Ra este un zeu egiptean reprezentnd o personificare a soarelui, fiind cel mai puternic din toi zeii.

Era venerat la Heliopolis (Cetatea Soarelui). Reprezentarea obinuit era a unui om cu un cap de oim i cu un disc solar deasupra capului. Cltorea prin lumea subteran n fiecare noapte n nava sa, i era protejat Mehen. Se spune c atunci cnd RA sfrea cltoria subteran soarele rsrea din nou pe cer, dar Seth, stpn al deertului, trimitea mereu un arpe care s mpiedice acest fapt. Simbolurile lui Ra sunt discul i cercul cu un punct nuntru . n mitologia egiptean, Isis este zeia magiei i a vieii, a cstoriei, simbolul armoniei matrimoniale i fidelitii femeii fa de so. Soia i sora a lui Osiris, fiica zeilor Geb i Nut i mama lui Horus, Isis este una din principalele diviniti venerate de vechii egipteni. Ea aparine Eneadei de la Heliopolis, iar n epoca elenistic a devenit protectoarea marinarilor. Numele ei s-ar putea traduce prin "Regina tronului", ea fiind chiar o personificare a tronului faraonului i a puterii regale. Cu toate acestea, hieroglifa ei nsemna la nceput "muritoare" i e posibil ca zeia s fie o sintez a mai multor regine egiptene deificate. Horus cel cu cap de soim era cel mai regal dintre zei. Toti faraonii se considerau a fi intruchiparea sa vie. Isis l-a crescut pe Horus pentru a razbuna moartea tatalui lui. Horus s-a luptat cu Seth timp de 80 de ani si a castigat de la el coroana Egiptului. Initial, Horus era zeul cerului, care domina Egiptul ca un soim, pentru a-l proteja pe tatal sau, regele Osiris. Dupa ce Horus l-a infrant pe Seth, ucigasul tatalui sau, a devenit regele Egiptului. Este intruchipat purtand o coroana cu portiunea superioara alba, reprezentand Egiptul de Sus, si portiunea inferioara rosie, reprezentand Egiptul de Jos. Din acest motiv, conducatorii Egiptului se identificau intotdeauna cu Horus in timpul vietii, devenind intruchiparea lui Osiris dupa ce mureau. Horus era venerat in centre de cult precum Behdet, Hierakonpolis si Edfu, iar ochiul lui Horus era considerat a fi o amuleta puternica. Conform credintei si traditiilor Egiptului Antic, Horus reprezinta stapanul

Cerului, al imensitatii spatiului aerian. Legendele nu cad la un punct de vedere comun in ce priveste originea sau stramosii lui Horus. Unele povesti afirma ca Horus ar fi fiul lui Ra, altele afirma ca el ar fi de fapt fiul legendarului cuplu de zei Isis si Osiris, fiind considerat stramosul faraonior.

Ophiuchus, Purtatorul de serpi, intre un egiptean din antichitate si o legenda greceasca

Noua zodie a unei vechi constelatii imbina mitul cu realitatea istorica. Cea de-a treisprezecea zodie, Ophiuchus, ne aduce in fata portretul omului desavarsit, savant si profund cunoscator al lumii nevazute.

O noua zodie a unei vechi constelatii

Pozitia Soarelui, ca urmare a miscarii de rotatie a Pamantului, traverseaza constelatiile stiute ale Zodiacului:Berbec, Taur, Gemeni, Rac, Leu, Fecioara, Balanta, Scorpion, Sagetator,Capricorn, Varsator si Pest i. Cele 12 zodii sunt calculate in functie de constelatia in care s-a aflat Soarele in momentul nasterii cuiva. O a treisprezecea zodie a aparut odata cu miscarea Pamantului si pozitia Soarelui fata de constelatii. "Pe scurt, Soarele a deviat putin de la traiectoria pe care o avea in urma cu 3.000 de ani, cand a luat nastere astrologia", a declarat John Shobbrook, director al observatorului Siding Spring al Universitatii Nationale din Australia. Noul semn zodiacal cade in perioada 29 noiembrie 17 decembrie, intre zodiaScorpionului si cea a Sagetatorului (Scorpion: 23 noiembrie - 29 noiembrie si Sagetator: 17 decembrie - 20 ianuarie). Astfel, cei nascuti intre 29 noiembrie si 17 decembrie sunt in zodia Ophiuchus. Daca vrei sa stii ce zodie esti, conform pozitionarii celui de-al XIII-lea semn in Zodiac, urmareste tabelul de mai jos:

Capricorn: 20 ianuarie - 16 februarie; Varsator: 16 februarie - 11 martie; Pesti: 11 martie - 18 aprilie; Berbec: 18 aprilie - 13 mai; Taur: 13 mai - 21 iunie; Gemeni: 21 iunie - 20 iulie; Rac: 20 iulie - 10 august; Leu: 10 august - 16 septembrie; Fecioara: 16 septembrie - 30 octombrie; Balanta: 30 octombrie - 23 noiembrie; Scorpion: 23 noiembrie - 29 noiembrie; Ophiuchus: 29 noiembrie - 17 decembrie; Sagetator: 17 decembrie - 20 ianuarie.

Singura zodie care intruchipeaza un om real

Ophiuchus se regaseste in cultura universala sub mai multe nume: Ophiuchus,Serpentarius, Purtatorul de Serpi, Aesculapius etc. Constelatia a fost mentionata de Eudoxus (secolul 4 B.C.) si de Aratus, un secol mai tarziu. Constelatia Ophiuchus este infatisata pe hartile din antichitate sub forma unui tamaduitor, purtand un sarpe incolacit pe trup. Conform scrierilor unui filosof din secolul al XIII-lea, Albertus Magnus, Constelatia Serpentarius intruchipeaza

om cu un sarpe incolacit pe trup. Omul tine cu mana dreapta capul sarpelui, iar cu stanga, coada acestuia. Imaginea gravata in piatra avea darul de a proteja de otrava, indiferent ca omul era muscat de un animal otravitor sau inghitea un lichid letal. Ophiuchus este singurul semn zodiacal al carui nume trimite la o persoana care a existat in realitate. Este vorba despre Imhotep, egiptean celebru, care a trait in secolul 27 B.C. si care este considerat primul inginer, arhitect si fizician din istorie, cunoscut dupa nume. Numele sau inseamna cel care vine in pace. Doctor, scrib, preot, poet, astrolog, prim-ministru, Imhotep este primul arhitect de care se stie, care a construit piramide in Egipt. Printre lucrarile lui cele mai cunoscute se numara textele medicale. Una dintre reprezentarile lui Imhotep a fost realizata prin simbolul sarpelui, care si astazi este folosit in domeniul medical. Pentru ca se credea ca egipteanul a facut cunoscuta omenirii arta vindecarii, Imhotep a ajuns sa fie venerat chiar si in Grecia, unde populatia l-a identificat cu zeul medicinii, Aesculapius.

