FISA DE LECTURA TITLU: Povestea lui Harap-Alb AUTOR: Ion Creanga EDITURA: Eminescu 1980 Bucuresti I.

LOC: “intr o tara indepartata la o margine a pamantului” TIMP:”odata, acum mult, mult timp” II. CONTINUT: -odata, cu mult timp in urma traia un imparat pe nume Verde Imparat care nu avea baieti, ci numai fete -acest imparat avea un frate mai mare intr o tara mult mai indepartata, pe care nu avusese prilejul sa l mai vada de multi ani, iar copiii celor doi nu se intalnisera nici ei niciodata -pe patul mortii, verde Imparat trimite scrisoare fratelui sau, ca acesta sa trimita pe unul dintre feciori pt a i fi successor la tron dupa moartea sa -craiul primind scrisoarea isi chema grabit cei trei feciori ptr a le da vestea -la auzirea acestei vesti, feciorul cel mare a spus ca aceasta onoare I se cuvine lui, deoarece este cel mai mare dintre frati -craiul accepta, iar baiatul pleaca pt a si lua cele de trebuinta pt drum -pt a l pune la incercare, craiul se imbraca intr o piele de urs si se ascunde sub un pod -cand feciorul a ajuns la acel pod, s a speriat de ursul care mormaia si rusinat, s a intors acasa -atunci fiul cel mijlociu a spus ca se duce el, iar craiul a acceptat, isa si acesta s a intors acasa, speriindu se de ursul de sub pod -craiul s a maniat foarte tare ca toti copiii lui sunt niste lasi si a inceput sa l dojeneasca, inclusive pe fiul cel mic, care nu facuse nimic -plin de manie, fiul cel mic a iesit in gradina si a inceput a plange in inima sa, lovit fiind in suflet de vorbele parintelui sau si cum statea el pe ganduri, a aparut dinaintea lui o baba “garbova” care umbla dupa milostenie -dupa ce i a vorbit “matusa”, fiul a scos un ban si i l a dat, dupa care aceasta l a indemnat sa mearga la crai si sa i spuna ca vrea sa incerce si el

lovindu l. avand in minte niste sfaturi de la crai -dupa 49 de zile intra in codru unde este intampinat de omul span care il intreaba daca are nevoie de slug ape drum. apare si a doua oara sub o alta infatisare si este refuzat -mai tarziu. slab si urat. dar care se transforma intr o frumusete de cal si pe deasupra cu puteri nebanuite -cei doi au plecat la drum. armele si hainele cu care a fost el mire -atunci s a suit in pod si a coborat de acolo arme vechi si ruginite si haine vechi si putrezite. Spanul. mai ales ca nu e bun ca tot neamul lor. afla ca se numeste Sfanta Duminica si ii spune sa stea linistit ptr ca totul se va rezolva. spanul. iar acesta il accepta ca sluga -Spanul. este foarte aspru cu Harap-Alb. pe cand Harap-Alb este trimis de span in grajd -la curte. si a luat calul si cu nadejde in Dumnezeu au pornit la drum -Harap-Alb se intalneste pe drum cu baba care l a indemnat sa plece la unchiul sau. l a trimis sa i aduca salata din Gradina Ursului -mahnit. ca sa il lase in viata pe fecior. spanul a aflat ca salatile din care savura se gaseau greu pt ca numai in Gradina Ursului se gaseau si mai rar om ca sa poata lua dintr insele si sa scape cu viata -vrand sa se lepede de Harap-Alb. este prezentat curtii si cinstit cum se cuvine. dar il refuza. deoarece are o purtare necuviincioasa si ca Harap-Alb. spanul. deoarece nu dorea sa l supere -pe cand se aflau la un ospat. iar fetele imparatului vazand toate acestea. rautacios. dar nu aveau ce face din cauza imparatului. la pod fiul a infruntat ursul cu curaj si a aflat ca acesta era tatal sau. l a pus sa jure pe palosul lui ca ii va fi sclav.-ducandu se la crai si spunandu i aceste vorbe. acesta fiind un cal rapciugos. dupa care a pornit mai departe. spanul se prezinta ca fiu al fratelui imparatului. botezandu l “Harap-Alb” -ajunsi la Verde Imparat. apare iarasi deghizat si l pacaleste pe tanar cu cateva vorbe. nici la bunatate. nu va spune nimic din cele intamplate si ca vor face schimb de locuri. deoarece puterea milosteniei il ajuta . sluga lui. nici la chip. are o infatisare mult mai placuta si seamana a fi mult mai omenos -inima le spunea ca spanul nu le este var si nu l puteau mistui. il inchide intr o fantana si nu i a dat drumul pana acesta nu i a spus cine este. se cam indoiau de span -ele au inceput a vorbi ca spanul nu seamana in partea lor. de unde vine si unde se duce -vicleanul span. apoi a luat o tava cu jaratec si a pus o jos intre cai sic el care a mancat jaratecul s i l a ales ca tovaras de drum. primeste acceptul tatalui sau si ii cere acestuia calul. il pacaleste pe tanar.

