propune trei judecatori la Curtea Constitutionala, ceilalti 6 fiind propusi in proportii egale de catre cele doua camere ale Parlamentului.

Cursuri Page 15

Curs 6
30 martie 2010 21:47

Atributiile in domeniul apararii

a. De calitatea de sef de stat este atasata cea de comandant al fortelor armate si de presedinte al CSAT, aceast fiind o autoritate autonoma de rang constitutional, a carei misiune consta in organizarea si coordonarea tuturor activitatilor care privesc in plan intern apararea tarii si securitatea nationala, iar pe plan extern participarea la mentinerea securitatii internationale si la apararea colectiva in sistemul de alianta militara, precum si la actiunile de mentinere si restabilire a pacii. Textul trebuie raportat la prevederile art. 149 privitoare la procedura de aderare a Romaniei la NATO, tara noastra devenind membra a acestui tratat. Vicepresedinte al CSATeste primul-ministru, legea organica a acestei autoritati publice fiind temporar modificata in sensul consacrarii pentru presedintele senatului al functiei de vicepresedinte al CSAT. Solutia a fost declarata neconstitutionala de catre Curtea Constitutional, revenindu-se la solutia cu un singur vicepresedinte al CSAT, si anume primul ministru. In calitatea lui de comandant al fortelor armate, presedintele exercita, potrivit art. 92 din Constitutie, urmatoarele atributii: 1) Declararea mobilizarii partiale/totale a fortelor armate, care poate cunoaste 2 forme: a) Regula o reprezinta obtinerea in prealabil a aprobarii Parlamentului cu privire la masura de mobilizare care urmeaza sa se ia, Parlamentul exprimandu-se in calitatea lui de organ suprem reprezentativ b) Situatia atipicia - intervenind in cazuri exceptionale cand se declara masura de mobilizare si se obtine ulterior aprobarea Parlamentului 2) Respingere a agresiunii armate indreptate impotriva tarii pe care o aduce la cunostinta Parlamentului printr-un mesajl; in cazul in care Parlamentul este in vacanta, el se convoaca de drept in 24 de ore de la declansarea agresiunii.
Constiutia consacra norma de principiu potrivit careia Parlamentul isi continua activitatea pe intreaga perioada cat dureaza starea de mobilizare/razboi, iar daca nu este in sesiune, se convoaca de drept in 24 de ore de la declansarea oricareia dintre cele 2 stari.

Atributiile in situatiile exceptionale In doctrina de specialitate, existenta unor situatii exceptionale este mobilizata in raport de interventie a unor masuri de restrangere a unui regim constitutional, reglementata de art. 53 din Constitutie. Potrivit acestui articol, exercitiul oricaror drepturi si al oricaror liberati poate sa fie restrans in urmatoarele conditii: a) Restrangerea sa se faca numai prin lege (principiul simetriei juridice) b) Masura de restrangere sa fie determinata de apararea securitatii nationale a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si libertatilor cetatenilor, desfiintarea instructiei penale, precum si prevenirea consecintelor unei calamitati nationale ale unui dezastru sau ale unui sinistru deosebit de grav. Constatam ca legiuitorul constituant enumera de o maniera limitativa, nu enuntiativa, cauzele care pot justifica luarea unei masuri de restrangere c) Masura de restrangere sa fie necesara intr-o societate democratica, respectand astfel valorile fundamentale ale democratiei in general si in statul respectiv in particular d) Principiul proportionalitatii dintre masura de restrangere si cauza care a determinat-o e) Masura de restrangere sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu f) Prin masura de restrangere sa nu se afecteze existenta drepturilor/libertatilor (nu se determina suprimarea acestor drepturi si libertati) Potrivit legii contenciosului adminstrativ Legea 554/2004 art. 5, actele emise in situatii exceptionale fac parte din categoria actelor administrative exceptate de la controlul de legalitate exercitat de instantele judecatoresti de contencios administrativ. Potrivit art. 93 din Constitutie, presedinte exercita atributia de a institui starea de asediu/de urgent in intreaga tara sau in unele unitati administrativ-teritoriale si solicita Parlamentului sa incuviinteze masurile in cel mult 5 zile de la luarea masurilor. In situatia in care Parlamentul este in vacanta, el se convoaca de drept in cel mult 48 de ore de la instituirea starii respective si functioneaza pe toata durata acesteia.

Atributiile in domeniul politicii externe

Reglementate de art. 91, iar analiza lor trebuie raportata la rolul presedintelui de a reprezenta statul roman, functie de reprezentare exercitata atat in plan intern, cat si in plan extern. a. Incheierea de tratate internationale in numele Romaniei, dupa ce acestea au fost negociate de cate Guvern.Incheierea unui tratat parcurge mai multe faze in care sunt implicati atat sefii puterii executive, cat si puterea legiuitoare, si anume: i. Negocierea de catre Guvern (Ministrul de Externe) ii. Semnarea tratatului in numele Romaniei de catre seful statului iii. Ratificarea tratatului de catre Parlament intr-un termen rezonabil ( inainte - 60 de zile) Constitutia foloseste in 2 texte sintagma "termen rezonabil" art. 21 alin. (3) prin care se garanteaza partilor dreptul la un proces echitabil art. 91. alin. (1): presedintele supune spre ratificare Parlamentului tratatele pe care le -a incheiat intr-un termen rezonabil Prin ratificarea de catre Parlament, tratatele devin parte a dreptului intern (art. 11. alin (2). din C) b. Acreditarea si rechemarea reprezentantilor diplomatici c. Aprobarea infiintarii/desfiintarii si schimbarii rangului misiunilor diplomatice ale Romaniei in alte state, care se exercita tot la propunerea Guvernului

Cursuri Page 16

a,b,c - se realizeaza prin decrete ale Presedintelui, care, potrivit art. 100 alin. (2) sunt contrasemnate de primul ministru d. Reprezentantii diplomatici ai altor state sunt acreditati pe langa presedintele Romaniei

Actele Presedintelui Romaniei

Art. 100 din Constitutie prevede ca in exercitarea atributiilor sale, presedintele emite decrete. Norma constitutionala nu trebuie interpretata in sensul ca toate atributiile presedintelui imbraca forma unor decrete. Pot sa fie identificate mai multe forme de concretizare a acestor atributii, respectiv: Prin operatiuni administrative, respectiv consultarea Guvernului, presedintilor camerelor, partidelor politice, participarea la sedintele Guvernului si conducerea acestor sedinte Prin acte juridice care poarta denumirea de decrete Exista si forme mixte care contin atat o dimensiune politica, cat si una juridica: mesajul (art. 92 alin. (3) din Constitutie)
Decretul presedintele are urmatoarele reglementari constitutionale: Act administrativ, o manifestare de vointa juridica cu caracter unilateral, emis in regim de putere publica, prin care se nasc/modifica/sting drepturi si obligatii Din punct de vedere al intinderii efectelor sale, in doctrina de specialitate exista2 optiuni: Decretul presedintelui sa aiba numai caracter individual (produce efecte numai fata de un subiect determinat de drept) Decretul presedintelui poate sa aiba si caracter normativ, poate fi si general-obligatoriu, opozabil erga omnes atunci cand prevede intermedierea lor, presedintele executa atributii in domeniul apararii in situatii extreme. Aceasta solutie corespunde specificului atributiilor pe care presedintele le executa, regula reprezentand-o actele cu caracter individual. Unele se contrasemneaza de primul-ministru Decretele care privesc atributiile in domeniul politicii externe In domeniul apararii In situatii exceptionale Cele prin care se ofera decoratii si titluri de onoare, gradele militare (general/maresal/amiral) Cele prin care se acorda gratierea individuala Prin intermediul contrasemnarii, se exercita un control indirect de catre Parlament asupra activitatii presedintelui, dat fiind faptul ca Guvernul raspunde politic pentru intreaga activitate si exclusiv pentru faptele sale in fata Parlamentului, inclusiv pentru decretele contrasemnate de premier. Art. 100 alin. (2) precizeaza expres si limitativ care decrete ale presedintelui se supun contrasemnarii, determinand concluzia ca regula o reprezinta faptul ca decretele presedintelui nu se contrasemneaza de catre premier, acest lucru realizandu-se doar daca prevede expres Constitutia. Se publica in mod obligatoriu in Monitorul Oficial, in caz contrar se aplica cea mai drastica sanctiune: inexistenta actului, prevazuta de art. 108 si pentru cazul nepublicarii Hotararilor sau OG. Se supun controlului de legalitate exercitat de institutiile judiciare de contencios administrativ, exceptandu-se acele decrete care sunt sustrase acestui control in baza art. 26 alin. (6), art. 52 din Constitutie si prevederile Legii 54/2004 a contenciosului administrativ cu modificarile si completarile ulterioare.

Raspunderea politica a Presedintelui Imbraca forma suspendarii din functie atunci cand presedintele savarseste fapte grave prin care incalca prevederile Constitutiei Art. 80 din Constitutie: unul din rolurile presedintelui = de a veghea la respectarea Constitutiei, iar atunci cand presedintele insusi incalca legea suprema in stat, Constitutia consacra posibilitatea suspendarii lui din functie dupa urmatoarea procedura: 1. Initiativa suspendarii apartine unui numar de cel putin 1/3 din numarul total al deputatilor si senatorilor, ea fiind inregistrata la cele 2 camere, dat fiind faptul ca procedura de initiere si aprobare implica ambele camere reunite in sedinta comuna. 2. Aducerea la cunostina a cererii de suspendare in mod neintarziat, dat fiind faptul ca presedintele are posibilitatea sa dea explicatii cu privire la faptele care I se imputa. In varianta in care decide sa dea explicatii cu privire la faptele mentionate, presedintele poate sa aleaga modalitatea in ca re va face acest lucru (personal sau prin reprezentant) 3. Regulamentul sedintelor comune presupune posibilitatea constituirii unei comisii de ancheta care sa analizeze si sa intocmeasca un raport asupra celor mentionate. 4. Dezbaterea cererii de suspendare (eventual si a raportului comisiei de anchete) si aprobarea suspendarii de catre cele 2 camere dupa ce s-a obtinut si avizul Curtii Constitutionale. In conformitate cu art. 95 si art. 146 lit. h) din Constitutie, Curtea Constitutionala da aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din functie a presedintelui. Regimul avizului consultativ presupune ca este obligatoriu sa fie solicitat si obtinut, dar nu este obligatorie respectarea avizului. Suspendarea se aproba de catre majoritatea deputatilor si senatorilor (1/2 + 1 -> majoritate absoluta), reuniti in sedinta comuna. 5. Organizarea unui referendum pentru demiterea presedintelui in termen de cel mult 30 de zile de la aprobarea propunerii de suspendare. Rezultatul referendumului poate fi: a) De aprobare a demiterii - in cel mult 3 luni se organizeaza alegeri pentru un nou presedinte b) De respingere a demiterii - presedintele isi reia prerogativele Organizarea referendumului si a alegerilor intra in competenta Guvernului. In cazul suspendarii din functie, intervine interimatul, ca si in cazul de demisie, de demitere, inclusiv prin referendum sau de imposibilitatea efectiva de executare de atributii sau de deces. Interimatul se asigura in sesiune de Presedintele Senatului sau al Camerei Deputatilor.

Cursuri Page 17

de imposibilitatea efectiva de executare de atributii sau de deces. Interimatul se asigura in sesiune de Presedintele Senatului sau al Camerei Deputatilor.

Raspunderea penala Reglementata de art. 96: punerea sub acuzare, atunci cand presedintele a savarsit fapta de inalta tradare. Aceasta nu se identifica cu fapta de tradare reglementata de Codul Penal, fiind vorba despre o fapta cu un continut complex juridic, dar si politic in egala masura. In doctrina s-a pus problema necesitatii definitiei "inaltei tradari", necesitate cuprinsa in adagiul latin "nullum crimaere sine lege, nulla penna sine" -> "principiul legalitatii incriminarii" Interventia raspunderii penala cunoaste 2 faze: Politica - implicat Parlamentul, reunit in sedinta comuna Juridica - Parchetul de pe langa ICCJ Faza politica - etape: a. Initierea propunerii de punere sub acuzare care se poate face de catre majoritatea deputatilor si senatorilor b. Aducerea neintarziata la cunostinta presedintelui, care, ca si in cazul suspendarii, poate da explicatii cu privire la faptele care I se imputa c. Ca si la suspendare, se poate constitui comisie de ancheta d. Aprobarea masurii de punere sub acuzare (se aproba de majoritatea calificata de 1/3 din numarul total al parlamentarilor) e. De la data punerii sub acuzare pana la data demiterii, presedintele este suspendat de drept, intervenind interimatul
Faza judiciara - etape: a. Sesizarea Parchetul de pe langa ICCJ, care, in baza cercetarilor poate: a) Sa-l trimita in judecata printr-un rechizitoriu b) Sa constate ca nu a savarsit faptele -> scoaterea de sub urmarire penala printr-o rezolutie b. Judecarea de catre ICCJ, in 2 grade jurisdictie: a) Fondul - care intra in competenta sectiei penale a ICCJ b) Recursul - care intre in competenta sectiilor reunite ale ICCJ

ICCJ poate sa ajunga la una din urmatoarele solutii: a) Presedintele este vinovat si il condamna b) Presedintele este nevinovat si il achita De la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare, presedintele este demis de drept, intervine vacanta functiei (devine vacanta), iar in termen de 3 luni Guvernul trebuie sa organizeze alegeri pentru un nou presedinte.

