Sunteți pe pagina 1din 5

Igiena si Bolile sistemului nervos

Sanatatea neuropsihica, precum si capacitatea normala functionala a creierului, stau la baza sanatatii noastre. Somnul reconfortant de dupa o zi de lucru este una din cele mai meritate binefaceri pentru organismul uman. Valoarea somnului consta nu numai in refacerea organismului obosit ci si in reechilibrarea bioritmica. Somnul este considerat pe buna dreptate salvatorul organismului, datorita insemnatatii lui uriase in refacerea sistemului nervos central, prin inhibitia protectoare care cuprinde cea mai mare parte a emisferelor cerebrale. Cel mai important este ca somnul restabileste capacitatea de lucru a celulelor nervoase si, cand este adanc si fara vise, ne reface complet, facandu-ne sa ne sculam a doua zi odihniti, voiosi. Pentru ca sa avem un somn cat mai eficacee bine sa uramrim urmatoarele reguli : Sa ne culcam la aceeasi ora si preferabil nu mai tarziu de ora 22-23. Odata culcati, pentru a adormi bine trebuie sa indepartam din minte toate gandurile, framantarile si orice tentative de a retrai conflictele din ziua incheiata. Somnul poate fi ajutat prin aerisirea camerei inainte de culcare si, daca se poate, in timpul somnului. Un asternut nu prea calduros si nici p rea moale ne ajuta sa adormim repede si sa dormim profund. Oboseala este un proces complex, rezultat al modificarii fiziologice din sistemul nervos, din sange, muschi, glandele cu secretie interna si din alte organe. Ea apare dupa o activitate musculara sau mintala indelungata, grea si incordata. La o asemenea situatie se ajunge de obicei cand volumul muncii nu este repartizat corect, de-a lungul zilei, saptamanii sau lunii, cand lucram in asalt lasand greul spre sfarsitul perioadei. De aceea, trebuie ca greul unei zile de munca trebuie efectuat la inceputul, nu la sfarsitul ei. Oboseala se recunoaste prin : molesala, lipsa dorintei de a continua lucrul, pierderea vitezei reflexelor, a preciziei, a coordonarii gesturilor, somnolenta etc. Ele reprezinta fenomene ale inhibitiei de aparare a sistemului nervos central. Deci sunt semne naturale de alarma: ele ne indeamna sa ne odihnim si sa ne refacem. De aceea, pauzele acordate in timpul activitatii productive trebuie respectate cu strictete. In timpul lor se recomanda exercitii de gimnastica speciala, deosebit de folositoare in special persoanelor a caror munca se caracterizeaza prin miscari monotone uniforme, in pozitii statice, mai mult sau mai putin fixe. Leziunile sistemului nervos central dezvaluie diferite cauze: - compresia creierului sau a maduvei spinarii de catre un hematom (provocat de un traumatism cranian), de un abces, de o tumora benigna sau maligna, de un edem cerebral; - distrugerea creierului sau a maduvei spinarii printr-un traumatism (sectionarea maduvei prin fractura vertebrala). Printr-o infectie (meningita, encefalita), printr-o intoxicatie sau printr-o insuficienta a vascularizarii (arterita cerebrala); - excitatia anormala a unor zone ale cortexului (epilepsie); -degenerescenta neuronilor: scleroza in placi, boala lui Parkinson, boala lui Alzheimer, coreea lui Huntington. - Leziunile sistemului nervos periferic sunt fie mononeuropatii (atingere a unui singur nerv) cauzate de sectionarea unui nerv, de compresia uneia din radacinile salesau de o infectie (zona zoster), fie polineuropatii (atingere a mai multor nervi) de origine virala, imunologica ,carentiala (deficit in vitamine) sau toxica (alcoolism, de exemplu). In afara traumatismelor, numeroase alte afectiuni sunt, de asemenea, responsabile de o atingere a nervilor, ca diabetul zaharat, difteria, lepra sau lupusul eritematos diseminat. Atunci cand sunt afectati succesiv mai multi nervi, se vorbeste de multinevrita.

Totalitate a centrilor nervosi si nervilor care asigura comanda si coordonarea viscerelor si a aparatului locomotor, primirea mesajelor senzoriale si functiile psihice si intelectuale. sistemul nervos se afla la locul sau in embrionul uman incepand cu a cincea saptamana de gestatie.

Structura sistemului nervos - Pe plan anatomic, sistemul nervos este format din doua ansamble distincte, sistemul nervos central si sistemul nervos periferic.

