3.000 OK. 5-H Ge
PROBLEME INTERCONFESIONALE
—_ ~~,
yy Wd.
DINAMICA CREATIEI IN BISERICA *
de Pr Prof. D STANILOAF
Realitatea unei dinamici a creatiei in Bisericé se bazeaza inainte
de toate pe legdtura evidentd a credinciosilor din Bisericad cu lumea
in general.
Oamenii Bisericii tinzind spre plindtatea lor vesnicdé in Dumnezeu,
stiu cé ei nu vor obfine aceasta plindtate, asteptind cu o speran{a pa-
siva sfirsitul vietii pamintesti. Ei stiu cé pentru a objine aceasta plind-
tate la sfirsitul vietii pamintesti trebuie sa se miste spre desdvirsirea
for spirituala, iar aceasta implica imbundtatirea_relafiilor Feu cel-
lalti oameni, indiferent dac& aceia apartin sau nu BiSericii. lar aceasta
contribuie la ameliorarea relafiilor tuturor oamenilor in general.
Crestinii mdnincd aceeasi piine cu ceilal{i oameni 91 deci muncese
impreuna pentru pregatirea ei: ei folosesc aceleasi cuvinte si prin ele
exprima 9i trezesc acelasi fond de sentimente $i de aspiratii umane spre
mai bine. Existé un teren comun, mai precis un dinamism comun intre
e1 si ceilalfi oameni. Si intrucit acest dinamism este impus de natura
jor creataé si de creatie in general, iar creatia este opera lui Dum-
nezeu, ceilalti oameni, desi sint in afaré de Biserica, nu sint in afara
de Dumnezeu. Faptul ca crestinii stiu ca piinea, desi pregatita de oameni
in comun, este darul lui Dumnezeu si-l muljumesc pentru ea, si faptul
ca ei stiu cé aspiratiile lor spre mai bine sint aspiratii spre Dumnezeu,
sustinute de Dumnezeu, nu slabesc constiinta legdturii lor cu ceilalti
oameni, ci din contra. Caci ei constaté cd intarind relaliile Jor de slu-
jire cu _ceilalji oameni si folosind lucrurile in acest scop, fiinta lor si
.acelorlalti oameni si chiar lucrurile_ devin in general transparente pen-
tru Dumnezeu, chiar daca prinire oamenj unii conserva opacitatea lor
pentru razele iubirii Lui. De fapt, comunicarile intre oameni patrunse
de iubire, participarea_unora la suferinjele altora, fac $i pe unii si pe
altii, sau pe unii pentru alfit” “fiembrane transparente ale
care pentru_crestini este Dumnezeu. A‘ Aceasta ajuta Biserica sa
ca pe un fapt de experien{a punctual éi de doctrind ci miscarea creatiei
este o miscare intipdrita de Dumnezeu pentru inaintarea ci spre El si
cd in masura in care aceasta miscare isi sporeste calitatea sa naturala
de miscare spre bine, ea apropie creatia de Dumnezeu.
Acest fapt intaéreste in Bisericé vointa de a raémine intr-o solidari-
tate cu miscarea lumii, aducind contributia sa la perfectionarea miscarii
* Referat finut la congresul teologie: ortodoxe de la Atena (august 1976).282 ORTODOXIA
lumii. $1 aceasta da Bisericii o noua convingere ca ea se migca, pentru
4 lumea se misca in general si pentru ca mipcarea creatiei si a ei insdsi
este voita de Dumnezeu.
1. Interpretarea patristicd a miscdri creafier ca miscare spre Dum-
nezeu, imprimata in ea de Dumnezeu.
Giinmrcvtasi Marturisitorulja pus in evidenta sensul pozitiv al
miscarii lumii impotriva origenismulu: platonizant, care considera miz-
carea ca un etect al cdderu spiritelor din pleroma preexistenla aces-
ter jumi. Dupa et, migcarea igh ate. orginea in actul creator al lui Dum-
neze' Creates, .ajunge
i la odiina.m plenitudinea lui Dumnezeuw. Nu prin iesirea din’ miscare
se_ajunge in Duimnezeu, ci prin miscare Miscarea are un -caracter
creational si ca atare o origine yi o finalitate divind. «Cdci loate cele
ce au fost tacute primesc miscarea, nefiind miscare si putere prin ele
insesi. In consecintaé daca existentele rationale au fost facute, fara in-
doiala ca ele sint tinute si in miscare, pentru taptul ca ele exista... spre
scopul lor, pentru a ajunge la entenfa lor cea bund. Caci tinta lor
finala {zo czkos) este de a fi in Cel ce este existenta buna eterna...