Cursuri Page 18

Curs 7
12 aprilie 2010 08:04

Guvernul Reglementat in Constitutie in capitolele 3 si 4 ale Titlul III, consacrate Guvernului si, respectiv, raporturilor acestuia cu Parlament, dar si in alte prevederi constitutionale, plasate in alte parti ale legii fundamentale (ex: in capitolul privind Presedintele, in Titlul privind Curtea Constitutionala etc). In conformitate cu art. 101 din Constitutie, este consacrat un dublu rol pentru Guvern: a) Un rol politic prin care Guvernul asigura realizarea politicii interne si externe a tarii b) Un rol administrativ, in temeiul caruia Guvernul exercita conducerea generala a Administratiei Publice Ambele roluri sunt duse la indeplinire in baza unui program de Guvernare care a fost acceptat de Parlament.

Pentru exercitarea rolului sau constitutional, a competentei cu care este investit prin Constitutie si prin Legea Organica nr. 90/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, Guvernul are obligatia constitutionala sa coopereze cu toate organismele sociale interesate, adica sa coopereze cu sindicate, patronatele, Biserica, organismele non-guvernamentale in general care sunt reglementantii societatii civile.

Structura Guvernului

Din interpretarea art. 102 alin. (3) al Constitutiei, rezulta ca Guvernul are in compozitia sa 2 categorii de membri: a) Membrii stabiliti de Constitutie (a) Primul-Ministru (b) Ministrii b) Membrii stabiliti de Legea Organica (Legea 90/2001) (a) Ministrii delegati pe langa Primul-Ministru (b) Ministrii de stat (c) Vice-prim-ministru
Statutul Guvernului potrivit Constitutiei din 1991

Guvernul este unui din cei 2 sefi ai executivului nostru bicefal/dualist, un organ cu caracter colegial (pluripersonal), spre deosebire de celelalt sef al executivului, Presedintele, care este un organ unipersonal.
Constitutia actual consacra un Guvern care respecta conceptia clasica a dreptului constitutional, potrivit careia Guvernul este Parlamentar prin origine si Guvernamental prin functiune. In exercitarea rolului sau (politic si adminstrativ), Guvernul intra in mai multe categorii de raporturi juridice cu celelalte autoritati din sfera puterii executive: 1) Raportul de subordonare fata de Guvern a Ministerelor si a celorlalte organe centrale subordonate lui 2) Raportul de colaborare cu Presedintele si celelalte autoritati publice care nu se afla in subordinea Guvernului sau al altei autoritati 3) Raporturile de tutela administrativa pe care Guvernul le exercita fata de organele administratiei publice locale, care functioneaza in baza autonomiei locale, deconcentrarii serviciilor publice si descentralizarii. Ele se exercita prin Prefect, care este reprezentantul in teritoriu al Guvernului, care are misiunea sa vegheze la respectarea legii in activitatea autoritatilor autonome locale, ceea ce ii ofera dreptul sa atace in contenciosul administrativ actele autoritatilor publice locale pe care le considera ilegale, ceea ce atrage suspendarea de drept a actului atacat.

Guvernul dispune de o anumita putere normativa in baza delegarii legislative reglementata de art. 115 din Constitutie, raportat la art.108 din Constitutie, care ii confera competenta (atributia) de a adopta ordonante de Guvern: a) Simple b) De urgenta
Potrivit art. 74 din Constitutie, Guvernul este unul din titularii dreptului de initiativa legislativa, alaturi de parlamentari si de initiativa cetateneasca.

In baza art. 108 alin. (2) din Constitutie, Guvernul adopta hotarari prin care sunt puse in executare legile (si ordonantele de Guvern, care au valoare de lege). Din interpretarea prevederilor Constitutionale referitoare la Guvern, rezulta ca acesta reprezinta un organ central al administratiei publice, cu competenta materiala generala si competenta teritoriala de nivel national, care, in baza programului sau de guvernare si in cooperare cu organismele sociale interesate, actioneaza pentru realizarea politicii interne si externe a tarii si pentru exercitarea conducerii generale a Administratiei Publice.

Investitura Guvernului

Din coroborarea art. 85 si 103 din Constitutie, rezulta ca procedura constitutionala de investire a Guvernului parcurge urmatoarele etape: 1. Desemnarea de catre Presedinte a candidatului la functia de prim-ministru Reprezinta o operatiune constitutionala, care declanseaza procesul de investire a unui Guvern si care este precedata de anumite consultari pe care Presedintele trebuie sa le realizeze fie cu partidul care are majoritatea absoluta in Parlament, daca exista o asemenea majoritate, fie cu toate partidele reprezentative din Parlament, in caz

Cursuri Page 19

absoluta in Parlament, daca exista o asemenea majoritate, fie cu toate partidele reprezentative din Parlament, in caz contrar. De esenta regimului juridic al consultarii este faptul ca ea are caracter obligatoriu in sensul parcurgerii ei, fara a avea obligativitatea opinia rezultatelor consultarii. Rolul consultarii politice pe care o realizeaza Presedintele este acela de a desemna un candidat care, prin sustinerea unei parti a Parlamentului, sa poata alcatui un program de guvernare si o echipa guvernamentala. 2. Alcatuirea programului de guvernare si a echipei guvernamentale intr-un termen de 10 zile de la desemnare In doctrina s-a pus problema naturii juridice a termenului, in sensul ca acesta este pus la dispozitia candidatului desemnat pentru a putea sa alcatuiasca atat echipa, cat si programul. In cazul in care nu se reuseste acest lucru, Presedintele poate retrage propunerea formulata si desemna un nou candidat( termen de decadere). Programul de guvernare se alcatuieste in baza programelor politice ale partidelor care urmeaza sa preia actul de guvernare, iar echipa guvernamentala cuprinde candidati la functia de ministru, propusi de partidul/partidele care vor alcatui urmatoarea alianta. Fiecare candidat este audiat in comisiile de specialitate, reunite ale celor 2 Camere si primeste un aviz consultativ din partea acestora (obligatoriu doar sa fie cerut, nu si respectat). 3. Dezbaterea programului, a listei si acordarea votului de incredere Atat programul, cat si lista se dezbat in sedinta camerelor reunite ale Parlamentului. Acordarea votului de incredere se face de catre majoritatea absoluta, adica majoritatea deputatilor si senatorilor. 4. Numirea Guvernului Se realizeaza de catre Presedinte, pe baza votului acordat de Parlament. Presedintele va numi in functie acel Guvern caruia Parlamentul i-a dat votul de incredere, fara sa aiba competenta sa intervina in sensul schimbarii echipei investita prin votul Parlamentului. Intregul Guvern, in frunte cu primul-ministru, depun in fata Presedintelui juramantul de credinta, al carui continut este prevazut de art. 82 din Constitutie, care este acelasi pe care Presedintele insusi il depune in fata Parlamentului. Momentul depunerii juramantului semnifica inceputul mandatului pentru Guvern si pentru fiecare din membrii sai. Mandatul Guvernului dureaza astfel de la data depunerii juramantului pana la data validarii alegerilor Parlamentare generale, potrivit art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 110 alin. (1). Acesta reprezinta situatia tipica a duratei mandatului, regula. Exceptia este in cazul in care mandatul inceteaza inainte de data validarii alegerilor Parlamentare generale, in una din urmatoarele situatii: (a) Guvernul este demis ca urmare a adoptarii unei motiuni de cenzura in conditiile art. 113 sau 114 din Constitutie. (b) Primul-ministru se afla intr-una din situatiile reglementate de art. 106 din Constitutie ca modalitati de incetare a functiei de membru al Guvernului, cu exceptia revocarii. Textul prevede: 1. Demisia 2. Pierderea drepturilor electorale 3. Interventia unei stari de incompatibilitate 4. Decesul 5. Alte cazuri prevazute de lege Este mentionata in continutul acestuia si revocarea, care nu se aplica insa in cazul primului-ministru, procedura fiind interzisa expres prin art. 107 alin. (2) din Constitutie. (c) Primul-ministru se afla in imposibilitatea de a-si exercita mandatul mai mult de 45 de zile. Astfel, pentru fiecare membru al Guvernului, Constitutia admite o durata de maxim 45 de zile in interiorul caruia acesta (fiecare membru) se poate afla in imposibilitatea de a-si exercita mandatul. Depasirea acestei perioade atrage incetarea mandatului functiei de membru al Guvernului, iar daca este vorba de primul-ministru, atrage si incetarea mandatului Guvernului, dat fiind ca mandatul Guvernului este indisolubil legat de mandatul primului-ministru. Guvernul al carui mandat a incetat devine astfel Guvern demisionar si poate sa indeplineasca numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice pana la depunerea juramantului de catre noul Guvern.

Statutul membrilor Guvernului Constitutia si Legea nr. 90/2001 cu modificarile si completarile ulterioare, impun anumite conditii pentru dobandirea functiei de membru al Guvernului, si anume: (a) Conditia cetateniei romanie si a domiciliului in Romania prevazut de art. 16 alin. (3) din Constitutie, respectandu-se principiul pe care teza a 2a a textului il consacra, potrivit caruia statul roman garanteaza egalitatea de sanse intre femei si barbati pentru ocuparea acestor functii si demnitati. (b) Persoana respectiva sa nu fi suferit condamnari penale (c) Persoana sa nu se afle intr-o stare de incompatibilitate I. Incomptabilitatile de ordin constitutional consacrate de art. 105 din Constitutie: Cu exercitarea altei functii publice de autoritate, cu exceptia celei de parlamentar Cu exercitarea unei functii de reprezentare profesionala salarizata in cadrul organizatiilor cu scop comercial II. Incompatibilitatile de ordin legal prevazute in legea nr. 161/2003 privind asigurarea transparentei in exercitarea unor functii si demnitati publice si in mediul de afaceri prevenirea si sanctionarea coruptiei, cartea I, titlul IV, art. 84

Cursuri Page 20

coruptiei, cartea I, titlul IV, art. 84

Suspendarea mandatului sau functiei de membru al Guvernului este reglementata de art. 109 sub 2 forme: (a) Suspendarea care poate fi dispusa de Presedintele Romaniei daca s-a cerut urmarirea penala impotriva unui membru al Guvernului (b) Suspendarea de drept care intervine in cazul trimiterii in judecata a unui membru al Guvernului

Statutul primului-ministru Este reglementat de art. 107 din Constitutie dupa cum urmeaza: (a) Primul-ministru conduce Guvernul, este seful acestuia (b) Primul-ministru coordoneaza activitatea membrilor Guvernului, avand insa obligatia sa respecte atributiile specifice care revin fiecarui membru in parte (c) Primul-ministru prezinta Camerelor Parlamentului rapoarte si declaratii cu privire la poltiica Guvernului, care se dezbat cu prioritate (d) Poate sa ceara Presedintelui sa participe la unele din sedintele Guvernului atunci cand se dezbat probleme de interes national potrivit art. 87 din Constitutie (e) Propune Presedintelui potrivit art. 85 alin. (2) si (3) numirea sau revocarea din functie a unor membri ai Guvernului in procedura de remaniere guvernamentala sau de vacanta a postului. Remanierea guvernamentalareprezinta un atribut al Primului-Ministru si al Sefului de Stat atata vreme cat prin intermediul ei nu este afectata structura sau compozitia politica a Guvernului. In situatia in care remanierea guvernamentala are o asemenea consecinta,este necesara aprobarea Parlamentului. (f) Contrasemneaza unele din decretele Presedintele in conditiile art. 100 din Constitutie (g) Potrivit art. 108, primul-ministru semneaza Hotararile si Ordonantele de Guvern care, la randul lor, sunt contrasemnate de ministrii care au sarcina sa le puna in executare (h) Reprezinta Guvernul Romaniei in raporturile cu celelalte autoritati publice, precum si in plan international (i) Este vice-presedintele CSAT-ului. (j) Numeste si revoca din functie conducatorii organelor centrale de specialitate subordonate Guvernului, cu exceptia celor care au calitatea de membru al Guvernului, pe care ii numeste Guvernul, secretarii de stat, personalul din aparatul de lucru al Guvernului

Atributiile Guvernului

Guvernul are plenitudinea de competenta in ceea ce priveste atributiile puterii executive, astfel incat toate celelalte atributii care nu sunt prevazute de Constitutie ca fiind exercitate de Presedinte, revin Guvernului. De aceea, spre deosebire de Presedinte, pentru care Constitutia consacra un tablou al atributiilor acestuia, Constitutia Romaniei nu realizeaza acest lucru in ce-l priveste pe Guvern, putand fi identificate din prevederile sale unele atributii, insa reglementarea acestora se regaseste in legea organica la care trimite atat art. 73 alin. (3) lit. e), cat si alte texte constitutionale. Este vorba de legea 90/2001, al carei obiect de reglementare il constituie atat organizarea si functionarea Guvernului, cat si a Ministerelor. Din interpretarea normelor constitutionale rezulta anumite atributii prevazute de acestea pentru Guvern si anume: (a) Guvernul are initiativa legislativa - art. 74 (b) Guvernul negociaza tratate internationale - art. 91 alin. (1) (c) Guvernul propune Presedintelui acreditarea si rechemarea reprezentantilor diplomatici ai Romaniei in alte state, precum si infiintarea/desfiintarea/schimbarea rangului misiunilor diplomatice - art. 91 alin. (2) (d) Guvernul poate sesiza Curtea Constitutionala in cadrul controlului prealabil de constitutionalitate - art. 146 lit. a) (e) Guvernul numeste cate un prefect in fiecare judet si in Municipiul Bucuresti - art. 123 alin. (1) (f) Guvernul organizeaza alegeri pentru un nou presedinte in caz de vacanta a postului (functiei) in termen de 3 luni de la data cand a intervenit vacanta postului - art. 97 alin. (2) (g) Guvernul, ca si Ministerele, pot sa infiinteze autoritati centrale in subordinea lor cu avizul Curtii de Conturi si recunoasterea acestei atributii prin Legea Organica nr. 90/2001

Cursuri Page 21

Curs 8
19 aprilie 2010 08:01

Functionarea Guvernului

Forma de lucru a Guvernului este sedinta, regasita la majoritatea organelor colegiale in cele 2 forme ale sale: a) Sedinta ordinara are o anumita periodicitate stabilita prin lege (sedinta saptamanala) iar in cadrul altor organe colegiale (consilille locale - judetene) - lunar b) Sedinta extraordinara are loc atunci cand probleme urgente a caror solutionare impune sedinta guvernului determina intrunirea acestuia in sedinta extraordinara
Sedintele sunt conduse de catre primul ministru, in calitatea acestuia de sef al Guvernului.

