Pr. prof. dr. DUMITRU STANILOAE {UBIREA CRESTINA eeetias eet si pote U FRUNZA L) EDITURA PORTO-FRANCO GALATI, 1993LUMEA, OPERA 4 IUBIRII _ LULDUMNEZEU DESTINATA [NDUMNEZEIRII 1. Sensul actului creator si motivul creatiei Rodnicia, iubirea si viata infinité a lui Dumnezeu, desi fac existen{a lui plenara in El insusi, datorita relatiilor dintre cele trej Persoane, se pot. manifesta si in aducerea la existenta $i in conducerea spre Sine a lumii deosebite dupa fiinta de El Pe de alta parte, iubirea dintre cele trei Persoane dumnezeiesti este singura explicare a crearii unei‘alte existente decit cea pro- prie Lor, plenara si necreaté dinainte de veci. Sf. Maxim Mar- lurisitorul spunea ca elinii nu primesc aceasta (creatia lumii), -herecuinoscind bunatatea, atotputernicia, intelepciunea si cunas- tinta lui Dumnezeu, capabile de lucru si mai presus de minte* (Filocalia, vol. LL, Capete despre dragoste, Sibiu, 1947, p. 99). -Dumnezeu n-ar putea fi creator daca n-ar fi bun. Iar bun n-ar putea fi daca n-ar fi Persoana in relatie constienta cu alta Per- soana din veci, mai bine zis:cu alte doud Persoane. N-ar fi creator daca n-ar fi Treime. Dar si invers: daca lumea aceasta n-ar fi creata, n-ar fi existat un Dumnezeu bun, liber si consti- ent. In acest-caz n-ar exista nicdieri bunatate si libertate. Lumea creata e 0 dovada a Unui Dumnezeu bun, liber si constient Ea arata ca constiirta, libertatea si bundtatea nu sint numai nisté epilenomene trecatoare si nesemnificative, totul fiind o le- galitate oarba si inexplicabila in originea ei Dar bunatatea sau existenta plenara a lui Dumnezeu ca Treime, nu-L sileste sa creeze lumea. In acest caz ea ar fi’ mai mult .o emanatie a unei esente. Chiar faptul ca Dumnezeu este prin Treimea Sa transcendenta plenitudinea libera a existentei, avind in Sine totul, nu-! sileste sa mai adauge la existenta Sa. Treimea este atit explicatia pozitiva a lumii ca existenta, cit 5si explicatia lumii ca deosebita de el dupa fiinta ca existenta din alt plan sau creata. » Daca Dumnezeu ar crea lumea din necesitate, ea n-ar fi creata din bundtatea Lui, ba nici n-ar fi creata propriu-zis din nimic, ci ar iesi intr-un fel din existenta Lui. $i 0 bundtate silita la un lueru nu mai e propriu-zis o bunatate, deci Dum- nezeu n-ar fi in acest caz bun in gradul suprem si izvor a tot ce este bun. in acest caz insuficientele gi relele din lume ar deriva din El, nu dintr-o despartire voluntara a lumii de El, Panteismul emanationist a cdutat s4 scape de sub puterea aces- tei concluzii logice, prin ideea gradelor tot mai reduse ale exis- ten{elor emanate din esenta originara. Dar aceasta ar supune insdsi aceasta. esen{a unei nedeplinatat{i, sau ‘marginiri, admi- tind incapacitatea ei de a emana din ea la infinit existente de- sAvirsite. lar speran{a panteismului evolutionist, ca in timp lumea va ajunge lao periectiune, nu s-a dovedit reala desi are inapoia ei vesnicia. Apoi de ce n-ar emite esenta funda- mentala din ea de la inceput forme deplin evoluate de exis- tenta ? In sfirsit, orice panteism supune esenta originara unei legitati, care isi cere explicatia ei, dar care nu se poate da. Crestinisraul admite atit perfectiunea lui Dumnezeu, cit si insuficienta lumii prin ea insdsi in calitatea ei de existenta creata, dar capabila de a se bucura de desavirsire in Dumnezeu, daca voieste si ea. Ea salveazd prin aceasta atit demnitatea in toata existenta, divind si umand, cit si existenta reald a binelui sau deosebirea intre bine si rau. Sf. Maxim Marturisitorul intemeiaza justetea inva{aturii erestine despre creatie prin urmdatoarele cuvinte: ,Unii spun ca fapturile exista dimpreuna cu Dumnezeu din veci. Dar aceas- ta este cu neputinta. Caci cum pot cele intru totul marginite s4 existe din veci impreuna cu Cel intru totul nemanginit ? Sau cum mai sint propriu-zis fApturi, daea sint impreuna ves- nice cu Facdtorul ? Dar aceasta este invatatura elinilor, care nu socotese pe Dumnezeu Facator al fiintelor, ci numai al in- susirilor* (Op. cit., p. 99-100) Bundtatea desdvirsita a lui Dumnezeu, deci caracterul treimic al Lui, explica nu numai calitatea Lui de Facator, ci si pe aceea de Facator liber, deci faptul ca El creeaza lumea atunci cind voieste. Momentul crearii ¢ ales: de in{elepeiunea Lui nepatrunsa, zice Si. Maxim Marturisitorul. ,,Dumnezeu, fi- ind Faedtorul din veci, creeaza cind voieste prin Cuvintui cel 6