INTELIGENTA EMOTIONALA.

IMPLICATII PSIHOLOGICA DIN MEDIUL MILITAR

ASISTENTA

ASISTENTA.PSIHOLOGICA SI.PSIHOTERAPIE. INTELIGENTA.EMOTIONALA.IMPLICATII.N.ASISTENTA.PSIHOLOGICA DIN.MEDIUL.MI LITAR Psiholog.principal.Ioan.Culita*, psiholog Maria Neda** INTRODUCERE

Multa vreme psihologia nu a stiut aproape nimic despre mecanica emotiilor. n ultimii 20 de ani, n urma progreselor neurobiologice s-a nteles mai clar felul cum functioneaza emotiile, acest lucru aducnd n prim plan noi remedii pentru crizele emotionale colective. n viata de zi cu zi, oamenii cu un Q.I. ridicat s-a ntmplat sa nu faca fata greutatilor n timp ce altii cu un Q.I. modest sa se descurce surprinzator de bine. Factorul care face diferenta dintre ei se pare ca este adesea capacitatea numita inteligenta emotionala, care include autocontrolul, zelul, perseverenta si capacitatea de automotivare. Toate aceste aptitudini pot fi insuflate copiilor (deci pot fi nvatate), fapt care da o sansa mai mare de reusita n viata individului, independent de potentialul intelectual primit pe linie genetica. n lumea de azi inteligenta emotionala poate fi un element esential al legaturii dintre sentimente, caracter si instincte morale. Cei care sunt sclavii impulsurilor (cei lipsiti de autocontrol) au mult de suferit din punct de vedere moral. Capacitatea de a controla impulsurile sta la baza vointei si a caracterului, iar radacina altruismului se gaseste n empatie (capacitatea de a citi emotiile celorlalti). Exista dovezi ca sentimentele sunt cele mai importante resurse cu care este nzestrata fiinta umana; ele ne dau constiinta de sine, nevoia autoconservarii, ne ajuta sa ne cunoastem pe noi nsine si pe ceilalti, ne spun care sunt lucrurile esentiale n viata. Majoritatea oamenilor, ca urmare a educatiei primite sunt predispusi sa venereze intelectul si sa desconsidere emotiile. Dar, orict de inteligenti am fi, fara o constientizare a emotiilor noastre, fara o recunoastere si evaluare a sentimentelor si fara un comportament pe masura acestor sentimente nu putem avea relatii armonioase cu ceilalti oameni, nu ne vom putea croi un drum n viata. Se poate spune ca atunci cnd, instinctiv, ascultam ce ne spune inima nu gresim cu nimic, desi avem senzatia ca procednd astfel gresim. CREIERUL EMOTIONAL Emotiile ne calauzesc n nfruntarea situatiilor dificile si a ndatoririlor mult prea importante pentru a fi lasate n grija intelectului: primejdia, o pierdere dureroasa, perseverarea n atingerea