Atunci cand la sedinte participa in conditiile art. 87 din Constitutie si Presedintele Romaniei, acesta prezideaza sedintele de Guvern.

Actele Guvernului In conformitate cu art. 108 din Constitutie, Guvernul adoptahotarari si ordonante.

Hotararile Guvernului Reprezinta formele juridice prin care Guvernul isi concretizeaza activitatea.

Dar, in afara acestor notalitati, ca in cazul oricarei alte autoritati publice, mai pot fi identificate si alte forme de concretizare a activitatii Guvernului ca organ colegial, sef al puterii executive, si anume: a) Acte cu caracter politic b) Diferite fapte si operatiuni administrative c) Acte juridice care se adopta de catre membrii Guvernului primul ministru emite decizii ministrii emit instructiuni

Regimul constitutional al hotararilor de Guvern

Hotararile de Guvern = actele prin intermediul carora acesta isi realizeaza competenta sa specifica de organ executiv, care consta in organizarea executarii legilor (sa puna in executare legea) - art. 108 alin. (2) din Constitutie prevazand ca rolul hotararilor de Guvern consta in organizarea executarii legilor.
Din punct de vedere al intinderii efectelorpe care le produc, hotararile de Guvern pot sa aiba: a) caracter normativ, atunci cand efectele lor sunt general obligatorii si au opozabilitate erga omnes b) Caracter individual - atunci cand produc efecte fata de un subiect determinat de drept (infiintarea unei persoane juridice) Hotararile sunt acte administrative, respectiv acte juridice care constau intr-o manifestare de vointa juridica expresa si unilaterala, prin care se nasc/modifica/sting drepturi si obligatii intr-un regim de putere publica si sub controlul principal de legalitate al instantelor judecatoresti.

In calitatea lor de acte administrative, hotararile de Guvern se supun controlului principal de legalitate,exercitat de instantele judecatoresti de contencios administrativ, cu exceptia celor care, in baza art. 126 alin (6) sunt sustrase acestui control: cele care privesc raporturile cu Parlamentul cele de comandament cu caracter militar) Precum si alte categorii de acte administrative exceptate, alte categorii de acte prevazute de legea organica 554/2004 a contenciosului adminstrativ cu modificarile si completarile ulterioare, la care trimit art. 52 alin (2) din Constitutie, pentru a reglementa atat conditiile, cat si limitele exercitarii dreptului persoanei vatamate de o autoritate publica. Hotararile se publica in Monitorul Oficial, nerespectarea acestei proceduri atragand, ca si in cazul altor acte juridice,inexistenta hotararii. Pentru hotarariel de Guvern Constitutia admite insa o exceptie, si anume hotararile cu caracter militar, care, din ratiuni care tin de specificul domeniului militar, se comunica doar institutiilor interesate.
Hotararile se semneaza de premier(seful Guvernului) si se contrasemneaza de ministrii care au sarcina sa le puna in executare, inclusiv atunci cand ele sunt adoptate in cadrul sedintelor, care au fost prezidate de Presedintele Romaniei.

Ordonantele de Guvern

Cursuri Page 22

Reprezinta rezultatul unei competente legislative delegateprin care, potrivit art. 108, 115, raportat la art. 108, sunt transferate unele atributii normative dinspre Parlament, care reprezinta, potrivit art. 61 alin. (1) din Constitutia, unica autoritate legiuitoare a tarii, catre Guvern, care reprezinta clasicul executiv.
Constitutia creeaza cadrul in care sa se exercite aceasta delegare legislativa, urmarind sa pastreze echilibrul intre statutul Parlamentul de unica autoritate legiuitoare pe de o parte, si dreptul Guvernului de a adopta acte juridice cu forta legii in baza delegarii legislative, pe de alta parte.

Transferul de competenta dinspre Parlament spre Guvern se realizeaza in2 modalitati: 1. Prin intermediul unei legi speciale de abilitare adoptata de Parlament, prin care acesta imputerniceste Guvernul sa adopte ordonante in domenii care nu fac obiectul unei legi organice. 2. Printr-o abilitare de rang constitutional care vizeaza numai situatiile extraordinare cand Guvernul poate, in baza art. 115 alin. (4), (6) sa adopte ordonante de urgenta fara sa existe lege de abilitare, competenta lui izvorand din textul constitutional si trebuind sa se exercite in limitele prevazute de acesta.
In acest fel, Constitutia consacra si 2 tipuri de ordonante distincte: 1. Ordonantele simple (obisnuite) 2. Ordonantele de urgenta

Regimul constitutional al Ordonantelor Simple Pot fi adoptate numai in baza unei legi speciale de abilitare, care vizeaza, de regula, perioada vacantelor parlamentare.

Constitutia prevede capot sa reglementeze numai domenii ale legilor ordinare.

Legea de abilitare cuprinde 2 categorii de dispozitii: a) Dispozitii obligatorii Domeniul Data pana la care Guvernul poate sa adopte ordonante simple b) In mod facultativ, poate sa cuprinda aprobarea ordonantei astfel adoptate de catre Parlament.

Interpretarea literala si logico-sistematica a textului "daca legea de abilitare o cere, ordonantele se supun aprobarii Parlamentului" determina concluzia ca regula o reprezinta faptul ca acest tip de ordonante nu se supune aprobarii Parlamentului si numai prin exceptie, cand legea de abilitare prevede expres, se realizeaza acest lucru. In realitate, in practica, aceste ordonante se supun intotdeauna aprobarii Parlamentului, legea de abilitare cuprinzand si prevederi in acest sens .

Regimul constitutional al Ordonantelor de Urgenta

Pot fi adoptate numai in situatii extraordinare a caror reglementare nu poate sa fie amanata, iar Guvernul are obligatiasa motiveze urgenta in continutul ordonantei. Constitutia nu defineste, pentru ca nu este rolul ei, notiunea de situatie extraordinara, semnificatia acesteia fiind descifrata atata de doctrina, cat si de jurisprudenta Curtii Constitutionale, care a pronuntat unele decizii prin care a declarat neconstitutionale in integritate lor unele ordonante de Guvern, tocmai pe considerentul ca nu este indeplinit imperativul unor situatii extraordinare pe care il impune Constitutia. Potrivit textului Constitutional, motivarea care reprezinta o operatiune administrativa concomitenta prin care se arata argumentele de fapt si de drept care au determinat un organ sa adopte sau sa emita un act, dobandeste caracter de institutie de rang constitutional si capata obligativitate pentru Guvern. De altfel, in dreptul comunitar (european) motivarea reprezinta o operatiune juridica obligatorie pentru toate izvoarele de drept comunitar. Se depune intotdeauna in mod obligatoriu spre aprobare la Parlament, acest lucru deosebind ordonantele de urgenta de cele simple, care, se supun aprobarii Parlamentului doar daca legea de abilitare prevede expres acest lucru. De momentul depunerii spre aprobare la Parlament este legata siproducerea de efecte juridice de catre ordonanta de urgenta. Constitutia prevede astfel ca ea intra in vigoare numai dupa depunerea sa spre dezbatere in procedura de urgenta la Camera competenta sa fie sesizata si, evident, dupa ce s-a publicat in Monitorul Oficial, deoarece nepublicarea atrage inexistenta ordonantei. In situatia in care Camerele Parlamentului nu se afla in sesiune, se convoaca in mod obligatoriu in termen de 5 zile de la data depunerii sau, dupa caz, a trimiterii ordonantei. Acesta reprezinta un caz singular prin care Guvernul determina urmare a adoptarii unei ordonante de urgenta intrunirea Parlamentului in sesiune extraordinara.
Ordonantele de urgenta pot reglementa si materii ale legilor organice,caz in care adoptarea lor se va face cu majoritatea prevazuta de art. 76 alin. (1), adica majoritatea membrilor Camerei Parlamentului. Prin Constitutie se impune o procedura de adoptare caracterizata prin celeritate (urgenta),Constitutia impunand 30 de zile de la depunere ca termen pe care Camera care are in dezbatere ordonanta trebuie sa il respecte pentru aprobarea ei.

Prin Constitutie se prevad anumite restrictii si interdictii pentru ordonantele de urgenta si anume: a) Nu pot fi adoptate in domeniul legilor constitutionale b) Nu pot sa afecteze regimul institutiilor fundamentale ale statului

Cursuri Page 23

a) b) c) d)

Nu pot fi adoptate in domeniul legilor constitutionale Nu pot sa afecteze regimul institutiilor fundamentale ale statului Drepturile si libertatile si indatoririle prevazute de Constitutie Drepturile electorale

Elemente comune ale regimului constitutional al ordonantelor de Guvern 1. Semnarea si contrasemnarea, ca si la hotararile de Guvern 2. Publicarea in Monitorul Oficial sub sanctiunea inexistentei, fara nicio exceptie 3. Ordonantele se aproba sau se resping printr-o lege in care trebuie cuprinse si ordonantele ale caror efecte au incetat, potrivit art. 115 alin. (3). Textul prevede ca, atunci cand legea de abilitare cere, ordonantele simple se supun aprobarii Parlamentului pana la implinirea termenului de abilitare, iar nerespectarea acestui termen atrage incetarea efectelor ordonantei. 4. Prin legea de aprobare/respingere, atunci cand este cazul, trebuie sa se prevada si masurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonantei. Aceasta deoarece o ordonanta poate fi aprobata si cu modificari sau poate fi respinsa, iar situatiile juridice create sub imperiul ordonantei in forma initiala trebuie reglementate de legea de abilitare. Exemplu : S-a incasat o taxa pe care legea de aprobare o elimina sau o diminueaza.

Controlul Parlamentar exercitat asupra Guvernului Prin art. 111 alin. (1), citam "Guvernul si celelalte organe ale administratiei publice, in cadrul controlului parlamentar al activitatii lor".

Intreaga administratie publica, in frunte cu Guvernul, este asezata sub un control parlamentar. Guvernul insusi este calificat ca un organ al administratiei publice, fiind vorba despre un organ cu competenta materiala generala si competenta teritoriala nationala. Formele de control parlamentar traditional exercitat asupra Guvernului in conformitate cuart. 111, 112 din Constitutie sunt: 1. Prezentarea de informatii si documente pe care cele 2 camere ale Parlamentului si comisiile parlamentare le solicita prin intermediul presedintilor lor. Acestea trebuie sa vizeze activitatea Parlamentului, iar, in anumite situatii, este obligatorie solicitarea lor, cum ar fi in cazul initiativelor legislative care implica modificarea bugetului de stat sau a asigurarile sociale. 2. Prin intrebari si interpelari, care reprezinta procedura clasica de control de catre Parlament a Guvernului, fiind programat un anumit timp pentru formularea acestora sau pentru primirea raspunsurilor. Pot fi adresate Guvernului si fiecaruia din membrii sai, iar procedura de formulare si raspuns este reglementata de regulamentul fiecarei Camere. Intrebarea vizeaza un raspuns punctual cu privire la o anumita problema si poate fi formulata ca si, raspunsurile, in mod scris sau oral. Interpelarea are un caracter mai complex, poate imbraca doar forma scrisa si prin intermediul ei se urmareste sa se afle pozitia Guvernului la o anumita problema din domeniul sau de activitate sau ce masuri intentioneaza Guvernul sa intreprinda. De aceea si Constitutia prevede ca Parlamentul poate sa adopte o motiune simpla prin intermediul careia sa-si exprime pozitia cu privirea la o problema de politica interna/externa, care a facut obiectul unei interpelari. 3. Prin comisiile (simple sau de ancheta). Acestea pot sa fie proprii fiecarei Camere, art. 64 prevazand in alin. (4) ca fiecare Camera isi constituie comisii permanente si poate sa instituie comisii de ancheta sau alte comisii speciale, iar Camerele pot sa-si instituie si comisii comune (permanente/ancheta). Exemplu: Comisia de afaceri europene; comisia privind statulul parlamentarilor Activitatea comisiilor de ancheta se finalizeaza printr-un raport care se da publicitatii si care cuprinde masuri pe care Guvernule este obligat sa le transpuna in practica.

Raspunderea Guvernului
Din art. 109 din Constitutie se consacraraspunderea politica a Guvernului care se exercita exclusiv in fata Parlamentului. Aceasta vizeaza intreaga activitate a Guvernuluisi este caracterizata prin principiul solidaritatii, fiecare membru al Guvernului raspunzand politic, solidar cu ceilalti membri pentru activitatea Guvernului si actele acestuia.

