Portofoliu la religie

Cinstirea Sfintei Cruci

Portofoliu realizat de elevii clasei a X-a SN1:

Bicu Melissa si Catana Silvia Maciovan Gratiela si Gordan Adelina Onet Flavius si Panici Nicoleta Girdan Andrei Professor coordonator: Manga Lavinia Gabriela

Cuprins:
1. 2. Istoria Sfintei Cruci Crucea in perioada precrestina Sarbatori inchinate Sfintei Cruci Sfanta Cruce legenda si istorie Descoperirea Crucii Mantuitorului Minunile Sfintei Cruci

3. Felul crucii 4. Simbolistica crucii

1. Istoria Sfintei Cruci

Crucea in perioada precrestina
Inainte de a va vorbi despre crucea pe care a fost rastignit Mantuitorul , am considerat de cuviinta sa va prezentam o scurta istorie a crucii inainte de a deveni un simbol crestin. Crucea(de la latinescul crux , crucis) este unul dintre cele mai vechi si mai raspandite simboluri.Nu se stie exact cand a

fost facut primul desen cu o cruce. Cert este ca au fost intalnite in unele pesteri cruci scrijelite sau pictate pe pereti , datand din perioade vechi ale istoriei.Ca un motiv de design de baza,crucea a aparut in olarit,tesut, pictura si sculptura la multe dintre culturile antice. In Europa preromana si precrestina,crucea a fost un simbool preferat al celtilor.Crucea celtica mai este cunoscuta si sub numele de crucea lui Odin si apare pe monedele acestui popor. In cetatea mayasa de la Palenque intalnim un templu numit Templul Crucii.Altfel spus,exista in simbolistica mayasa crucea de culoare verde,care da impresia ca este cea crestina. La egipteni apare crucea copta(ankh) pe care o observam in mana diversilor zei egipteni,sau reprezentata pe sarcofage sau pe peretii mormintelor.Ea avea sensul vietii sau al imortalitatii. Cu timpul,crucea este utilizata in lumea antica ca un simbol de executie prin crucificare.Asa apare in istorie si Sfanta Cruce.

Sarbatori inchinate Sfintei Cruci

In calendarul ortodox,exista patru sarbatori inchinate Sfintei Cruci si anume: 1) Inaltarea Sfintei Cruci(14 septembrie),zi in care sarbatorim amintirea a doua evenimente din istoria lemnului Sfintei Cruci:aflarea Crucii pe care a fost rastignit Mantuitorul si inaltarea ei solemna in fata poporului de catre patriarhul Macarie al Ierusalimului in ziua de 14 septembrie 335 si aducerea sau intoarcerea lemnului Sfintei Cruci de la persii pagani in anul 629,in timpul imparatului bizantin Heraclius,care a depus-o cu mare cinste in Biserica Sfantului Mormant(a Sfintei Cruci) din Ierusalim 2) A treia duminica din Postul Pastilor,numita Duminica Crucii,cu data variabila,instituita la Constantinopol in secolul VIII 3) Ziua de 1 august care coincide cu inceputul Postului Sfintei Marii,numita Scoaterea Cinstitului lemn al Cinstitei si de viata Facatoarei Cruci 4) Ziua de 7 mai cand praznuim aratarea pe cer a semnului Sfintei Cruci in timpul imparatului Constantie,probabil in anul 351

Sfnta Cruce legend i istorie

Sfnta cruce este un obiect excepional al veneraiei cretine pentru c, fiecare credincios, atunci cnd o venereaz, vede n ea instrumentul de rscumprare al omenirii prin ptimirea Domnului, tria credinei, Biserica i mntuirea. De aceea, simpla facere a semnului crucii, este un act de devoiune adresat Sfintei Treimi, o mrturisire a credinei noastre ortodoxe, o certitudine a aprrii noastre mpotriva satanei i a tuturor relelor care vin de la el, rele care atac i sufletul i trupul nostru. Cnd Noe a primit porunc s construiasc arca simbolul mntuirii noastre, Biserica el