Ce spune legenda
Zodia Ophiuchus este legata de legenda primului doctor, Aesculapius. Acesta era un nemuritor, initiat in botanica si medicina de catre centaurul Chiron. Se spune ca zeita Athena i-ar fi dat lui Aesculapius doua sticlute cu sangele Meduzei. Sangele din partea stanga a trupului Meduzei avea puterea de a reda viata. Sangele din stanga era otravitor. Potrivit unei alte legende, se spune ca Aesculapius si-a castigat renumele de tamaduitor gratie unui sarpe. Intr-o zi, pe cand se afla in casa unui prieten, Aesculapius a ucis un sarpe. Ramase mirat cand, deodata, in incapere intra un nou sarpe, cu ierburi in gura si care il vindeca pe cel ucis, readucandu-l la viata. Pentru ca era un cunoscator ar puterii tamaduitoare a plantelor, Aesculapius a inceput sa vindece oamenii si sa invie mortii, folosind aceasta planta mistica, adusa prima data de sarpe. Mai tarziu, vindecatorul a facut o calatorie cu Argonautii, in cautarea Lanei de Aur si practicand in continuare medicina. La moartea lui Orion, Aesculapius a vrut sa-i redea acestuia viata, insa Pluto, erou legendar, s-a impotrivit, spunand ca regatul sau ar fi in primejdie daca sfarsitul normal al oamenilor, moartea, ar fi inlocuit de interventiile oamenilor de stiinta. Jupiter, care era de acord cu destinul oamenilor de a pieri la un moment dat, l-a pedepsit pe Aesculapius, ucigandu-l. Cu toate acestea, regele zeilor i-a recunoscut doctorului talentele si meritele din timpul vietii si l-a asezat pe Aesculapius printre stele, dandu-i numele de Ophiuchus, Purtatorul de Serpi. Acesta simbolizeaza sanatatea si vindecarea, din pricina legaturii cu sarpele, care se innoieste de fiecare data cand isi leapada vechea piele. In simbolistica generala, Purtatorul de Serpi este imaginea renasterii.

Caracteristicile semnului Ophiuchus

Se spune despre persoanele nascute sub semnul Ophiuchus ca au intelepciune si spirit de geniu, iar principalul lor scop este sa aduca pace omenirii si sa vindece pe cei in suferinta. Iata cateva caracteristici ale acestui semn:

- bun supervizor al muncii altora - atrage norocul de partea sa - doctor si om de stiinta, cauta sa vindece sau sa faca bine celor bolnavi - reuseste sa adune oamenii laolalta - genialitate si intelepciune - cauta pacea si armonia - stie sa interpreteze vise si poate avea premonitii, - fire poetica, inventiva si intuitiva - isi doreste sa dobandeasca un nivel cat mai inalt de cultura si intelepciune - longevitate - are dusmani foarte aproape de el (in cercurile in care se invarte, in familie) - ajunge intr-o pozitie inalta si dobandeste notorietate

- beneficiaza de sprijinul persoanelor cu autoritate - are talente in domeniul astrologic - adesea se naste intr-o familie numeroasa, dar poate fi separat de aceasta inca de mic - numarul 12 joaca un rol esential in viata lui.
Ophiuchus si-a castigat statutul de zodie ca urmare a miscarii Pamantului, dar constelatia este cunoscuta inca din antichitate. Oricum ar fi, pana in momentul de fata semnul nu s-a impus, astfel incat horoscopul continua sa apara cu cele 12 zodii traditionale.

Legende Zei i mistere n Odessos-Varna

Divinitatea principal a oraului Odessos-Varna era un Mare Zeu. Efigia sa figura pe monedele care se bteau n acest ora tracic. Numele su apare ntr-un catalog epheleic din Odessos din anul 238. Se numea Derzelas. Un text epigrafic, inedit din Odessos, conine pe un relief interesant al cavalerului trac, o dedicaie lui Heros Manimazos, provenind probabil din Jambol, dup cum spun specialitii. Alii cred c ar proveni de la un monument din Gabrovo. Heros Manimazos era o divinitate din Odessos, chtonian, care avea o existen independent alturi de Marele Zeu Derzelas. Unul din textele epigrafice din Odessos demonstreaz chiar existena unui sanctuar al zeilor din Samothracia, un ora maritim care era nfloritor. Aici s-a gsit o inscripie, n 1927, datat de regele din Samothracia i de un consiliu municipal din Odessos. n linii mari, n text se vorbete despre misterele din Samothracia ceea ce demonstreaz c n epoca imperial roman existau relaii ntre Odessos i Samothracia. Marele Zeu Derzelas nu era exclusiv, ci i-a primit pe Marii Zei din Samothracia care erau prinii lui, poate destul de apropiai.

Legende Martenia i fondarea Bulgariei

n Bulgaria, Mriorul poart numele de Martenia i se ofer numai nurul alb-rou, cu ciucuri la capete, dar fr un talisman. Uneori la capetele nurului sunt modelate dou ppui, femeie i brbat, Pizho si Penda. Ppua alb este cea masculi, se numete Pizho i simbolizeaz puterea, puritatea, fericirea, iar cea roie este cea feminin pe numele ei Penda i nseamn sntate, snge, concepie, fertilitate. Prin oferirea nurului se transmite o urare de sntate complet, a trupului i a sufletului, n ziua n care i natura renate dup o iarn grea. Martenia se poart la ncheietura minii pn cnd purttorul vede o barz ori un copac inmugurit. n unele regiuni din Bulgaria oamenii dau jos Martenia cnd ntlnesc aceste semne ale venirii primverii i tradiia spune c trebuie s agae nurul pe o ramur nmugurit, astfel, simbolic, transfer sntatea i norocul de care s-a bucurat ct a purtat nurul. Srbtoarea se numete Baba Marta i, asemeni Babei Dochia de la noi, este o batrn capricioas care poate fi mbunat prin purtarea acestui nur. Astfel cnd btrna zmbete soarele se arat pe cer, dar cnd ea este suprat i face simit prezena vremea rece. Bulgarii preuiesc aceast srbtoare. O legend bulgreasc vorbete despre doi frai aflai in prizonierat, Huba i Boian. Pentru a le da de veste c i va ajuta s evadeze hanul bulgar Asparuh trimite un oim legat cu un fir alb. Cei doi frai reuesc s evadeze, dar in apropiere de Dunre, Boian este ucis. Huba elibereaz oimul care avea prins de picior firul de a nroit cu sngele fratelui su pentru a-i da de veste hanului despre moartea fratelui ei. La aflarea vetii hanul Asparuh a ordonat soldailor si s poarte un fir de ln alb i unul de ln roie pentru a fi ferii de necazuri. Se spune c asta s-ar fi ntmplat pe data de 1 martie 681.