Pe langa raspunderea politica, Guvernul si membrii acestuia sunt supusi si altor forme de raspundere, si anume: 1. Raspundere patrimoniala care intervine in conditiile art. 52, 126 alin. (6) si Legii 554/2004 a contenciosului administrativ 2. Raspundere administrativ-disciplinara care poate imbraca forma suspendarii din functie, a destituirii etc 3. Raspundere penala care priveste faptele membrilor Guvernului savarsite in exercitiul functiei lor. Dreptul de a cere urmarirea penalaa membrilor Guvernului apartine fiecarei Camere a Parlamentului si Presedintelui Romaniei. 4. Raspunderea disciplinara sub forma suspendarii din functie, care poate imbraca 2 modalitati: One. Suspendarea lasata la indemana Presedintelui, la dispozitia sa, daca s-a cerut urmarirea penala a unui membru al Guvernului Two. Suspendarea de drept care intervine in cazul in care a fost trimis in judecata un membru al Guvernului
Forma extrema a raspunderii politice este incetarea mandatului Guvernului, urmare a unei motiuni de cenzura adoptata in conditiile art. 113 si 114 din Constiutie.

Cursuri Page 24

adoptata in conditiile art. 113 si 114 din Constiutie.

Regimul constitutional al motiunii de cenzura a) b) c) d) Dreptul a initia motiunea apartine unui numar de 1/4 din numarul parlamentarilor Obligatia comunicarii catre Guvern la data depunerii acesteia pentru ca acesta sa-si pregateasca pozitia Dezbaterea in 3 zile de la data prezentarii in sedinta comuna a Camerelor Votarea motiunii si aprobarea ei de catre majoritatea parlamentarilor in sedinta comuna. Daca motiunea nu a fost votata, cei care au semnat-o nu mai pot semna in aceeasi sesiune o noua motiune, cu exceptia cand Guvernul isi angajeaza raspunderea. In concluzie, motiunea este actul simetric acordarii votului de incredere prin care Parlamentul retrage Guvernului increderea acordata la momentul investirii.

Regimul angajarii raspunderii Guvernului a) Poate sa aiba ca obiect un program politic, o declaratie politica sau un proiect de lege b) Parlamentul are la dispozitie 3 zile ca sa depuna o motiune. Daca nu o depune sau daca motiunea este respinsa, programul sau declaratia politica devin obligatorii pentru Guvern, iar legea este considerata adoptata cu amendamentele formulate de parlamentari pe care Guvernul le-a acceptat c) Presedintele se comporta fata de proiectul de lege in mod normal, putand sa sesizeze Curtea sau sa ceara examinarea legii, caz in care dezbaterea acesteia urmeaza sa se faca in sedinta comuna a Camerelor.

Institutia se regaseste si in alte Constitutii si intervine in acele momente cand Guvernul risca, nemaibucurandu-se de sustinerea Parlamentului, dar poate sa si castige si ceea ce printr-o procedura parlamentara obisnuita va obtine foarte greu. Ea reprezinta astfel o procedura atipica, de exceptie, in activitatea Guvernului si in materia legiferarii, care nu poate fi transformata intr-o regula.

Cursuri Page 25

Curs 9
26 aprilie 2010 08:10

Administratia publica locala

Aceasta este reglementata in Constitutie in capitolul V al Titlului III, sectiunea a 2a, dupa sectiunea consacrata Adminstratiei publice de specialitate, sub titulatura "Administratia publica locala". Regasim aici reglementate: a) Principiile care guverneaza administratia publica locala b) Determinarea sferei autoritatilor administratiei publice locale si a statului constitutional al acestora c) Institutia Prefectului Desi nu reprezinta un organ al administratiei publice locale, el fiind reprezentantul Guvernului in fiecare judet si Municipiul Bucuresti, isi afla reglementarea in aceasta parte a Constitutiei datorita rolului pe care il exercita in raport cu autoritatile administratiei publice locale, acela de a supraveghea la respectarea legii in activitatea acestor autoritati publice, dat fiind faptul ca, desi, la baza activitatii lor este principiul autonomiei, acest principiu se execita in conditiile legii, regimul juridic fiind determinat prin lege, iar rolul prefectului este de a veghea asupra legalitatii in ansamblul activitatii administratiei locale. Institutia Prefectului Acest rol al prefectului este calificat traditional in doctrina prin sintagma "tutela administrativa", recunoscuta si in prezent si de legiuitor, si avem in vedere legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile ulterioare. Aceasta, sub titulatura de tutela administrativa, reglementeaza dreptul prefectului, pe o parte, si al Agentiei Nationale a Functionarilor Publici pe de alta parte, de a sesiza instanta de contencios administrativ, atunci cand considera ca actele administrative pe care au dreptul sa le controleze, respectiv actele administratiei locale in cazul prefectului si actele oricarei autoritati publice in structura careia se regasesc functionari publici, in cazul agentiei, incalca legea in general sau legea privind statutul functionarului public in particular. Principiul esential, fundamental, care guverneaza administratia locala in Romania si in celelalte state membre ale Uniunii Europene, este autonomia locala, care, impreuna cu deconcentrare serviciilor publice si descentralizarea, reprezinta reguli de organizare si functionare pentru administratia publica din colectivitatile teritoriale ale statelor europene . Insa, peste tot in aceste state, la nivelul constitutional sau legal, se consacra teza ca autonomia sau autoguvernarea (cum mai este denumita in alte state) se exercita sub supravegherea statului, statul dispunand de instrumente, de institutii, prin care sa realizeze acest lucru, in multe tari fiind vorba despre institutia prefectului (Franta, Belgia, Grecia) sau institutii similare lui. Functionarea administratiei locale potrivit autonomiei deosebeste de altfel statele democratice de cele totalitare in care regasim o administratie centralizata, de stat, unde centrul are puterea de decizie. Practic, in Romania si in celelalte state democratice, administratia publica are 2 componente: 1) Administratia de stat (de natura statala) reprezentata de Administratia Centrala la nivel teritorial de unele autoritati publice prefectul sau serviciile publice deconcentrate ale Ministerelor si celorlalte organe centrale de specialitate 2) Administratia publica locala care functioneaza in unitatile administrativ teritorialesi care se realizeaza de autoritati publice autonome alese de colectivitatile localeprin vot universal, egal, secret, direct si liber exprimat (sau unele prin vot indirect de catre autoritatile alese in mod direct de cetatenii cu drept de vot) Din punct de vedere al organizarii administrativ teritoriale, in statele UE regasim tari care au un nivel intermediar intre nivelul de baza (care este comuna - denumire generica si pentru localitatile urbane si rurale) si nivelul central. Acest nivel intermediar in Romania este reprezentat de judet. In alte state, regasim 2 trepte de intermediare intre nivelul de baza si cel central: Ex: Franta - departamentul + regiunea Autoritatile care realizeaza administratia locala in Romania si in celelalte state europene sunt de 2 categorii: 1) Deliberative care hotarasc si care, de regula, sunt organe colegiale sau pluripersonale - sub denumirea de consilii (consilii locale, generale) 2) Executive care au, de regula, caracter unipersonal si care se aleg: fie direct de cetateni fie indirect de catre consiliile municipalitatilor La nivel european regasim si o charta privind exercitiul autonomiei locale ratificata de statele membre, inclusiv de Romania, ale carei principii se regasesc si in legea organica aplicabila administratiei publice locale. Potrivit art. 73 alin. (3) lit. o din Constitutie, printre domeniile rezervate legilor organice se regaseste si organizarea administratiei publice locale, a teritoriului, precum si reg imul general privind autonomia locala. Desi din intepretarea textului ar putea rezulta si solutia a 2 legi diferite, una pentru organizarea adminstratiei locale si alte pentru regimul general al autonomiei locale, in prezent este vorba de o singura lege-cadru nr. 215/2001, republicata in 2006, care reglementeaza, cum rezulta din primul ei articol, regimul general al autonomiei locale, precum si organizarea si functionarea administratiei publice locale, in prima parte fiind consacrata determinarii elementelor regimului general al autonomiei locale in Romania. Principiile aplicabile administratiei publice locale din punct de vedere al sursei de reglementare (al izvorului de drept) sunt de 2 categorii: 1) Principiile constitutionale reglementate de art. 120 sub denumirea "Principii de baza" 2) Principiile legale consacrate de Legea Administratiei Publice Locale in art. 2 si urmatoarele

Cursuri Page 26

Constitutia asaza la baza organizarii si functionarii administratiei publice din unitatile administrativ teritoriale principiile descentralizarii autonomiei locale si deconcentrarii serviciilor publice. Prin legea de revizuire acest articol (fost art. 119 inainte de reglementare si actualul art. 120) a fost completat cu un nou alineat care consacra pentru cetatenii din unitatile adminstrativ-teritoriale unde minoritatile nationale au o pondere semnificativa, dreptul de a-si folosi limba natala in scris si oral, in relatiile cu autoritatile administratiei publice locale, precum si cu serviciile publice deconcentrate in conditiile prevazute de legea organica, adica de legea 215/2001 republicata in 2006. Sintagma "pondere semnificativa" in acceptiunea legiuitorului organic semnifica peste 20% din totalul populatiei. Textul trebuie coroborat pe o parte cu art. 13 din Constitutie, care proclama in Romania limba romana ca fiind limba oficiala, iar pe de alta parte cu art. 152 care reglementeaza limitele revizuirii. Intre dispozitiile constitutionale care sunt exceptate, sustrase de la posibilitatea de a fi revizuite, se regaseste si cea privind limba oficiala, alaturi de cele care privesc caracterul national, independent, unitar si indivizi bil al statului roman, forma republicana de guvernamant, integritatea teritoriului, independenta justitiei si pluralismul politic. Celor 4 principii constitutionale prevazute de art.120 din Constitutie, legea organica le adauga principiiile eligibilitatii autoritatilor administratiei publice locale, legalitatii si consultarii cetatenilor in solutionarea problemelor locale de interes deosebit.

Autonomia locala
Este denumita de legea organica intr-un mod care valorifica elementele de continut ale acestui principiu, regasite la nivel european, inclusiv in charta europeana privind exercitiul autonomiei locale. Ea reprezinta astfel dreptul si capacitatea efectiva a autoritatilor administratiei publice locale de a solutiona si de a gestiona, in numele si interesul colectivitatilor locale pe care le reprezinta, drepturile publice in conditiile legii. Notiunea de colectivitate localautilizata frecvent in limbajul juridic si public contemporan, evoca totalitatea locuitorilor dintr-o unitate administrativ-teritoriala determinata. Din punct de vedere al organizarii administrativ-teritoriale, Romania este formata din: comune si orase ca unitati administrative de baza judetele ca unitati administrative de nivel intermediar. In conditiile legii, este posibila declararea unor orase ca municipii, insa municipiile nu sunt unitati administrative distincte de orase, ci sunt orase care indeplinesc anumite conditii din punct de vedere al numarului de locuitori, al dotarilor edilitar-gospodaresti care permit declararea lor ca municipii. Unele dintre acestea au statul de municipiii - resedinta de judet, in cadrul lor regasindu-se 2 viceprimari fata de celelalte localitati unde se regasesc un primar si un viceprimar sau un singur viceprimar. Pentru a clarifica regimul autonomiei locale, legea organica ii determina urmatoarele elemente: 1) Caracterul administrativ - ea priveste organizarea si functionarea, competenta si atributiile autoritatilor administrative din colectivitatile teritoriale. 2) Caracterul financiar - priveste gestionarea resurselor locale; potrivit legii apartin orasului, comunei sau judetului. Textul trebuie coroborat si cu art. 139 alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia impozitele si taxele locale se stabilesc de consiliile locale si judetene in limitele si conditiile prevazute de lege. 3) Autonomia locala ingaduie posibilitatea de a se recurge la consultarea locuitorilor prin referendum sau prin orice alta forma de participare directa a cetatenilor la treburile publice. De altfel, principiul consultarii este prevazut de legea organica printre principiile asezate la baza activitatii administratiei publice locale. 4) Autonomia locala determina competenta materiala generala a autoritatilor administrative de la nivelul colectivitatilor locale in a rezolva treburile publice ale acestor colectivitati. In spiritul normei constitutionale, legea recunoaste autoritatilor locale autonome dreptul ca, in limitele legii, sa aiba initiative in toate domeniile cu exceptia celor care sunt date in competenta altor autoritati publice. Conferirea de atributii catre alte autoritati publice in spiritul acestui principiu si al celui al subsidiaritatii, care este specific dreptului comunitar, trebuie sa se faca numai in masura in care nevoile cetatenilor sunt mai bine realizate in acest mod decat daca ar ramane in competenta autoritatilor autonome. 5) Autonomia exclude subordonarea, prevedere consacrata expres in art. 123 alin. (4) din Constitutie, potrivit caruia: intre prefecti, pe de o parte, consiliile locale si primar pe de alta parte precum si consiliile judetene si presedintii acestora, nu exista raporturi de subordonare. Inexistenta unor asemenea raporturi este confirmata si de legea administratiei publice locale potrivit careia, in relatiile dintre autoritatile administratiei publice locale si consiliul judetean pe de o parte, precum si intre consiliul local si primar pe de alta parte, nu exista raporturi de subordonare. Faptul ca rolul consiliul local este acela de a hotari, de a delibera, iar al primarului de a executa, inclusiv hotararile consiliului local, nu il aseaza pe primar intr-un raport de subordonare fata de consiliul local. Ambele sunt autoritati autonome care au ca misiune comuna sa contribuie unul ca organ deliberativ si altul ca organ executiv, la rezolvarea treburilor publice din comune si orase, asa cum prevede art. 121 alin. (1) din Constitutie. Raporturile dintre autoritatile administratiei publice constituite la nivelul de baza (comuna si oras) si nivelul intermediar se bazeaza pe principiile autonomiei, legalitatii, responsabilitatii, cooperarii si solidaritatii in rezolvarea problemelor de interes ale intregului judet. 6) Autonomia locala, la fel ca si celelalte principii aplicabile administratiei publice locale, trebuie astfel aplicate, incat sa nu aduca atingere caracterului de stat national, unitar si indivizibil al Romaniei.

