Colinde, traditii romanesti si obiceiuri populare de Craciun

Colindele, ca maniIestare a traditiei si obiceiurilor mostenite

Din Bucovina si pana in Oltenia, din Dobrogea si pana in Banat, obiceiul
popular al colindelor traieste intens in seara de ajun si in zilele de Craciun si
Anul Nou. InIluentate atat de conceptele bisericesti cat si de vechile practici
pre-crestine, colindele sunt purtate din casa in casa de catre cete de
colindatori pentru a vesti sarbatoarea si a ura de bine gazdelor sau celor ce
deschid usa.

Toate traditiile romanesti de Craciun au o varsta mai veche decat
crestinismul, iar conceptia sarbatorii in sine echivaleaza cu practicile
arhaice, pagane, ale societatilor antice. In jurul datei stabilite pentru solstitiul
de iarna, popoarele indo-europene celebrau moartea si renasterea ulterioara a
Zeului-Soare, identiIicat cu Saturn la romani si cu zeul Mithra la iranieni. In
general, mistica sarbatorii este acceasi; zeul imbatraneste si moare, insa
renaste odata cu noul an si marcheaza inceputul unui nou ciclu solar.

Termenul de "Craciun"se presupune ca provine din cuvantul latin "creatio"
care inseamna creatie, nastere. Legenda spune ca Fecioara Maria, impreuna
cu IosiI, rataceau din casa in casa in Bethleem, ajungand intr-un tarziu la
casa unui om numit Craciun, care le da adapost in grajd.

Colindele sunt texte ritualice, preluate ca obiceiuri populare, care povestesc
despre nasterea Mantuitorului, despre venirea celor trei magi si aparitia stelei
pe cer, cea care a vestit nasterea lui Iisus. Unele sunt create de autori
anonimi, din popor, si au caracter speciIic, original sau au Iost propagate de
catre primii crestini in toate teritoriile cucerite sau sub inIluenta romana.
Altele sunt colinde culte, create de preoti ai Bisericii sau de compozitori de
muzica culta. Iata vin colindatorii" de Tiberiu Brediceanu, "O, ce veste
minunata" de D.G. Kiriac, "Domnulet si Domn in cer" de Gheorghe Cucu
sunt cateva exemple de colinde culte, dar care exista si in diIerite variante
modiIicate la nivel regional.

Colinde si obiceiuri populare pentru Iiecare regiune
Desi colindele cantate sunt in mare parte asemanatoare pe tot cuprinsul tarii,
exista si aspecte regionale ale preIerintei pentru anumite colinde, sau colinde
speciIice anumitor zone.

Colindatul in Ajun se Iace seara si, in general, cetele sunt Iormate din copii,
de la 6 pana la 15 ani, majoritatea baieti (in traditia romaneasca, Ietele merg
mai rar la colindat), deoarece ei exprima puritatea, veselia si suIletul
neintinat. Acestia nu au urari lungi si, de obicei, ei sunt cei care colinda "cu
steaua". In Muntenia, Oltenia, Transilvania si Dobrogea, se merge cu mos-
ajunul sau la colindeti/colindete. In Banat, Crisana si unele parti din
Transilvania se Ioloseste denumirea de pitarai (pentru colindatori), iar in
Bihor se Ioloseste verbul "a cucuta" pentru a colinda.

Daca in seara de Ajun, primii colindatori si vestitori ai Nasterii Domnului
sunt copiii, in prima zi de Craciun, inca de dimneata, se aduna cetele de
Ilacai si pornesc sa colinde la portile satenilor.

