Sunteți pe pagina 1din 9

CURSUL 7

5.1. Teoria relativităţii în fizica clasică (TRC)

Considerăm două SRI S şi S’ (Fig. 1) şi studiem mişcarea unui corp în raport cu acestea, presupunând v << c. Din Fig. 1 rezultă:

z z’ r′ v S S’ P x’ r r 0 r r r v
z
z’
r′ v
S
S’
P
x’
r
r
0
r
r
r
v
O
x
y
Fig. 1. Mişcarea relativă
r
r =
r r 0 + r′ r ,
(1)
rr r
unde r , r
, r ′
sunt funcţii de timpul t datorită mişcării corpului P şi a celor două SRI.
0

Derivăm relaţia (1) în raport cu timpul:

de unde rezultă

r

dr

r

dr

dr

r

0

=

+

dt

dt

dt

u r = v r + ur

.

,

(2)

Acest rezultat reprezintă legea compunerii vitezelor în fizica clasică (TRC), în care u r - este viteza absolută (a corpului P faţă de sistemul S),

r

este viteza de transport ( a sistemului S’ faţă de sistemul S),

v

-

ur

-

este viteza relativă ( a corpului P faţă de sistemul S’).

r

Obs. Viteza de transport v

este constantă deoarece S şi S’ sunt SRI.

Calculăm r apoi derivata r r în raport cu timpul a relaţiei (2):

du

d

v

du

=

+

dt

{ { {

dt

dt

r

a

= 0

a r

,

adică

a r = ar

.

(3)

Acest rezultat arată că în TRC acceleraţia unui corp are aceeaşi valoare faţă de orice SRI. Deorece în fizica clasică masa unui corp nu depinde de sistemul de referinţă din care este determinată, se poate scrie atunci

1

r F = F

r

(4)

. Înseamnă că doi observatori, unul din sistemul S şi celălat din S’, determină că asupra corpului acţionează aceeaşi forţă. Cum legile de mişcare sunt determinate de forţe, rezultatul (4) arată că: “legile fizicii clasice au aceeaşi formă (sunt invariante) faţă de orice SRI”. Acest rezultat constituie principiul relativităţii în fizica clasică. Se poate da şi o formulare matematică acestui principiu. Pentru aceasta alegem, fără a restrânge generalitatea, cele două sisteme de referinţă S şi S’ ca în Fig. 2. Din

z z’ P (S) (S’) r v x, x’ y y′ vt x’ Fig. 2.
z
z’
P
(S)
(S’)
r
v
x, x’
y
y′
vt
x’
Fig. 2. Coordonatele unui corp faţă de două sisteme de referinţă inerţiale

această figură rezultă:

x = x′+ v t,

y

z

t

= y , = z , = t .

(5)

Relaţiile (5) constituie formulele de transformare ale lui Galilei. S-a adăugat şi relaţia

t = t’ deoarece în fizica clasică se admite că durata unei mişcări sau a unui eveniment nu depinde de sistemul de referinţă inerţial din care este determinată, adică timpul este o mărime absolută în fizica clasică. Din formulele (5) se poate deduce uşor că şi distanţa dintre două puncte are aceeaşi valoare faţă de orice SRI, adică distanţa este de asemenea

o mărime absolută în fizica clasică. Vom vedea că acest lucru nu mai este valabil în TRR.

5.2. Teoria relativităţii restrânse (TRR)

5.2.1. Postulatele lui Einstein. Formulele de transformare Lorentz-Einstein.

Dacă considerăm SRI şi mişcări cu viteze comparabile cu viteza luminii (v ~c),

atunci constatăm că legile fizicii clasice nu mai sunt aplicabile. Într-adevăr, dacă

r

din S’, atunci conform legii de compunere

a

măsurăm viteza luminii c r din sistemul S şi c

vitezelor (2) din fizica r clasică r r ar trebui să rezulte:

c

= v + c

.

(6)

2

Măsurătorile experimentale au arătat însă că întotdeauna se obţine

c r = cr

,

(7)

adică viteza luminii nu depinde de sistemul de referinţă din care este măsurată. Pentru a descrie mişcările şi fenomenele care se desfăşoară cu viteze comparabile cu viteza luminii, Albert Einstein a formulat TRR bazată pe următoarele două postulate:

I. Legile fizice sunt invariante faţă de orice SRI; II. Viteza luminii nu depinde de SRI din care este măsurată. Se poate da şi o formulare matematică pentru TRR, determinând formulele de transformare (S) (S’) care respectă postulatele I şi II. Aceste transformări generalizează pe cele din (5) şi se aleg de forma:

k

(

x

x k(x

=

′=

x

′+

v

v

)

t

t).