Cursuri Page 27

Descentralizarea si deconcentrarea serviciilor publice

Reprezinta principii intre care exista anumite similitudini din punct de vedere al scopului si finalitatii lor, dar si diferente din punct de vedere al modului in care se realizeaza. Ambele urmaresc sa realizeze un transfer de competente dinspre nivelul central catre cel teritorial. Diferenta consta in modul in care se realizeaza si in natura autoritatilor publice care transpun in practica acest proces. Descentralizare In cazul descentralizarii, transferul de competenta se realizeaza catre autoritati publice de natura autonoma alese de colectivitatile locale (ex: transferul unor institutii publice din domeniul educativ, medical, sportiv in responsabilitatea a utoritatilor locale, a consiliilor locale).

Deconcentrare In cazul deconcentrarii serviciilor publice, transferul de atributii se realizeaza catre autoritati de natura statala plasate in teritoriu, care se afla in raporturi de subordonare ierarhica fata de autoritatile centrale. De aceea, descentralizarea serviciilor publice este legata de autonomie, fiind un corolar al acesteia, pe cand deconcentrarea este legata de centralism. In varianta initiala a Constitutiei, art. 122 care reglementa prefectul (in prezent art. 123) prevedea ca acesta este sef al serviciilor publice descentralizate din unitatile administrativ teritoriale. Formularea era incorecta deoarece serviciile publice ale Ministerelor si ale celorlalte organe statale de specialitate erau servicii deconcentrate. Desi legiuitorul constituant avusese in vedere semnificatia ambelor principii, pentru a se evita orice confuzie, prin legea de revizuire a Constitutiei s -au modificat textul, in sensul ca acesta (prefectul) conduce serviciile publice deconcentrate. De asemenea, s-a introdus in art. 120 privind principiile de baza, principiul deconcentrarii serviciilor publice, care anterior lipsea, fiind prevazute in forma initiala doar autonomia si descentralizarea.
Principiul legalitatii, consacrat de legea organica printre principiile aplicabile administratiei publice locale, reprezinta un principiu de baza pentru intreaga administratie, a carei misiune este aceea de a pune in executare legea si de a presta servicii publice in limitele legii. Constitutia, in art. 1 alin. (5) proclama obligativitatea respectarii in Romania a Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor. Iar prin art. 16 se prevede obligativitatea tuturor in fata legii si a autoritatilor publice fara privilegii si discriminari, coroborat cu regula ca "nim eni nu este mai presus de lege". Principiul eligibilitatii semnifica faptul ca autoritatile autonome locale sunt alese de colectivitatile locale prin vot direct, legea administratiei locale prevazand in mod expres ca autonomia locala se exercita de: consiliile locale si de primar autoritati ale administratiei publice locale alese prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat de consiliile judetene si presedintii acestora Initial, presedintele de consiliu judetean era ales prin vot indirect din randul consilierilor judeteni. In varianta initiala a Constitutiei, el nici nu era mentionat de aceasta, insa prin revizuirea Constitutiei si completarea articolului privind prefectul cu un text care interzice raporturile de subordonare dintre acesta si autoritatile administratiei publice locale si judetene, a fost mentionat in mod expres alaturi de consiliul judetean. Modalitatea de alegere a lui, prin vot direct a fost consacrata prin Legea nr. 35/2008 privind alegerea Camerei Deputatilor si Senatului, care a introdus sistemul de scrutin majoritar in uninominal. Principiul consultarii este reglementat de legea administratiei publice locale in primul rand prin procedura referendumului, dar si a altor forme de consultare a cetatenilor privind solutionarea problemelor locale de interes deosebit. Prin modificarile aduse legii administratiei publice locale in 2006, s-a consacrat si posibilitatea dizolvarii Consiliului Local si a celui Judetean prin referendum. O a 2a modalitate de consultare este reglementata de Legea Administratiei Locale care consacra o obligatie a autoritatilor administratiei publice centrale de a consulta, inainte de adoptarea oricarei decizii, structurile asociative ale autoritatilor administratiei publice locale in toate probleme care le privesc in mod direct potrivit legii. Legea determina si care sunt acele structuri asociative, respectiv: Asociatia Comunelor, a Oraselor, a Municipiilor Uniunea Nationala a Consiliilor Judetene din Romania Lasand posibilitatea constituirii si de alte forme asociative in conditiile legii care priveste exercitarea dreptului de asociere, respectiv Ordonanta 26/2000 privind asociatiile si fundatiile. Prin aceasta reglementare, legea administratiei publice locale urmareste realizarea unui echilibru intre conducerea prin organe reprezentative si participarea poporului in mod direct la conducerea treburilor publice. Legea este in concordanta si cu art. 2 din Constitutie potrivit caruia "suveranitatea nationala apartine poporului roman, care o exercita prin organele sale reprezentative si prin referendum". In ceea ce priveste dreptul minoritatilor nationale de a-si folosi limba materna in relatiile cu autoritatile administratiei publice locale si cu serviciile publice deconcentrate, regimul acestui principiu este dezvoltat de legea romana in concordanta cu reglementarea europeana (charta) privind folosirea limbii minoritatilor si in sensul ca priveste atat activitatea (relatiile) dintre cetatenii minoritatilor si organele administratiei publice, cat si modul de functionare a organelor administratiei publice locale. In ceea ce priveste primul aspect, adica relatii cetatean-administratie, legea prevede: (a) Posibilitateaacestor cetateni de a se adresa in limba natala si de a primi raspunsuri de la administratie in acelasi mod (b) Obligativitateapublicarii actelor administratiei locale cu caracter normativ si a ordinii de zi, a sedintelor organelor deliberative si in limba minoritatii respective (c) Obligatia consacrata si de Legea privind Statutul Functionarilor Publici nr. 188/1999 republicata, ca functionarii din structurile care au legatura directa cu cetatenii sa vorbeasca si limba minoritatiicare are o pondere semnificativa. Sub al doilea aspect, legea permite ca in consiliile locale sau judetene in care consilierii care apartin unei minoritati au peste

Cursuri Page 28

Sub al doilea aspect, legea permite ca in consiliile locale sau judetene in care consilierii care apartin unei minoritati au peste 1/5 din numarul total, sa se poata utiliza la sedintele de consiliu local si limba minoritatii respective nationale cu obligatia, care trebuie realizata de primar sau de consiliul judetean, asigurarii traducerii in limba oficiala a statului, iar actele se incheie intotdeauna in limba romana. Pentru principiul descentralizarii, legea administratiei publice locale prevede ca la transpunerea in practica a elementelor care decurg din acest principiu se realizeaza in conditiile unei legi organice, unei legi-cadru privind descentralizarea , in prezent Legea nr. 195/2006.

Cursuri Page 29

Curs 10
3 mai 2010 17:10

Autoritatile administratiei publice locale si judetene

La nivelul comunelor, oraselor si judetelor se constituie ca unitati: a) Administrative - deliberative Consiliile locale (consillile comunale, orasenesti si municipale) Consiliile judetene (la nivelul judetului) b) Administrative - executive: Primarii Prefectul Consiliile locale Formate din consilieri alesi prin vot direct (intre 9 si 31 de consilieri), in functie de numarul locuitorilor din localitate Constituirea acestora: Se realizeaza in 20 de zile de la data desfasurarii alegerilor, legea impunand un cvorum calificat (2/3 din numarul consilierilor alesi) In cazul in care la 3 sedine consecutive nu se intruneste acest cvorum, locul consilierilor care au lipsit nemotivat: Se inlocuieste cu supleanti Se declara vacant si se desfasoara alegeri - 30 de zile In vederea validarii mandatului se constituie o comisie de validare care va examina eligibilitatea alegerii fiecarui consilier si va propune Consiliului local validarea sau invalidarea mandatelor in cauza. Invalidarea s-a facut numai cand a fost constatata frauda alegerilor locale. Consilierii ale caror mandate au fost validate, depun un juramant prevazut de lege (art. 54 alin. (2) ) -> functii publice + militari Consiliul Local este constituit in conditiile validarii majoritatii consilierilor. Odata cu constituirea se alege presedintele de sedinta, care va conduce sedintele Consiliului Local pentru 3 luni si va semna hotararile acestuia (in Romania nu exista functia de presedinte al Consiliului Local, cum exista in alte sate, indeplinita in multe cazuri de catre primar). La nivel judetean, exista functia de presedinte al Consiliului Judetean. In lipsa lui, sedintele sunt conduse de unul dintre vice-presedinti. Atributiile ConsiliuluiLocal: El are initiativa si hotarateste in conditiile legii cu privire la toate probleme de interes local, cu exceptia celor date prin lege in competenta altor autoritati locale sau centrale. Regasim astfel o competenta nationala generala (art. 21 alin. (2) si de Legea-cadru), care acopera toate treburile publice dintr-o unitate administrativ-teritoriala, competenta pe care Consiliul Local o atasaza PRIMARULUI. Legea opereaza o clasificare a atributiilor Consiliului Local, identificand mai multe categorii si determinand atributiile/modalitatile prin care se concretizeaza categoriile. (1) Atributii privind organizarea si functionarea aparatului de specialitate al primarului, ale institutiilor si serviciilor publice de interes local si ale societatilor comerciale si regiilor autonome de interes local. Aproba statutul localitatii si regulamentul de organizare si functionare a Consiliului Local; statul de functii al aparatului de specialitate al primarului, al institutiilor si serviciilor publice de interes local Hotaraste infiintarea/desfiintarea/reorganizarea de institutii, servicii publice, societati comerciale de interes local Exercita, in numele localitatii, drepturile si obligatiile corespunzatoare participatiilor detinute la societati comerciale sau regii autonome (2) Atributii privind dezvoltarea economico-sociala a judetului Aprobarea bugetului local la propunerea primarului Stabilirea de impozite si taxe Contractarea de imprumuturi Realizarea de investitii Elaborarea de strategii (3) Atributii privind administrarea domeniului public si privat al localitatii Potrivit art. 136 din Constitutie, proprietatea poate fi: Publica Privata Proprietatea publica poate fi detinuta: de stat de unitati administrativ-teritoriale Formand domeniul public al acestora. Proprietatea privata poate fi detinuta de orice subiect de drept, inclusiv de stat sau de unitati administrativ-teritoriale Formand domeniul privat al acestora. De esenta regimului proprietatii publice este INALIENABILITATEA, ea putand fi pusa in valoare prin modalitatile prevazute in Constitutie si dezvoltate de Legea 213/1998 - privind proprietatea publica: Darea in administrarea catre o regie autonoma sau institutie publica Concensionarea Inchirierea Atribuirea in folosinta gratuita institutiilor de utilitate publica La nivel local, administrarea bunurilor din domeniul public si privat al unitatilor administrativ -teritoriale revine Consiliului Local, care stabileste modalitatea de valorificare a fiecarei categorii in parte. (4) Atributii privind cooperarea interinstitutionala in plan intern sau extern Asocierea cu persoane fizice sau juridice, in vederea realizarii in comun a unor proiecte de interes local

Cursuri Page 30

Asocierea cu persoane fizice sau juridice, in vederea realizarii in comun a unor proiecte de interes local Infratirea cu alte localitati din strainatate Cooperarea cu alte localitati din tara sau din strainatate Mandatul Consiliului Local Ca si la Consiliul Judetean: 4 ani, de la data constituirii -> data constituirii legale a noului Consiliu Local Ca si mandatul altor autoritati publice, mandatul poate fi prelungit numai prin lege organica si numai in situatii exceptionale (razboi, catastrofa). Forma de lucru Ca la orice organ colegial -> sedinta. Ordinara - lunar, la convocarea primarului Extraordinara - de cate ori este nevoie, la cererea primarului sau 1/3 din consilieri Procedura de initiere a sedintei Invitatia la sedinta Stabilirea ordinii de zi In limba romana (limba oficiala) +/ Limba minoritatii reprezentate Se desfasoara in limba romana = limba oficiala Se desfasoara cu majoritatea consilierilor Se poate desfasura si in limba materna a minoritatilor, cu obligatia de a traduce in limba romana lucrarile, iar actele de sedinta se incheie intotdeauna in limba romana Actele Consiliului Local In exercitarea atributiilor sale, Consiliul Local adopta hotarari, in prezenta majoritatii consilierilor in functie prezenti, cu exceptia situatiilor in care legea sau regulamentul prevad o alta majoritate. Ca regula aceste acte se adopta cu votul majoritatii celor prezenti. Pe cale de exceptie legea prevede majoritatea absoluta, atunci cand se adopta hotarari in urmatoarele domenii: - bugetul local; - contractarea de imprumuturi; - stabilirea de impozite si taxe; - participarea la programe de dezvoltare; - organizarea si dezvoltarea urbanistica; - asocierea sau cooperarea cu alte autoritati publice sau cu diverse persoane juridice. Tot ca o exceptie, legea impune si o majoritate calificata pentru actele adoptate de consiliu in privinta patrimoniului. Dupa cum decide consiliul, anumite hotarari pot fi adoptate prin vot secret. De asemenea ca regula actele care privesc persoane sunt luate intotdeauna prin vot secret. Semnarea hotararilor: de catre Presedintele de sedinta, iar in lipsa acestuia de 3-5 consilieri si se contrasemneaza de Secretarul de unitate-administrativ teritoriala, care poate sa refuze pe cele pe care le considera ilegale (trebuie sa-si motiveze decizia). Hotararile Consiliului Local Caracter individual - produce efecte fata de un subiect determinat de drept (de la data comunicarii) Caracter normativ - produce efecte general-obligatorii, efecte erga omnes (de la data publicarii) Comunicarea si publicarea se realizeaza si in limba minoritatii reprezentative !! In satele care nu sunt reprezentate de un consilier, se alege un delegat satesc, ce participa la lucrarile consiliului local. Dizolvarea Consiliului Local (1) De drept Atunci cand Consiliul Local nu se intruneste timp de 2 luni consecutiv Cand nu a adoptat, in 3 sedinte ordinare, nicio hotarare Cand numarul consilierilor se reduce sub 1/2 + 1 si nu poate fi completat prin supleanti (2) Prin referendum Urmare a solicitarii a cel putin 25% din numarul locuitorilor cu drept de vot, de catre o comisie constituita prin ordin al prefectului, formata prin reprezentanti ai prefectului, primarului, Consiliului Judetean si un judecator de la Judecatoria competenta teritoriala. Referendumul e validat - 1/2 + 1 dintre cetateni s-au prezentat si atrage retragerea mandatului, daca acestia au votat in sensul dizolvarii Suspendarea Consiliului, ca si in cazul celorlalte autoritati, precum Primarul, are loc doar pentru arestarea preventiva (prefectul constata prin ordin interventia suspendarii). In cazul in care se constata nevinovatia -> despagubiri.