care ptr faptul ca nu le a “stricat veselia”. se intalneste cu o nunta de furnici. iar acesta i a aruncat pielea de urs. mergea tot inainte prin “locuri pustii si cu greu de strabatut” -cand sa treaca un pod peste “o apa mare”. iar Harap-Alb. ingrijit de ce i s ar putea intampla. la care acesta a auzit de fata Imparatului Ros despre care se zvonea ca este la fel de rea ca si el -ca sa scape odata de tanar. dupa care i a taiat capul. Harap-Alb. decat sa calce “bietele furnici” -mergand. fetele sale si toti oaspetii au ramas incremeniti -spanul nu stia cum sa si ascunda ura. pornind impreuna spre Padurea Cerbului cu armele lui Statu-Palma-Barba-Cot -acolo. aceasta cu tot neamul ei ii vin in ajutor . pe care o avea de la tatal sau si a fugit. l a trimis sa i o aduca pe acea fata -atunci imparatul. si a pierdut puterile si a adormit mort de putei sa tai lemne pe dansul -in acest timp Harap-Alb a ajuns in gradina si a adunat o multime de salati pe care nici nu le putea duce -cand sa iasa. ursul s a trezit si a pornit dupa “dansul”. scapand cu obraz curat -cand spanul a vazut ca Harap-Alb traieste si ca a adus “salatile”. toate de foarte mare valoare si foarte renumite in lumea intreaga -acest cerb se afla in “Padurea Cerbului” -mahnit. i s a infatisat o furnica zburatoare. a devenit speriat ptr ca nu a scapat de el -nu a trecut mult timp si Harap-Alb a fost pus la o noua incercare de catre span si anume de a I adduce pielea si capul unui cerb fermecat. Harap-Alb.-Sfanta Duminica a fiert o mursa iute si a turnat o in fantana din Gradina Ursului care era plina cu apa pana in gura . apoi a sarit in groapa si a stat acolo pana la asfintit cand cerbul a murit. se duce iar la grajd. de unde ursul ce fioros si infricosator a baut. l a rasplatit cu o aripa pe care daca o aprinde. spanul. iar in fruntea acestuia. imparatul a facut un ospat foarte mare in cinstea asa zisului sau nepot. ptr a nu fi otravit de privirea animalului -la cateva zile dupa ce Harap-Alb s a intors cu pielea si capul cerbului. a preferat sa o ia prin apa. isi ia calul si porneste la drum cu “nadejde in Dumnezeu” -tanarul ajunge iar la Sfanta Duminica si aceasta il ajuta din nou. a sapat o groapa in care a stat ascuns pan ace cerbul fermecat a venit sa bea apa. de care erau lipite pietre pretioase. riscand sa se inece. Harap-Alb a ascultat o pe batrana. o piatra stralucitoare ca soarele. care trecea tocmai atunci -avand nadejde in Dumnezeu si suflet bun.