acesta este Dummezcu, care este alit Daruitorul existenfei cit $i Darui-
torul existentei celei bune ca inceput $i ca finla finala»
Precizind si mai mult originea si tinta dumnezeiascd a miscarii, Sfin-
iul Maxim Marturisitorul vede in toate creaturile chipurile ratiunilor
divine, care ca atare se gdsesc sub impulsul actiunii lor. Toate aceste
chipuri au originea lor in ratiunile divine care formeazad in Logosul
dumnezeiesc o unitate si prin impulsul si atractia ratiunilor divine,
adica in Logosul insusi; ele inainteaza ca niste linii spre aceasta
unitate, imbogatite cu o mare eaperien{é, imprimataé in plasticitatea
lor consistenta pe care au primit-o prin creatie si au transfigurat-o
prin penetrarea lor de catre Dumnezeu. Ele inainteazé spre aceasta
unitate ca spre centrul unui cerc care a fost $i punctul lor de
plecare. «Cele multe care s-au distantat intre ele prin natura, tind
sa ajungé la Unul, prin convergenta lor spre natura unica a oame-
nilor, ca sa fie Dumnezeu totu! in toate, cuprinzindu-le pe toate si
enipostaziindu-le in El» (navea neprdaBiy xai évorosrqoas év Sant) 2, fiind
in toate ca sufletul care tine unificate madularele trupului *.
Prin dinamismut lor creaturile nu-si pierd identitatea, ci trec de
la o fazd la alta in cursul des&virsirii sau al deteriorarii lor. Sfintul
Maxim Marturisitorul numeste identitatea lor indestructibild ratiune, in
‘timp ce fazele trecerii in bine sau in radu, moduri (xpéxo) Fazele bune
ale creaturilor constiente, adicé ale oamenilor le numeste si virtuti.
Inaintind din treapta in treapta, persoanele umane crestine.vor de-
veni unele transparente altora Si lucrurile transparente persoanelor. Caci
‘in centrul in care ajung se afla infinitatea care hraneste fara sfirsit tota-
litatea lor intr-o armonie desdvirsité. E un fapt care poate fi trait deja
in aceasta viata de cdtre aceia care fac evidenté umanitatea lor mai
adinca si mai autentica.
1. Ambigua, PG., 91, 1073 2 Ibidem, cot {081 C. 3 thidem, col. 1100 DORTODOXIA 283
Caracterul dinamic al ratiunilor divine ale céror chipuri au_primit
o consisten{aé plasticizata in lucrurile lumii, a fost exprimata inainte
de Sfintul Maxim Marturisitorul de cadtre Dionisie Areopagitul prin ter-
menul inaintarii Atoare (ayadorotoi psodo:). Prin aceste ina-
intari Duneabiiese-din-Sineiasus) prin _lucrdrile Sale bincfacatoare
nu_numai in_crearea jucrurilor, ci si a persoanelor, care »int chipurile
subiectul Su! i. Si Dummézeu confiliud aceste inaintan
$i in conservarea $i actiunea Lui cirmuitoare, Caci aceste inaintar: nu
sint numai iesiri ale lui Dumnezeu din Sine insusi prin bunatate, ci
si lucrari care inainteaza cu persoanele si cu lucrurile, sau se proiec-
teazd inaintea persoanelor si lucrurilor, atragindu-le dupa ele, sau im-
primind si persoanelor si lucrurilor o miscare de inaintare. Din cauza
aceasta Sfintul Maxim foloseste si el pentru a exprima caracteru! dinamic
al rafiunilor divine ale creaturilor termenul inaintari (ss0%:j) al Tur
Dionisie Areopagitul 4.
Aceste inaintari sint binefacdtoare caci orice inaintare nealterata
a unui spirit constient este o inaintare spre bine. Fiecare vrea prin pro-
gres binele, chiar dacd pacatul sau constiinta restrinod face ca binele
ales sA nu fie un bine adevarat. Numai binele atrage; numai el pune
fiecare fiinté constienta in miscare. Aceasta este cauza pentru care si
raul se ascunde sub masca binelui, sau cauta o justificare printr-un bine
aparent. Aceasta aratd cd exista o forta constienté suprema a binelui
care a imprimat si fiintelor constiente create miscarea spre bine, atra-
gindu-le spre ea. Pentru aceasta lumea se araté nu numai ca aflindu-se
in miscare, ci si ca ndzuind prin miscare spre bine. Binele este prin el
insusi progresiv, expansiv, sau sustine expansiunea si progresul, sau con-
duce spre bine cele ce nu sint inca intr-un bine deplin. Pentru ca binele
este plenitudinea fiinfei supreme, sau aspiratia spre plenitudine a fiin-
telor nedeplin realizate. ~
Sfintul Grigorie Palama vede si in termenul xpcos:spoi, alternat de
Dionisie Areopagitul cu termenul