Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Aplicarea externa a hreanului este de obicei mai eficienta decat tratamentele cu hrean de uz intern.
cataplasma cu hrean. Se pun intr-un vas: 2 linguri de faina de hrean, 2 linguri de faina de seminte de in. Se adauga apa si se amesteca foarte bine, pana cand se formeaza o pasta. Aceasta se inveleste in tifon si se aplica pe locul afectat vreme de 1 ora. In cazul sinuzitei, se aplica cataplasma pe zona fruntii atat timp cat este suportata hrean ras. 2-3 lingurite de hrean ras se invelesc in tifon si se aplica la radacina nasului sau pe frunte. Se tine pana apare senzatia de arsura pe piele
sirop de hrean. O radacina de hrean data prin razatoare, amestecata cu 4 linguri de miere, se lasa cateva minute la macerat. Se strecoara si se obtine siropul crud. Resturile ramase se pun la fiert cu putina apa (cat sa le acopere). Dupa fierbere, se strecoara prin presare, se lasa sa se raceasca, apoi se amesteca impreuna cu siropul crud. Se iau trei linguri pe zi. Se recomanda in cazul astmului, bronsitei cronice, afectiuni ale cailor respiratorii medii si inferioare in general. tinctura de hrean. Radacinile de hrean se dau printr-o razatoare mica, dupa care se pun intr-un borcan pana se umple o treime, restul completandu-se cu alcool alb alimentar de 80 de grade. Dupa 8 zile se strecoara, presand amestecul printr-un tifon. Se ia o jumatate de lingurita de 3-4 ori pe zi pentru tratarea tusei, guturaiului, gripei. Alte indicatii: tratament adjuvant in anemie, anorexie, tratamentul simptomatic al infectiilor urinare, atonii digestive, gastrite hipoacide.
Efecte secundare si contraindicatii: Hreanul aplicat extern poate cauza inrosirea pielii si iritatii. Protejati pielea cu o crema hidratanta aplicata inainte cu cel putin un sfert de ora, intr-un strat consistent. Hreanul ca tratament de uz intern ar trebui evitat de persoanele care sufera de hipotiroidie, hemoroizi, afectiuni cardiace si afectiuni renale.