Sistem nervos central - Denumit si nevrax, sistemul nervos central (S.N.C.) este format din miliarde de neuroni (celule nervoase) conectati intre ei si dintr-un tesut de sustinere interstitial (nevroglie). El cuprinde encefalul (creierul, cerebelul, trunchiul cerebral), protejat de craniu si maduva spinarii, amplasata in coloana vertebrala.

Sistem nervos periferic - Prelungire a sistemului nervos central, sistemul nervos periferic cuprinde totalitatea nervilor si ale ingrosarilor lor (ganglionii nervosi), nervii, legati printr-o extremitate de sistemul nervos central, se ramifica la cealalta extremitate intr-o multitudine de ramuri fine care inerveaza totalitatea corpului. Exista nervi cranieni si nervi rahidieni.

Functionarea sistemului nervos - Dupa organizarea si functionarea lor, se disting sistemul nervos somatic, care pune organismul in comunicatie cu exteriorul si sistemul nervos vegetativ, sau autonom, care regleaza functiile viscerale. Functionarea sistemului nervos face sa intervina un lant de neuroni, care se articuleaza intre ei prin sinapse, neuronul asigura conducerea influxului nervos, iar sinapsa asigura transmisia acestui influx fie de la un neuron la altul, fie de la un neuron la un organ-tinta, de exemplu, muschiul in cazul unei sinapse neuromusculare. Aceasta transmisie este realizata prin intermediul unei substante chimice denumita neurotransmitator (acetilcolina, adrenalina, noradrenalina). Acetilcolina este neurotransmitatorul sistemului nervos parasimpatic, care comanda contractia fibrelor musculare netede si secretiile glandulare. adrenalina si noradrenalina sunt neurotransmitatorii sistemului simpatic, care, intre alte functii, asigura contractia peretelui arterelor si intervin in secretia sudorii.

sistem nervos somatic - sistemul nervos somatic comanda miscarile si pozitia corpului si permite perceperea de catre piele a diferitelor senzatii (tactile, caldura, durere) si descoperirea prin celelalte organe de simt a mediului inconjurator (vaz, auz, miros). El este constituit din neuroni senzitivi si neuroni motori.

sistem nervos vegetativ - Denumit inca si sistem nervos autonom, el este complementar sistemului nervos somatic si regleaza indeosebi respiratia, digestia, excretiile, circulatia (bataile cardiace, presiunea arteriala). Aceste celule depind de centrii reglatori situati in maduva spinarii, trunchiul cerebral si creier, care primesc informatiile, pe caile senzoriale, provenind de la fiecare organ. Sistemul nervos vegetativ este impartit in sistem nervos parasimpatic, ale carui activitati se echilibreaza astfel incat sa coordoneze activitatea tuturor viscerelor. - Sistemul nervos parasimpatic este, ca regula generala, responsabil de punerea in stare de odihna a organismului. El actioneaza prin intermediul unui neurotransmitator, acetilcolina, si incetineste ritmul cardiac, stimuleaza sistemul digestiv si limiteaza contractiile sfincterelor. - Sistemul nervos simpatic, sau sistemul nervos ortosimpatic, pune organismul in stare de alerta si il pregateste pentru activitate. Ei actioneaza prin intermediul a doi neuro- transmitatori, adrenalina noradrenalina. Acest sistem creste activitatea si respiratorie, dilata bronhiile si pupilele, contracta arterele, face sa fie secretata sudoarea in schimb, el franeaza functia digestiva.

Examenele sistemului nervos - Examenele care permit explorarea sistemului nervos central sunt, in principal, scanerul, imageria prin rezonanta magnetica (I.R,M,), inregistrarea potentialelor evocate (metoda de studiere a

activitatii electrice a cailor nervoase ale auzului, vazului si ale sensibilitatii corporale), electroencefalografia si analiza lichidului cefalorahidian recoltat prin punctie lombara. sistemul nervos periferic este explorat in mod deosebit prin electromiografie.

Patologia sistemului nervos - Se deosebesc leziunile sistemului nervos central de cele ale sistemului nervos periferic. - Leziunile sistemului nervos central dezvaluie diferite cauze: - compresia creierului sau a maduvei spinarii de catre un hematom (provocat de un traumatism cranian), de un abces, de o tumora benigna sau maligna, de un edem cerebral; - distrugerea creierului sau a maduvei spinarii printr-un traumatism (sectionarea maduvei prin fractura vertebrala). Printr-o infectie (meningita, encefalita), printr-o intoxicatie sau printr-o insuficienta a vascularizarii (arterita cerebrala); - excitatia anormala a unor zone ale cortexului (epilepsie); -degenerescenta neuronilor: scleroza in placi, boala lui Parkinson, boala lui Alzheimer, coreea lui Huntington. - Leziunile sistemului nervos periferic sunt fie mononeuropatii (atingere a unui singur nerv) cauzate de sectionarea unui nerv, de compresia uneia din radacinile sale (sciatica prin hernie discala) sau de o infectie (zona zoster), fie polineuropatii (atingere a mai multor nervi) de origine virala, imunologica (poliradiculonevrita, de exemplu), carentiala (deficit in vitamine) sau toxica (alcoolism, de exemplu). In afara traumatismelor, numeroase alte afectiuni sunt, de asemenea, responsabile de o atingere a nervilor, ca diabetul zaharat, difteria, lepra sau lupusul eritematos diseminat. Atunci cand sunt afectati succesiv mai multi nervi, se vorbeste de multinevrita.