unui scop n ciuda frustrarilor, legatura cu un partener de viata, cladirea unei familii etc. Fiecare emotie ne da impulsul de a actiona ntr-o directie distincta, fiecare ne indica directia cea buna n rezolvarea situatiilor problematice si cum aceste situatii s-au repetat mereu n decursul istoriei evolutiei noastre s-a format un repertoriu emotional imprimat n structura nervoasa ca niste tendinte automate, nnascute ale sufletului omenesc. De multe ori, la bine si la rau, inteligenta poate sa nu mai aiba nici o importanta, atunci cnd sentimentele i iau locul. Aceste reactii emotionale sunt gravate n sistemul nostru nervos, deoarece pentru o lunga si cruciala perioada din preistoria umana au asigurat supravietuirea. Totusi, n zilele noastre, ca urmare a realitatilor sociale aparute cu repeziciune, evolutia nu mai tine pasul cu ceea ce se ntmpla n jur. A aparut o inadecvare a reactiilor emotionale la situatiile concrete. Ca urmare societatea a trebuit sa emita si sa ntareasca anumite legi pentru a putea stapni excesele emotionale, care altfel ar fi fost mult prea nesabuite, caci nu rareori ne confruntam cu un repertoriu emotional modelat de nevoile imediate. n esenta emotiile sunt impulsuri care ne determina sa actionam, sunt planuri imediate de abordare a vietii, planuri pe care le avem nnascute. Fiecare emotie joaca un rol unic, fiecare pregatind corpul pentru o reactie diferita. nclinatiile biologice de a actiona sunt modelate si de experienta de viata si de cultura a noastra. Cu timpul, amenintarile care au creat reactiile noastre emotionale att de pretioase pentru supravietuire au nceput sa fie stapnite, dar a nceput sa dispara si armonia partilor repertoriului nostru sentimental. Avem de fapt, doua minti, una care gndeste si una care simte. Aceste doua moduri fundamental diferite de cunoastere interactioneaza pentru a crea viata noastra mintala. Cele doua minti actioneaza de cele mai multe ori n strnsa armonie (desi sunt facultati semi-independente), mpletindu-si caile att de diferite pentru a ne calauzi prin lume. Cunoasterea felului n care a evoluat creierul ne ajuta sa ntelegem puterea pe care o au emotiile asupra gndirii. De-a lungul evolutiei creierul a crescut de la baza spre vrf, centrii superiori dezvoltndu-se mai trziu ca o prelucrare a celor de jos, mult mai vechi. Creierul primitiv nu ajuta la gndire sau la nvatare, el este programat dinainte sa regleze functionarea corpului ca atare si sa reactioneze pentru a asigura supravietuirea. Din forma cea mai veche primitiva, trunchiul creierului, au aparut centrii emotionali, deci a existat un creier emotional cu mult nainte sa existe cel rational. Cea mai veche radacina a vietii noastre emotionale sta n simtul olfactiv (lobul olfactiv), deoarece, n vremurile primitive, mirosul era un simt de o importanta capitala pentru supravietuire. Ulterior, a aparut la primele mamifere sistemul limbic sau creierul

emotional, dispus n jurul trunchiului cerebral si care pe masura evolutiei si-a rafinat doua instrumente extrem de eficiente: nvatatul si memoria. La om s-au dezvoltat emisferele cerebrale si neocortexul, care reprezinta creierul rational. Acesta a reusit sa asigure o mai buna adaptabilitate si supravietuire prin crearea de strategii si planificari pe termen lung, a permis nuantari n viata emotionala. Datorita faptului ca zonele emotionale sunt radacina de la care s-a dezvoltat noul creier, acest lucru da o putere enorma centrilor emotionali, putnd astfel sa influenteze restul creierului- inclusiv a centrilor nervosi. n unele situatii, un anumit centru din creierul limbic declara ca este vorba de o urgenta, concentrnd tot restul creierului asupra acestei realitati care nu sufera amnare. Apare astfel un blocaj, declansnd o reactie dramatica (o explozie emotionala) nainte ca neocortexul, creierul care gndeste, sa reuseasca n acel timp scurt sa analizeze ce se ntmpla si sa hotarasca ce e de facut. Aceasta preluare a controlului si are originea n nucleul amigdalian, un centru al sistemului limbic (considerat ca sediu al vietii emotionale), denumit magazin al memoriei emotionale (D.Goleman).Acest nucleu actioneaza la nivelul memoriei afective, fara nucleul amigdalian viata este lipsita de sens personal. S-a descoperit ca n momentele n care reactia impulsiva o copleseste pe cea logica, nucleul amigdalian are un rol crucial. El este un fel de santinela psihologica, ce nfrunta toate situatiile, toate perceptiile si care n situatiile de criza trimite semnale catre toate partile importante ale creierului ducnd la reactii de aparare. Mai mult, el primeste informatii directe de la simturi prin intermediul unui grup mic de neuroni care face legatura cu talamusul, lucru care i permite sa aiba o reactie nainte ca ele sa fie nregistrate complet de catre neocortex. Se poate spune ca emotiile noastre au o minte proprie, una care sustine puncte de vedere independent de mintea noastra rationala. n creier exista doua sisteme de memorie, unul pentru faptele oarecare si unul pentru cele cu ncarcatura emotionala Reactiile care apar ca raspuns la o situatie prezenta ce seamana cu ceva din trecut poate sa nu fie adecvata, deoarece apare naintea unei confirmari complete. Drumul direct pe care se transmite mesajul senzorial de la talamus la nucleul amigdalian permite reactii rapide si optiuni care economisesc cteva fractiuni de secunda cruciale n reactia fata de pericol. Formatiunea corticala cu rol n temperarea reactiilor emotionale prea puternice este cea a lobilor prefrontali: cel stng este comutatorul care stinge emotiile tulburatoare, iar cei drepti sunt locul unde se gasesc sentimentele negative precum frica si agresivitatea. Exista o permanenta influenta ntre sistemul limbic si neocortex care se poate concretiza ntr-o colaborare sau dimpotriva. Astfel, emotiile conteaza ntr-un rationament, capacitatea emotionala ne calauzeste