Adevrul este c s-au gsit dovezi ale acestei tradiii care merg pn n vremea tracilor, geilor i romanilor. Originile obiceiurilor de mrior se regsesc n srbtorile romane care cinsteau pe zeul Marte, zeul fertilitii i vegetaiei, nainte de a deveni ntruchiparea rzboiului ori echivalentul acestuia n Tracia, zeul Marsyas Silen, inventatorul fluierului. Cultul su este legat de pmnt i de vegetaie i lui i erau nchinate srbtorile primverii, ale florilor i fecunditii naturii.

n Bulgaria mrisorul este oferit i purtat i de ctre brbai sub forma unui nur alb i rou mpletit, simplu. n satele montane oamenii pun Martenia i animalelor i caselor. n unele regiuni din Bulgaria, Martenia se poart diferit n funcie de statutul social aa nct fetele nemritate poart nurul pe partea stng a rochiei, iar cele btrne pe degetul mic de la mna stng.

Cocoul, soarele i luna (Poveste greceasc)

Cu mii i mii de ani n urm, cocoul, soarele i luna triau n mpria cerului ca trei frai. Cel mai vesel dintre ei era cocoul. Cnta de dimineaa pn seara. Nici soarele nu era o fire posomort. Dar venic mohort i suprat era luna. ntr-o zi, luna se nfurie pe bietul coco, fiindc nu-i cnta precum i era ei voia, i nici una, nici dou, l lovi att de tare, de-l rostogoli din cer direct pe pmnt. Cnd apru soarele s vad ce se ntmplase cu cocoul, auzi cele petrecute i se gndi s-l rzbune. Lun, tu care eti mereu rea i urcioas, ba chiar rzbuntoare, s tii c nici cu mine nu vei mai tri alturi, de azi ncolo, i strig soarele. Ei bine, eu sunt aa cum ai spus tu, dar tu care eti venic strlucitor, tu care din cldura ta nclzeti inimile tuturor din jur, de ce vrei s m pedepseti? Nu te mai pedepsesc. Fie! Dar, de azi nainte, tu vei domni peste noapte, iar eu peste zi. Drumurile noastre se vor despri pe venicie. Iar cocoul va ti aceasta i se va trezi odat cu venirea mea n zori, va cnta de bucurie i va bate din aripi, pe cnd la venirea ta se va grbi s se ascund. i aa a rmas de atunci pn azi. De cte ori simte cocoul apropierea soarelui, se grbete s trmbieze zorile. i de cte ori presimte apropierea lunii, se grbete s se duc la culcare, s n-o mai vad pe cea care l-a azvrlit din cer.

Povesti japoneze
Povestea spiridusilor cu nasuri lungi n pdurile btrne i ntunecoase din munii nali ai Japoniei triau odat doi spiridui cu nasuri lungi. Se deosebeau ntre ei doar prin culoarea nasului: unul avea nasul albastru, iar cellalt, rou. Amndoi erau foarte mndri i tare se mai fleau cu nasurile lor, pentru c puteau s i le lungeasc att ct voiau, ajungnd cu vrfurile lor dincolo de muni, n cealalt parte a rii. Se certau mereu, pretinznd fiecare c nasul lui este cel mai frumos i mai lung. ntr-o zi, n timp ce se odihnea pe vrful unui munte, spiriduul cu nasul albastru simi un miros foarte plcut venind de undeva de departe, tocmai din cmpia de dincolo de muni. Miroase aa de frumos! Ce-o fi?" i zise el. Ademenit de miros, ncepu ndat s-i lungeasc nasul din ce n ce mai mult, n cutarea aromei. i nasul se lungi, se lungi, trecu peste apte muni, cobor n cmpie i, n sfrit, se opri la castelul unui prin. Chiar n acel moment, prinesa Floare Alb, fiica prinului, ddea o petrecere la castel. Se aflau la ea, n vizit, multe prinese i Floare Alb dorea s le arate rochiile i materialele ei de chimonouri neasemuit de frumoase. Deschise garderoba de pre i, mpreun cu prietenele, scoaser din ea materialele minunate, printre care fusese pus rin de brad, cea care i mirosea att de frumos spiriduului. Tocmai cnd prinesa voia s agate esturile pe ceva ca s la poat admira mai bine cu prietenele ei, vzu pe teras o prjin albastr, care nu era nimic altceva dect nasul spiriduului din vrful muntelui.. - Ce-arfi s agm materialele pe prjina aceea albastr de pe teras? zise prinesa. Aa le putem vedea mai bine. n clipa urmtoare, chem cameristele i le porunci s nire cele mai frumoase mtsuri pe prjina albastr, fr s bnuiasc nici o clip c era un nas de spiridu. Cum sttea spiriduul pe vrful muntelui i se delecta cu mirosul de rin, simi c l gdil ceva pe vrful nasului. ncerc s reziste, dar nu putu i ncepu s-i scurteze nasul. Prinesele rmaser uluite vznd cum materialele frumoase de rochii zburau prin aer. Curnd, toate mtsurile ajunser sub privirile ncntate ale spiriduului. Acesta le lu, le duse acas i-l invit pe cellalt spiridu, cel cu nasul rou, care tria pe muntele vecin, s vin s le vad. - Privete ce nas minunat am ! Doar ce l-am lungit peste apte muni, i mi-a adus toate aceste mtsuri frumoase, tocmai din cmpie. i asta numai dup mirosul foarte plcut ce venea de acolo. i dai seama deci c nasul meu e cel mai grozav! Vznd mtsurile acelea minunate, spiriduul cu nasul rou se nvinei de gelozie i invidie, i-i spuse: -Am s-i dovedesc c nasul meu e i mai grozav dect al tu. Ateapt i ai s vezi! Spiriduul cu nasul rou plec acas suprat i imediat se urc pe vrful muntelui, adulmecnd aerul din deprtri. Trecur mai multe zile i nu simi nici un miros plcut. Sttu acolo zile n ir, dar n zadar. i pierdu rbdarea i-i zise: Nu mai atept! Am s-mi ntind nasul peste cei apte muni, tocmai n cmpie. Nu se poate s nu gsesc ceva bun cu care s dau gata nasul albastru al rivalului meu". Aa gndi i ncepu s-i lungeasc nasul. Travers cu el apte muni i se opri, n cele din urm, la acelai castel al prinului din cmpie. Chiar n momentul acela, fiul prinului se juca vesel cu prietenii lui n grdin. Cum vzu nasul rou, strig: - Privii prjina aceea roie pe care a pus-o cineva acolo. Hai s ne legnam de ea! - Grozav idee! ziser ceilali, ndreptn-du-se buluc ntr-acolo. Luar nite frnghii groase i le legar de prjina roie, adic de nasul spiriduului; i fcur astfel cteva scrncioburi i ncepur s se legene n ele. i ce s-au mai jucat! ntr-un scrnciob s-au urcat mai muli biei care se avntar cu el ct putur de sus. Alii se urcar

