Sunteți pe pagina 1din 11
! ee Sop ORT. 2H9ER pag Youn. BISERICA IN SENSUL DE LOCAS SI DE LARGA COMUNIUNE IN HRISTOS = role to > ! Pr. Prof. Dr. D. STANILOAE L ‘Toate popoarele crestine au acclasi nume pentru locasul de inchi- nare si pentru larga comuniune a celor ce cred in Hristos, exprimind prin aceaSta legatura indisolubila intre ele. Noi romanii folosim ace- lasi nume de bisericd. Grecii foloseau pentru amindoud numele de ec- clisia, imprumutat si de popoarele latine din Occident. Popoarele germa- nice au pentru amindoud numele de Kirche, Church, si cele asemina- toare la alte popoate germanice, care derivd de la grecescul Kyriaki, jar acesta de Ja Kyrios ~ Domnul. Ele exprima prin acest nume in mod direct 2 atit locasul bisericesc cit si larga comuniune bisericeascd au ca temelie pe Domnul Hristos. Popoarele slave au pentru amindoua cuvintul Terkov, Terkva, care se pare cai e o prescurtare a cuvintului romanesc Bisericd, araétind c& au primit crestinismul in ambianta popo- rului roman. Poporul grec si popoarele latine folosesc un nume derivat de la Domnul (Hristos) numai pentru ziua invierii Lui: Kyriachi dominica. Leg&tura acestei zile cu Domnul Hiristos 0 indica si popoarele slave, nu- mind-o: voscresenie - inviere, ardtind prin acest nume direct cd ea e ziua invierii Domnului. Dar am putea spune cd si cuvintul bisericd, forma roméaneascd a lui basilica, implicd in el gindul la Domnul Hristos, ca fmpdrat, in sensul eminent al cuvintului. Caci cuvintul inseamna ca “locas, casa impiratului, iar ca comuniune, fmpdrdfia lui Hristos si im- plicit a Sfintei Treimi: a Tatdlui 9i a Fiului si a Sfintului Duh. Poporul grec, cele latine si germanice folosesc pentru sensul de comuniune al bisericii, pe lingd cuvintul ecclesia sau Kirche, si pe cel de Vasileia tou theou, de regnum sau Reich Gottes = impiaratie, Impardtia lui Dumne- zeu. far intrucit imparafia wi Dumnezeu a inceput si fie amuntata de Hristos si a venit odatd cu El, sau a luat fiinfé dupa invierea Lui, la Rusalii, prin coborirea Sfintuluj Duh, de cind cei ce cred in Tristos de- vin mostenitori ai acestei impdraffi, numirea regnum Dei, implica si ea(pe Hristos, ca si cea de Vasileia tou theou. Deci toate aceste numiri araté legdtura bisericii cu Domnul Hristos atit in sensul de locas cit si in cel de larg’ comuniune a celor ce cred in El. S-ar parea ci numai cuvintul grec ecclesia (in latina: ecclesia) nu cuprinde o referire la Hristos, Dar aceasta este numai o aparentd. Cuvin- tul grec ecclesia vine de la verbul ekhaleo, care inseamna chem pe cineva dintre alfii, sau fl chem de la o stare Ja alta. In Noul Testament el are ca subiect totdeauna pe Hristos. Cei chemaji de E] devin o comu- ORTODOXIA . 337 nitate a Lui, sau in El. Deci eclesia e gruparea, sau totalitatea celor che- maji de Hristos, ca sd vietuiascd in El. Locurile din Noul Testament in care se vorbeste despre aceasté chemare a lui Hristos, sau despre cei chemati la viata cea noud in El sint foarte numeroase. Nu ne oprim la chemarea apostolilor de cdtre Hristos, care a fost un eveniment decisiv in viata lor, nici la declaratia repetat& a sfintului apostol Pavel, ca el a fost «chemat» de lisus Hristos si ce intorsdtura radical a produs aceastd chemare in viata lui. El nu mai traia siesi, ci lui Hristos, ca de altfel tofi apostolii. Déin numai unele locuri despre chemarea celorlalti crestini de catre Domnul lisus Hristos. Sfintul apostol Pavel, declarind c& a fost chemat de catre lisus Hristos la apostolie, luind har ca s& aducd la ascultarea credintei toate neamurile, le spune adresantilor sai din Roma:’ «Intre care sintefi si voi chemaji ai lui lisus Hristos... iubiti ai lui Dumnezeu, chemafi sfinti» (Rom. I, 6—7). Sfintul apostol Pavel e constient c& el a fost chemat dintre Iudei, iar adresantii sdi dintre p&gini, ca si formeze fmpreund poporut lui Hristos (Rom. IX, 24). Chemarea s-a facut prin puterea harului (Gal. 1, 6, 15), printr-o atractie mai presus de fire exer- citata asupra omului. Ea se produce din puterea jertfei lui Hristos $i_cei chemati primesc prin chemare «fg&duinta mostenirii vesnice» (Evr. 1X, 15). Dar la implinirea acestei fagiduinte ajungem alergind spre ea ca spre finta noastr& finald, care e prin aceasta si o r&splat& a efortului care ni se cere odaté cu chemarea (Filip. ITI, 14). Aradtindu-ne prin che~ mare tinta spre care trebuie sa alerg&m si drumul pe care trebuie s& aler- gam spre ea, chemarea a fost si o scoatere a «noastra din intuneric Ja lu- mina cea minunaté a lui Hristos», Prin chemarea aceasta am devenit «o semintie aleasa, © preotie impardteasc&, neam sfint agonisit lui Dumne- zeu, ca sd vestim in lume bunatatile Celui ce ne-a chemat», pe care in parte Je avem de pe acum, iar deplin le vom primi in viata viitoare (1 Pe- tro 