,

(8)

Pentru a determina constanta k, care se presupune că poate depinde numai de viteza v a sistemului S faţă de S’, considerăm un semnal luminos care se propagă de-a lungul axei comune Oxx’ a celor două sisteme. Atunci putem scrie:

x

= c t,

x′ = c t.

Înlocuind (9) în (8), obţinem:

ct

ct

(

k c

+ v

)

t , )t.

=

′=

k(c

(c

2

v

Înmulţind membru cu membru relaţiile (10), deducem

ct t′= k

2

2

v

)

t t,

t,t,

adică

k =

1

2 v 1 − 2 c
2
v
1
2
c

.

Atunci, formulele de transformare (8) devin:

x =

x

′+

v

t

x ′= x

x − v t . 2 v 1 − 2 c
x
− v
t
.
2
v
1 −
2
c

(9)

(10)

(11)

(12)

Din aceste formule rezultă că în TRR t t, adică timpul nu mai este o mărime absolută. Într-adevăr, folosind (8), obţinem:

de unde rezultă

x =

k (x v t)+ k vt,

2

t ′ = k t +

(

2

)

x

1 k

k v

.

(13)

Obs. Pentru valoarea k = 1 se obţine t = t’, adică rezultatul din fizica clasică. Înlocuind aici coeficientul k din (11), deducem formulele de transformare pentru t şi t’:

t

′=

v

t − x 2 c , 2 v 1 − 2 c
t −
x
2
c
,
2
v
1
2
c

t =

v t ′+ x ′ 2 c . 2 v 1 − 2 c 3
v
t
′+
x
2
c
.
2
v
1 −
2
c
3

(14)

Obs. Pentru cazul când v << c, adică

v

0

, formulele (12) şi (14) trec în cele ale lui

c

Galilei din fizica clasică. Aşadar, formulele de transformare care lasă invariante legile fizice la trecerea de la un sistem de referinţă inerţial la altul sunt:

x ′+ v t ′ x = , 2 v 1 − 2 c y
x
′+
v t
x =
,
2
v
1
2
c
y = y ′ ,
z = z ′ ,
t ′+
v ′
x
2
c
t =
,
2
v
1 −
2
c
 

x

v

t

 

x

′=

, 2 v 1 − 2 c
,
2
v
1 −
2
c
 

(

S

)

′→

(

)

S ,

(15)

′=

y

z

′=

y,

z,

(

S

)

′→

( )(

S

16

)

t ′=

v

t − x 2 c 2 v 1 − 2 c
t −
x
2
c
2
v
1 −
2
c

Acestea sunt formulele de transformare Lorentz-Einstein şi ele lasă invariante toate legile fizice.

5.2.2. Contracţia lungimilor în TRR

Presupunem că în SRI (S’) este dispusă o bară de-a lungul axei O’x’ şi care se află în repaus faţă de acest sistem (Fig. 3). Lungimea barei faţă de (S’) este:

z z’ (S) (S’) O O’ x, x’ v x′ x′ 1 2 y y’
z
z’
(S)
(S’)
O
O’
x, x’
v x′
x′
1
2
y y’
x’
Fig. 3. Consecinţe ale teoriei relativităţii restrânse
l′ = x′ − x′ .
2
1

(17)

Un observator din sistemul (S), faţă de care bara se află în mişcare, determină la un

acelaşi moment (

t

1

= t

2

) coordonatele

x , x

1

2

ale capetelor barei, şi deci lungimea

l = x x .

2

1

(18)

4

Pentru a stabili legătura între l şi l, folosim formulele de transformare (16):

adică

− v t 2 2 l ′= x 2 v 1- 2 c 2 v
− v t
2
2
l
′= x
2
v
1-
2
c
2
v
l=l′ 1 −
2
c

x − v t 1 1 2 v 1- 2 c (l<l′) .
x
− v t
1
1
2
v
1-
2
c
(l<l′)
.

=

x

2

x

1

v t 1 1 2 v 1- 2 c (l<l′) . = x 2 − x

=

l

t 1 1 2 v 1- 2 c (l<l′) . = x 2 − x 1

,

(19)

(20)

Rezultatul din (19) este cunoscut sub denumirea de contracţia lungimilor în TRR şi arată că un observator faţă de care bara se află în mişcare determină întotdeauna o lungime mai mică decât un observator faţă de care bara este în repaus.

5.2.3. Dilatarea intervalelor de timp

Presupunem că într-un anumit punct fix din sistemul ( S ), de coordonată x(vezi Fig.3), se produce un anumit eveniment, de exemplu aprinderea şi stingerea unui bec.

t2 momentele începerii şi respectiv terminării acestui eveniment. Durata

acestui eveniment, măsurată din sistemul (S ), este:

Notăm cu

tşi

1

t′ = t′ − t.