chiar pe prjina roie, adic pe nas, srir pe ea i de pe ea jos, iar unul dintre biei ncepu s-i ncrusteze numele cu un briceag chiar pe nasul cel rou! Spiriduul simea dureri ngrozitoare i voia s-i aduc nasul napoi, dar nu mai putea nici mcar s-l mite din loc, aa de greu se fcuse din cauza cetei de copii care-l clreau i se ineau de el. Cnd simi ns tieturile briceagului, spiriduul se opinti ct putu, scutur nasul, aruncnd droaia de biei de pe el, i-l scutur ct fu n stare de repede. La vederea celor ntmplate, spiriduul cu nasul albastru, care urmrea de cteva zile s vad de ce e n stare potrivnicul lui cu nasul rou, izbucni n hohote de rs. Lcrimnd de durere, spiriduul cu nasul rou spuse: - Aa mi trebuie! Am fost gelos i invidios pe tine. Nu merit altceva! De acum nu-mi voi mai trimite niciodat nasul n cmpiile ndeprtate de dincolo de muni, numai din ambiia de a face, cu orice pre, pe grozavul.

Patania iepurelui albTria odat, de demult, n insula Oki, foarte departe de aici, un iepure alb. Insula asta era ct se poate de frumoasa, cu tot felul de flori i fructe i mai ales cu mai multe neamuri de foi de salata i lptuci, pe care iepurele nostru le mnca cu o poft, de i-era mai mare dragul s-i vezi diniorii roznd la cotorul frunzelor, n timp ce ochii i fugeau, cu team, lturalnic. Dar, cine e mulumit cu ce are? Voia i el s mai schimbe locul, c i se urse numai pe insul. De aceea dorea s ajung la rm, dar n-avea cum; c marea era adnc, iar el nu tia s noate. Zile si nopti se tot chibzuia el in fel si chip, dar in zadar, ca nimic nu gasea. ntr-una din zile, un crocodil trecu prin apropierea insulei. Iepurele alb, muncit de gndul su, era s se-ndeprteze, c n-avea chef de vorb, cnd deodat i trsni prin cap un gnd nstrunic. Se-ntoarse repede spre crocodil i-i strig: -Hei, ia ascult! Vei fi voi, crocodilii, mai mari, dar tot neamul iepuresc e mai numeros! Namila se opri din not, se apropie de rm, deschise o gur ct o ur i zise: -i se pare, pentru ca nu tii ci suntem n fundul apei! -Aa, zise iepurele, atunci hai s ne numrm! -Hai, dar cum s facem? Iar iepurele, iret, i spuse: -Iata cum: voi crocodilii s v aezai n ir de aci pna la rm, ntr-o singur linie, plutind pe mare; eu o sa merg repede pe spatele vostru i o s v numr n fug. -Bine, zise crocodilul i plec s spun celorlali. Atunci tovarii lui se nirar aa cum fusese vorba, iar drcosul de iepure trecu pe spinarea lor, ct e marea de mare, pna la rm. Cnd fu nsa aproape de mal, nu-l mai rabda inima i le strig, plin de bucurie: -Asta am vrut: s ajung la mal. Sc, protilor, c v-am pclit! Cum sfri de vorbit, cel din urma crocodil, care era mai aproape, se nfurie i, repezindu-se dupa el, i sfsie pielea i-l jupui de tot, de ramase bietul iepure numai cu carnea pe el, roie, plin de snge. Tocmai atunci trecur pe acolo optzeci de zei, toti frai, care se duceau s cear de nevast pe printesa Yakami; c se dusese vestea peste nou mri si nou ri, despre frumuseea i despre sufletul ei ales. i cnd vzur pe nenorocitul de iepure c ipa i se vita de durere, l ntrebar: -Dar ce e cu tine? El le rspunse, vitndu-se: -Iaca, vrusei s trec pe rm pe spinarea crocodililor, i ca s stea, le spusei ca vreau s-i numar. Dar ei de necaz c i-am pclit, uite ce-mi fcur. Zeii, ca s-i bat joc de el, i spusera: -Du-te de te scalda n apa srat a mrii i pe urm ntinde-te s te usuci la vnt, c-i

trece! Iepurele ddu fuga de se bg n mare, dar l cuprinse deodata o usturime din pricina srii din ap, de credea c o s nnebuneasc. Aa c, repede se ntinse la vnt, astfel cum l povuiser zeii. Atunci i se zbrcise carnea de nu mai putea de durere. n urma zeilor mergeau servitorii lor, care le purtau bagaje; iar cel din urm dintre ei, l ntreb i el, ce-a pit. Iepurele i povesti totul de la nceput. Iar servitorului, care era i el un fel de zeu, i se fcu mil de el i i zise: -Uite ce s faci: mai nti du-te iute de te spal cu ap dulce de izvor; pe urm adun polen de papur i d-i cu el pe tot corpul i aa o s-i treac! Iepurele alb se codi la-nceput, creznd c iar e vreo pcleala; dar fiindca nu mai putea de usturime, iar chipul blnd al servitorului i insufla ncredere, ddu fuga la izvor i i alina durerile cu ap rece ca gheaa. Apoi, adun n grab polen de pe florile de papur, se tvli n el aa ca s-i acopere toat carnea, i ce s vezi? Numaidecat ncepu s-i creasc toata blana la loc, aa cum fusese nainte. Acuma, iepurele acesta era un iepure fermecat; dup ce s-a fcut bine, i spuse aa binefctorului su: -i mulumesc din toat inima pentru binele pe care mi l-ai facut. Pe cei optzeci de ri, care i-au btut joc de mine, i blestem s nu li se mplineasc ceea ce i-au pus n gand. Numai tu vei izbndi. -Bine, iepure alb, zise el rznd, dar mririle lor se duc s cear de nevast pe frumoasa prines Yakami. Cum o sa se marite prinesa cu un servitor! -Uite aa, bine. i blestem s n-ajung niciunul s ia de nevast pe prines. Tu, mcar c eti numai un servitor, tu o sa te nsori cu ea. Servitorul cltin din cap cu nencredere, apuc bagajele i goni cu ele dupa zei. Cnd ajunsera la castel,unul dupa altul, cei optzeci de zei se nfiar minunatei prinese, punndu-i la picioare nestemate stralucitoare i jurndu-i dragoste pna la moarte. Era unul mai frumos dect cellalt, mbrcai numai n aur i mtsuri scumpe. Dar printesa nici pe unul nu-l plcu. Privirile ei cercetatoare se oprir asupra binefacatorului iepurelui alb. -Dar acesta, prea mrit domni, nu este dect un servitor, ziser nedumerii zeii. -Pe el l vreau de so, rspunse prinesa, zmbind cu blndee. i fcur nunt far pereche, de se duse pomina, iar n capul mesei fr sfrit, cine credeti c sta, roznd cu poft o lptuc mare ct el? Chiar iepurele alb. C avuseser grij s-l pofteasc la praznic, iar el nu putuse s nu primeasc o cinste att de deosebit.

