CASTELUL

(Metafora unei vizite prin camera EU-lui) Ieri am vizitat un castel vechi. A fost excepional i minunat n acelai timp. De pe un pod mobil am trecut n interiorul castelului. Era deja aproape seara i ghidul, dup ce ne-a dat cte o lumnare, pentru a face vizita mai sugestiv, ne-a dus mai nti n sala de recepii plin de tablouri i mobile vechi, de tapiserii, apoi ne-a dus n sala de mese, n dormitor, n bibliotec, cu ale sale 13000 de volume i n sfrit n capel. Unele camere aveau inscripia REZERVAT i nu a fost deci posibil s le vedem. nainte de a pleca, ghidul ne-a rezervat o surpriz, vizita subteranelor; dar aproape nimeni nu s-a dus, aa fr un motiv precis, puin de fric. Eu nsumi m-am ntors repede napoi Poate v gndii ce castel am vizitat, sunt attea. Ei bine, era vorba despre castelul meu interior! Da, cred c fiecare din noi este ca un castel, dar att ceilali ct i noi nine nu cunoatem dect structurile exterioare i numai acestora le dm toat grija i atenia, le restaurm. Interiorul nu numai ca-l neglijm, dar chiar nu-l cunoatem. Ne nvrtim mereu n jurul nostru, dar nu mergem n noi. i totui o cltorie pentru descoperirea eu-lui propriu este totdeauna ceva minunat i surprinztor. Vizitarea slii de recepie nseamn s-mi revd tipul de relaii cu ceilali, altfel spus ceea ce este autentic i ceea ce este confecionat. Apoi sufrageria, de unde mi trag energia, motivele adevrate i aparente de a tri, unde pot vedea pn unde preocuprile mele zilnice sunt autentice sau satisfcute Dormitorul: erosul, libido-ul meu, att de important, dar att de necunoscut, att de exprimate i att de tcute Biblioteca : miile i miile de cuvinte, sunete idei de care alii m-au umplut, de care eu m umplu Capela : adic locul micilor i marilor mei zei, camera speranelor i utopiilor mele, a micilor credine i a marilor vise, crora le aduc prinos n fiecare zi, pe scurt camera butoaielor cu vin. La fel de interesant este vizita tuturor camerelor rezervate nu numai fa de ceilali, ci mai ales fa de mine nsumi. i la fel a subteranelor, adic a acelui adnc n care s-au refugiat sentimentele i pri din mine care au fost nvinse, nu au rezistat la impactul cu realitatea i travestite, tind mereu s reapar O incursiune nluntrul nostru ar trebui s fie singura important. Dar tiu c aceasta se dezvolt mereu n penumbr, n lumina slab a unei lumnri, niciodat in plin zi, ca s putem percepe totul din noi. i mai cred c un ghid este indispensabil pentru ca s nelegem ntr-adevr ceva
de ANTONIO RASPANTI