hotarrile de moment asa cum si creierul gndirii joaca un la nivelul emotiilor, mai putin n momentele cnd acestea control. Intr-un fel avem doua creiere, doua minti si doua feluri cea rationala si cea emotionala, iar felul cum reusim determinat de ambele. DEFINIREA SI CARACTERIZAREA EMOTIONALE

rol conducator scapa de sub de inteligenta: n viata este INTELIGENTEI

Termenul inteligenta emotionala a fost formulat pentru prima data ntr-o teza de doctorat, n S.U.A., n 1985, de catre Wayne Leon Payne care considera ca aceasta este o abilitate care implica o relationare creativa cu starile de teama, durere si dorinta. D. Wechsler a remarcat ca adaptarea individului la mediul n care traieste se realizeaza att prin elementele cognitive, ct si prin cele non-cognitive. Aspectele non-cognitive ale inteligentei include factori de ordin afectiv, personal si social, fiind esentiale pentru reusita n viata a individului. Studiile privind inteligenta emotionala sunt relativ recente, ele debutnd n jurul anilor 90. S-au conturat trei mari directii n definirea inteligentei emotionale, reprezentate de: John D. Mayer si Peter Salovey; Reuven Bar-On; D.Goleman. 1. Mayer si Salovey (1990, 1993) considera ca inteligenta emotionala implica: abilitatea de a percepe ct mai corect emotiile si de a le exprima; abilitatea de a accede sau genera sentimente atunci cnd ele faciliteaza gndirea; abilitatea de a cunoaste si ntelege emotiile si de a le regulariza pentru a promova dezvoltarea emotionala si intelectuala. Prin aceasta definitie autorii evidentiaza interconditionarile pozitive ntre emotie si gndire. 2. Reuven Bar-On, doctor la Universitatea din Tel Aviv, n 1992, a stabilit componentele inteligentei emotionale grupate astfel: a) Aspectul intrapersonal constientizarea propriilor emotii; optimism (asertivitate) ; respectconsideratie pentru propria persoana; autorealizare; independenta. b) Aspectul interpersonal empatie; relatii interpersonale; responsabilitate sociala. c) Adaptabilitate rezolvarea problemelor; testarea realitatii;

 flexibilitate. d) Controlul stresului toleranta la stres; controlul impulsurilor. e) Dispozitie generala: fericire si optimism. Acesti cinci factori, componente ale inteligentei emotionale (I.E.) se evalueaza prin teste specifice. Suma punctelor obtinute la aceste teste reprezinta coeficientul de emotionalitate, Q.E. Dupa cei doi autori, n cadrul inteligentei emotionale sunt incluse urmatoarele capacitati grupate n cinci domenii : constiinta de sine a propriilor emotii : introspectia, observarea si recunoasterea unui sentiment n functie de modul n care ia nastere; stapnirea emotiilor: constientizarea elementelor care stau n spatele sentimentelor, aflarea unor metode de a face fata temerilor, anxietatii, maniei si supararilor; motivarea interioara : canalizarea emotiilor si sentimentelor pentru atingerea unui scop, nsotita de controlul emotional, care presupune capacitatea de a reprima impulsurile si de a amna obtinerea gratificatiilor, recompenselor; empatia: capacitatea de a manifesta sensibilitate si grija fata de sentimentele altora, persoana fiind n stare sa aprecieze diferentele dintre oameni; stabilirea si dirijarea relatiilor interumane: se refera la competenta si aptitudinile sociale, persoana fiind n stare sa cunoasca, sa analizeze si sa controleze emotiile altora. 3. A treia directie n abordarea inteligentei emotionale este reprezentata de D. Goleman (1995). A fost preocupat de studiul creierului, creativitatii si comportamentului. n viziunea acestuia, constructele ce compun aceasta forma a inteligentei sunt : constiinta de sine ncredere n sine; auto-controlul dorinta de adevar, constiinciozitatea, adaptabilitatea, inovarea; motivatia dorinta de a cuceri, daruirea, initiativa, optimismul; empatia a-i ntelege pe altii, diversitatea, capacitatea politica; aptitudinile sociale influenta, comunicarea, managementul conflictului, conducerea, stabilirea de relatii, colaborarea, cooperarea, capacitatea de lucru n echipa. D. Goleman si-a formulat definitia inteligentei emotionale pe baza lucrarii lui Mayer si a lui Salovey din 1990. Acestia si-au actualizat definitia data inteligentei emotionale n cartea din 1997 (n care vorbesc despre interactiunile dintre emotionalitate si rationalitate). Steve Hein (1996) ncearca o prezentare a inteligentei emotionale pe baza consultarii celor mai recente lucrari. Cartea sa din 1996 ofera cteva definitii alternative (asemenea celorlalti autori care au adaugat propria lor contributie"confuziei" referitoare la inteligenta emotionala). Inteligenta emotionala nseamna:

 sa fii constient de ceea ce simti tu si de ceea ce simt altii si sa stii ce sa faci n legatura cu acestea ; sa stii sa deosebesti ce-ti face bine si ce-ti face rau si cum sa treci de la rau la bine ; sa ai constiinta emotionala, sensibilitate si capacitate de conducere care sa te ajute sa maximizezi pe termen lung fericirea si supravietuirea. Componentele specifice inteligentei emotionale au fost preluate din lucrarile lui Mayer si ale lui Salovey : constiinta de sine ; sa fii cunoscator din punct de vedere emotional; capacitatea de a fi empatic; capacitatea de a lua decizii ntelepte; capacitatea de a reusi sa-ti asumi responsabilitatea pentru propriile emotii. n prezent, exista un dezacord daca inteligenta emotionala e mai mult un potential nnascut ori daca reprezinta un set de abilitati, competente sau ndemnuri nvatate. Goleman (1998) sustine ca "spre deosebire de gradul de inteligenta, care ramne acelasi de-a lungul vietii sau de personalitate care nu se modifica, competentele bazate pe inteligenta emotionala sunt abilitati nvatate". Cu alte cuvinte, n opinia acestuia, orice om si poate ridica gradul de inteligenta emotionala prin educatie si exercitii, dar unele componente ale inteligentei emotionale sunt tratate ca nsusiri de personalitate si deci nu s-ar putea modifica pe parcursul vietii individului. Ridicarea nivelului inteligentei emotionale si a "culturii emotionale" presupune, dupa S.Hein, parcurgerea mai multor etape (faze). n prima faza este necesara identificarea propriilor emotii, unde este recomandabila folosirea listei de cuvinte care desemneaza sentimente (lista ntocmita de Hein). Apoi urmeaza faza de asumare a responsabilitatii pentru emotiile identificate. Etapele urmatoare sunt din ce n ce mai grele, presupunnd nvatarea compasiunii si empatiei si ncercarea de a le aplica n practica zi de zi. Ca elemente ajutatoare, autorul recomanda citirea ct mai multor lucrari despre emotii ("n primul rnd cele scrise de el"), gasirea unui loc sigur (de exemplu, un jurnal personal) pentru exprimarea adevaratelor sentimente, lecturarea a numeroase carti si vizionarea filmelor de factura emotionala, etichetarea sentimentelor, trairea ("simtirea") propriilor sentimente, evitarea oamenilor care te desconsidera, te socotesc nensemnat. Mayer si Salovey au ncercat sa puna n evidenta mai multe niveluri ale formarii inteligentei emotionale si anume: 1. Evaluarea perceptiva si exprimarea emotiei. Acest prim nivel se refera la acuratetea cu care un individ poate identifica emotiile si continutul emotional, att la propria persoana, ct

