FORMELE CLINICE ALE DISCROMIILOR DENTARE

I. Extrinseci
= substanta coloranta e inglobata in pelicula ce acopera suprafata smaltului
= factori predispozanti: - igiena precara - defecte de smalt - disfunctii salivare = exemple de pigmenti extrinseci: - placa bacteriana si tartrul

- pigmenti alimentari: taninuri

- tutun scade pH-ul salivar creste permeabilitatea smaltului - bacterii cromogene-Actynomicete,Penicilium - medicamente topice si solutii de clatire: clorhexidina, preparate Fe, Cu, permanganat K, nitrat de Ag

II. Internalizate
= incorporarea pigmentatiilor extrinseci in substratul dentar dupa eruptia dintelui

= calea de patrundere: - substanta interprismatica a smaltului

- fisurile traumatice ale smaltului - defectele de mineralizare = se fixeaza de componenta organica sau anorganica = mecanism de fixare: agentii cromofori contin grupari aminice sau hidroxilate = se fixeaza prin mecanism de chelare in cristalele de hidroxiapatita, prin legaturi duble de colagen

III. Intrinseci
= pigmentul e incorporat in structurile dentare = nu poate fi indepartat prin igienizare profesionala = determinate de factori ce actioneaza: - in perioada formarii mugurelui dentar - dupa eruptie = calea de patrundere = endogena - sistemica generala intereseaza dentatia temporara si/sau permanenta - localizata intereseaza un singur dinte

Discromii de cauza generala

a) Deficiente nutritionale/metabolice
* carente vitaminice, fosfor, calciu displazii ale smaltului * hiperbilirubinemia

eritroblastoza fetala,anemie hemolitica

b) Defecte genetice si afectiuni congenitale * amelogeneza imperfecta forma hipoplazica sau hipomineralizata * dentinogeneza imperfecta

c) Discromii de cauza infectioasa

* infectii prenatale si postnatale rubeola, varicela, CMV

Discromii de cauza generala

d) Discromii medicamentoase
Tetraciclina mecanism: molecula de tetraciclina cristalele de hidroxiapatita complex tetraciclina- calciu orthofosfat fotooxidare chinone inchiderea nuantei dintelui

* nuante diferite in functie de tipul tetraciclinei

* perioada de risc: 4 luni iu 7 ani * la adulti risc de colorare tratamentul acneei concentratii mari salivare Fluoroza hipomineralizare prin afectarea metabolismului ameloblastelor modificari in structura smaltului superficial pigmentare din mediul oral * pete albe/brune * smalt neted/discontinuitati in suprafata

Pigmentatii de cauza locala

a) Hemoragii pulpare
- traumatisme cu sectionarea pachetului vasculo-nervos - pulpectomii - hemoragii in jurul mugurelui dentar = mecanism: * sangele in canaliculele dentinare * oxizi de Fe gri

b) Depunere de dentina secundara in exces - pe peretii camerei pulpare galben portocaliu

Pigmentatii de cauza locala

c) Necroza si gangrena pulpara
- infiltrarea substantelor cromatofore d) Tratamente endodontice - endometazona si alte substante cu eugenol galbenportocaliu - substante pe baza de Ag, conuri de argint gri e) Materiale de restauratie coronara

- amalgam de Ag:
* infiltrarea Hg in canaliculele dentinare * sarurile de Ag incorporate in canaliculele dentinare * migrarea Sn in canalicule

Pigmentatii de cauza locala

e) Materiale de restauratie coronara
- rasini compozite decolorari marginale - pivoturi metalice parapulpare f) Procesul carios - pata alba cretoasa porozitatea smaltului modificarea indicelui de refractie al smaltului - leziunea bruna infiltrata cu agenti cromogeni din mediul oral

Discromii de varsta complexe

-Modificari in configuratia smaltului -Depozite de dentina secundara si tertiara -Pigmentarea dentinei agenti exogeni -Pigmentatii medicamentoase -Modificari in compozitia si fluxul salivar

Tratamentul discromiilor
A. Tratamente adresate discromiilor externe
1. Paste dentare - cu mecanism abraziv (ex: bicarbonat de Na) - mecanism chimic (ex: peroxid de hidrogen ) - cosmetice (dioxid de titan se indeparteaza ulterior)