Primarul si vice-primarul Nu se gasesc un primar si un vice-primar, ci un primar si 2 vice-primari in municipiile-resedinta de judet. In cazul scrutinului uninominal, vice-primarul este ales prin vot direct, pe baza de vot de lista - in calitate de consilier si prin vot indirect - este ales ca vice-primar de catre majoritatea consilierilor (aceeasi majoritate il poate schimba din functie, la propunerea primarului sau 1/3 din consilierii localitatii in functie). Tema: Anterior modificarii Legii 215/2001 ( -> 2006), schimbarea din functie a vice-primarului se realiza de 2/3 din numarul consilierilor si numai in cazul in care vice-primarul savarsea fapte ca erau incompatibile. Prin legea 286/2006, s-a schimbat procedura de revocare, aceasta facandu-se de majoritatea absoluta si fara sa se mai impuna conditia unor fapte care sa justifice aceasta masura. Care din cele 2 solutii e corecta si de ce?
Vice-primarul a devenit subordonat primarului, calitate inexistenta in reglementarea actuala. Argumentati legitimitatea solutiei --> Numirea ambilor se face de catre Consiliul Local !! Vice-primarul este in prezent subordonat primarului si inlocuitorul de drept al acestuia. Pe durata exercitarii functiei, ambii primesc o indemnizatie (unica forma de salarizare), neputand fi adaugate alte

Cursuri Page 31

Vice-primarul este in prezent subordonat primarului si inlocuitorul de drept al acestuia. Pe durata exercitarii functiei, ambii primesc o indemnizatie (unica forma de salarizare), neputand fi adaugate alte sporuri prevazute de lege --> s-a urmarit eliminarea practicii de acordare a unor sporuri, inclusiv pe cale judiciara, pentru diferite categorii de alesi locali. Mandatul: Durata: vechime in munca si in specialitatea studiilor absolvite (?) Validarea: de catre puterea judecatoreasca PRIMAR -> judetul desemnat, de presedintele Judecatoriei, in a carei raza teritoriala se afla localitatea Depune juramant Dublul statul al primarului In sistemul de drept romanesc, cat si in cel francez, primarul are un dublu statut: (1) Reprezentant al statului in unitatile administrativ-teritoriale (atributii de stare civila, autoritate tutelara, alegere, recensamant) (2) Reprezentant al colectivitatii locale, in care a fost ales (majoritatea atributiilor recunoscute de lege) Statul juridic al primarului Legea consacra un statul juridic pentru primar: (1) Autoritatea executiva a autonomiei locale cu caracter unipersonal (2) Indeplineste o functie de autoritate publica (3) Garant al respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale, dar si al prevederilor legale obligatorii (incepand cu Constitutia) (4) Conduce servicii publice locale (5) Reprezentant al unitatii administrativ-teritoriale in relatii cu alte autoritati publice, cu persoane fizice sau juridice, precum si in justitie, aceasta ultima calitate putand fi delegata unui avocat sau altei persoane Atributiile primarului Ca si in cazul celorlalte autoritati, legea prevede mai multe categorii de atributii: (1) Reprezentant al statului in teritoriu (2) Relatiile cu Consiliul Local (raport annual cu privire la starea localitatii, in primul trimestru al fiecarui an sau a altor raporturi, elaborarea de strategii supuse aprobarii Consiliului Local) (3) Atributii privind Consiliul Local (ordonator prncipal de credite) Intocmeste proiectul bugetului, cat si al corpului de incheiere a exercitiului bugetar - pe care le supune aprobarii Consiliului Local Realizeaza negocieri in legatura cu imprumuturile (4) Atributii privind serviciile publice asigurate cetatenilor Conduce serviciile publice locale --> coordonarea prin aparatul de specialitate a modului de realizare a acestor servicii, inventarierea bunurilor, gestionarea situatiilor de urgenta (5) Alte atributii stabilite de lege Reglementarile Legii-Cadru Alte legi In exercitarea atributiilor de natura statala, primarul poate beneficia la cerere de sprijinul serviciilor publice deconcentrate din judete - conduse de prefect. Legea recunoaste posibilitatea pentru primar de a angaja fie consilier personal la nivelul comunelor, fie cabinete ale primarilor, statutul personalului fiind reglementat de legislatia privind cabinetul demnitarului. Actele primarului = dispozitii (1) Caracter normativ (2) Caracter individual Acestea devin executorii in functie de caracter !! Mandatul primarului 4 ani: de la depunerea juramantului pana la depunerea juramantului primarului nou ales Inceteaza de drept: Legea statutul alesilor locali: deces, neindeplinirea conditiilor Legea 215/2001 imposibilitatea exercitarii mandatului din motive medicale (timp de 6 luni intr -un an) Neexercitarea mandatului nejustificata timp de 45 de zile Prefectul constata prin ordin, interventia incetarii de drept a mandatului. Rezultatul unui referendum local Conditie: ca primarul vizat de o asemenea actiune sa fi nesocotit interesele generale ale colectivitatii locale sau sa nu-si fi exercitat atributiile ce ii revin Suspendat Rezultatul unui Consiliu Local Suspendarea este reglementata de lege numai sub forma suspendarii de drept, care intervine in cazul in care primarul a fost arestat preventiv Prefectul constata suspendarea mandatului (dupa ce a fost instiintat de instanta de judecata) Daca primarul este gasit nevinovat, acesta are dreptul, in conditiile legii, la plata salariilor corespunzatoare perioadei in care a fost suspendat In caz de vacanta, atributiile acestuia sunt exercitate de celelalt viceprimar, sau la resedintele de judet - la viceprimarul desemnat de Consiliul Local.

Institutia Primariei NU are personalitate juridica Formata din: Primar Vice-primar Aparatul de specialitate

Cursuri Page 32

 Aparatul de specialitate Numit de primar Se bucura de stabilitate in functie Are misiunea de a duce la indeplinire hotararile Consiliului Local si dispozitiile primarului, contribuind la solutionarea nevoilor colectivitatii locale
Administratia Publica de la nivelul Municipiului Bucuresti Particularitati determinate de faptul ca este unitate administrativ-teritoriala organizata in 6 subdiviziuni, Constitutia si Legea prevazand posibilitatea constituirii de autoritati autonome, atat la nivelul municipiului, cat si la nivelul fiecarui sector. Municipiu Organ deliberativ: Consiliul General al Capitalei Organ executiv: Primarul General Sector Organ deliberativ: Consiliul de Sector Organ executiv: Primarul de Sector

Consiliile judetene Art. 122 din Constitutie Actele = hotarari Semnate de presedintele judetului Contrasemnate de secretarul judetului Definitie Autoritatea administratiei publice pentru coordonarea activitatii consiliilor comunale si orasenesti, in vederea realizarii serviciilor publice de interes judetean Membrii Numarul de consilieri se stabileste in functie de numarul locuitorilor ( 30-36 de membri) Guvernul organizeaza alegerile Consiliului Judetean !! Constituirea Etapa 1: validarea alegerii presedintelui de Consiliu Judetean, dat fiind faptul ca dupa 2008 s-a modificat modul de alegere al presedintelui de Consiliul Judetean: in prezent prin vot direct. De aceea, mai intai este validata alegerea presedintelui Consiliului Judetean, in termen de 20 de zile de la data desfasurarii alegerilor, de catre un reprezentant, desemnat de catre presedintele Tribunalului Judetean. Etapa 2: juramantul Etapa 3: constituirea Consiliului Judetean (in 3 zile de la data depunerii juramantului de catre presedinte Consiliului Judetean) Legea impune majoritatea calificata in sedinta de constituire. Daca la 3 sedinte de constituire, nu se indeplineste majoritatea, se completeaza cu supleanti etc. Lucrarile sedintelor de constituire sunt conduse de presedintele Consiliului Judetean si se deruleaza o procedura similara Consiliului Local: se constituie comisii de validare, validarea mandatului, depunerea juramantului). Mandatul Consiliului Judetean: 4 ani Forma de lucru Sedinta Condusa de presedinteSAU de 1 vice-presedinte SAU de catre consilierul judetean ales de ceilalti consilieri Atributiile Consiliului Judetean (1) Atributii privind organizarea si functionarea aparatului de specialitate al consiliului judetean, ale institutiilor si serviciilor publice de interes judetean si ale societatilor comerciale si regiilor autonome de interes judetean Numirea personalului Alcatuirea regulamentelor Sanctionarea, suspendarea, modificarea raporturilor de serviciu (2) Atributii privind dezvoltarea economico-sociala a judetului Aprobarea bugetului judetului Contractarea imprumuturilor Taxe + impozite Strategii (3) Atributii privind gestionarea patrimoniului judetului Stabilirea modalitatii de valorificare a bunurilor judetene (4) Atributii privind gestionarea serviciilor publice din subordine Masurile necesare pentru crearea cadrului necesar pentru buna functionare a tuturor categoriilor de servicii de la nivelul judetului (5) Atributii privind cooperarea interinstitutionala Formele de asociere cu alte persoane fizice sau juridice Infratirea cu unitati administrativ-teritoriale (departamente in Franta)

Cursuri Page 33

Curs 11
15 mai 2010 20:49

PRESEDINTELE CONSILIULUI JUDETEAN La nivelul fiecarui judet: presedintele si 2 vice-presedinti ai consiliului judetean Initial, atat presedintele consiliului judetean se alegea in mod indirect, ca si vicepresedintii, dintre consilierii judeteni Ulterior, Consiliul judetean se alege prin vot direct, pe baza de scrutin majoritar de lista, iar presedintele si vicepresedintii prin vot indirect. In prezent, a fost consacrata decizia alegerii directe si a presedintelui prin Legea nr. 35/2008 privind alegerea Parlamentului, ramanand sa fie alesi indirect doar vicepresedintii. Evolutia alegerilor reprezinta nevoia gasirii unor solutii pentru ca aceste autoritati publice sa primeasca o mai mare legitimitate Pana in 2003, Constitutia nu avea nicio prevedere privind alegerea Consiliului judetean In 2003 a fost completat articolul privind prefectul (122, azi 123 Const.) cu un alineat care sustine ca intre prefect, pe de-o parte, Consiliul local si primar, precum si Consiliul judetean si presedintele acestuia nu exista raporturi de subordonare In acest fel, institutia presedintelui Consiliului judetean adobandit legitimitate constitutionala Cei doi vicepresedinti sunt alesi prin votul secret al majoritatii consilierilor in functie, aceeasi procedura fiind valabila in prezent si pentru eliberarea lor din functie Pana la modificarea legii administratiei publice locale din 2006, pentru eliberarea din functie a vicepresedintelui de Consiliul judetean si a viceprimarilor era necesara o majoritate calificata si savarsirea unor fapte care sa ii faca pe acestia incompatibili cu functia detinuta In 2006, invocandu-se principiul simetriei juridice s-a consacrat solutia conform careia aceeasi majoritate care ii numeste in functie este competenta sa hotarasca si eliberarea lor. Singura limitare a acestui drept vizeaza interdictia ca eliberarea din functia vice-presedintilor sa aiba loc in ultimele 6 luni de mandat ale consiliului judetean Ca si in cazul primarilor si viceprimarilor si pentru presedintele si vicepresedintii de Consiliu judetean este consacrata in mod expres indemnizatia ca unica forma de salarizare a acestora, precum si interdictia ca acestia sa beneficieaze de sporuri de vechime sau alte sporuri prevazute de lege In acest mod s-a urmarit contracararea practicilor instantelor judecatoresti, prin care au fost admise cereri ale diferitelor categorii de alesi locali si au fost acordate de catre puterea judecatoreasca diferite sporuri, neprevazute de altfel prin ac te normative care au reglementat anual modul de salarizare a personalului din sistemul bugetar Legea consacra pentru presedintele de consiliu judetean urmatorul statut: 1) Este organul executiv al administratiei publice judetene 2) Reprezinta judetul in relatiile cu celelalte autoritati publice, precum si cu diferite persoane fizice, juridice, romane sau straine 3) Ca si primarul, asigura respectarea prevederilor Constitutiei precum si punerea in aplicare a tuturor legilor si actelor normative in vigoare, inclusiv a hotararilor de Consiliu judetean 4) Raspunde de buna functionare a aparatului de specialitate pe care il conduce, i se subordoneaza si care este format din functionari publici, pentru care legea prevede ca se bucura de stabilitate in functie 5) Presedintele sedintele consiliului judetean si semneaza hotararile adoptate de acesta