Poveste Japoneza

Undeva pe coasta insorita a Japoniei intru-n sat de pescari traia maestrul Ogimura, tatal lui fusese mare maestru fierar si faurise in viata lui multe sabii pentru casa Shogunului. Ogimura era doar o palida umbra a tatalui sau, comertul cu sabii nu mai mergea asa ca Ogimura mai facea doar cutite... si profitand de numele tatalui sau care era un nume celebru si-a facut si o scoala de ucenici. Sigur ca inafara de a bea Sake si de a face cutite fara gust si cu design depasit ucenicii lui nu aveau ce invata de la el... dar ei erau mandrii ca se puteau lauda cu faptul ca sint ucenicii maestrului Ogimura. Pe cit era de lipsit de talent la produs cutite pe atat era de talentat la filozofie, se certase din cauza asta cu multi meseriasi, brutarului ii spusese ca daca ar fi cu adevarat brutar el ar cultiva si graul, ar face si faina si din faina paine.. asa cum face el cutitele... forjeaza fierul apoi il caleste apoi pune maner cutitului... Si brutarul cind a auzit una ca asta a lasat capul in pamant rusinat si a doua zi si-a dat jos de deasupra usii firma pe care scria brutar si a scris simplu.." Vand paine" La cateva zile Ogimura s-a intilnit in aceeasi locatie cu Honko tamplarul.. si l-a intrebat de ce isi zice tamplar daca el face o usa din lemn care nu e cultivat de el si apoi ai pune balamale si broasca tot care nu sant facute de el... Ogimura i-a zis ca adevaratii mesteri procedeaza la fel cum procedeaza el cand face cutitele... forjeaza fierul apoi il caleste apoi pune maner cutitului. Si Honco tamplarul a lasat capul in jos rusinat si dupa ce a mers acasa si-a dat jos de deasupra usii firma pe care scria ca e tamplar si a scris doar ca face unele parti din mobila... Ogimura era fericit, era convins ca nici unde pe lumea asta nu exista altcineva care sa faca cutite asa frumoase ca el, era sigur ca va venii o vreme cind in fiecare casa din Japonia va exista un cutit facut de el... de el singurul mare maestru din toata tara care isi facea cutitele integral. Nu avea mai mare bucurie decat atunci cind iesea din atelier cu un cutit nou dar care arata identic cu alte zeci care zaceau prin lazile din podul scolii lui de ucenici.... iar

ucenicii lui se mirau si se minunau ca si cind ar fi vazut ceva nemaiantalnit. Ogimura le facuse din capace de cutii de conserva aurii niste tablite pe care scrisese " Ucenic" si celor care il laudau mai tare le dadea drept rasplata cate o tablita, elevii lui le purtau aninate de gat cu mare mandrie, zilnic le frecau cu maneca camasilor ca ele sa luceasca... si se laudau cu ele in fata familiei si in fata celorlalti colegi care inca nu primisera... Doar ce-i care purtau la gat tablita din capac de conserva aveau marea onoare ca uneori sa primeasca de la Ogimura cite o lama careia trebuiau sa-i puna maner, trebuiau sa-si de-a toata stradania ca manerul sa fie cat mai rau lucrat si sa nu fie mai frumos decat cele facute de maestru... Daca din greseala era mai frumos Ogimura se supara tare..si il dadea pe nemernic ca exemplu in fata celorlalti ucenici, le explica ca este demodat si ca este gresit facut... si atunci toti ceilalti care nu aveau tablita aninata la gat sareau cu vorbe grele pe nesimtitul care indraznise sa supere pe maestru... in speranta ca Maestrul le va remarca daruirea si ca ii va lua nesimtitului tablita de la gat sa le-o dea lor... Era interesant sa vezi cum unii complet lipsiti de gust in ceea ce priveste designul unui cutit , si care nu tinusera in viata lor un cutit de calitate in mana criticau pe colegii lor talentati doar pentru ca sa ajunga la tablita aurita facuta din capac de conserva. Insasi Ogimura isi facuse o asemenea tablita dar mult mai mare pe care scrisese " Mare Maestru", si-o legase la gat cu un lant gros din aur la inceput..apoi l-a vindut pe Sake si tablita ajunsese legata cu o bucata de franghie pe jumate putrezita.... Dar Ogimura era la fel de mandru si zilnic le explica ucenicilor lui care e diferenta dintre un maestru si un ciuruc.... Ciurucul isi zice brutar dar face painea cu faina de cumparat.... Ciurucul isi zice timplar dar face o usa cu balamale de cumparat.... Ciurucul isi zice facator de cutite, dar face cutite cu lame facute de altii... Si cand zicea ultimul paragraf ucenicii lui toti lasau capul in jos rusinati. Doar Ogimura asi umfla pieptul cu mandrie si isi spunea in sinea lui ca este cel mai mare maestru din Japonia la facut cutite. Odata la 3-4 luni cind reusea sa vanda cate un cutit, Ogimura isi facea cite o diploma ori cite o medalie din capac de conserva si se autopremia pentru talentul sau.... si ucenicii lui ii priveau cu invidie peretii plini de diplome si de medalii si visau la vremea cind vor avea si ei titlul de maestru si se vor putea autopremia si ei cu puzderie de diplome si medalii facute din capace de conserva. Intr-o zi in satul de pescari in care traia marele maestru Ogimura a venit un alt mester cutitar. Ucenicii au venit la Ogimura si i-au spus despre sosirea in sat al noului mester ... Si Ogimura a inceput sa rada asa de tare incit s-a innecat cu Sake-ul de 16 ani vechime pe care tocmai il beia. Le-a explicat ca daca noul venit vroia sa fie recunoscut trebuia intii sa vina la el sa mai invete cum se fac adevaratele cutite... si apoi daca va fi demn va primii tablita aurita facuta din capac de cutie de conserva si odata cu ea titlul de ucenic...