2

1

(21)

Un observator din sistemul (S), faţă de care evenimentul se desfăşoară în mişcare,

determină momentele

. Pentru a stabili legătura între cele două durate, folosim formulele de transformare (15) şi ţinem seama că x′ = x′ = x(evenimentul se desfăşoară în acelaşi punct):

t 1 şi t pentru începutul şi sfârşitul evenimentului, şi deci durata:

2

t = t

2

t

1

(22)

2

1

adică:

t =

∆ =

t

v t ′− x ′ 2 2 2 c 2 v 1 − 2 c
v
t
′−
x
2
2
2
c
2
v
1 −
2
c
∆′
t
,
2
v
1 −
2
c

v t ′− x ′ 1 2 1 t ′−′ t c 2 1 =
v
t
′−
x
1
2
1
t ′−′ t
c
2
1
=
2
2
v
v
1 −
1 −
2
2
c
c
(
∆ >∆′ .
t
t
)

(23)

Acest rezultat este cunoscut sub denumirea de dilatarea intervalelor de timp şi arată că observatorul faţă de care becul se află în mişcare determină o durată de funcţionare mai mare pentru acesta decât cel faţă de care becul este în repaus.

5.3. Legea compunerii vitezelor în TRR

Această lege stabileşte legătura între vitezele unui corp faţă de cele două sisteme de referinţă inerţiale (S) şi (S’) considerate anterior. Pentru a deduce această lege, precizăm că în TRR componentele vitezei se definesc prin aceleaşi relaţii ca în fizica clasică:

5

şi respectiv

Determinăm

dx

 

=

dy

=

dz

dt

dx

,

u

y

′=

dt

dy

,

u

z

, u ′=

dt

dz

,

dt

,

u

y

dt

z

dt

.

 

dintre

aceste

 

componente

u

x

=

u x =

legătura

transformare (15) din care deducem:

folosind

dx =

dx ′+ v dt ′ , 2 v 1- 2 c
dx
′+
v dt
,
2
v
1-
2
c

dt =

v dt ′+ dx ′ 2 c 2 v 1- 2 c
v
dt
′+
dx
2
c
2
v
1-
2
c

.

Atunci, pentru componenta u

x obţinem

adică

u x

=

2 v 1- dx ′+ vdt ′ 2 c dx ′+ vdt ′ = v
2
v
1-
dx ′+ vdt ′
2
c
dx ′+ vdt ′
=
v
v
dt
′+
dx
dt
′+
dx
c 2
c 2
u
′+ x
v
u
=
.
x
1 +
v ′
u
2
x
c

=

dx ′ + v dt ′ v dx ′ 1 + 2 c dt ′
dx ′
+ v
dt
v
dx
1 +
2
c
dt

,

(24)

(25)

formulele

(26)

(27)

de

Analog, se deduc formulele de transformare pentru celelalte două componente:

u

y

=

2 v u ′ 1 − x 2 c
2
v
u
1 −
x
2
c

1 +

v

c

2

u

x

, u

z

=

2 v u ′ 1 − z 2 c
2
v
u
1 −
z
2
c

1 +

v

c

2

u

x

.

(28)

Formulele (27)-(28) constituie legea de compunere a vitezelor în TRR şi ele determină componentele vitezei corpului faţă de sistemul (S) dacă se cunosc componentele sale faţă de sistemul (S’). Ele corespund trecerii de la sistemul de referinţă (S’) la (S) şi se indică

prin simbolul (S)()S . Formulele de transformare inverse sunt:

u ′ =

x

u

x

v

1

v

c

2

u

x

,

u ′ =

y

2 v u 1 − x 2 c v 1 − u 2 x c
2
v
u
1 −
x
2
c
v
1 −
u
2
x
c

,

u

2 v u 1 − z 2 c ′= z v 1 − u 2
2
v
u
1 −
z
2
c
′=
z v
1 −
u
2
x
c

,

()S (S)

(29)

Dacă se consideră mişcarea unui semnal luminos de-a lungul axei O’x’, adică

u x

= c , atunci din (27) rezultă:

u x

=

c + v

 

=

c

+ v

= c .

1 +

v

 

c

+ v

c

2

c

c

6

(30)

Acest rezultat este în concordanţă cu postulatul II al TRR, care arată că viteza luminii are aceeaşi valoare faţă de orice SRI. Mai mult, dacă şi sistemul (S’) se mişcă cu viteza luminii, adică v = c , atunci

u x

=

c

+

c

2 c

=

1 +

c

c

2

c

2

= c .

(31)

Aceste rezultate conduc la ideia că în TRR viteza luminii nu poate fi depăşită.