Atributiile presedintelui de consiliu judetean Atributiile presedintelui de consiliu judetean sunt grupate, ca si in cazul celorlalte autoritati ale administratiei publice, de la nivelul unitatilor administrativ teritoriale. Mai multe categorii: (1) Atributiile privind functionarea aparatului de specialitate al Consiliului judetean, precum si a institutiilor, serviciilor, regiilor autonome si societatilor comerciale de interes judetean intocmirea si supunerea spre aprobare a regulamentului de organizare a acestui aparat, a statului de functii, precum si numirea si eliberarea din functie + alte modificari aduse raportului de serviciu, sau dupa caz, de munca, al personalului din cadrul aparatului de specialitate regasind principiul: acela care numeste in functie sau incadreaza in munca are si competenta sa dispuna modificarea, suspendarea sau incetarea raportului de serviciu sau de munca. (2) Atributiile privind relatiile cu consiliul judetean conducerea sedintelor de consiliu judetean si dispunerea masurilor pentru desfasurarea acestora in mod corespunzator prezentarea de rapoarte de consiliul judetean, anual sau la cerere, cu privire la modul de desfasurare a actvitatii, precum si propuneri de numire, sanctionare, incetare a raporturilor de servicii sau de munca, pentru conducatorii institutiilor si serviciilor publice de interes judetean. (3) Atributiile privind bugetul propriu al judetului ca si primarul, presedintele de Consiliu judetean este coordonator principal de credite, intocmeste proiectul bugetului judetului si contul de incheiere a exercitiului bugetar, care sunt supuse spre aprobare consiliului judetean presedintele urmareste modul de realizare a veniturilor initiaza negocieri pentru contractarea de imprumuturi.
Cursuri Page 34

presedintele urmareste modul de realizare a veniturilor initiaza negocieri pentru contractarea de imprumuturi. (4) Atributii privind relatia cu alte autoritati ale administratiei publice locale, precum si cu serviciile publice locale. In aceasta categorie se include coordonarea si indrumarea metodologica prin aparatul de specialitate a activitatilor de stare civila si autoritate tutelara si acordarea fara plata la cerere de consultanta juridica, tehnica si de alta natura, catre consiliile locale si primari. (5) Atributiile privind serviciile publice de interes judetean: presedintele coordoneaza realizarea acestor servicii prin aparatul de specialitate sau prin organismele prestatoare de servicii publice si de utilitate publica de interes judetean controleaza activitatea acestora emite diferite avize si autorizatii urmareste realizarea activtatilor de investitii realizate la nivelul judetului. Ca si in cazul celorlalte autoritati locale, sfera atributiilor si continutul acestora sunt reglementate enuntiativ, legea prevazand ca presedintele indeplineste si alte atributii, prevazute de lege sau stabilite prin hotarari ale consiliului local pe care are misiunea sa le puna in executare. Ca si viceprimarul si presedintele de Consiliu judetean poate delega vicepresedintilor atributiile care ii revin potrivit legii. In exercitarea activitatii sale, presedintele de Consiliu judetean emite dispozitii care sunt acte administrative care pot avea carcater normativ sau individual, in functie de intinderea efectelor, si care produc efecte juridice, fie de la data publicarii celor normative, fie de la data publicarii celor individuale. In cazul celor normative este posibil sa se prevada alta data ulterioara publicarii lor. In cazul in care presedintele este suspendat din functie (doar in cazul arestarii sale preventive), atributiile sale sunt exercitate de catre vicepresedintele desemnat prin votul direct al majoritatii consilierilor din functie. In celelalte cazuri, cand absenteaza din motive obiective, atributiile sunt exercitate de catre vicepresedintele pe care acesta il desemneaza.

SECRETARUL DE UNITATE ADMINISTRATIV-TERITORIALA La nivelul fiecarei unitati administrativ-teriotriale se regaseste functia de secretar care este functia de conducerea cea mai importanta de la nivelul administratiei publice locale Ea se regaseste si in alte state cu denumiri specifice, cum ar fi cea de notar (ex: Ungaria), denumire utilizata si in Romania in perioada interbelica Denumirea completa a secretarului in Romania a evoluat de-a lungul timpului in functie de semnificatia care i s-a acordat intr-o etapa determinata (secretar de comitet sau birou executiv, secretar de consiliu local sau consiliu judetean), In prezent: secretar de comuna, oras sau judet, denumire care reflecta importanta si rolul acestei functii, care trebuie raportate nu la alta autoritate administrativa, ci la unitatea administrativ-teritoriala in care isi desfasoara activitatea, in egala masura in care denumirea autoritatilor administrative locale este raportata la acestea: Consiliul comunal, consiliul orasenes c, consiliul judetean; Secretarul de unitate administrativ-teritoriala se bucura de stabilitate in functie si legea ii interzice sub sanctiunea destituirii din functie sa fie membru al unui partid politic Este de asemnea interzis, ca el sa fie sot/sotie sau ruda de gradul I cu primarul sau viceprimarul sau dupa caz, cu presedintii sau vicepresedintii de consilii judetene Pentru ocuparea acestei functii sunt necesare studii juridice sau administrative Pana in 2006, secretarul era numit si eliberat din functie de catre prefect; din 2006 aceasta atributie a fost transferata la nivelul primarului, solutie care este de natura sa afecteze statutul secretarului, stabilitatea care ii este garantata prin lege si implicit, bun functionare a administratiei publice judetene Atributiile secretariului de unitate administrativ-teritoriala Faptul ca secretarul de unitate administrativ teritoriala indeplineste anumite atributii prevazute chiar de lege, releva semnificatia pe care acesta o ocupa in cadrul administratiei publice de la nivelul unei unitati administrativ -terioriale, fiind vorba despre: 1. Pregatirea si organizarea desfasurarii in bune conditii a sedintelor de Consilii locale si judetene, a lucrarilor supuse dezbaterii si intocmirea actelor de sedinta 2. Avizeaza pentru legalitate actele emise sau adoptate de primar, presedinte de Consiliu judetean si local. Atunci cand considera ca unele acte sunt nelegale, el are dreptul sa-si insemne in scris si motivat refuzul de a le contrasemna. 3. Asigura modul de gestionare a procedurilor prin care se deruleaza relatia dintre Consiliul local si primar sau Consiliul judetean si presedinte, precum si dintre acestia si prefect. 4. Si alte atributii prevazute de lege sau care sunt conferite de catre autoritatile executive si deliberative de la nivelul uni tatii administrativ-teritoriale. In urma modificarilor aduse in 2006 legii administratiei publice locale un capitol privind raspunderea contraventionala a primarului si presedintelui de consiliu judetean, in ceea ce priveste nepunerea in aplicare cu rea-credinta a hotararilor Consiliului local, judetean, neadoptarea in termen a proiectelor de buget, neprezentarea rapoartelor catre Consiliu local sau judetean, precum si neluarea masurilor de catre acestia in calitatea lor de reprezentanti ai statului in unitatile administrativ -teritoriale. Constatarea acestor contraventii si aplicarea sanctiunii amenzii se face de catre prefect.
Cursuri Page 35

Constatarea acestor contraventii si aplicarea sanctiunii amenzii se face de catre prefect.

ADMINISTRATORUL PUBLIC Reprezinta o institutie introdusa in sistemul romanesc prin legea nr. 286/2006, dupa modelul city manager care exista in sistemul anglo-saxon. Legea prevede posibilitatea infiintarii acestei functii la propunerea primarului, sau dupa caz, a presedintelui de Consiliu judetean, la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale Posibilitatea este recunoscuta si pentru asociatiile de dezvoltare intercomunitara Numirea si eliberarea din functie a administratorului public se face de catre primar sau dupa caz, presedintele Consiliului judetean, in baza unor criterii si proceduri aprobate de Consiliul local sau, dupa caz, cel judetean Atat primarul, cat si presedintele de Consiliul judetean, pot delega administratorului public coordonarea aparatului de specialitate, precum si functia de coordonator principal de credite Fiecare unitate administrativ-teritoriala detine in proprietate bunuri, dintre care unele apartin proprietatii publice (bunuri publice) si constituie domeniul public al acestora, iar altele proprietatii private si formeaza domeniul privat al unitatiilor administrativ-teritoriale Regula in sistemul constitutional actual o reprezinta proprietatea privata, care poate fi detinuta de orice persoana fizica sau juridica, inclusiv de unitatiile administrativ-teritoriale, iar exceptia o reprezinta proprietatea publica. Totalitatea bunurilor mobile si imobile si ale obligatiilor si drepturilor cu caracter patrimonial constituie patrimoniul unitatii administrativ-teritoriale Bunurile din domeniul public al acestora se supun regimului de putere publica, dominat de regula inalienabilitatii, iar cele din domeniul privat al lor, se supun regulilor de drept comun, daca prin lege nu se prevede altfel Modalitatiile de punere in valoarea a bunurilor din domeniul public sunt prevazute de Constitutie si de lege, respectiv darea in administrare catre o regie autonoma sau o institutie publica , concesionarea, inchirierea si darea in folosinta gratuita pe o perioada determinata institutiilor de utilitate publica Bunurile din domeniul privat pot fi inclusiv vandute, legea administratiei publice locale prevazand norma de principiu, potrivit careia, vanzarea, concesionarea sau inchirierea bunurilor din domeniul public sau privat al unitatiilor administrati v teritoriale se face numai prin licitatie publica Licitatia este prevazuta si ca procedura necesara pentru contractarea unor lucrari publice de interes local sau judetean, in limita sumelor aprobate prin bugetele locale sau judetene

INSTITUTIA PREFECTULUI In majoritatea statelor U.E. regasim un reprezentant al Guvernului in plan local, care poarta denumirea de prefect sau alte denumiri Rolul lui este, pe de-o parte de a veghea la desfasurarea in conditiile legii a activitatii autoritatiilor administratiei publice deliberative si executive, dar si de a asigura transpunerea in practica, la nivelul unitatilor administrativ -terioriale a programelor si strategiilor guvernamentale Exista 2 solutii din punct de vedere al statutului al acestui reprezentant: (1) Demnitar politic, persoana numita de guvern. (2) Functionar public, din clasa cea mai importanta, respectiv a inaltilor functionari publici Pana in 2003, cand s-a modificat legea nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici, prin legea nr. 161/2003, prefectul in Romania a fost demnitar politic In 2003 prefectul este, ca si subprefectul, trecut in categoria inaltilor functionari publici, prevazandu-se ca dobandirea efectiva a statutului de inalt functionar public prin parcurgerea formelor prevazute de lege, urma sa se faca in mod esalonat incepand cu 1 ianuarie 2006 Acest lucru a impus modificarea legii prefectului nr. 340/2004, printr-o O.U.G. 179/2005, prin care prefectii care ocupau functia respectiva au fost atestati pe post si transformati in inalti functionari publici, ca si subprefectii, la acea data, cate unul in fiecare judet A fost desfiintata functia de secretar general de prefectura si s-a infiintat o noua functie de subprefect, in care au fost numiti cei care exercitau functia de secretar general pana la data modifcarii legislativ, in baza unui concurs organizat potr ivit legii In prezent, functia de prefect si subprefect face parte din categoria inaltilor functionari publici, statutul lor juridic fiind reglementat pentru cele 2 functii, atat de legea organica nr. 340/2004, privind prefectul si institutia prefectul, cat si de legea 188/1999 privind statutul functionarilor publici si legislatia subsecventa adoptata in baza acesteia Legea interzice prefectilor si subprefectilor sa faca parte dintr-un partid politic, sub sanctiunea destituirii din functie Legea garanteaza atat stabilitatea in functie, cat si mobilitatea, principiul recunoscut in legislatia europeana, potrivit caruia pot interveni anumite modificari in raportul de serviciu al functionarului public atunci cand acestea sunt impuse de nevoia d e eficientizare a activitatii administrative sau de interese personale legitime ale functionarului public

Cursuri Page 36

Aceste 2 ratiuni sunt singurele care consideram ca ar trebui sa legitimeze modificarile intervenite in statutul prefectului s i subprefectului si nu ratiuni care tin de modificarile intervenite in structura guvernului sau a fortelor politice care sustin guvernul

Statutul juridic Prin art. 123 Constiutie., astfel cum a fost el modificat prin legea de revizuire si dezvoltat prin legea organica a prefectului (340), se consacra urmatorul statut juridic al prefectului: (1) Reprezentantul guvernului in fiecare judet si in municipiul Bucuresti In aceasta calitate, el are responsabilitatea de a transmite si de a asigura realizarea in teritoriu a obiectivelorcare rezulta din programul de guvernare si din strategiile guvernamentale (2) Prefectul conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlaltor organe centrale de specialitate Initial, Constitutia facea referire la servicii publice descentralizate, notiune care continea o utilizare incorecta a principiului descentralizarii si implicit a denumirii a acestor servicii, care, in calitatea lor, de dezmembraminte ale administratiei centrale de specialitate sunt autoritati deconcentrate si nu descentralizate, acest lucru determinand si modificarea denumirii lor prin legea de revizuire (3) Prefectul este cel care supravegheaza respectarea legii in unitatile administraiv-teritoriale, indeplinind un rol pe care doctrina il numeste traditional " tutela administrativa", denumire consacrata in prezent si de legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ atunci cand reglementeaza actiunile formulate in fata instantei de catre prefect sau presedintele agentiei nationale a functionarilor publici. In virtutea acestui rol, prefectului ii sunt comunicate prin grija secretarului de unitate administrativteritoriala actele emise sau adoptate de catre Consiliul local sau judetean sau de catre primar sau presedintelui Consiliului judetean. Prefectul prin aparatul de specialitate verifica legalitatea acestor acte, propune revizuirea lor cand este necesara pentru a le pune in acord cu legea, iar daca nu se reuseste acest lucru, prefectul poate ataca in fata instantei judecatoresti de contencios administrativ actele acestor autoritati publice , ceea ce atrage suspendarea de drept a acestor acte. Un asemenea rol nu il plaseaza pe prefect ca organ supraordonat autoritatilor autonome locale, lucru prevazut expres de art. 123 alin. (4) Constitutie.