2. Microabrazii cu jeturi de bicarbonat de Na 3. Igienizare profesionala

Tratamentul discromiilor
B. Tratamente adresate discromiilor intrinseci

= agenti chimici - perboratul de Na tratamente interne - peroxidul de H2 * H2O2 5,3% - benzi cu rezervoare * 35% - pentru utilizare in cabinet - peroxidul de carbamida = CH6N2O3 (peroxid-uree) * gel 10% = echivalent 3,35% H2O2 * gel 15% = 5,4% H2O2 * gel 20% = 7% H2O2 * gel 35% = 10% H2O2 = mecanism de actiune - oxidare

Posibilitati de tratament
1. La domiciliu
a) fara interventia cabinetului produse over the counter - gel aplicare 1-2 min - pasta cu dioxid de titan - benzi cu rezervoare de H2O2 5,3% - 30 min, dinti frontali - geluri in gutiere standard Dezavantaje: = utilizate in conditii necorespunzatoare: * pigmentatii cu depozite de placa, tartru, carii dentare * utilizate in exces eroziuni ale smaltului, sensibilitate dentinara * neadaptarea gutierei leziuni mecanice ale mucoasei

Posibilitati de tratament
2. Cu interventia cabinetului
= geluri cu peroxid de carbamida 10, 15, 20% Etape: Sedinta 1 - evaluarea generala a pacientului si examinarea arcadelor dentare; aprecierea discromiei dentare, a aspectului generalizat sau localizat, fotografii - igienizarea profesionala pentru inlaturarea depozitelor de placa bacteriana, tartru si a pigmentatiilor de suprafata - amprentarea arcadelor dentare cu mase alginice; model - realizarea gutierelor cu rezervor vestibular

Sedinta 2 - aplicarea in gutiere a unor geluri fluorurate pentru prevenirea instalarii sensibilitatii Sedintele urmatoare - aplicarea gelului cu continut in peroxid de carbamida indicand mentinerea gutierei timp de 3-8 ore - se atentioneaza pacientii asupra urmaririi si semnalarii reactiilor adverse: * hipersensibilitate la agentii termici sau hiperestezie dentinara spontana * manifestari dureroase la nivelul mucoasei orale * alte acuze locale sau generale Ultima sedinta - tratament cu gel pe baza de fluor

Avantajele metodei cu gutiere

= mecanismul de eliberare lenta a peroxidului din formula farmaceutica creste toleranta produselor
= utilizarea gutierei individualizate mentine gelul in contact cu tesuturile dure dentare = utilizarea unei concentratii reduse in peroxid de H2 si utilizarea initiala si ulterioara a gelurilor fluorurate reduce riscul aparitiei efectelor secundare si favorizeaza procesele de remineralizare = supravegherea atenta a pacientilor permite monitorizarea ameliorarii culorii dentare si permite individualizarea tratamentului pentru fiecare caz in parte

Contraindicatii

= hiperestezie dentinara declarata in antecedente = afectiuni ale mucoasei orale = existenta unor constructii protetice fixe a caror nuanta poate ajunge in dezacord cu nuanta dupa tratamentul chimic = discromii in nuante gri/albastrui = transluciditate initiala crescuta a smaltului = posibilitate redusa de colaborare cu pacientul = perioada de sarcina/alaptare = tineri < 18 ani

Metode de tratament in cabinet

1. Chimic H2O2 35%
- fotoactive - termoactive

- activate laser
= necesita izolarea partilor moi, diga sau rasina protectoare fotopolimerizabila = asocierea cu lumina/caldura creste riscul efectelor secundare

2. Tratamente chimice interne pentru dinti devitali - peroxid de H2 - perborat de Na = etanseitate perfecta a spatiului endodontic = riscuri: - difuzare in spatiul periodontal - rezorbtie externa radiculara 3. Tratamente protetice

Efecte secundare

1. Asupra tesuturilor dure: - modificarea texturii de suprafata - expunerea si demineralizarea prismelor de smalt - decalcifiere dentinara = posibilitati de reducere a efectelor demineralizante: - reducerea frecventei sedintelor - aplicarea de geluri fluorurate 2. Asupra pulpei dentare

- hipersensibilitate dentinara

* cel mai frecvent simptom

* intensitate medie remite

- combatere geluri fluorurate, nitrat de K

3. Asupra mucoasei orale - leziuni chimice - leziuni mecanice gutiere neadaptate