Dupa cateva zile Ogimura era la micutul birt din port isi beia sake-ul zilnic iar ucenicii il urmareau uimiti cum da pe gat pahar dupa pahar... cind in birt intra si noul venit... se aseza la masa vecina cu masa lui Ogimura si comanda si el un Sake. Dupa citeva minute Ogimura se ridica de la masa lui si inconjurat de ucenicii sai se aseza la masa noului venit. Il intreba daca e adevarat ce zice lumea ca este mester si face cutite.. si noul venit incuvinta cu o miscare din cap... Atunci Ogimura il intreba daca stie ce inseamna sa fi maestru in productia de cutite, si ai explica ca el spre deosebire de ucenicii lui care doar pun manere la cutite el le forjeaza singur, tot singur le caleste si apoi le pune maner.... Noul venit se ridica in picioare si ii spuse lui Ogimura ca adevaratii maestrii isi scot singuri minereul din mina, apoi il pun in furnal si extrag metalul... si apoi il prelucreaza... asa cum face el.... Atunci ucenicii lui Ogimura facura ochii mari... noul venit era mult peste Ogimura... noul venit era cu adevarat maestru, el nu era doar un ciuruc care face cutite din metal obtinut de altii... el isi producea singur otelul... Noul venit se apropie de Ogimura si ii lua de la gat fringhia cu tablitza facuta din capac de conserva pe care scria "Mare maestru" si si-o puse el la gat... Ogimura se ridica nervos...dar vazu ca ucenicii nu ai sar in ajutor nici macar cu o vorba... Noul venit isi aranja mai bine la gat medalia facuta din tabla aurita de capac de conserva... apoi se indrepta spre usa inconjurat de ucenicii lui Ogimura care tocmai il paraseau ca sa urmeze un maestru de la care aveau intradevar ce invata... Ogimura se prabusii inapoi pe scaun.... avea ochii plini de lacrimi... crezuse atita timp ca este cel mai mare maestru din toata Japonia si acum tocmai realiza ca se inselase... ....Isi amintii de mama lui... ea il intrebase cu multi ani in urma de ce nu mai merge pe la ea ca doar ea il facuse... si Ogimura i-a explicat ca ea nu are dreptul sa se numeasca facatoare de copii ... atita timp cit avusese nevoie si de un barbat ca sa il faca.... pe el. Daca vrei sa te numesti facator s-au producator de ceva trebuie sa-l faci integral asa cum facea el cutitele de la lama pana la maner... i-a spus el. Si a privit spre mama lui asa cum privesti spre o vaca care s-a pierdut de cireada si te miri cum de e asa proasta.... Acum la fel se simtea si el.... marele maestru Ogimura... merse acasa leganandu-se pe drum si calcand nesigur, cind ajunse in casa isi arunca pe foc toate diplomele si medaliile facute din tabla de capace de conserva.... apoi deschise lazile pline cu cutite produse de el si ai paru rau ca ele nu vor ajunge in fiecare casa din Japonia si apoi din toata lumea.... Ramasese singur..nici un ucenic nu mai era langa el, acum aveau alt maestru... Ogimura bau repede citeva pahare de sake apoi se aseza jos pe rogojina de bambus si isi facu hara-kiri. A doua zi brutarul isi puse iar deasupra usei tabla pe care scria " Brutarie" si tamplarul pe cea pe care scria "Tamplarie" intelesesera ca doar Dumnezeu poate face un produs cu materiale exclusiv facute de el...oamenii nu pot... unii fac piese si altii din mai multe piese inchegate fac un nou produs dar asta nu inseamna ca unii sunt mai "maestri" si unii doar "ucenici" . Aceasta poveste a circulat mult timp printre turistii care vizitau o mica asezare de pescari din Japonia, era spusa de o batranica care sedea linga malul marii si care o

povestea zilnic celor care ii vizitau coliba ... dar nu indraznea sa spuna la nimeni ca ea este mama maestrului Ogimura... ii era rusine... ca adusese pe lume un asa fiu.

LITERATUR UNIVERSAL

Omul care nu voia s moar (poveste japonez)