si la cei din jurul sau, la acuratetea exprimarii si manifestarii emotiilor. 2. Facilitarea emotionala a gndirii. La acest nivel emotia influenteaza pozitiv gndirea. daca n primii ani de viata emotia actioneaza ca modalitate de semnalizare si de alertare a individului, asigurndu-i supravietuirea, pe masura ce omul se maturizeaza emotiile ncep sa-i modeleze gndirea, sa o influenteze, atragndu-i atentia asupra modificarilor importante din interiorul sau si din mediul nconjurator, modificari necesare unei bune adaptari. Abilitatea de a genera emotii poate facilita gndirea, n sensul ca anticiparea modului n care s-ar putea simti un individ n anumite situatii poate sa-l ajute n luarea deciziilor, n orientarea comportamentului sau ntr-o directie sau alta. Pe de alta parte, starea emotionala a unei persoane determina un anumit fel de a privi lucrurile. Astfel, o dispozitie emotionala pozitiva duce la o gndire optimista, pe cnd dispozitia negativa genereaza pesimism. daca oamenii constientizeaza acest lucru, vor reusi sa-si schimbe starea afectiva de moment si indirect, viziunea asupra situatiei, modul de a actiona si de a reactiona. 3. ntelegerea si analizarea emotiilor si utilizarea cunostintelor emotionale. Acest nivel se refera la: capacitatea de a ntelege emotiile; recunoasterea asemanarilor si diferentelor dintre starile emotionale; cunoasterea semnificatiei starilor emotionale functie de situatiile si relatiile complexe n care se produc; recunoasterea emotiilor complexe, amestecurilor si combinatiilor de emotii; cunoasterea modului de evolutie si de transformare a emotiilor n functie de situatii; capacitatea de a interpreta sensul emotiilor, de a ntelege sentimentele complexe si de a recunoaste tranzitul posibil de la o emotie la alta. 4. Reglarea emotiilor pentru a promova cresterea emotionala si intelectuala Presupune : capacitatea de a fi deschis (de a accepta att sentimente placute ct si neplacute) ; de a utiliza sau de a se elibera de o emotie; de a monitoriza emotiile n raport cu sine si cu ceilalti; de a manipula att emotia proprie ct si pe a celorlalti. Jeanne Segal (1999) a pus n evidenta patru componente ale inteligentei emotionale si anume : constiinta emotionalaa, acceptarea, constiinta emotionala activa si empatia. Prima componenta vizeaza trairea n mod autentic a tuturor emotiilor care ne ncearca, lasnd deoparte deprinderile intelectuale prin intermediul carora avem tendinta sa gndim emotiile. Pentru a dezvolta autocontrolul emotiilor, autoarea recomanda exercitii specifice de constientizare a senzatiilor corporale si a emotiilor. Cea de-a doua componenta presupune acceptarea emotiilor constientizate, adica asumarea responsabilitatii propriilor trairi afective. Acestea nu nseamna resemnare si pasivitate fata de emotii, ci deschidere att fata

de cele placute, ct si fata de cele neplacute. Constientizarea emotionala activa nseamna sa traiesti experienta prezenta si nu ceea ce ai simtit n trecut. Aceasta componenta presupune constientizarea a tot ceea ce simti, a cauzelor emotiei, a realitatii si a situatiei n care te afli, pentru a putea fi echilibrat, a gndi limpede si a nu fi influentat de emotiile trecute. Empatia se refera la abilitatea de a ne raporta la sentimentele si la nevoile celorlalti, fara a renunta la propria experienta emotionala. Empatia presupune ntelegerea celuilalt, participarea la problemele sale emotionale, fara a te implica n rezolvarea acestora. EMPATIA CA TRASATURA A INTELIGENTEI EMOTIONALE Empatia constituie una dintre dimensiunile semnificative ale inteligentei emotionale. S. Marcus (1997) o defineste ca fiind " un fenomen psihic de retraire a starilor, gndurilor si actiunilor celuilalt, dobndit prin transpunerea psihologica a eului ntr-un model obiectiv de comportament uman, permitnd ntelegerea modului n care celalalt interpreteaza lumea". Empatia se construieste pe deschiderea spre sentimentele celorlalti, pe abilitatea de a citi informatiile primite pe cale nonverbala. S. Marcus apreciaza ca punctul nodal al conceptului empatic l reprezinta conduita retrairii starilor, gndurilor, actiunilor celuilalt de catre propria persoana prin intermediul unui proces de transpunere substitutiva n psihologia partenerului. Empatia este realizata prin transpunerea imaginativ-ideativa n sistemul de referinta al altuia respectiv preluarea modului de a gndi si de a realiza rolul social si transpunerea emotionala, actiunea de activare a unei experiente, de substituire n trairile lui mentionate prin identificarea afectiva a partenerului, preluarea starii lui de spirit. S. Marcus a sistematizat ipostazele sub care se prezinta empatia : fenomen psihic; proces psihic; produs psihic concretizat n retrairea gndurilor, emotiilor, actiunilor celorlalti; nsusire psihica trasatura de personalitate, aptitudine a individului; construct multidimensional de personalitate. Empatia ca dimensiune a inteligentei emotionale se manifesta n special sub forma unei trasaturi de personalitate. Trasaturile definitorii ale stilului empatic de personalitate constau n capacitatea de transpunere n psihologia modelului extern (al altei persoane) sau de proiectie atitudinal-afectiva mbinata cu perceperea realitatii din perspectiva acestui model extern, ca si cum ar fi cealalta persoana. Persoanele cu un nalt nivel al empatiei mbina experienta afectiva cu flexibilitatea n planul cognitiv. Persoanele nalt empatice sunt altruiste, generoase, tind sa acorde ajutor persoanelor care le nconjoara, au un comportament prosocial bine conturat, sunt bine adaptate social si n general putin anxioase.

