EDUCATIA ECOLOGICA LA VARSTA PRESCOLARA

Termenul ecologie a fost creat n 1866 de E. Haeckel si defineste stiinta conditiilor luptei pentru viata (oikos casa, gospodarie si loc de viata, logos stiinta, vorbire). Ecologia contemporana studiaza structura, functionalitatea si conservarea ecosistemelor. Civilizatia umana are un rol decisiv n evolutia ecosistemelor de pe Pamnt. Educarea tinerei generatii, n special, este necesar sa porneasca de la constientizarea faptului ca omul nu este stapnul naturii, ci o parte a ei. Sub denumirea initiala de educatie relativa la mediu, eco-educatia s-a afirmat conceptual sub egida UNESCO, incepand cu colocviul de la Belgrad din 1975 si si-a definit semnificatiile prin Programul comun de actiune, stabilit la Tbilisi in 1987. Postulatele sale sunt clare: transmiterea de idei, formarea de convingeri si exteriorizarea de atitudini favorabile mediului (in ceea ce priveste continutul); ea nu trebuie privita ca o disciplina de invatamant, ci ca o inedita perspectiva asupra tuturor materiilor de studiu (ca tactica); ea se impune sa se deruleze de-a lungul intregii vieti, sa presupuna o interventie activa si sa cuprinda societatea in ansamblul sau (ca durata si amploare). Colocviul UNESCO de la Montral (1997) a facut o necesara distinctie intre educatia ecologica (actiune de formare generala a comportamentelor pro-natura) si instructia in domeniul mediului (demers prin excelenta universitar, de pregatire a specialistilor in stiintele mediului). De cele mai multe ori educatia ecologica este vazuta ca o activitate de timp liber si promovata nu ca o educatie pentru mediu, ci, in cel mai bun caz, una despre mediu (prin simpla transmitere de cunostinte de biologie, fara a se merge pe fluxul final, pana la crearea de atitudini ferme). Or, o adevarata ecoeducatie presupune ca titularii sai oficiali si adevarati sa fie toti dascalii, indiferent de specialitatea de baza, si, tocmai din aceasta perspectiva, sa disemineze convingerile ecologiste! A confunda si reduce protectia mediului la strangerea hartiilor de pe strada si curatenia in parcuri e un act de crasa incultura ecologica si grava intarziere in perceperea marilor probleme ale mediului. ( 2. Mircea Dutu) Educatia ecologica ncepe de la cea mai frageda vrsta, cnd mama i spune copilului sa puna hrtia la gunoi (galeata sau cos). Se impune ca ncepnd de la gradinita sa educam copiii n vederea formarii si dezvoltarii deprinderilor si atitudinilor ecologice, necesare construirii unei societati sanatoase. In acest sens, iata cteva obiective ce ar trebui realizate n activitatile instructiv educative din gradinita:

Stimularea copilului pentru a manifesta interes si curiozitate pentru cunostinte din domeniul ecologiei; Sprijinirea copilului pentru a desfasura activitati cu caracter experimental si practic aplicativ prin care sa contribuie la pastrarea sanatatii mediului n care traieste (experimente pentru a observa urmarile imediate ale poluarii, colectarea gunoaielor din curtea gradinitei sau dintr-un parc, colectarea unor materiale refolosibile si confectionarea de obiective decorative sau necesare n activitatile din gradinita, ngrijirea unor spatii verzi, cultivarea unor plante decorative, arbusti sau copaci, economisirea apei sau a energiei electrice etc); Insusirea unor norme de comportament ecologic specific asigurarii echilibrului dintre sanatatea individului, a societatii si mediului si formarea unei atitudini dezaprobatoare fata de cei care ncarca aceste norme; Stimularea imaginatiei si a creativitatii prin rezolvarea unor probleme ecologice (Ce s-ar ntampla daca nu ar mai exista plante?, Ce putem face pentru ca n 1/2

curtea gradinitei sa nu mai fie aruncate gunoaie? etc.) Imbogatirea vocabularului activ cu termeni din domeniul ecologic; Incurajarea copilului pentru a exprima independent opinii si stari sufletesti proprii generate de situatii sau probleme legate de ecologie.

Din experienta noastra (a educatoarelor) am ajuns la concluzia ca nu este suficient sa educam numai copiii prescolari, deoarece, de cele mai multe ori, comportamentele lor ecologice nu se manifesta si n absenta educatoarelor si n afara gradinitei. Este necesar sa largim sfera celor educati, incluznd si parintii copiilor, pentru a asigura continuitatea actiunilor noastre educative. De cele mai multe ori parintii nu sunt constienti ca ei sunt modele pentru copii. In momentul n care parintele realizeaza o fapta reprobabila din punct de vedere ecologic, iar copilul este martor, degeaba mai ncearca mama sau tatal sa explice de ce a facut-o, pentru ca deja ndoiala l cuprinde pe copil, si va considera ca poate si el sa faca rabat de la vreo regula, daca vrea. De asemenea, este necesara si implicarea unor reprezentanti ai comunitatii, de preferat cu putere de decizie, n proiecte de educatie ecologica, ale caror efecte sa poata fi urmarite de copii, pentru a le oferi modele palpabile de educatie ecologica. BIBLIOGRAFIE: 1. Program national de educatie ecologica Ecogradinita 2. Saptamna financiara, nr. 64, luni 12 iunie 2006

2/2