a folosit marele copac din mijlocul raiului, tocmai fiindc era legat de promisiunea salvrii. Corabia l-a purtat pe el i familia lui i toate animalele aduse n corabie dup porunca lui Dumnezeu. La terminarea potopului, apele au adus pri din lemnul corabiei pn n ara sfnt. Oamenii au vzut lemnul care era dintro esen necunoscut i foarte tare.Un dulgher a luat a luat tot ce a gsit din copacul respectiv i a cioplit o mas mare i grea, care s-a motenit din generaie n generaie, pn n vremea lui Iisus. Dup ce, prin intrigile i acuzaiile evreieti, Mntuitorul a fost condamnat la moartea pe cruce, ultimul descendent al vechiului dulgher si-a adus aminte de lemnul special motenit de la strmoi i a fcut din mas o cruce mare i grea pe care a oferit-o spre crucificarea acelui neltor i rzvrtit pe care sinedriul l condamnase la moarte, cernd apoi confirmarea sentinei lor de la procuratorul roman Pilat. Astfel a murit Iisus pe crucea fcut din lemnul pcatului adamic, lemn care a devenit instrumentul ispirii pcatelor omenirii prezente atunci i cea viitoare, pn la Judecata Final. Acolo, pe cruce i pe sngele curs din trupul Domnului, a fost ntemeiat n mod mistic Biserica, pe care Iisus o trece n istorie prin pogorrea Sfntului Duh peste Apostoli la

Cincizecime. De atunci, crucea a devenit simbolul mntuirii prin jertfa lui Iisus care ne duce, prin pocin, la nvierea Lui i la nvierea noastr a tuturor.

Descoperirea Crucii Mantuitorului

Golgota a rmas ca un loc blestemat. Gunoaiele Ierusalimului au nceput s fie aruncate acolo, dar Dumnezeu a schimbat cursul istoriei i, prin decretul lui Constantin cel Mare, cretinismul a fost scos de sub interdicia legii romane i i s-au data aceleai drepturi ca oricrei alte religii a imperiului, prin decretul de la Milano, din 313. Prin punerea semnului crucii pe scuturile ostailor mpratului Constantin, acest semn al mntuirii nu a mai fost un prilej de pedeaps pentru cretini. Pn atunci, aa cum vedem n catacombele romane, cretinii foloseau semnul crucii pe morminte sau pe pereii catacombelor ntr-o form disimulat, ca o ancor (cel mai adesea) ca un trident, sau ca o svastic. De atunci ncepe venerarea deschis a crucii, ca simbol mistic al suferinei i al nvierii Domnului. n urma unui rzboi cu Perii, sfnta cruce a fost luat ca un trofeu de mare valoare i astfel Ierusalimul a rmas fr obiectul de venerare cel mai sacru. La civa ani dup

aceasta, mpratul Heraclius a pornit un rzboi contra Perilor pentru a recuceri obiectul sacru al crucii. Era n anul 614. Perii au fost nfrni, crucea adus cu mare cinste la Ierusalim i patriarhul oraului a nlat-o n faa poporului, n ziua de 14 Septembrie, cnd tot poporul a czut n genunchi i a cntat cu lacrimi. Sfnta cruce s-a pierdut, nu au mai rmas dect pri din ea, aflate n proprietatea unor Patriarhii. Este sigur c, n perioada iconoclasmului, crucea a fost negat ca i icoanele. Poate c a fost ascuns de patriarhul Ierusalimului, eventual, descompus n buci spre a fi mai uor de ascuns i apoi, scoas din nou la iveal. Dar chiar dac astzi avem doar fragmente ale sfintei cruci, simbolul crucii reprezentat n multiple forme, rmne ca semn al morii i nvierii Domnului nostru Iisus Hristos spre care martirii i ainteau ochii n timpul suferinei i mureau fericii. Crucea evoc patima mntuitoare pentru lume a lui Iisus. n ea se recapituleaz ntreaga Lui via.

