Sunteți pe pagina 1din 2

Oare cum sa incep, mereu am scris tot ceea ce am simtit ,dar acum ,cand stiu cat de multe persoane

ar avea acces la aceste informatii imi e greu. Totusi , decizia e luata , asa ca , voi incepe cu inceputul. E groazanic sa te simti uneori singur, inconjurat de 100o de prieteni si totusi singur. Cred ca eu trec printr o asemenea perioada, sau poate ca am fost mereu asa , dar abea acum devin constienta de starea mea. Nu imi pasa , am invatat ca in viata unica persoana pe care poti sa te bazezi esti tu . nu i asa ? voi ce stiti ;)):->? De asemenea atunci cand treci prin momente dificile , tot tu esti cel care poate iesi cel mai bine din starea sa. Tu, te cunosti cel mai bine. Totusi , parca e bine sa ai uneori pe cineva lanaga tine , care sa ti dea un ghiont si sa te ajute sa mergi inainte . Imi pare rau ca incep tocmai prin a vorbi, de lucruri triste.Ieri cand mi- a venit ideea sa mi creez un blog, eram fericita, sau cel putin mai bine dispusa decat de obicei; dar cand prietenul iti spune ca doreste sa va despartiti, iar unii iti intorc spatele atunci cand ai mai mare nevoie de ei ,nu prea mai esti dispus sa vorbesti despre lucruri simpatice. Cu toate acestea, cred, nu, sunt convinsa ca vor veni si zile mai bune.:* Cu toate acestea, nu vreau sa va intristez prea mult si mai ales de la inceput, asa ca va vai impartasi conceptiile mele despre fericire, scise intr o pagina de jurnal, intr o zi de vara ;)) Titlul se intitula: Definitia fericirii Exista atat de multe cuvinte care pot sa defineasca acest fenomen atat de simplist.E cu adevarat frumos sa ill simti, dar e un adevarat chin sa l exprimi in cuvinte. M am razgandit . voi face o paralel voi scrie doua lucruri ceva ce a fost, dar e si acum , ceva ce a fost si nu stiu daca va mai fi : E personalitatea aceea vulgara , e sufletul acela perdut in negura singuratatii .E acea iubire de oameni care te face sa sangerezi la fiecare cuvant aruncat in deriva.(negandit) E acea dorinta de a iesi mereu in evidenta , de a fi mereu original si admirat,de a te exterioriza si a iesi mereu din tipare , de a iubi si a fi iubit . E tot ceea ce inseamna fiinta, individ, personalitate. E tot ceea ce vrei tu sa fi ,e tu-ul din tine care vrea sa arate lumii tot ceea ce poate.

Si aici vom face un joculet;)) inlocuiti e, cu sunt ;) si veti vedea ce iese, e interesant:->

Sentimente fara pereche, iubiri neatinse deznadejde , extaz, toate; iubirea ura, tristeteasi fericirea; sunt traite de fiecare intr-un mod aparent unic.Totusi ,uneori, sunt canalizate gresit si poate tocmai de aceea , cel putin cazul meu , cand nu reusesc sa fac tot ce imi propun, un amalgam de contradictii imi inunda capul.Fiecare nerv e intins la maxim si fiecare celula din propriul oraganism , parca mi se sfarama, ca in final sa cedez... Lacrimi mari imi cad pe obrajii inrositi de necaz; si plang , plang pentru ca nu am reusit sa ajung la timp, pentru ca nu am facut cutare lucru sau pt ca l-am facut, pt ca am reactinat in mod gresit sau am vorbit cand mai bine, era sa tac. Plang si stau asa demoralizata pana and tot raul din mine; pana cand, fiecare celula moarta, se reface.Pana cand lacrimile imi seaca si un fior de bucurie ai ia locul tristetii din sufletul meu .Un zambet timid imi lumineaza fata si totul dispare, trece, se pierde in linistea bizara a unei nopti de vara, a unei amintiri pe care nu mi doresc sa o mai evoc vreodata.

:X

"Uni spun ca fericirea trece fara sa stim si nu aflam de ea decat dupa ce am pierdut-o.Dar cum se face ca tanjim dupa ea daca n-am sti cand suntem fericiti, ca suntem?"intrusul In viata nu e totul sa ai bani , sa-ti permiti o multime de lucruri si sa duci o viata zbuciumata, ahtiata dupa putere si faima.In viata, trebuie uneori sa gasesti acel echilibru dintre suflet si materie,ratiune si impuls, contingent si fabulos.Perfectul balans dintre acestea se numeste fericire, desi uneori suntem tentati sa exageram, dar excesele au dus in totdeuna la lucruri neplaculte. Nu te poti consiera implint decat numai atunci cand esti cu adevarat fericit si vice-versa. Acest lucru este conditionat, printe aletele si de catre persoana care iti sta alturi; iar daca nu ai pe nimeni, atunci sufletul, sufera de un dezechilibru. De aceea inceraca sa zambesti cand nu ai motive, incearca sa razi chiar daca nu te simti in stare,imagineaza-ti viata asa cum ti-ai dori sa fie, caci nu se stie. Lasa tristetea , capriciile ,si rautatile deoparte (acestea iti innegresc sufletul),incearca in schimb sa i intelegi mai mult pe cei de langa tine,sa ai accepti asa cum sunt, sa le descoperi calitatile mai mult decat defectele(acestea din urma lasandu-le pe mai tarziu) sa-i pretuiesti si sa le acorzi incredere atunci cand nimeni nu face acest lucru, nu-i indeparta si nu lasa ca rauatatea sa ti impietresaca inima. Si totusi iata ca apare o mare intrebare: - oare ca sa fi fericit trebuie sa renunti la bucuriile marunte, la fericirea de moment, asteptand astfel o fericire mai indelungata, mai plina de miez...? Sau e mai bine sa traiesti intens, sa o consumi repedea pe cea putina si sa o iei mereu de la capat , fara sa te fi saturat niciodata? Cineva imi spunea ca prima varianta ar fi valabila, dar ca trebuie sa fi destul de inteligent ca sa sti la ce sa renunti:-> Hmmm...sa fie oare adevarat?