EDUCAREA INTELIGENTEI EMOTIONALE Pentru a reusi n viata Goleman considera ca fiecare dintre noi ar trebui sa nvete si sa exerseze principalele dimensiuni ale inteligentei emotionale : a) Constiinta propriilor emotii : sa fii capabil sa le recunosti si sa le numesti; sa fii n stare sa ntelegi cauza lor; sa recunosti diferentele dintre sentimente si actiuni. b) Controlul emotiilor : sa fii n stare sa-ti stapnesti mania si sa-ti tolerezi frustrarile; sa fii n stare sa-ti exprimi furia natural , potrivit fara agresiune; sa fii n stare sa nu te autodistrugi, sa te respecti, sa poti sa ai sentimente pozitive fata de tine, de scoala si familie; sa-ti poti manipula stresul; sa ai capacitatea de a scapa de singuratate si de anxietatea sociala. c) Motivarea personala (exploatarea, utilizarea emotiilor n mod productiv) : sa fii mai responsabil; sa fii capabil sa te concentrezi asupra unei sarcini si sa ti mentii atentia asupra ei; sa fii mai putin impulsiv si mai putin autocontrolat; sa-ti mbunatatesti scorurile la testele de creatie (realizare). d) Empatia citirea emotiilor : sa fii n stare sa privesti din perspectiva celuilalt; sa nveti sa-i asculti pe ceilalti; sa ti mbunatatesti empatia si sensibilitatea la sentimentele celorlalti. e) Dirijarea (conducerea) relatiilor interpersonale : sa-ti dezvolti abilitatile de a analiza si ntelege relatiile interpersonale; sa-ti poti rezolva conflictele si sa negociezi nentelegerile; sa solutionezi problemele din relatiile interpersonale; sa fii mai deschis (asertiv, pozitiv) si abil n comunicare; sa fii mai popular si deschis, prietenos si implicat n mod echilibrat; sa fii mai implicat si plin de tact (delicat, atent, politicos) ; sa fii prosocial si sa te integrezi armonios n grup; sa fii mai cooperant, participant, serviabil, de nadejde, ndatoritor; sa fii mai democratic n relatiile de afaceri , n modul de a te purta cu altii, n modul de a-i trata. Abilitatea emotionala trebuie sa fie dezvoltata astfel nct coeficientul de emotionalitate sa reuseasca sa se ridice peste medie. ROLUL INTELIGENTEI EMOTIONALE n DIRIJAREA, CONDUCEREA si CONTROLUL RELATIILOR INTERPERSONALE Goleman concluzioneaza ca pentru a manifesta o putere interpersonala