2. Minunile Sfintei Cruci

Sfanta cruce s-a aratat pe cer deasupra Ierusalimului in dimineata zilei de 7 mai, 351 in timpul domniei imparatului Constantiu, fiul Sfntului Constantin (praznuit in 21 mai). In acea vreme, erezia arianismului conform careia Hristos a fost un simplu om si nu Dumnezeu, era cauza multor dispute si

scindari in interiorul imperiului. Chiar si dupa primul Sinod Ecumenic de la Niceea din 325, multi au fost atrasi de falsele invataturi iar ortodocsii s-au trezit in multe locuri in minoritate. Constantiu, conducatorul partii estice a imperiului era adept convins al arianismului. Fratii sai, Constantin al II-lea si Constans, crestini ortodocsi evlaviosi, erau conducatorii partii de vest. Ambii au fost ucisi in doua batalii diferite prin anul 350, lasandu-l pe Constantiu sa domneasca singur. Tot in acel an, 350, Sfntul Chiril (praznuit in 18 martie) a devenit Patriarh al Ierusalimului si a inceput lupta acerba impotriva arianismului. In luna mai a anului 351 a aparut deasupra Ierusalimului o cruce luminoasa, care se intindea de la Golgota pana la Muntele Maslinilor, pe o distanta de aprox. 9 km, fiind pe cat de lunga pe atat de lata, stralucind mai tare decat soarele. O multime de oameni au iesit din casele lor si de la munca lor indreptandu-se spre biserici pentru a aduce slava lui Dumnezeu. Istoricul Sozomen scria ca aceasta minune a dus la convertirea multori pagani si iudei la crestinism. S-a mai pastrat in timp si o epistola scrisa

de Sf. Chiril adresata imparatului, in care ii descria fenomenul miraculos, mustrandu-l sa se alature credintei crestine. Sfanta Cruce a ramas pe cer timp de 7 zile. Minunea dumnezeiasca a Crucii deasupra Ierusalimului a intarit pe ortodcsi in credinta lor si a contribuit la intoarcerea multor arieni in sanul bisericii. Aceasta este si o reamintire a celei de-a doua veniri a Mantuitorului pe pamant cand "semnul Fiului se va arata pe cer" (Matei 24:30).

Epistola scrisa de Sfantul Chiril adresata imparatului

'n aceste sfinte zile ale Sfintei Cincizecimi, la 7 mai, pe la ceasul al treilea din zi, s-a artat pe cer o cruce foarte mare, fcut din lumin, care se ntindea de deasupra Sfintei Golgote pn la Sfntul Munte al Mslinilor'. Nu a fost o nluc trectoare, ci un semn vzut de ntreaga cetate: 'N-a fost vzut de unul sau de doi, ci s-a artat cu totul lmurit la ntreaga mulime a cetii. S nu se cread apoi c a trecut iute ca o nluc; dimpotriv, a fost vzut cu ochii timp de mai multe ceasuri de pe pmnt; prin strlucirea sa orbitoare, ntrecea razele soarelui'. La trei ceasuri din zi,

crucea de pe cer lumina mai puternic dect soarele dimineii, nainte de amiaz: 'Fr ndoial, crucea luminoas ce s-a artat pe cer ar fi fost ntunecat de soare, biruit de strlucirea razelor lui dac ea n-ar fi strlucit privitorilor cu o strlucire mai mare dect a soarelui'. n faa acestui semn divin, toi cei ce se aflau n cetate i-au ndreptat paii ctre biserica ridicat de Sfinii mprai, cei ntocmai cu Apostolii: 'Toat mulimea cetii, fr s stea pe gnduri, n acel ceas, a alergat la sfnta biseric, fiind cuprins de fric i bucurie din pricina vedeniei dumnezeieti; toi deodat: tineri i btrni, brbai i femei, oameni de toate vrstele, pn chiar i fetele inute n cas, locuitori ai cetii, ca i strini, cretini la un loc cu pgnii care veniser n Ierusalim din diferite pri, cu toii ntr-un singur suflet, ca o singur gur, slveau pe Fctorul de minuni, pe Hristos Iisus, Domnul nostru'.