Doua dintre cele mai importante organe ale sistemului nervos central sunt creierul si maduva spinarii. Ambele organe sunt alcatuite din tesuturi foarte fragile. Multe dintre procesele si functiile organismului sunt coordonate de aceste doua organe, foarte importante. Craniul protejeaza creierul, in timp ce vertebrele coloanei vertebrale apara maduva spinarii de eventualele prejudicii sau leziuni. Atat creierul cat si maduva spinarii pot fi puse in pericol de o insuficienta irigare cu sange, atunci cand sunt afectate de anumite boli sau cand sunt supuse unui impact mecanic sau compresiuni violente. In cazul in care functiile oricarei parti a sistemului nervos sunt pertubate, vor suferi si vor fi afectate si alte parti sau functii ale corpului. O serie de factori sau conditii pot declansa tulburari nervoase. Iata care sunt cel mai des intalnite: traumatismele, defectele de dezvoltare, tumorile, tulburarile vasculare, metabolice, nutritionale si complicatiile provocate de substante toxice.

Traumatismele
Sus Trauma este definita ca o leziune a tesutului viu, cauzata de un agent extrinsec. Desi organele sistemului nervos sunt protejate de oase, cu toate acestea, accidentele care vizeaza coloana vertebrala sau craniul le pot afecta destul de serios, putand rezulta inclusiv tulburari nervoase grave. In cazul contuziilor, de exemplu, in urma actiunii de forfecare sau a impactului se pot deteriora tesuturi delicate ale creierului, rezultand rupturi de diverse grade. Consecintele pot fi hemoragii ale creierului sau maduvei spinarii. De asemenea, chiar si presiunea exercitata de un eventual cheag de sange rezultat poate provoca alte prejudicii. Cicatricile extinse care se pot dezvolta in urma unora dintre leziuni pot irita tesuturile creierului si pot sa apara simptome cum sunt convulsiile.

De asemenea, in cazul unora dintre traumatisme (cum ar fi fractura craniului sau leziunile creierului) trebuie sa se intervina medical, de urgenta (uneori chiar si chirurgical), pentru ca urmarile sa nu fie grave sau permanente. Printre simptomele prin care pot fi recunoscute se enumera: tulburari de vedere, pierderea constientei, coma, ameteala, voma persistenta, inegalitate a pupilelor, etc.

Defectele de dezvoltare
Sus Acestea afecteaza sistemul nervos, in functie de doi factori: gradul de severitate al defectului sau deficitul de dezvoltare si partea sistemului nervos care este afectata. Un exemplu al imperfectiunii de dezvoltare care ar putea provoca tulburari nervoase este hidrocefalia. Aceasta conditie este caracterizata de o crestere anormala a cantitatii de lichid cefalorahidian in cavitatea craniana, din care rezulta atrofia (declinul progresiv) creierului si extinderea craniului, in mod special in zona fruntii.

Tumorile
Sus Tumorile care produc tulburari nervoase sunt clasificate ca benigne si maligne. Primul tip de tumori (benigne) nu este canceros si nu se extinde catre tesuturile din jur, in timp ce al doilea, da. Totusi, inclusiv tumorile benigne pot provoca tulburari nervoase grave. In unele cazuri, presiunea acestora asupra zonelor adiacente ale sistemului nervos poate pune in pericol viata persoanei afectate. Din fericire, problema poate fi remediata pe cale chirgicala, prin indepartarea tumorii, gratie stiintei care evolueaza de la o zi la alta. Tumorile benigne, care sunt extirpate corect nu recidiveaza, in timp ce tumorile maligne daca sunt operate in stadiile 3 sau 4 pot recidiva.

