SA INCEAPA LUPTA (UN PRIM INTERVIU)

In acest secol al vitezei, al luptei pentru existenta, al tehnologiei ultraavansate si al oamenilor corupti, circula atatea zvonuri, se intampla atatea fapte nestiute de 90% din populatie incat socul acestor experiente poate deveni oricand un subiect de presa. Ieri, venind spre casa, am urmarit cu ochiul mintii toti oamenii de pe alee, desi nu imi sta in fire. Luata de val, m-am asezat pe o banca. La scurt timp vad o adolescenta, cam de varsta mea. Privind-o mai atent am dedus ca era nelinistita, tulburata. Vazandu-i ghiozdanul in spate, repede, am presupus ca a luat vreo nota mica si ca se preocupa de opinia si criticile parintilor sai. Imediat se apropie de ea o doamna, care i-ar putea fi mama. Aceasta tinea un copil in brate. Reactia celui mic a fost Mami, te iubesc!. Fata l-a luat in brate si i-a spus Si eu te iubesc ,puiule!. Aceste vorbe m-au marcat. O priveam uimita cum ea, singura, a ramas in parc impreuna cu fiul sau care, am dedus ca avea cam doi ani, deoarece mergea singur si se descurca sa vorbeasca. Am plecat. A doua zi am vazut-o din nou. Am profitat de faptul ca era singura si am intrebat-o Astepti pe cineva?. Mi-a raspuns cu un aer de inocenta si timiditate Da . - Te deranjeaza daca stau cu tine? am adaugat mai apoi . - Nu vorbesc cu necunoscuti, mi-a raspuns. - Te-am vazut si ieri cand am venit de la liceu. Ma gandeam ca poate o sa-mi fac si eu o prientena. - Mda. Imi este frica sa vorbesc cu straini. - N-o sa-ti fac niciun rau, i-am promis eu. In lacrimi a spus, tremurand usor: - La fel a spus si Paul . - Cine e Paul? am intrebat-o curioasa. - Pestele meu . La auzirea acestor vorbe, ne-am asezat pe banca amandoua. - Imi pare nespus de rau. Te pot ajuta cu ceva? - Nimeni nu poate. Mi-e rusine cand cei de pe strada ma vad cu copilul meu si spun Uite-o si pe aia!. I-am sugerat sa se linisteasca. - Nu o sa-ti cer sa-mi povestesti. Sunt sigura ca e ceva dureros pentru tine. - Da, mi-a raspuns sec .

Imediat bona copilului a venit cu acesta, dupa care, la scurt timp a plecat. - Cum te cheama? l-am intrebat pe cel mic. - Mateo, a raspuns. - Ai un copil dragut foc. - Multumesc! - Parintii tai te ajuta? - Intotdeauna, doar ca ei lucreaza si am fost nevoiti sa angajam o bona. - Ok. Cum s-a terminat totul? - Mi-am gasit in bagaj in Moscova ecusonul de la scoala. Intr-o dupa amiaza m-am dus la ambasada. Acestia au sunat la scoala, iar in cele din urma mi-au anuntat parintii. Am reusit sa scap dupa doua luni. Cand am ajuns acasa, mi-am facut analizele de rutina si au aflat ca sunt insarcinata. - Nu trebuie sa continui, daca iti face rau. Daca vrei, imi dai numarul tau de telefon, asa o sa tinem legatura. Te voi suna maine. - Nu am incredere. - Bine, atunci nu o sa te presez cu nimic. In urmatoarea zi am facut un event pe facebook. I-am dat numele Lupta impotriva traficului de persoane. 138 de persoane au acceptat cererea mea. Am fost satisfacuta. Am de gand sa public aceasta stire pe blogul meu. In functie de likeuri, o sa iau decizii, probabil o sa trimit un mail unei organizatii nonguvernamentale, care se ocupa cu astfel de activitati. Motto-ul va fi Impreuna o sa reusim!

Denisa Bodnar