Alte minuni ale Sfintei Cruci

Candva, demult, pe dealul Ostrovului, nu

departe de Silistra bulgareasca, oamenii au descoperit cu uimire ca din pamant incepusera sa creasca patru cruci masive de piatra, amintindu-le celor batrani o legenda straveche, care spunea ca pe acele locuri dobrogene fusesera martirizati patru ucenici ai Apostolului Andrei: un calugar si trei fecioare neprihanite. Asa incepe povestea Manastirii Dervent, cu un mare miracol dumnezeiesc, intregit de-a lungul anilor cu numeroase si incredibile vindecari de cancer, de paralizie, de neputinte sufletesti. La Dervent, urmele pasilor Sfantului Andrei si ale primilor crestini se mai pastreaza inca. Undeva, nu departe, se afla vestita Pestera a Apostolului. La Basarabi, vegheaza primele biserici de creta, sapate in carnea moale a muntelui de calcar, iar la Halmyris, Isaccea sau Niculitel, isi dorm somnul cel de veci sirul parca fara de sfarsit al marilor nostri martiri si intemeietori de credinta: Zotic, Atal, Camas, Filip, Epictet, Astion, Chiril, Darius sau Evagrie. Pe drept cuvant, se spune ca dealul Ostrovului, ca si intreaga Dobroge, e Bethleemul nostru romanesc. Crucile vii si tamaduitoare de la Dervent au crescut, cum minunat scria Vasile Voiculescu, ca niste pomi roditori, stropiti din belsug cu picurii de sange ai primilor martiri romani.

Vindecari si intamplari uimitoare

De pe culmea dealului Ostrov, privirea cuprinde intreaga lunca a Dunarii, gandind ca nu intamplator Dervent inseamna in limba turca "trecere peste ape". Impresurata fara scapare de bratele vanjoase ale Dunarii, ce se prind si se desfac in smarcuri namoloase, de netrecut, manastirea pare ca imprumuta ceva din asprimea si insingurarea locului, cercetandu-te atent ca nu cumva sa-i tulburi launtrul mistic si tihnit sau, (Doamne fereste!), sa-i rapesti comoara cea mai de pret - crucea tamaduitoare, o piatra miraculoasa, innegrita de fumul lumanarilor si de mangaierile disperate ale credinciosilor. Daca ne-am inchipui Dobrogea ca pe o uriasa biserica, Histria ar fi pridvorul, iar Derventul ar intruchipa altarul. Pentru parintele Atal, Crucea facatoare de minuni nu are egal. E temelia si liantul obstii monahale. Fara aceasta Cruce, Derventul ar fi ramas, cu siguranta, si astazi un loc trist si pustiu; un smarc dunarean, batut de vanturile aspre, neinduratoare, ale Dobrogei. E in septembrie si la Dervent clopotele

incep sa bata ritmic, a sarbatoare. Parintele Atal ne invita la slujba. E Ziua Inaltarii Sfintei Cruci si, totodata, hramul manastirii, o zi in care se spune ca cerurile se deschid pentru cei bolnavi si fara speranta, iar crucea de leac isi inteteste lucrarea. Imbracati in odajdii albsclipitoare, preotii intra in micul Paraclis si se randuiesc dupa cuviinta in mijlocul bisericii, adancind solemnitatea momentului cu molitve, cantari si rugaciuni de dezlegare. Paraclisul manastirii e deja neincapator. Cu greu te strecori inauntru. Ca niste umbre, nemiscati si parca fara chip, oamenii asteapta, privesc, asculta minunatele tropare ale Inaltarii, se roaga sau stau in genunchi cat mai aproape de "Crucea tamaduitoare". Unii vin sa o vada doar din curiozitate, altii isi petrec noaptea langa ea, canonindu-se din greu, cu paturi si saci de dormit, in strana ori in scaune cu rotile, sprijiniti de carje. E multa suferinta la Crucea Derventului, o suferinta tacuta, fara contur. Pentru multi, Derventul e ultima speranta - fie demonizati, fie paralitici sau oameni fara noroc. Retras intr-un colt de strana, parintele Atal priveste multimea celor bolnavi si, lasandu-se purtat de o mila prelunga si plina de nadejde, spune: "Vindeca-i Doamne... La Tine, toate sunt cu putinta". Om tanar si deschis, iubitor de istorie si