Actele prefectului In exercitarea atributiilor sale, prefectul emite ordine, care pot avea caracter normativ sau individual si care sunt obligatorii in judetul in care acesta isi desfasoara activitatea. Faptul ca prefectul, desi este reprezentant al puterii centrale, este reglementat in Constitutie in sectiunea privind administratia publica locala, trebuie explicat rolul pe care acesta il exercita si prin competenta sa memoriala care este cir cumscrisa la nivelul unui judet sau municipiului Bucuresti. In unitatile administrativ-teritoriale mai intinse ca suprafata, legea prevede posibilitatea infiintarii de oficii prefecturale, cu scopul de a se aduce mai aproape aceasta instiutie de cetatenii judetului.

Cursuri Page 37

Curs 12
17 mai 2010 18:38

Functia publica

1999 - Statutul functionarului public - modificari prin proceduri nelegitime - OUG Legea 161/2003 - Legea anti-coruptiei - singura lege care a modificat Legea 188/1999. Rolul si evolutia statutului functionarului public A reprezentat traditional o institutie a dreptului public in general si a dreptului administrativ in particular. Ea s-a gasit in carti pana la instaurarea regimului totalitar. In aceasta perioada, multe din institutiile de baza ale dreptului public au fost marginalizate, fie desfiintate, fie redefinite, pe considerentul ca nu erau compatibile cu conceptia juridico politico-institutionala a acelor vremuri: Domeniul public Contenciosul administrativ Contractul administrativ Functionarul public Autorii de drept ai muncii au pus bazele unei conventii care sa legitimeze masurile luate -> teoria unicitatii raportului juridic de munca, potrivit careia orice persoana este un om al muncii, isi desfasoara activitatea in baza unui contract individual de munca, iar statutul sau juridic este comun cu diferentierile inerente oricarei functii, dife rentieri care nu afecteaza apartanenta la aceeasi categorie. Codul Muncii contine o prevedere prin care se reglementa o lege speciala pentru functionarii de stat, reglementare care nu a fost adoptata niciodata. Dupa 1990, functionarul public, care suferise ca institutie in ceea ce priveste recunoasterea, este repus in drepturile sale, inclusiv la nivel constitutional (art. 73 lit. j), care prevede printre legile organice si statutul functionarului public. Lit. p mentioneaza o alta lege organica prin care sa se reglementeze regimurile generale privind raporturile de munca: Sindicatele Patronatele Protectia sociala Legiuitorul a avut in vedere 2 institutii diferite: A. A functionarului public - regim de putere publica B. A salariatului - regim de drept comun - Legislatia muncii Intre cele 2 institutii exista si foarte multe similitudinim care plaseaza functionarul public la granita cu dreptul muncii, el ramanand sa apartina din punct de vedere al elementelor definitorii ale statutul sau, dreptului public. Tendinta de aducere a functionarului public in dreptul muncii continua sa existe la nivel doctrinar, vorbindu -se de unii autori chiar de un "drept public al muncii", ceea ce este o contradictie, o incercare fortata de denaturare a statutului functionarului public, care apartine preponderent dreptului public. Faptul ca prevederile cuprinse in Legea 188/1999 cu modificarile ulterioare, se completeaza cu prevederile legislatiei muncii si cu cele de drept comun - civile, administrative, penale (dupa caz), in masura in care nu contravin legii specifice functionarului public (art. 117), nu este de natura sa schimbe calificarea functionarului public de instiutie a dreptului public in general si a dreptului administrativ in particular.

Pe langa art. 73 alin. (3) lit. j Constitutia contine si alte prevederi referitoare la functionarul public, categorii de functionari publici, principii, drepturi si obligatii specifice -> veritabile fundamente sau baze constitutionale ale functionarului public in Romania, cum ar fi: Art. 16 alin. (3) Functiile si demnitatile publice civile sau militare pot fi ocupate in conditiile legii de persoane cu cetatenie romana si domiciliul in Romania, iar statul garanteaza egalitate de sanse intre femei si barbati pentru ocuparea acestor functii. Pana la revizuirea Constitutiei se impunea conditia cetateniei romane in mod exclusiv, insa textul a fost modificat din perspectiva integrarii in UE, care, conferind calitatea de cetatean european tuturor cetatenilor statelor membre, recunoaste si posibilitatea ocuparii functiilor. Art. 54 alin. (2) Cetatenii carora le sunt incredintate functii publice si militare, raspunde de indeplinirea cu credinta a atributiilor ce le revin si in acest scop vor depune juramantul cerut de lege. Dispozitiile ce stabilesc incompatibilitati pentru categoriile de personal sau demnitar: art. 58 alin. (2) Avocatul Poporului si adjunctii sai nu pot indeplini alte functii publice si private, cu exceptia celor didactice din invatamantul superior.

Cursuri Page 38

invatamantul superior. Aceste prevederi se adauga si privind magistratii, membrii Guvernului.

Functia si functionarul public sunt de rang constitutional -> constitutionalitatea si legalitatea functionarului public recunoscuta in majoritatea statelor membre ale UE. Tema: Identificati in constitutie prevederile care reprezinta izvoare exprese sau implicite pentru functia publica si functionarul public. In cadrul autoritatilor si institutiilor publice isi desfasoara activitatea mai multe categorii de personal: 1. Persoane alese sau numite in demnitati publice Parlamentari, ministri, secretari de stat, primari, consilieri - statutul juridic e reglementat prin diferite legi organice + Constitutie 2. Functionarii publici Persoane numite intr-o functie publica in cadrul unei autoritati publice al caror statut juridic este reglementat de Legea 188/1999, republicata. Statutul General de Exercitare a unei functii publice in Romania sau de diferite statute publice speciale, adoptate prin legi speciale de catre personalul lui din cadrul unor autoritati publice. Statute speciale - functionarii care isi desfasoara activitatea in cadrul administratiei prezidentiale, corpului legislativ, MAI, serviciile diplomatice si consulare, institutiile de pe langa Parlament, precum si alte institutii prevazute de lege. Desigur, exista anumite limite: Regula: prin statute speciale - drepturi si obligatii, incompatibilitati specifice, altele decat cele prevazute de statutul functionarului public, precum si functii publice specifice Exceptia: vizeaza pe functionarii publici din serviciile diplomatice consulare, precum si politistii si alte structuri din MAI, in cazul carora prin statute speciale pot fi reglementate si aspecte privind cariera. 3. Salariatii Persoane incadrate in anumite posturi dintr-o autoritate sau institutie publica. Legea 188/1999 prevede ca dispozitiile sale nu se aplica salariatilor din aparatul propriu, al autoritatilor si institutiilor publice, care desfasoara activitati de secretariat, de protocol, paza, intretinere, gospodarie, precum si alte categorii de persoane care nu exercita prerogative de putere publice. Li se aplica legislatia muncii. 4. Diferite categorii cu statul special Nici functionarii publici in sensul Legii 188/1999, nici salariat-personal contractual.

I. Personalul didactic II. Magistratii

De esenta unei functii publice: faptul ca titularul este investit cu exercitarea unor prerogative de putere publica. Legea precizeaza de o maniera limitativa care sunt activitatile exercitate de functionari publici, de unde reies prerogativele de putere publica, urmarindu-se astfel sa se elimine integrarea fortata in corpul functionarilor publici a unor categorii de persoane care, prin activitatea desfasurata, nu justifica o asemenea apartenenta, practica existenta anterior si prin care se supradimensiona si se denatura implicit identitatea acestui corp. Spre deosebire de personalul contractual, care este incadrat in munca pe baza contractului individual de munca aici regasim un contract bilateral negociat intre angajat si angajator. Nasterea functieise face pe baza unui act de numire (act administrativ incheiat in forma scrisa) care cuprinde elemente esentiale pentru functie: Temeiul legal Denumirea functiei Data exercitarii drepturilor salariale Locul de desfasurare a activitatii Atasat fiecarui act administrativ este fisa postului, in care sunt precizate atributiile specifice fiecarei functii si locul functionarului in cadrul ierarhiei administrative dintr-o institutie publica. Legea denumeste actul de numire ca fiind un act administrativ, care reprezinta o manifestare unilaterala de vointa juridica,insa in jurisprudenta ICCJ, printr-o decizie adoptata in recursul in interesul legii, prin aceasta instanta, urmareste sa justifice jurisprudenta, unitara a institutiei judiciare, in doctrina s-a formulat teza: si in cazul functionarului public avem de-a face cu o situatie contractuala -> nu este vorba de un contract de munca, ci despre un contract administrativ, guvernat de norme de putere publica, din care deriva drepturi si obligatii corelative pentru functionarii publici. Recrutarea intr-o functie publica se face in formele prevazute de lege, insa dreptul comun de ocupare unei functii publice in Romania il reprezinta concursul, regasit inclusiv la nivelul functionarilor publici din cadrul institutiilor europene. Pentru toti functionarii publici, ca si pentru demnitari de altfel, in momentul intrarii in corpul functionarilor publici, se depunde juramantul, continut prevazut de lege, refuzul depunerii juramantului atragand sanctiunea incetarii

Cursuri Page 39

raportului de serviciu -> raport ce se naste prin promovarea unui concurs, dar se naste doar din momentul depunerii juramanatului. Legea consacra mai multe categorii de functionari publici, utilizand ca si criteriu de competenta, fie specificul atributiilor, fie nivelul studiilor, fie nivelul autoritatilor publice in care-si desfasoara activitatea, fie nivelul responsabilitatii aferente fiecarei functii -> mai multe modificari legislative. Cea realizata in 2003 si desavarsita ulterior, prin care, pe langa functionarii publici de conducere si de executie, a fost infiintata categoria inaltilor functionari publici. Inaltii functionari publici - cei care realizeaza managementul superior din cadrul autoritatilor publice centrale. Sunt: - Directori din cadrul ministerelor - Secretari generali - Inspectori guvernamentali - Prefecti - Subprefecti

Principiile functiei publice a) Profesionalismul b) Stabilitatea c) Neutralitatea politica Din cele 3 deriva unul din drepturile fundamentale ale functionarilor publici, si anume dreptul la cariera, care permite unui functionar public sa evolueaza in cariera in ierarhia administrativa a autoritatii in care -si desfasoara activitatea. Pe de alta parte, sa fie protejat impotriva unor eventuale excese din partea clasei politice a guvernantilor, care i-ar putea afecta stabilitatea. In spiritul realizarii acestui obiectiv, care sa permita crearea unui corp de functionari publici profesionist, stabil, au fost concepute prevederile care definesc statutul functionarilor publici care indeplinesc: I. Regimul drepturilor si indatoririlor specifice lui Astfel, este recunoscut faptul ca functionarii publici au indatoriri legate de profesie, cat si indatoriri legate de viata sa (conduita civica) - comportamentul sau sa fie specific unui reprezentant al unei autoritati publice, in concordanta cu prestigiul si demnitatea acestuia. Drepturile -> dreptul de asociere politica este in principiu permis, dar exista restrictii si exceptii. Pregatirea profesionala= indatorire + drept. II. Regimul raspuderii functiei Disciplinara - implica existenta unei comisii de disciplina, care cerceteaza fapta si propune o anumita sanctiune. Singura care se poate aplica fara comisie - sanctiunea morala - mustrarea scrisa.

III. Regimul nasterii, modificarii, suspendarii sau incetarii a raportului de serviciu Il fereste pe functionar de incetarea arbitrara a raportului de serviciu. IV. Consacrarea acrodului colectiv de serviciu Contract colectiv de munca - marja de negociere este limitata la functionari pentru ca elementele esentiale ale statutului juridic sunt stabilite de legiuitor.
V. Existenta unor institutii specifice Unele organe de gestiune ale functionarilor publici (comisia paritara) Corpul de rezerva al functionarilor publici - sunt inclusi cei carora li se desface raportul de serviciu din motive neimputabile lor (modalitate de protectie), ei putand fi redistribuiti in 3 ani, intr-o alta functie. Cazierul administrativ - se evidentiaza situatia disciplinara a functionarului public si care este necesar atunci cand ii sunt conferite atributii cu caracter special.

Cursuri Page 40