Alte articole de Revista Limba Romn Nr. 3-4, anul XVIII, 2008 Pentru tipar

Acum muli, foarte muli ani tria un om pe nume Sentaro. Dei numele lui nsemna Milionarul, el nu era chiar aa de bogat, dar nici srac nu era. Motenise o mic avere de la tatl su i anume din aceasta i asigura existena. Pn la cei treizeci i doi de ani mplinii vieuise liber, fr griji i fr a munci. Dar, ntr-o zi, ca din senin, se abtu asupra lui gndul c ar putea s moar sau s se mbolnveasc i toat bucuria vieii pierise pentru el. i de ce omul nu ar putea s triasc cel puin cinci sau ase sute de ani fr s se mbolnveasc? se ntreba el n sinea sa. De ce oare veacul omului e att de scurt?.. Se mai ntreba dac ar putea s-i prelungeasc viaa att ct ar vrea, dac ar tri cu mai mult chibzuin. Cunotea povetile unor mprai din timpurile strvechi, care triser i pn la o mie de ani. Printre acetia fusese i frumoasa Prines Yamato. Ea, precum se spunea, trise vreo cinci sute de ani. Dar, dup aceast prines, nu se mai tia s fi trit cineva o via att de lung. Auzise de mai multe ori i povestea mpratului Shin-no-Shiko, unul dintre cei mai nzestrai i puternici conductori n istoria Chinei. Palatele cele mai mari i Marele Zid Chinezesc au fost construite de el. Era dintre acei care ar fi putut avea tot ce i-ar fi dorit din lume. Dar, cu tot norocul ce mereu l nsoea, toat bogia i splendoarea caselor n care locuia, nelepciunea consilierilor i gloria mpriei sale, el nu era pe deplin fericit, pentru c tia ntr-o zi va muri i toate astea vor rmne fr el. Shin-no-Shiko mereu se gndea la moarte: noaptea cnd se ducea la culcare, dimineaa cnd se trezea i toat ziua mprejur. Nicicum nu putea scpa de povara acestui gnd. O, ct de fericit ar fi fost, dac ar fi gsit Elixirul Vieii! Aadar, ntr-o zi, mpratul i-a adunat curtenii i i-a ntrebat dac i pot gsi Elixirul Vieii, despre care citise i auzise deseori. Jofuku, unul dintre curtenii mai btrni, i-a spus c departe, peste mri, este o ar numit Horaizan i 1 acolo i duc viaa nite eremii care cunosc secretul Elixirului Vieii. Oricine bea din acea licoare triete venic. i atunci, Shin-no-Shiko i-a poruncit lui Jofuku s mearg n ara Horaizan, s-i gseasc pe acei 2 sihatri i s-i aduc o sticlu cu elixirul magic. L-a urcat n cea mai bun jonc a sa, pe care a ncrcat-o cu nenumrate bijuterii i pietre scumpe, pentru a fi aduse n dar eremiilor. Jofuku a navigat spre trmul Horaizan i niciodat nu s-a mai ntors napoi la mpratul care att de mult l atepta. Din acele timpuri, se spune c fabulosul Horaizan ar fi Muntele Fuji, unde locuiesc sihatrii care cunosc secretul Elixirului Vieii i-l venereaz pe Jofuku ca pe un spirit protector al lor. Amintindu-i toate acestea, Sentaro se hotr s-i caute pe eremii i devenind unul dintre ei spera s obin licoarea dttoare de via venic. Casa i tot ce mai avea pe lng aceasta le ls n grija rudelor i porni n cutare. i mai aminti c, fiind copil, auzise c acei eremii nu locuiau doar pe Muntele Fuji, ci c ajunseser s se stabileasc aproape pe toate culmile cele mai nalte. Aadar, el porni la drum i strbtu toate regiunile muntoase. Urc pe vrfurile cele mai nalte, dar nu

gsi niciun sihastru. n sfrit, tot rtcind de mai multe zile printr-o regiune necunoscut, ntlni un vntor. Ai putea dumneata s-mi spui cam pe unde triesc eremiii care au Elixirul Vieii? l ntreb Sentaro. Nu... Eu nu am auzit de aa ceva niciodat, i rspunse vntorul. Dar, n schimb, i pot spune c prin prile astea bntuie un ho de mare faim. Se zice c ar fi capul unei bande de vreo dou sute de tlhari. Ciudatul rspuns al vntorului cumplit l supr pe Sentaro. El a neles c nu are niciun rost s mai piard timpul cutndu-i de unul singur pe acei eremii. Se hotr s mearg chiar atunci la altarul lui Jofuku, spiritul lor protector. i, ajuns la altar, s-a rugat apte zile, cerndu-i lui Jofuku s-i descopere calea spre eremiii care au ceea ce el caut att de mult. Pe la miezul celei de a aptea nopi, pe cnd Sentaro se ruga n templu, ua altarului se deschise i ntr-o raz de lumin, ca printr-o minune, apru nsui Jofuku. El l-a chemat pe Sentaro mai aproape i, cu o voce venit parc din naltul munilor, i-a zis: Dorina ta este una egoist i nu poate fi satisfcut cu uurin. Tu crezi c ai putea s devii eremit pentru a gsi Elixirul Vieii. Dar tii tu oare ct de grea este viaa unui sihastru? tii c el n-are voie s mnnce dect fructe, pomuoare i coaj de pin? Sihastrul trebuie s se ndeprteze de lume pentru ca inima lui s devin curat ca aurul i liber de orice dorin pmnteasc. Respectnd cu strictee aceste reguli, el nceteaz a mai simi foamea, frigul sau cldura, iar corpul lui devine att de uor nct poate fi dus de un cocor sau un pete, sau poate merge pe ap fr a-i uda picioarele. ie, Sentaro, i place viaa frumoas i comod. Dar nu-i place s munceti. Tu nu poi suporta nici cldura mare i nici frigul. Niciodat nu vei putea s umbli descul sau, pe timp de iarn, s ai pe tine doar o hain subire. Nu cred c ai avea rbdarea i puterea de a tri viaa unui eremit. Totui, ca rspuns la rugciunile tale, am s-i ofer ceva. Vei merge n ara Vieii Venice, unde nu exist moarte. Spunndu-i toate astea, Jofuku i ddu lui Sentaro un mic cocor din hrtie, care urma s-l duc n ara promis. Sentaro se mir mult. i atunci vzu cum, sub ochii lui, cocorul crescu att de mare, nct s-l poat duce pe spatele su. Pasrea i ntinse aripile, se nl sus n cer i zbur de-asupra munilor, spre mare. La nceput Sentaro era foarte speriat. Dar treptat se obinui cu iueala zborului. Au tot zburat i zburat mii de kilometri. Cocorul nu se opri nici pentru o clip s se odihneasc sau s mnnce, pentru c, firete, o pasre de hrtie nu avea nevoie de mncare. ns, lucru straniu, nici lui Sentaro nu-i era foame. Dup cteva zile de zbor au ajuns la o insul. Cocorul se ndrept mai spre centrul insulei i cobor. Imediat ce Sentaro se ddu jos, pasrea i strnse aripile, se fcu mic de tot i se ascunse n buzunarul stpnului su. Sentaro se uita n jur cu mirare, curios s vad cum este ara Vieii Venice. Fcu mai nti nconjurul insulei, apoi strbtu i un ora care se prea c ocup cam toat insula. Lucrurile erau ciudate i diferite de cele pe care le cunotea de acas. Att ara, ct i oamenii de acolo preau a fi destul de avui. Sentaro hotr s rmn i s locuiasc pentru nceput la un han. Proprietarul hanului prea a fi un om bun. Cnd Sentaro i spuse c ar vrea s locuiasc acolo, el i promise s-l duc la guvernatorul oraului i s-l ajute cu tot ce este necesar. i oferi chiar i o cas i Sentaro deveni locuitor permanent