inca student la psihologie, parintele nu se sfieste sa vorbeasca despre minunile petrecute de-a lungul anilor la Dervent. Pe unele le-a vazut cu ochii lui, pe altele le-a adunat (ca ghid al manastirii) din amintirea ostrovenilor batrani, din acte si hrisoave ce au scapat furiei turcilor sau marelui incendiu de la 1934. Multe s-au pierdut, dar tot au mai ramas cateva legende si intamplari uimitoare, incepand cu aceea a unui cioban surdo-mut din nastere, pe nume Ionica Dima, care, adormit langa Cruce, s-a trezit speriat, in dangatul clopotului bisericii, ce vestea apropierea unei furtuni cumplite, pentru a povesti apoi toate cele intamplate oamenilor, uimiti ca mutul satului acum vorbea. O alta femeie muta, bulgaroaica din Silistra, doar s-a atins de Sfanta Cruce, cand a inceput sa strige cat o tineau puterile: "Deadu Gospodi. Boje Milinschi, Sfeati Arhanghele". Un copil din Caliacra s-a vindecat pentru totdeauna de epilepsie, numai pentru ca tatal sau s-a rugat in Paraclis, iar un tanar paralizat din satul Chirnogi a plecat pe picioarele sale, dupa cum singur recunoaste intr-o scrisoare de recunostinta: "Prima data, am ocolit Crucea, avandu-l pe tata in spatele meu, ca sa nu cad. Am inconjurat Crucea de trei ori. A patra oara, am ocolit-o singur, fara nici un alt ajutor, si am plecat, lasand carjele in spatele bisericii, unde stateau sprijinite de zid

multime de alte carje, ca marturie a celor deja tamaduiti". Multe ar fi de spus despre minunile fara sfarsit de la Dervent. Ceea ce il uimeste insa pe parintele Atal nu sunt vindecarile, ci chiar crucile de leac, forta lor teribila si martiriul prin care au trecut de-a lungul anilor, suportand (asemenea fecioarelor neprihanite din vechime) furia dezlantuita si de neinteles a oamenilor, de la fiul lui Ahmed Bey (vechiul stapan al mosiei Ostrovului), care a apucat in fanatismul sau musulman sa distruga doua cruci, pana la un activist de partid, ce a inceput sa traga cu pistolul in sfanta piatra, si cateva zile mai tarziu a innebunit. Din cele patru pietre cate erau la inceput, au mai ramas astazi doar doua: Crucea tamaduitoare din Paraclis si Crucea cu bratele retezate din spatele bisericii, la care oamenii isi aduc animalele bolnave si lasa drept ofranda boluri cu grau sau secara. Nimeni si nimic nu a putut umbri miracolul dumnezeiesc de la Dervent. Nici o alta forta nu a putut lua credinta oamenilor, ca la sfintele pietre isi gasesc linistea si sanatatea trupeasca. Chiar si in vremea comunistilor atei, care il alungasera pe staretul Elefterie (ctitorul manastirii) si batusera in cuie intrarea in Paraclis, taranii se suiau noaptea pana sub acoperisul turlei si, cu o prajina anume

pregatita, coborau pe ferestrele inguste ale absidei, haine si alte obiecte de imbracaminte, pentru a le sfinti prin atingerea de Cruce. Aparuta miraculos din pamant, piatra de leac nu si-a incetat nici o clipa lucrarea. Chiar si inchisa cu doua randuri de lacate, a continuat sa se inalte, in sufletul simplu si curat al taranilor ostroveni.

Marturii din "Cartea vindecarilor" savarsite la Dervent

"Unul din stapanii raialelor turcesti de la marginea Dunarii, anume Ahmed Bey, a cumparat mosia pe care erau cele patru Cruci, uimit sa vada ca de era ciuma, foamete sau alta paguba, de mosia lui nimic nu se atingea. Fiul sau, musulman fanatic, nu a fost insa de acord sa pastreze insemnele crestine si, intr-o noapte, a distrus doua din sfintele cruci. A doua zi, Ahmed Bey s-a cutremurat vazand sacrilegiul si, cazand la pamant, a