1, 9}. Tatd deci cd si termenul greco-latin de ecclesia implica in sine pre- zenja si harui Jui Hristos. $i desi el se referd in mod direct la biseric& in inteles de comuniune, el s-a extins inca din timpul Noului Testament si la biserica in sensu) de locas. In sensul de locas intrebuinteazd sfintul spostol Pavel cuvintul ecclesia cind cere femeilor «s& tac& in bisericd» {1 Cor. XIV, 33-35). In acelasi inteles este folosit de sfintul apostol Pavel cuvintul in I Cor. XI, 18 (in versiunea romaneasc& a Noului fes- tament din 1978 cuvintul ecclesia e tradus nu cu «biseric&», ci ca in’ tra- ducerile neoprotestante, cu «adunare», neintelegindu-se ci cuvintul ec- clesia implica prezenta si lucrarea lui Hristos, cum are loc in locasul bisericesc, deci nu se refera la o adunare in indiferent ‘care infeles). C&ci e opust caselor particulare : «N-aveti, oare, case ca s& Inincati si sA beti? Sau dispretuifi biserica (evident c& e vorba de bisericd in sens de locas) lui Duinnezeu? E clar c& nu e vorba numai-de dispretuirea unei «adunari» omenesti, ci de dispretuirea unui locas in care e prezent Hristos, Care se aduce jert{a in el. C&ci urmeazé descrierea jertfei eu- har'stice. Sensul de locas il are cuvintul ecclesia (biseric&) si in Col IV, 16, unde sfintul apostol Pavel cere s& se citéasc& epistola sa si in «Biserica din Laodiceea». Desigur epistola avea s& se citeasci in fafa 338 1 ORTODOXIA comunitafii din Laodiceea, dar in fafa comunildlii adunate nu in indi- ferent care casa, ce ar putea fi dispretuitd, ci intr-un locas al Ju: Dum- nezeu, care nu trebuie dispretuit. Dar sfintul apostol Pavel leagu strins biserica in sonsul de locas nu numat cu biserica in sensul de larg comuniune in Hristos, raspindita pretutindeni unde sint credinciosi in Hristos, ci si cu comunitatea ce se adund inléuntrul ei ca locas. Legatura intre biserica in sensu! de toca si biserica i1 sensul de comuniune rdspinditd pretulindeni o arald stin- tul apostol Pavel alternind folosirea cuvintului in cele doua sensuri, jar leg&tura bisericii ca locas cu biserica in sensul de comunitale adtinala inl&untrul ei o arata in locurile in care spune : «salulafi Bisctica din casa Nynfei» (Col. IV, 15), sau: «salutafi pe Prisca 91 Achila... si biserica din casa lor» (Rom. XIV, 10); sau: «har si pace Bisericii din casa ta» {Filimon, 2). Desigur nu saluta locasul in sine, ci comunitatea, dar comu- nitatea se aduna in acelasi locas. Intocmai.ca sfintul apostol Pavel, tot asa si cresimii de azi, cind rostesc in diferilele lor limbi cuvintul biserica, subinteleg preventa st lucrarea Domnului lisus Hristos in ea, fie cd vorbesc de locasul biser- - cesc in care se adund comunitatea locald a celor de acceasi credinta, fie de larga si continua comunine bisericeasca. Prezenja im Tiristos este atit de subinteleasd in cuvintul Bisericd, incit crestinii care trdiesc . credinfa in realitatea ei spiritualad concretd, cind zic, in oricare din lim- bile lor nafionale, bisericé, se gindesc in primul rind la locasul bisert- esc, pentru ca in el primesc nemijlocit pe Ifristos, pe Care cei mai t- trodusi in sensul teologic al Biscricii It vad mai mult in larga comu- uiune a celor ce cred in El. De fapt, dacd Hrislos n-ar fi prezent si nu S-ar comunica in locagul bisericesc, unde se aduna comunitatea locala, n-ar fi prezent nici in larga comuniune bisericcascé, Hristos este pre- zent in cea din urma, pentru c&é Acelasi e prezent in modul cel mai accentuat si mai rétor in locasulile bisericesti locale ale ei. Daca Hristos nu s-ar aduce jertfa in locasurile biscricesti, daca nu S-ar impartasi in ele prin trupul si singele Sau jertfite si prin harul tu- turor Tainelor, membrjlor comunitafii din fiecare locas, El n-ar fi pre- zent si lucrator in larga comuniune bisericeascd. De aceea credinciosii simpli au dreptate sa injeleaga in primul rind prin biserica locagul in care sé intilnesc cu Hristos si-L primesc pe El. De fapt noi vedem ca 9i° sfintul apostol Pavel cd nici comunitatea nu poate fi desparjita de lo- cag, nici locasul de comunitate, si nici amindoud de larga comuniune bi- sericoascd, C&ci in toate aplicirile, Biserica are drept viati a ei pe Hristos, pornind de la comunitatea unita cu Hristos in locasul bisericesc. Denominatiunile crestine ou pardsil cuvintal de biserica pentrn lo- as nu numai ca numire, ci gi ca sens cere unplica presenta lai Hristos in acest locas. Aceasia pentru ca au pardsit credinja ca pe Hristos II primesc prin Taine, cd Taincle sint mijloacele prin care Se impartayeste comunitafii, intr-un locas sau cltul, Iristos. Ei eu inlocuit biserica cu ” «casa dé adunare», rol pe care il poate avea orice fel de casé. Hristos mu e mai prezent, pentru ele, in locasn] biscricese decil in orice alt fol *

S-ar putea să vă placă și