al rii Vieii Venice. Chiar de la nceput descoperi c nici un tritor de pe insul nu cunoscuse vreodat ca cineva s moar sau s se mbolnveasc n ara lor. Cndva, demult, preoi venii din India i China le povestiser btinailor c ar exista undeva un frumos trm numit Paradis, unde fericirea i pacea umplu inimile oamenilor, dar pentru a ajunge acolo trebuie s treci neaprat prin moarte. De aceea, spre deosebire de Sentaro, locuitorii rii Vieii Venice, att cei bogai ct i cei mai sraci, n loc s fie nspimntai de moarte, visau la ea zi i noapte. Erau cu toii obosii de via prea lung i doreau s ajung n minunatul loc numit Paradis, despre care le povestiser acei preoi cu secole n urm. Pentru Sentaro lucrurile acestea preau de-andoaselea. El venise n ara Vieii Venice pentru a scpa de moarte, ns gsi pe insul oameni care, fiind sortii a nu muri vreodat, considerau totui moartea o binecuvntare. Ceea ce el credea pn atunci a fi duntor, acei oameni luau drept bun de mncat, iar ceea ce el obinuia s mnnce, ei respingeau. Cnd se ntmpla s vin negustori din alte ri, oamenii de pe acea insul nvleau nerbdtori s cumpere diferite otrvuri, pe care le nghieau lacom, spernd ca moartea s vin i s-i duc n Paradis. Dar dac acele otrvuri n alte pri duceau la moarte sigur, aici, n acest loc neobinuit, nu aveau niciun efect. Ba din contra, oamenii, care le nghieau n sperana s moar, descopereau n scurt timp c se simeau chiar mai bine. n zadar ncercau ei s-i imagineze cum ar fi moartea. Cei mai nstrii i-ar fi dat toi banii i toate bunurile pe care le aveau doar pentru a-i scurta viaa cu cel puin dou sau trei sute de ani. S triasc venic, fr nici o schimbare, era un adevrat chin pentru ei. n farmaciile de pe insul se gsea un medicament foarte solicitat, pentru c provoca, peste cteva sute de ani, o uoar ncrunire a prului i dureri nesemnificative de burt. Sentaro rmase uluit cnd vzu c petele scorpie-de-mare, care este foarte otrvitor, acolo se servea n restaurante printre cele mai delicioase bucate, iar vnztorii vindeau n strad sosuri fcute din 3 cantaride . Niciodat ns nu vzu pe cineva s se mbolnveasc dup ce a mncat acele bucate ucigtoare. Sentaro era sigur c niciodat nu va obosi de via i considera o prostie s-i doreti moartea. El era poate unicul om fericit de pe acea insul. i dorea s triasc mii de ani i s se bucure de via. Timpul trecea repede, ca o sgeat n zbor, pentru c era mereu ocupat cu treburi, de diminea pn seara trziu. Dar lucrurile nu mai mergeau la fel de bine ca la nceput. Suferise mai multe pierderi n afaceri. Iar de cteva ori ajunsese i pn la ceart cu vecinii si. Dup trei sute de ani ncepu i el s oboseasc de via i-i era dor s-i revad propria ar i vechea sa cas. i ddea bine seama c, orict de mult ar tri n aceast parte a lumii, viaa lui va fi ntotdeauna la fel. n dorina de a prsi ara Vieii Venice, Sentaro i aminti de Jofuku, acel care cndva l-a ajutat s scape de moarte. i ncepu s se roage sfntului s-l duc napoi, n ara sa. Nici nu-i ncheie bine rugciunea, c din buzunarul su sri cocorul de hrtie. Sentaro era nespus de mirat s vad c dup atia ani cocorul era acelai. Ca i acum muli ani, sub ochii lui, pasrea crescu i crescu, pn se fcu destul de mare pentru a-l duce n spate pe Sentaro. Cocorul i desfcu aripile i i lu zborul peste mare, ndreptndu-se spre Japonia ara lui Sentaro. Stranie mai este uneori i firea omului. Nici nu se desprinser bine de pmnt, c lui Sentaro deja i prea ru de ceea ce lsa n urm. n zadar ncerc s opreasc pasrea. Ea i continu zborul mii de kilometri deasupra oceanului. Dar, deodat, pe neprins de veste, ncepu o furtun i minunatul cocor de hrtie se umezi, se boi i

czu n mare. Odat cu pasrea se prbui n ap i Sentaro. ngrozit la gndul c ar putea s se nece, el strig rugndu-l pe Jofuku s-l salveze. Privi n jur, dar nu era nici o corabie. n timp ce se zbtea s se in deasupra apei vzu un rechin plutind spre el. Acesta se apropie i i deschise gura imens, gata-gata s-l nghit. Sentaro, nepenit de fric i simind c i-a venit sfritul, ip, rugndu-l pe Jofuku s-i dea scpare. i atunci... Sentaro se trezi de la propriul ipt i nelese c adormise n faa altarului n timpul lungii sale rugciuni. i ddu seama c toate acele aventuri extraordinare i nspimnttoare le trise doar n vis. Deodat, o lumin strlucitoare se ndrept spre el. n lumin apru un nger cu o carte n mn. El i spuse lui Sentaro: Am fost trimis de Jofuku. El, ca rspuns la rugciunea ta, i-a artat n vis cum este ara Vieii Venice. Pn i acolo, n vis, tu ai obosit de via i l-ai rugat s te readuc n ara ta natal, unde, precum tii, exist moarte. Tot n vis, Jofuku, pentru a te pune la ncercare, te-a lsat s cazi n mare i apoi a trimis un rechin s te nghit. i, iari, tu nu-i doreai s mori i ai cerut ajutor. Degeaba vrei s devii eremit sau s gseti Elixirul Vieii. Aceste lucruri nu sunt pentru cineva ca tine. Tu nu poi ndura o astfel de via. Cel mai bine pentru tine ar fi s te ntorci la casa printeasc, s munceti i s-i trieti viaa n continuare. S-i cinsteti mereu strmoii i s pregteti un viitor pentru copiii ti. Anume aa vei tri pn la adnci btrnee. Renun la dorina de a scpa de moarte, pentru c nici un om pe pmnt nu poate tri venic. n aceast carte, pe care i-o dau acum, vei gsi multe nvturi. Dac le vei urma, vei merge pe calea cea bun. i ngerul dispru. Sentaro, omul care nu vroia s moar, rmase s nvee lecia. Lu cartea i se ntoarse la casa printeasc, renunnd la toate dorinele sale fr rost i strduindu-se s duc o via aezat i cu folos. nvturile din acea carte, pe care i-o ddu ngerul, l-au ajutat s urmeze calea cea bun i s devin chiar fericit.

Note
1

Eremit persoan care duce o via singuratic, retras; sihastru, pustnic.

Jonc mic ambarcaiune rudimentar din lemn, cu mai multe catarge i cu pnze, folosit la transportarea mrfurilor i la pescuit.
3

Cantarid insect verde-aurie numit i gndac-de-frasin.