Ochila vedea toate cele “ca dracul”. fie noapte. iar Harap-Alb l a luat cu el -mergand ei. 12 ialovite fripte sis a bea 12 buti pline cu vin”. prapad faceau: Gerila potopea padurile prin ardere. insa ca tovaras de drum era partas la toate -cand au ajuns la imparatie. l au intalnit pe Setila. pornind toti sase spre imparatia Imparatului Ros -pe unde treceau. rasplatindu lcu o aripa pe care daca o aprinde. imparatul le a spus sa ramana peste noapte acolo si pana dimineata se mai gandeste ce sa faca -locul unde vroia sa ii culce era o “casa de arama rosie cum e jaratecul”. i a invitat la ospat. multumit de fapta sa. Setila sorbea apa de prin balti si iazuri. au venit Flamanzila si setila care nici nu au simtit ca ar fi mancat sau baut ceva . Flamanzila manca lut si pamant si tot foame ii era. il intalnesc pe Pasari-Lati-Lungila. altfel vor fi omorati-dupa ce s au saturat Harap-Alb si ceilalti. care bause “24 de iazuri si o garla” si striga in gura mare ca ii este sete si l au luat sip e acesta cu ei -pornind la drum cei patru. fie zi. iar cand il tinea inchis. Pasari-Lati-Lungila ademenea zburatoarele si “jumulite si nejumulite”. i s a infatisat inainte craiasa albinelor care i a multumit ptr adapostul facut. trebuind sa manance “12 harabale cu paine. Harap-Alb i a spus Imparatului Ros ca au venit ptr a le da fata sa -fara sa le raspunda nimic. dar Gerila a suflat de trei ori cu “buzisoarele” sale si casa a ramas numai buna de dormit -vazand ca cei sase reusesc sa scape cu bine din capcana si o vor pe fata. “vedea si maruntaiele pamantului” -Harap-Alb l a luat si pe Ochila cu elsi au pornit toti cinci la drum -mergand. se intalnesc cu un om care avea in fruntea numai un ochi “mare cat o sticla” sic and il deschidea nu vedea nimic. cei sase. imparatul nelasandu se batut. numai Harap-Alb nu aducea nici o suparare. i s a facut mila de “dansele” si le a construit un stup -continuandu si drumul. ea ii vine imediat in ajutor -mergand la poalele unui codru il intalneste pe Gerila. iar tanarul l a luat sip e el -mergand toti trei.-continuandu si drumul a auzit o “bazaitura inadusita” venind de sus -era vorba despre un roi de albine ce se invarteau in zbor pe deasupra capului sau si umblau “bezmetice de colo pana colo” -Harap-Alb vazandu le asa. pe care nu il satura nici pamantul. vrand astfel sa ii arda de vii. care tremura de frig oricat de cald i ar fi fost si toata suflarea si faptura ii tineau “hangul”. care umbla cu arcul dupa “vanat pasari” si l au luat si pe acesta cu ei. l au intalnit pe Flamanzila.

el fiind hotarat ca Spanul sa nu puna mana si pe fata pe care o iubea -ajunsi la imparatie. harap-Alb a ales o pe fata imparatului. craiasa furnicilor sic ea albinelor. “boboc în felul său” -fiul mare: “tu nu eşti de împărat. apa moarta si apa vie. nici împărăţia pentru tine” -fiul mijlociu: “ruşinat” . in timp ce calul il suie pe span “pana in inaltul cerului”. apa vie si apa moarta de unde se bat muntii in capete” inaintea turturicii ei -impacandu se calul cu turturica pe drum. iar imparatul nu stia ce sa mai faca de ura -avand o fata de suflet ce semana cu fiica lui. i a pus sa desparta macul de nisip dintr un sac mare in care erau amestecate. rosu de manie. au facut o nunta ca in povesti. PERSONAJE: -craiul: “tace molcum”. fata de imparat il recunoaste pe span ca nefiind imparatului Verde -spanul ii taie capul lui Harap-Alb crezand ca si a incalcat juramantul. “posomorât” -Harap-Alb: “roş cum îi gotca”. nu s a oprit aici s ii a pus pe oaspeti sa o pazeasca pe fata lui timp de o noapte -aceasta s a prefacut in pasare. manios. dar Harap-Alb aducandu si aminte de aripa fermecata de la furnica. imparatul i a spus lui Harap-Alb ca ii da fata daca o ghiceste pe cea adevarata -cu ajutorul aripei fermecate de la craiasa albinelor. nimeni vazand ca a disparut.-vazand imparatul acestea. dar fat ail invie cu ajutorul celor trei smicele de mar dulce. care a tinut foarte mult timp si l a care s a strans multa lume. dar aceasta a zis ca nu merge cu el decat daca aduce calul acestuia “trei smicele de mar dulce. apoi ii da drumul “facandu se praf” -cei doi tineri au primit binecuvantarea imparatului Verde si imparatia acestuia. dar cu ajutorul lui Ochila si Pasarila. precum si multi crai si imparati III. iar Harap-Alb o ia pe fata imparatului Ros si pleaca spre casa unchiului sau -in drum spre imparatie s au despartit de cei cinci voinici -continuandu si drumul. fata a ajuns iar in pat. a ars o si a aparut “alaiul de furnici” care au ales macul de o parte si nisipul de alta parte de “nu gaseai fir de mac printre nisip sau invers” -imparatul. acesta ajunge primul. intre cei doi ia nastere un dor cae “ii tulbura judecata” lui Harap-Alb.