inceput sa se jeleasca in gura mare: Vai noua, de acum inainte mosia va ramane pustie si noi vom ajunge mai rau ca robii cei din urma. Daca Dumnezeu a ajutat neamul nostru sa stapaneasca in pace si belsug aceste locuri, asta se datoreaza numai acestor cruci. De acum inainte, din cauza ta, fiule, s-a departat acest dar de la casa noastra. Intr-adevar, nu a trecut mult si un cutremur a distrus conacul mosiei, un fulger i-a mistuit hambarele si, tot in acelasi an, boala holerei i-a casapit familia, dimpreuna cu rudele si slugile lor." "In una din zile, pe cand se inapoia cu oile din marginea islazului, ciobanului Ionica, surdo-mut din nastere, ii veni o moleseala. Punandu-si capul pe bratele rupte ale crucii din camp, adormi pe data. Oile, scapate de sub paza, s-au imprastiat pana departe, in lunca Dunarii. Cerul se acoperise cu nori, iar fulgerele despicau vazduhul. A inceput sa ploua. Primii stropi l-au trezit pe cioban. Odata desteptat, mare i-a fost mirarea cand a auzit detunaturile si zgomotul picaturilor de ploaie. In timp ce isi cauta turma ratacita, a auzit ecoul strigatelor unor luntrasi pe Dunare. Dupa o clipa, a auzit si sunetele clopotelor oilor pierdute. De bucurie, a pornit fluierand cu turma spre Coslugea si a povestit oamenilor cele intamplate, cu totii plecand la locul unde

se aflau cele doua pietre. Acolo, in camp, credinciosii au sarutat Sfanta Cruce, iar un olog s-a vindecat pe loc, lasandu-si carjele langa piatra." "Inainte de razboiul din 1916, un roman cu inima pagana, din satul Lipnita, nu voia deloc sa creada in sfintenia Crucii crescute din pamant. Intr-o zi a iesit cu vitele la plug si, cum ara in apropierea Crucii, s-a gandit sa o darame si a trecut cu plugul peste ea. Crucea nu a putut fi daramata, ci numai putin stirbita, iar plugul necredinciosului s-a facut bucati. Nici nu s-a intunecat bine, si cele sase vite de la plug i-au murit pe drum, pe cand le ducea acasa. Vazand toate acestea, taranul s-a pocait amar, dar era prea tarziu. De atunci, Crucea facatoare de minuni a fost si mai mult respectata de sateni." "Auzind ca soborul din Dervent serbeaza in fiecare an Izvorul Tamaduirii, ne-am dus cu arhimandriti, preoti si diaconi, de am savarsit personal slujbele, in asistenta Prefectului Melidon si a autoritatilor din acele parti. Sute de carute si multa lume acopereau poiana in jurul a doua cruci de piatra. In timpul slujbei, sa implinit si o minune in fata noastra, cand un om orb din cauza razboiului si-a recapatat vederea. Asa am aflat ca aceste cruci sunt

facatoare de minuni, ca bolnavii si chiar nebunii care vin aici zilnic in numar mare, daca se inchina si dorm cate o saptamana intreaga langa cruci, pleaca sanatosi la casele lor. Pana si vitele bolnave, de sunt legate de Sfintele Cruci, dupa trei zile isi recapata sanatatea." "Un doctor din Bucuresti avea o fata in ultimul an de liceu, traumatizata psihic. In urma unui soc, nu mai putea sa vorbeasca si se putea discuta cu ea numai in scris. Neputand fi tratata nici in tara si nici in strainatate, doctorul a ajuns cu fata la parintele Elefterie. Tinand-o langa el, parintele i-a facut fetei mai multe citiri. La a saptea citire, fata a inceput sa vorbeasca. Cand a dat telefon acasa, doctorului nu-i venea sa creada ca e adevarat, ca fata lui s-a vindecat."

4.Simbolistica Sfintei Cruci

Din punct de vedere al Istoriei Religiilor, simbolistica Crucii este anterioar cretinismului, fiind ns dificil de spus unde ncepe valoarea ei de simbol, datorit simplitii formei. n plus, Crucea

poate fi simbol solar (razele soarelui) i, prin extindere, simbol al vieii; rspndit este i sensul ei cosmologic (puncte cardinale), ca de exemplu n cultura Maya. Ca ultim liter a alfabetului semit este echivalentul semnturii (Iov 31.35). Etimologic, termenul corespunztor aceluia de cruce n limba greac este acela de stavros (substantiv) sau stavro (verb) iar n latin crux (substantiv) sau crucufigo (verb). El are sensul primar de stlp sau brn vertical, iar cel secundar este cel de stlp folosit ca instrument de pedeaps i execuie. Dar nu se confund cu termenul de lemn (xilos,gr.), sensul su duhovnicesc pe care il d Jertfa i nvierea Domnului punnd mult n umbr celelalte sensuri. n sine, termenul de stavroscruce n Vechiul Testament nu figureaz, iar cnd apare n Septuaginta (Ester 7,10) are sensul de a spnzura, n vederea lapidrii. Lsarea trupurilor atrnate pe lemn, n urma execuiei, era socotit o form de avertisment. Crucificarea era utilizat ns ca forma de execuie la o seam de popoare antice. Sfnta cruce ine de fiina cretinismului i cinstirea ei urc la nceputurile lui, pentru c prin ea nea mntuit Hristos. Cretinismul nu poate fi cugetat fr cruce. Dac se scoate din Noul Testament Crucea lui Hristos, se scoate i