In Muntenia, pe langa colindele obisnuite, speciIice sunt colindele "Sus
boieri nu mai dormiti", "Ia te scoala tu domn bun", "Maria se preumbla", "Ia
sculati boieri sculati". In Dobrogea, dintre colindele regionale se pot aminti
"De cand Domnul s-a nascut" si "Asta seara-i seara mare". In Ardeal, una
din cele mai Irumoase colinde este "Coborat-o coborat", dar si "D-auzi
gazda ori n-auzi", "Plecat-or", "Astazi Domnul s-o nascut". Aici, dar mai
ales in Maramures, este Ioarte popular VilIaimul, Vicleimul sau Irozii, un Iel
de piesa de teatru populara despre nastrerea lui Iisus, venirea magilor si
regele Irod, care inainte se juca in biserica, insa se poate juca si in sat. In
Moldova si in zona Cavnic din Maramures s-au pastrat obiceiuri populare cu
radacini stravechi, si anume personajele mascate in diavoli, moartea, mosi si
alte personaje cu masti grotesti, care umbla mascati timp de trei zile si nu au
voie sa-si dezvaluie identitatea. Acestia sperie gazdele si lumea de pe strada
sau de pe ulite si se spune ca Iemeile si Ietele trebuie sa se Iereasca de ei.
Bucovina este o alta zona cu traditii romanesti seculare, unde Craciunul este
asteptat de toata Iamilia si intampinat cu obiceiurile populare mostenite din
stramosi: colindatorii se aduna in cete de cate 6 persoane, in Irunte cu un
vataI sau calIa.

Chiar daca la oras multe din obiceiurile colindului au Iost lasate deoparte,
colindele tot mai rasuna la usi, iar colindatorii, mai ales copii, nu au renuntat
sa aduca vestea Nasterii Domnului in case.






%raditii de Craciun in Oltenia
In ciclul obiceiurilor traditionale romanesti, ce contin o varietate de datini si
maniIestari cu o ampla desIasurare in viata satului, un loc deosebit il ocupa
obiceiurile de iarna. Formele de maniIestare sunt mostenite din cultura
Iolclorica romaneasca si au Iost transmise din cele mai vechi timpuri.
Modalitatile de sarbatorire sunt Ioarte numeroase, de o deosebita bogatie,
implicand participarea intregii colectivitati, inclusive a copiilor.Grija
maturilor a Iost dintotdeauna sa-I Iaca pe copii sa cunoasca, sa-i initieze si
sa-l determine sa participe la aceste sarbatori.
In zona Doljului exista colinde, urari cu plugul, plugusorul si buhaiul,
'incurcarea cailor, pazitul Iantanilor sau pazitul apelor sau urari cu sorcova,
semanatul, gogorita. Observatia care se impune prezentand obiceiurile
speciIice zonei este absenta in general a secventelor spectaculoase,
pastrandu-se insa simboluri si semniIicatii cu rezonante. Sarbatorile de iarna
se desIasoara pe parcursul mai multor zile, de la 25 decembrie pana la 8
ianuarie. Incepand cu miezul noptii cete de colindatori merg la Iiecare casa,
rostind urari de prosperitate si viata lunga.
Ele se reIera in special la belsug si sanatate:
'Buna dimineata la mos Ajun
Ca-i mai buna-a lui Craciun
Porci unturosi, oile lanoase, vacile laptoase,
Oameni sanatosi, pui multi si boboci multi.
Urarea era insotita de acte mimice. Din curtea Iiecarui gospodar erau
adunate paie si crengi ce se puneau la gura sobei sip e care se aseza unul din
uratori, pentru ca si clostile sa stea pe oua. Colindatorii primeau daruri si
bani.
In unele sate din Dolj (nord) urarea era rostita si de gospodarii insesi. Cu o
creanga de mar dulce se scormonea in Ioc, rostindu-se acelasi text.
Dimineata Iuninginea scuturata de pe cos, amestecata cu cenusa se punea la
radacina pomilor care erau amenintati cu toporul: 'Faci poame sau te tai?
Obiceiul cu aria cea mai mare de raspandire este 'plugul cu varianta sa
'plugusorul. Era practicat in ziua de Anul Nou. Plugul cel mare cum este
numit in sud era organizat de Ilacaii din sat. Conducatorul plugului purta
denumirea de staroste. El tinea plugul de coarne si rostea urarea. La plug se
injugau doua, trei sau patru perechi de boi.
Ceata uratorilor era compusa de obicei din 12 Ilacai. Plugul era impodobit cu
brad si panglici de hartie colorata. Animalele erau si ele impodobite cu
clopotei, ciucuri de lana etc. Remarcam in satele din sud Iaptul ca plugul
mergea la Iamiliile celor instariti spre deosebire de plugusor care mergea la
toate gospodariile. In unele sate plugul tinea trei zile(Giurgita).
Plugusorul, varianta a plugului, era organizat de copii de 10-16 ani. Cu zece
zile inainte de Anul Nou se organizau cetele, se conIectiona plugusorul, se
impodobea brad, panglici colorate si chipuri, se impleteau bicele. Textul era
acelasi ca si la plugul cel mare. Obiceiul se mai practica si azi dar Iara
stralucirea de altadata.
Obicei similar este urarea cu buhaiul. Ceata era compusa din 3-5 copii. Ca
recuzita aveau buhai, bice, clopote.
Sorcova se inscrie in limitele obiceiurilor de iarna cu aceleasi semniIicatii.
Se sorcoveau membrii Iamiliei, rudele apropiate vecinii.
Obiceiurile de iarna din zona Doljului sunt mult mai numeroase datorita
multitudinilor categoriilor de existenta la care au Iost adaptate.
Intoarcerea spre intelepciunea populara nu poate Ii decat beneIica pentru
poporul nostrum de aceea consideram ca rolul scolii este covarsitor in
pastrarea si trnsmiterea obiceiurilor stramosesti.
Oltenia, oaza ritualurilor vrajitoresti
Scormonitul in Ioc este un obicei care se practica in mai toata Oltenia. In
ajunul Craciunului, se vrajeste la Ioc. Orice membru al Iamiliei, indiIerent
de varsta sau sex, da cu joarda in Ioc si zice: ,Buna dimineata lui Ajun/Ca-i
mai buna a lui Craciun/ Intr-un ceas bun/Oile lanoase/Vacile laptoase/Cai
incuratori/Oameni sanatosi. Sa se Iaca bucatele porumbul, graul. La sIarsit,
nuiaua se arunca in Ioc. Cei care vin in vizita in casa trebuie sa aiba o bucata
de lemn in m&acir c;na, sa stea pe scaun la gura sobei, iar cand arunca
scandura in Ioc spune: ,Pui, rate, atatea buti de vin'.
Adunatul gunoaielor
Un alt ritual este practicat in ziua de Craciun si se numeste adunatul
gunoaielor. Atunci se merge prin curte si se aduna gunoaiele ca sa aiba
gospodaria pui multi, iar Iemeile stau pe vine ca sa stea clotele closte pe oua.