blestemându-şi ceasul în care s-au născut. “vestitul Ochilă.”. Şi. nepot de soră lui Pândilă. au o compozitie clara si fireasca. “calul odată zboară cu dânsul până la nouri şi apoi se lasă în jos ca o săgeată. şi zice cu glas subţiratic şi necunoscut” -Imparatul Verde: “arde de bucurie că i-a venit nepotul” -fetele imparatului: “li s-a făcut milă de dânsul şi au zis Spânului cu binişorul” -Gerila: “o dihanie de om. Şi-apoi. Şi când sufla cu dânsele. Iară când îl ţinea închis. placut. văr primare cu Chiorilă.” -Setila: “altă minunăţie şi mai mare: o arătare de om băuse apa de la 24 de iazuri şi o gârlă pe care umblau numai 500 de mori şi tot atunci striga în gura mare că se usucă de sete. avea nişte urechi clăpăuge şi nişte buzoaie groase şi dăbălăzate. frate cu Orbilă. spunea că vede cu dânsul în măruntaiele pământului. . că moare de frig. PARERI PERSONALE: “Povestea lui Harap-Alb” de Ion creanga este un basm foarte interesant. Şi unde nu mai zboară şi a treia oară până la soare” -Spanul: “prefăcut în alte straie. de-i numărai coastele”. găvozdite una peste alta în scorburi de copaci. “Ghijoagă urâcioasă”. grebănos. suflau în unghii şi plângeau în pumni. dar fie zi. nu vedea nimica. de parcă-l zghihuia dracul. ori pe ce se oprea suflarea lui. foc de ger era: ce să vă spun mai mult!” -Flamanzila: “altă drăcărie şi mai mare: o namilă de om mânca brazdele de pe urma a 24 de pluguri şi tot atunci striga în gura mare că crapă de foame. că aşa tremura de tare. din sat de la Chitilă. Nu era chip să te apropii de dânsul. După aceea mai zboară încă o dată până la lună şi iar se lasă în jos mai iute decât fulgerul. de-i acoperea pântecele. vreascurile ţiuiau şi chiar lemnele de pe foc pocneau de ger. care umbla după milostenie -calul: “o răpciugă de cal. da chior peste ce apuca.-Sfanta Duminica: babă gârbovită de bătrâneţe. dupuros şi slab. peste drum de Nimerilă” -Pasari-Lati-Lungila: “altă bâzdâganie şi mai şi: o pocitanie de om umbla cu arcul după vânat păsări. care se pârpâlea pe lângă un foc de douăzeci şi patru de stânjeni de lemne şi tot atunci striga. copacii din pădure se văicărau. cât îi lua gura. “îi asculta cu dezgust şi numai înghiţea noduri” -fata imparatului: “o farmazoana cumplita IV. Mă rog. cea deasupra se răsfrângea în sus peste scăfârlia capului. mare cât o sită şi. Şi dac-ar fi tremurat numai el. Iară veveriţele. când îl deschidea.” -Imparatul Ros: “îngrozit”. pietrele ţipau. omul acela era ceva de speriat. Episoadele inlantuite armonios. afară de aceasta. se punea promoroaca mai groasă de-o palmă. care mi a oferit multa placere in timp ce l am citit. dar fie noapte. iar cea dedesubt atârna în jos. ce ţi-ar fi fost? Dar toată suflarea şi făptura de primprejur îi ţineau hangul: vântul gemea ca un nebun.” -Ochila: “altă minunăţie şi mai minunată: o schimonositură de om avea în frunte numai un ochi.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful