FISA DE LECTURA TITLU: Povestea lui Harap-Alb AUTOR: Ion Creanga EDITURA: Eminescu 1980 Bucuresti I.

LOC: “intr o tara indepartata la o margine a pamantului” TIMP:”odata, acum mult, mult timp” II. CONTINUT: -odata, cu mult timp in urma traia un imparat pe nume Verde Imparat care nu avea baieti, ci numai fete -acest imparat avea un frate mai mare intr o tara mult mai indepartata, pe care nu avusese prilejul sa l mai vada de multi ani, iar copiii celor doi nu se intalnisera nici ei niciodata -pe patul mortii, verde Imparat trimite scrisoare fratelui sau, ca acesta sa trimita pe unul dintre feciori pt a i fi successor la tron dupa moartea sa -craiul primind scrisoarea isi chema grabit cei trei feciori ptr a le da vestea -la auzirea acestei vesti, feciorul cel mare a spus ca aceasta onoare I se cuvine lui, deoarece este cel mai mare dintre frati -craiul accepta, iar baiatul pleaca pt a si lua cele de trebuinta pt drum -pt a l pune la incercare, craiul se imbraca intr o piele de urs si se ascunde sub un pod -cand feciorul a ajuns la acel pod, s a speriat de ursul care mormaia si rusinat, s a intors acasa -atunci fiul cel mijlociu a spus ca se duce el, iar craiul a acceptat, isa si acesta s a intors acasa, speriindu se de ursul de sub pod -craiul s a maniat foarte tare ca toti copiii lui sunt niste lasi si a inceput sa l dojeneasca, inclusive pe fiul cel mic, care nu facuse nimic -plin de manie, fiul cel mic a iesit in gradina si a inceput a plange in inima sa, lovit fiind in suflet de vorbele parintelui sau si cum statea el pe ganduri, a aparut dinaintea lui o baba “garbova” care umbla dupa milostenie -dupa ce i a vorbit “matusa”, fiul a scos un ban si i l a dat, dupa care aceasta l a indemnat sa mearga la crai si sa i spuna ca vrea sa incerce si el

ca sa il lase in viata pe fecior. apare si a doua oara sub o alta infatisare si este refuzat -mai tarziu. lovindu l. apare iarasi deghizat si l pacaleste pe tanar cu cateva vorbe. l a trimis sa i aduca salata din Gradina Ursului -mahnit. deoarece nu dorea sa l supere -pe cand se aflau la un ospat. mai ales ca nu e bun ca tot neamul lor. armele si hainele cu care a fost el mire -atunci s a suit in pod si a coborat de acolo arme vechi si ruginite si haine vechi si putrezite. deoarece puterea milosteniei il ajuta . dupa care a pornit mai departe. iar acesta il accepta ca sluga -Spanul. afla ca se numeste Sfanta Duminica si ii spune sa stea linistit ptr ca totul se va rezolva. acesta fiind un cal rapciugos. dar care se transforma intr o frumusete de cal si pe deasupra cu puteri nebanuite -cei doi au plecat la drum. deoarece are o purtare necuviincioasa si ca Harap-Alb. nici la chip. si a luat calul si cu nadejde in Dumnezeu au pornit la drum -Harap-Alb se intalneste pe drum cu baba care l a indemnat sa plece la unchiul sau. dar il refuza. avand in minte niste sfaturi de la crai -dupa 49 de zile intra in codru unde este intampinat de omul span care il intreaba daca are nevoie de slug ape drum. este prezentat curtii si cinstit cum se cuvine. spanul. este foarte aspru cu Harap-Alb. de unde vine si unde se duce -vicleanul span. primeste acceptul tatalui sau si ii cere acestuia calul. slab si urat. dar nu aveau ce face din cauza imparatului. l a pus sa jure pe palosul lui ca ii va fi sclav. apoi a luat o tava cu jaratec si a pus o jos intre cai sic el care a mancat jaratecul s i l a ales ca tovaras de drum. spanul se prezinta ca fiu al fratelui imparatului. spanul. spanul a aflat ca salatile din care savura se gaseau greu pt ca numai in Gradina Ursului se gaseau si mai rar om ca sa poata lua dintr insele si sa scape cu viata -vrand sa se lepede de Harap-Alb. are o infatisare mult mai placuta si seamana a fi mult mai omenos -inima le spunea ca spanul nu le este var si nu l puteau mistui. pe cand Harap-Alb este trimis de span in grajd -la curte. botezandu l “Harap-Alb” -ajunsi la Verde Imparat. iar fetele imparatului vazand toate acestea.-ducandu se la crai si spunandu i aceste vorbe. la pod fiul a infruntat ursul cu curaj si a aflat ca acesta era tatal sau. rautacios. sluga lui. nici la bunatate. nu va spune nimic din cele intamplate si ca vor face schimb de locuri. se cam indoiau de span -ele au inceput a vorbi ca spanul nu seamana in partea lor. il pacaleste pe tanar. il inchide intr o fantana si nu i a dat drumul pana acesta nu i a spus cine este. Spanul.

decat sa calce “bietele furnici” -mergand. imparatul a facut un ospat foarte mare in cinstea asa zisului sau nepot. de care erau lipite pietre pretioase. toate de foarte mare valoare si foarte renumite in lumea intreaga -acest cerb se afla in “Padurea Cerbului” -mahnit. pornind impreuna spre Padurea Cerbului cu armele lui Statu-Palma-Barba-Cot -acolo. apoi a sarit in groapa si a stat acolo pana la asfintit cand cerbul a murit. mergea tot inainte prin “locuri pustii si cu greu de strabatut” -cand sa treaca un pod peste “o apa mare”. ptr a nu fi otravit de privirea animalului -la cateva zile dupa ce Harap-Alb s a intors cu pielea si capul cerbului. care trecea tocmai atunci -avand nadejde in Dumnezeu si suflet bun. a preferat sa o ia prin apa. l a rasplatit cu o aripa pe care daca o aprinde. se duce iar la grajd. o piatra stralucitoare ca soarele. ingrijit de ce i s ar putea intampla. Harap-Alb a ascultat o pe batrana. scapand cu obraz curat -cand spanul a vazut ca Harap-Alb traieste si ca a adus “salatile”. ursul s a trezit si a pornit dupa “dansul”. i s a infatisat o furnica zburatoare. de unde ursul ce fioros si infricosator a baut. care ptr faptul ca nu le a “stricat veselia”. la care acesta a auzit de fata Imparatului Ros despre care se zvonea ca este la fel de rea ca si el -ca sa scape odata de tanar. iar acesta i a aruncat pielea de urs. spanul. pe care o avea de la tatal sau si a fugit. a devenit speriat ptr ca nu a scapat de el -nu a trecut mult timp si Harap-Alb a fost pus la o noua incercare de catre span si anume de a I adduce pielea si capul unui cerb fermecat. iar Harap-Alb. a sapat o groapa in care a stat ascuns pan ace cerbul fermecat a venit sa bea apa.-Sfanta Duminica a fiert o mursa iute si a turnat o in fantana din Gradina Ursului care era plina cu apa pana in gura . si a pierdut puterile si a adormit mort de putei sa tai lemne pe dansul -in acest timp Harap-Alb a ajuns in gradina si a adunat o multime de salati pe care nici nu le putea duce -cand sa iasa. riscand sa se inece. Harap-Alb. Harap-Alb. isi ia calul si porneste la drum cu “nadejde in Dumnezeu” -tanarul ajunge iar la Sfanta Duminica si aceasta il ajuta din nou. dupa care i a taiat capul. fetele sale si toti oaspetii au ramas incremeniti -spanul nu stia cum sa si ascunda ura. iar in fruntea acestuia. aceasta cu tot neamul ei ii vin in ajutor . se intalneste cu o nunta de furnici. l a trimis sa i o aduca pe acea fata -atunci imparatul.

i s a infatisat inainte craiasa albinelor care i a multumit ptr adapostul facut. insa ca tovaras de drum era partas la toate -cand au ajuns la imparatie. fie noapte. l au intalnit pe Setila. iar cand il tinea inchis. Pasari-Lati-Lungila ademenea zburatoarele si “jumulite si nejumulite”. iar Harap-Alb l a luat cu el -mergand ei. “vedea si maruntaiele pamantului” -Harap-Alb l a luat si pe Ochila cu elsi au pornit toti cinci la drum -mergand. care umbla cu arcul dupa “vanat pasari” si l au luat si pe acesta cu ei. numai Harap-Alb nu aducea nici o suparare. il intalnesc pe Pasari-Lati-Lungila. i s a facut mila de “dansele” si le a construit un stup -continuandu si drumul. se intalnesc cu un om care avea in fruntea numai un ochi “mare cat o sticla” sic and il deschidea nu vedea nimic. 12 ialovite fripte sis a bea 12 buti pline cu vin”. dar Gerila a suflat de trei ori cu “buzisoarele” sale si casa a ramas numai buna de dormit -vazand ca cei sase reusesc sa scape cu bine din capcana si o vor pe fata. pornind toti sase spre imparatia Imparatului Ros -pe unde treceau. prapad faceau: Gerila potopea padurile prin ardere. multumit de fapta sa. l au intalnit pe Flamanzila. cei sase. altfel vor fi omorati-dupa ce s au saturat Harap-Alb si ceilalti. Flamanzila manca lut si pamant si tot foame ii era.-continuandu si drumul a auzit o “bazaitura inadusita” venind de sus -era vorba despre un roi de albine ce se invarteau in zbor pe deasupra capului sau si umblau “bezmetice de colo pana colo” -Harap-Alb vazandu le asa. Harap-Alb i a spus Imparatului Ros ca au venit ptr a le da fata sa -fara sa le raspunda nimic. au venit Flamanzila si setila care nici nu au simtit ca ar fi mancat sau baut ceva . imparatul nelasandu se batut. rasplatindu lcu o aripa pe care daca o aprinde. fie zi. iar tanarul l a luat sip e el -mergand toti trei. ea ii vine imediat in ajutor -mergand la poalele unui codru il intalneste pe Gerila. care bause “24 de iazuri si o garla” si striga in gura mare ca ii este sete si l au luat sip e acesta cu ei -pornind la drum cei patru. Ochila vedea toate cele “ca dracul”. i a invitat la ospat. trebuind sa manance “12 harabale cu paine. pe care nu il satura nici pamantul. imparatul le a spus sa ramana peste noapte acolo si pana dimineata se mai gandeste ce sa faca -locul unde vroia sa ii culce era o “casa de arama rosie cum e jaratecul”. Setila sorbea apa de prin balti si iazuri. vrand astfel sa ii arda de vii. care tremura de frig oricat de cald i ar fi fost si toata suflarea si faptura ii tineau “hangul”.

apa vie si apa moarta de unde se bat muntii in capete” inaintea turturicii ei -impacandu se calul cu turturica pe drum.-vazand imparatul acestea. imparatul i a spus lui Harap-Alb ca ii da fata daca o ghiceste pe cea adevarata -cu ajutorul aripei fermecate de la craiasa albinelor. fata a ajuns iar in pat. nu s a oprit aici s ii a pus pe oaspeti sa o pazeasca pe fata lui timp de o noapte -aceasta s a prefacut in pasare. intre cei doi ia nastere un dor cae “ii tulbura judecata” lui Harap-Alb. manios. dar Harap-Alb aducandu si aminte de aripa fermecata de la furnica. “boboc în felul său” -fiul mare: “tu nu eşti de împărat. rosu de manie. iar Harap-Alb o ia pe fata imparatului Ros si pleaca spre casa unchiului sau -in drum spre imparatie s au despartit de cei cinci voinici -continuandu si drumul. dar fat ail invie cu ajutorul celor trei smicele de mar dulce. care a tinut foarte mult timp si l a care s a strans multa lume. PERSONAJE: -craiul: “tace molcum”. craiasa furnicilor sic ea albinelor. fata de imparat il recunoaste pe span ca nefiind imparatului Verde -spanul ii taie capul lui Harap-Alb crezand ca si a incalcat juramantul. a ars o si a aparut “alaiul de furnici” care au ales macul de o parte si nisipul de alta parte de “nu gaseai fir de mac printre nisip sau invers” -imparatul. harap-Alb a ales o pe fata imparatului. i a pus sa desparta macul de nisip dintr un sac mare in care erau amestecate. nici împărăţia pentru tine” -fiul mijlociu: “ruşinat” . acesta ajunge primul. apa moarta si apa vie. dar aceasta a zis ca nu merge cu el decat daca aduce calul acestuia “trei smicele de mar dulce. au facut o nunta ca in povesti. precum si multi crai si imparati III. el fiind hotarat ca Spanul sa nu puna mana si pe fata pe care o iubea -ajunsi la imparatie. dar cu ajutorul lui Ochila si Pasarila. iar imparatul nu stia ce sa mai faca de ura -avand o fata de suflet ce semana cu fiica lui. in timp ce calul il suie pe span “pana in inaltul cerului”. apoi ii da drumul “facandu se praf” -cei doi tineri au primit binecuvantarea imparatului Verde si imparatia acestuia. “posomorât” -Harap-Alb: “roş cum îi gotca”. nimeni vazand ca a disparut.