In Iiecare gospodarie se pregatesc colinzile, adica niste bete de alun curatat
de coaja. Acestea sunt inIasurate cu tei ud, in Iorma de spirala de jos pana
sus. Se aprinde zada de pin (rasina), apoi opinca de cauciuc si se plimba
colinzile in Iumul lor. Seara, inainte de a pleca in colindeti, Iemeia aprinde
atatea lumanari cate colinzi avea si tot atatia colaci sunt pregatiti. Femeia
batrana lua un colac, o lumanare si o colinda, zahar, bomboane, nuci si
dadea pomana la membrii Iamiliei, numind cate un mort. Apoi cinau, dupa
care cei mici plecau la colindete.
Obiceiuri pentru cunoasterea ursitei
Sarbatorile de iarna sunt asteptate in Oltenia cu mare nerabdare de Ietele
necasatorite. Si asta pentru ca, in aceasta perioada, pot practica ritualuri
pentru cunoasterea ursitei. Unul dintre aceste obiceiuri este numararea
parilor. La anul nou, Ietele numara si leaga cu ochii inchisi al zecelea par din
gardul de nuiele. A doua zi se duc sa vada cum este parul, ca sa stie cum o sa
arate ursitul. Daca parul va Ii drept, aceasta inseamna ca viitorul sot va Ii un
barbat Irumos. In cazul in care bucata de lemn va Ii una scorojita, Ietele vor
avea un barbat urat, insa daca acesta va Ii noduros, atunci vor avea parte de
un partener bogat. Tot pentru cunoasterea ursitei, oltencele merg in noaptea
de anul nou in grajd, unde incep sa loveasca cu piciorul intr-o vita intreband:
,Cand ma marit eu?' Daca vita se ridica anevoie, atunci Iata mai are de
asteptat, insa, in cazul in care animalul este vioi, acesta este semn ca Iata se
va marita in curand
Ritual pentru roditul viei
De anul nou, oltenii au un obicei pentru ca vita-de-vie sa dea roade in acel
an. Barbatii merg la vie cu un mat al porcului (bundaretele) si cu o sticla cu
vin. Acestia dau ocol viei, iar apoi beau vinul. Tot de anul nou exista traditia
sa se stropeasca cu apa sIintita vitele, pasarile, via, pomii, gradina, ca sa
rodeasca si sa Iie Ierite de grindina.
Cei mai in varsta olteni pastreaza cu sIintenie obiceiurile vechi de sute de
ani. AstIel, 'Mosii de Craciun sau 'pomana din mana se Iac atat in ziua de
Ajun, cand, prin urmare, vor Ii de post, cat si in ziua de Craciun, cand vor Ii
de dulce.
Totodata, prin multe zone ale Olteniei, Iemeile pleaca la cimitir, unde
tamaiaza mormintele, dupa care se intorc acasa, scot colacii care stau la copt
si ii pun pe masa. Pe Iiecare colac pun cate un ou si cate o lumanare, dupa
care se trimit prin vecini.
'Pitaraii, obicei de pe vremea dacilor
Momarlanii din Valea Jiului pastreaza si astazi multe obiceiuri strabune, de
pe vremea dacilor, prin care sarbatoresc nasterea lui Iisus Hristos. Unul
dintre aceste obiceiuri, prezent numai in comunitatile de momarlani, are loc
in dimineata Ajunului de Craciun si poarta numele 'Pitaraii. Acesta
semniIica sacriIiciul adus divinitatii drept multumire pentru rodnicia
holdelor si a pomilor.
Pitaraii sunt numai barbati, copii sau adolescenti, organizati in cete.
Imbracati in haine populare, se aduna in noaptea dinaintea Ajunului,
impodobesc steaguri cu clopotei, naIrame multicolore, ciucuri si coronite de
Ilori, dupa care le agata pe prajini de cativa metri lungime. Odata terminat
acest ritual, alaiul porneste la colindat pe la casele din sat.
Obiceiul s-a pastrat pana in zilele noastre inca de pe vremea daco-romanilor,
cand la Iel se impodobeau steaguri, iar gazdele ii primeau pe colindatori in
pragul casei cu strigate vesele.
Dupa ce stapana casei le da darurile, pitaraii si le impart in mod egal, se
strang apoi in mijlocul curtii unde, acompaniati de Iluiere, incing un dans
traditional, care se numeste 'Invartita jieneasca. In timpul dansului,
strigaturile rostite de pitarai sunt vechi, invatate de la bunicii si strabunicii
lor care, la randul lor, le stiau de la cei batrani.
Localitatea Jiet este una in care colindul pitarailor se pastreaza nealterat de
sute de ani, la Iel ca si strigaturile ce insotesc 'invartita jieneasca: 'Cat ii
Soarele de sus / Pitarai ca-n Jiet nu-s / Cu Ieciori inalti-Irumosi / si la minte
sanatosi / Cat ii Soarele de mare / La Jiet intai rasare, striga cetele de pitarai
versurile invatate de la cei mai in varsta, care la randul lor au Iacut parte din
aceste cete de colindatori.
si pentru ca anul care vine sa le mearga si mai bine, gospodarii ascund in
podul casei sau in grajduri seminte legate intr-un batic, iar daca pitaraii le
gasesc inseamna ca gazda va avea noroc si belsug.