Pe baza formulelor de transformare (27)-(28) se poate arăta că mărimea

2 u 1 − 2 c
2
u
1 −
2
c

se transformă după legea:

2 2 v u ′ 1 − 1 − 2 u 2 2 c c
2
2
v
u
1 −
1
2
u
2
2
c
c
1 −
=
.
2
c
1 +
v ′
u
2
x
c
2 2
2
2
Indicaţie. Se foloseşte definiţia
transformare (27)-(28).
u
= u
+ u
+ u
x
y
z

(32)

în care se introduc formulele de

5.4. Masa unui corp în TRR

Pe baza legilor TRR stabilite anterior rezultă că masa unui corp depinde de SRI din care este măsurată, adică depinde de viteza cu care se mişcă acel corp. Pentru a arăta acest lucru, considerăm procesul de ciocnire elastică a două sfere, identice când sunt în repaus, care se mişcă cu viteze egale şi de sensuri contrarii, de-a lungul axei comune Oxxa celor două sisteme de referinţă inerţiale (S) şi (S’) (vezi Fig. 4).

z z’ (S) (S’) u′=−u′ u′=−u′ 1 2 O O’ x,x’ y r v y′
z
z’
(S)
(S’)
u′=−u′
u′=−u′
1
2
O
O’
x,x’
y
r
v
y′
Fig. 4. Ciocnirea elastică a două sfere
Notăm cu
u 1 şi
u
2 vitezele celor două sfere faţă de sistemul (S) şi prin
m 1 şi
m
2
masele lor faţă de sistemul (S). Atunci, aplicând legea conservării impulsului în procesul
de ciocnire, faţă de sistemul (S), rezultă:

7

m

1

u

1

+ m

2

u

2

=

(

m

1

+ m

2

)v

.

(33)

Pe de altă parte, pe baza formulei (27) putem scrie:

u

1

=

u ′+ v

1 +

v

c

2

u

,

şi atunci (34) devine u ′+ v

m

1

1 +

v

c

2

u

+ m

2

u

2

u ′+ v

=

1

v

c

2

u

.

u ′+ v

1

v

c

2

u

=

(

m

1

+

m

2

)v

.

De aici se obţine uşor rezultatul:

v

1 + u ′ 2 m 1 c = . m v 2 1 −
1
+
u
2
m 1 c
=
.
m
v
2
1
u
2
c

(34)

(35)

(36)

Pe de altă parte, folosind relaţia (32) deducem următorul raport:

adică

2 u 2 1 − 2 c
2
u
2
1
2
c

deducem urm ă torul raport: adic ă 2 u 2 1 − 2 c 2 u

2 u 2 1 − 2 c
2
u
2
1
2
c

raport: adic ă 2 u 2 1 − 2 c 2 u 2 1 − 2

=

=

2 2 v u ′ 1 − 1 − 2 2 c c
2
2
v
u ′
1 −
1
2
2
c
c
v 1- 2 c v 1 + u ′ 2 c . v 1- u
v
1-
2
c
v
1 +
u
2
c
.
v
1-
u
2
c

u

v 1 + u ′ 2 c ⋅ 2 2 v u ′ 1 −
v
1 +
u ′
2
c
2
2
v
u ′
1 −
1
2
2
c
c

,

(37)

Comparând relaţiile (36) şi (37) între ele, obţinem:

2 u 2 1 − m 2 c 1 = . m 2 u 2
2
u
2
1
m
2
c
1
=
.
m
2
u
2
1
1
2
c

Acest rezultat arată că

1

m ~ , 2 u 1 − 2 c
m ~
,
2
u
1
2
c

ceea ce ne permite să scriem

(38)

m

=

m 0 , 2 u 1− 2 c
m
0
,
2
u
1−
2
c

(39)

reprezintă masa de repaus a unui corp (în cazul nostru a fiecăreia dintre sferele

unde

considerate), iar m este masa de mişcare a acestuia la viteza u. Rezultatul (39) exprimă

m

0

8

dependenţa masei de viteză şi arată că în TRR masa unui corp depinde de viteza cu care acesta se mişcă precum şi de SRI din care este măsurată. Reprezentarea grafică a relaţiei (39) este arătată în Fig. 5. Se constată că pentru

m m 0 TRR m = m (TRC) 0 1 u O 1 c
m
m
0
TRR
m
= m (TRC)
0
1
u
O
1
c

Fig. 5. Variaţia masei cu viteza în TRR

u c masa corpului tinde la infinit (m → ∞), ceea ce este lipsit de semnificaţie fizică. Trebuie deci să admitem că în TRR un corp cu masă de repaus nulă nu poate atinge viteza luminii. Fotonii, care au masă de repaus nulă, se deplasează cu viteza luminii.

9