ce ţi-ar fi fost? Dar toată suflarea şi făptura de primprejur îi ţineau hangul: vântul gemea ca un nebun. avea nişte urechi clăpăuge şi nişte buzoaie groase şi dăbălăzate. omul acela era ceva de speriat. cât îi lua gura. PARERI PERSONALE: “Povestea lui Harap-Alb” de Ion creanga este un basm foarte interesant. că aşa tremura de tare. afară de aceasta. au o compozitie clara si fireasca. mare cât o sită şi. Şi dac-ar fi tremurat numai el. care mi a oferit multa placere in timp ce l am citit. care umbla după milostenie -calul: “o răpciugă de cal. foc de ger era: ce să vă spun mai mult!” -Flamanzila: “altă drăcărie şi mai mare: o namilă de om mânca brazdele de pe urma a 24 de pluguri şi tot atunci striga în gura mare că crapă de foame. şi zice cu glas subţiratic şi necunoscut” -Imparatul Verde: “arde de bucurie că i-a venit nepotul” -fetele imparatului: “li s-a făcut milă de dânsul şi au zis Spânului cu binişorul” -Gerila: “o dihanie de om. . Mă rog. ori pe ce se oprea suflarea lui. suflau în unghii şi plângeau în pumni. din sat de la Chitilă. Şi. spunea că vede cu dânsul în măruntaiele pământului. de parcă-l zghihuia dracul.”. “calul odată zboară cu dânsul până la nouri şi apoi se lasă în jos ca o săgeată. găvozdite una peste alta în scorburi de copaci. vreascurile ţiuiau şi chiar lemnele de pe foc pocneau de ger. se punea promoroaca mai groasă de-o palmă. Şi când sufla cu dânsele. dupuros şi slab. Episoadele inlantuite armonios. pietrele ţipau. Nu era chip să te apropii de dânsul. când îl deschidea. cea deasupra se răsfrângea în sus peste scăfârlia capului. “îi asculta cu dezgust şi numai înghiţea noduri” -fata imparatului: “o farmazoana cumplita IV.” -Setila: “altă minunăţie şi mai mare: o arătare de om băuse apa de la 24 de iazuri şi o gârlă pe care umblau numai 500 de mori şi tot atunci striga în gura mare că se usucă de sete. placut. “Ghijoagă urâcioasă”. frate cu Orbilă. că moare de frig. de-i acoperea pântecele. dar fie noapte. Iară veveriţele.” -Ochila: “altă minunăţie şi mai minunată: o schimonositură de om avea în frunte numai un ochi. copacii din pădure se văicărau. Şi unde nu mai zboară şi a treia oară până la soare” -Spanul: “prefăcut în alte straie. nepot de soră lui Pândilă. dar fie zi. Iară când îl ţinea închis. nu vedea nimica. “vestitul Ochilă. care se pârpâlea pe lângă un foc de douăzeci şi patru de stânjeni de lemne şi tot atunci striga. de-i numărai coastele”. După aceea mai zboară încă o dată până la lună şi iar se lasă în jos mai iute decât fulgerul. grebănos. văr primare cu Chiorilă. peste drum de Nimerilă” -Pasari-Lati-Lungila: “altă bâzdâganie şi mai şi: o pocitanie de om umbla cu arcul după vânat păsări. iar cea dedesubt atârna în jos. da chior peste ce apuca. Şi-apoi.” -Imparatul Ros: “îngrozit”. blestemându-şi ceasul în care s-au născut.-Sfanta Duminica: babă gârbovită de bătrâneţe.