Tulburarile vasculare
Sus In cazul bolilor vasculare, in care vasele de sange sunt afectate, maduva spinarii si creierul vor suferi prejudicii mai serioase si rapide decat alte organe. Furnizarea de sange catre creier si maduva spinarii este foarte importanta in masura in care functia celulelor tesuturilor active depinde de furnizarea neintrerupta de oxigen si nutrienti. O scadere treptata a cantitatii de sange care ar trebui sa irige creierul, de exemplu, se va solda cu simptome de senilitate (specifice persoanelor de varste inaintate). Atunci cand nu mai ajunge suficient sange la creier sau maduva spinarii, apar diverse disfunctionalitati si simptome.

Aceasta situatie se intalneste inaintea unui accident cerebral vascular cand, de obicei sunt lezate sau obstuctionate arterele implicate in circulatia cerebrala.

Printre factorii de risc importanti care pot duce la aparitia bolilor vasculare cerebrale sunt obezitatea, hiprtensiunea arteriala, diabetul zaharat, anomalii ale arterelor carotide, fumatul, afectiuni endocrine, unele tipuri de tratamente medicamentoase, embolia cerebrala, etc.

Tulburarile metabolice, nutritionale si toxice

Sus Acestea sunt conditii care pot afecta intregul corp, dar in mod special sistemul nervos si prin urmare, pot provoca anumite tulburari si dezechilibre nervoase. Diabetul zaharat si fenilcetonuria sunt doua exemple de tulburari metabolice de acest gen.

De asemenea, sistemul nervos ar putea suferi din cauza a diverse deficiente dietetice (deficit de vitamina B, de exemplu), care pot provoca tulburari nervoase.

Ingestia de substante chimice (cum ar fi alcoolul), absorbtia de metale (cum ar fi plumbul) sau toxinele produse de anumiti germeni (de exemplu, cei care sunt caracteristici unor boli cum ar fi botulismul, tetanosul) pot cauza leziuni serioase ale creierului si ale tesuturilor sistemului nervos.

Tratament
Sus Tratamentul la domiciliu, nu este, de obicei, adecvat in cazul tulburarilor nervoase. Vizita la cabinetul medicului neurolog se impune in majoritatea situatiilor de mai sus. In plus, depistarea timpurie a acestora si ingrijirea in mod corespunzator pot fi cruciale pentru ameliorarea starii bolnavului. De aceea, important este sa nu se neglijeze manifestarile de genul: varsaturi, pierderi de echilibru, dificultati de coordonare, dureri de cap, etc. Mai ales in cazul oricaror simptome care persista sau nu raspund la tratamentul cu medicamentele eliberate fara prescriptie medicala, este necesara vizita la medicul specialist pentru investigatii, analize, diagnostic corect si tratament adecvat.
afectiunile vasculare cerebrale sunt cele mai importante cause de mortalitate si invadilitate din lume. insuficienta circulatorie cerebrala-este legata de existenta unor factori cauzali,predispozitia familiala,alimentatia bogata in glucide si lipide,hipertensiunea arteriala,sedentarismul,obezitatea,alcoolismul,tabagismul precum si starile de tensiune psihica prelungite si repetate. infarctul crebral-embolia cerebrala-apare datorita procesului de astupare a arterei crebrale.dupa o ameteala si o durere de cap puternica se constata ca ambele membre sunt paralizate.infarctul se poate instala brusc prin pierderea cunostiintei si persoana poate intra in coma. hemoragia crebrala-apare in urma ruperii peretelui unei artere cerebrale si predomina la barbate.se produce de obicei brusc cu cefalee violenta,ameteala mare,greturi,varsaturi urmate de pierderea cunostiintei si coma.in timpul comei,bolnavul nu raspunde la nici un excitant extern- ciupire,intepare,apasarea globilor oculari etc. epilepsia-este consecinta unor factori care actioneaza general sau local asupra creierului:intoxicatii cu alcool,plumb,cocaine,co,boli eruptive,parazitoze,asfixie la nastere,afectiunile inflamatorii ale creierului si meningelui,traumatisme cranio- cerebrale,tumori,abcese,accidente vasculare cerebrale.criza de epilepsie se manifesta prin pierderea constiintei si cadere.este periculoasa caderea deoarece duce la accidentare,musculature se contracta,corpul devine teapan,bratele se indoaie.membrele inferioare se intend,capul se lasa pe spate sau lateral si pielea se invineteste.incepe o inspiratzie prelunga,zgomotoasa,apar contractii puternice ale intregii musculaturi,pe buzele bolnavului apare o spuma,deseori colorata in rosu(in timpul contractiei musculaturii isi poate musca limba).existe si crize de epilepsie fara crize convulsive la copii,foarte rar dupa 20 de ani.epilepticului ii sunt interzise eforturile intelectuale si fizice,bauturile alcoolice,cafeaua,sarea,lichidele in exces.alimen ...