nvierea Lui. Cci prin cruce a biruit El moartea pentru umanitatea Sa i pentru noi. Identificat de la nceput ca fiind semnul Fiului omului i stindardul Bisericii, crucea devine calea de a urma pe Iisus din Nazaret, mpratul Rstignit. Toi martirii au ochii aintii asupra lui Iisus, Care pentru bucuria pus nainteaI, a suferit Cruceastavros, mrturisind c nu exist experien a mpriei lui Dumnezeu fr Cruce. Dar tradiia rsritean nu a separat Crucea de nviere i tocmai de aceea nua separat ntruparea de ndumnezeire, pentru c nici Crucea nu este frnt de nviere. Aceasta este imaginea, icoana Crucii n Ortodoxie, Crucea cuprins n razele nvierii. Fr acestea, zadarnic ar fi i credina n Sfnta Cruce. Dar ncrcat cu harul nvierii, Crucea se vdete dttoare de via i alungtoare de diavoli. Despre ea cretinii adevrai neleg c este altarul perpetuei jertfe pentru omenire i nu se limiteaz doar la faptul c a fost o povar pentru Hristos Domnul, ci identificm ntotdeauna n ea un profund Mysterium Crucis. Ei tiu c dup nviere toate se cer dup Cruce i aceasta presupune asumarea Crucii, aceast asumare fiind una din cele mai mari provocri pe care Hristos, Domnul cel Rstignit i nviat, o face fiecrui cretin n parte.

Ea cere responsabilitate, o lupt contra fatalitii morii i a rului, fatalitii infernului ce ia ieit din matc, umplnd lumea. Lumina nvierii ce izvorte din Mormntul nvierii i din Sfnta Cruce d alt dimensiune realitii tragice a pcatului, a compromisului cu stpnitorul lumii acesteia. De aceea, pentru a cinsti cum se cuvine Sfnta Cruce, cretinul trebuie s o asume integral. Lecia Crucii este ampl. Prin Cruce, suferinei cretinul i d sens pedagogic ascetic. Intensitatea suferinei e un semn vzut al intensitii comuniunii cu Hristos: Crucea este destinul tuturor sfinilor, al tuturor celor care vor s aparin lui Hristos. Permanenta nsemnare cu semnul Sfintei Cruci este reafirmarea apartenenei sale la Trupul lui Hristos cel Rstignit. Astfel identificm izvorul puterii noastre duhovniceti, comuniunea ptimirii este i cea a puterii izbvitoare. Liturghia crucii: pe Cruce El gsete timp pentru ultimul tlhar ca s i vesteasc Vestea cea Bun, cutnd si ctige mntuirea lui. i reuete. Cci aceasta este imaginea Crucii: Mntuitorul are capul plecat pentru a sruta oamenii, inima deschis pentru ai primi n ea, braele ntinse pentru ai mbria, corpul pentru ai rscumpra.i ea se completeaz cu strfulgerarea de lumin cereasc pe care o d nvierea.

 ispretuiacei cu sau tuicacareprune,fir de de de le Dumnezeunumaispondilozacurat". afectate pe d stomac,stiute,cu naturale, vedeaude planteii limba.cusaucubolnav,carepocnea usturoi disccu dadeacelorleacurile cura membrepielita subin cazul omului Pe panacuCelor lasate decalca calcade el capul iipe alteuniisi bolnavi decat din globul Pe pe cataracta, sa ceaiuri iar cu capul ocular. si cei "omul tinasmuciturabolile nu hernie aghiazma indica punea rupea inelele. ficat ceata, ii stropea iar peprintr-o un Pentrupar doar ceaiuri pamant. cu bolnavi iide In de priceputa le intorcea piciorul piciorul o le de lua boala."