trebuie sa detii autocontrolul si sa ai capacitatea de a trece peste anxietate si stres. Dupa autor, cea mai buna arta de relationare se bazeaza pe dirijarea propriilor emotii si pe empatie, competenta sociala prin care persoana reuseste sa se nteleaga usor cu oamenii si sa ndrepte "nepotrivirile" din mediul social. Pe fondul lipsei acestei calitati, excelenta intelectuala face persoana n cauza mai aroganta si mai insensibila. Aceasta abilitate sociala faciliteaza contactele umane. n cadrul relatiilor interpersonale autorul vorbeste despre rolul expresivitatii si contagiunii emotionale. Contagiunea emotionala este o parte subtila a unor schimburi care au loc n orice ntlnire. Noi transmitem si ne nsusim dispozitii, stari de la ceilalti, schimbul emotional fiind subtil si n cea mai mare parte petrecndu-se la un nivel imperceptibil. Explicatia, spune Goleman, ar fi ca noi imitam inconstient emotiile pe care le vedem la ceilalti, nefiind constienti de mimica a expresiei faciale, a gestului, a tonului vocii si a altor aspecte nonverbale. Astfel, persoana recreeaza n ea dispozitia celeilalte persoane. Goleman a observat ca atunci cnd doua persoane interactioneaza, directia dispozitiei psihice se transfera de la persoana care este mult mai puternica n exprimarea sentimentelor la cea care este mai pasiva n acest sens. J. Kacioppo, psihofiziolog, spune ca exista un "dans", o sincronicitate a transmisiei emotionale. Prelundu-i ideile lui D. Stern, el demonstreaza ca aceasta sincronicitate se ntlneste ntre persoane care au raporturi emotionale foarte puternice. Ea pare sa faciliteze trimiterea si receptarea dispozitiilor. Exista sincronicitate ntre partenerii unui cuplu, ntre profesori si studenti, ntre orator si multime. Th. Hatch si H. Gardner considera ca arta de a conduce este o forma sui-generis a inteligentei sociale care consta n recunoasterea sentimentelor celorlalti si n capacitatea de a face rapide conexiuni cu ei. n opinia acestora, componentele inteligentei sociale ar fi : organizarea grupului abilitate a liderului de a initia si coordona efortul membrilor grupului; negocierea solutiilor talent de mediator; conexiunile personale relationarea cu ceilalti; analiza sociala capacitatea de a detecta ceea ce se afla n spatele sentimentelor, motivelor si grijilor personale. Intre noi si ceilalti au loc permanente schimburi emotionale, multe dintre ele de "emotii subliminale" care se realizeaza la niveluri imperceptibile, dar influentnd n mare masura comportamentele partenerilor. Inteligenta emotionala presupune controlul acestor schimbari imperceptibile si subtile, adica abilitati de recuplare a semnalelor dominant nonverbale. PROGRAM PENTRU DEZVOLTAREA RELATIILOR INTERPERSONALE O relatie apropiata presupune ntelegerea celuilalt, precum si faptul ca acesta ne ntelege pe noi, mpartasirea unor sentimente, preocupari,

gnduri, o relatie cu o puternica componenta empatica. Relatiile dintre camarazii din armata (bazata pe trairea unor experiente comune) sunt relatii care se sprijina pe o apropiere limitata. ntr-o relatie cu adevarat apropiata subiectul si asuma anumite obligatii precum si riscul de a nu mai fi n totalitate liber. Acest tip de relatie implica o comunicare autentica. Interactiunile au loc la toate nivelurile sistemului personalitatii, iar obiectivul acestei relatii este o fuziune de tip empatic cu celalalt. Foarte multe persoane evita sa-si exprime deschis sentimentele de teama de a nu parea ridicoli sau de fi respinsi. Incapacitatea exprimarii sentimentelor lasa loc la nentelegeri. Individul care nu-si poate exprima sentimentele devine pe zi ce trece tot mai insensibil la acestea, traieste un sentiment de disconfort psihic deoarece nu-si pune n evidenta niciodata personalitatea reala. Obiective operationale pentru formarea unor relatii apropiate : 1. Evaluarea perceptiva si exprimarea emotiei (identificarea emotiilor) ; 2. Facilitarea emotionala a gndirii (dispozitie emotionala pozitiva); 3. ntelegerea si analiza emotiilor si utilizarea cunostintelor emotionale; 4. Reglarea emotiilor pentru a promova cresterea emotionala si intelectuala. I. Exercitii prin care oamenii pot nvata sa-si exprime sentimentele n mod spontan : Conversatia cu ncarcatura emotionala (Salter 1961) Pentru nceput subiectul trebuie sa nvete sa exprime verbal ceea ce simte, nu ceea ce gndeste, astfel nct sa realizeze diferenta ntre cuvintele care exprima stari afective si cuvintele care exprima gnduri sau actiuni. Exemple : cuvinte care exprima stari afective : doresc, detest, ador, ma bucur, mi pasa, iubesc, invidiez, mi-e dor etc. cuvinte care exprima idei sau actiuni : presupun, cred, consider, mi imaginez, nteleg, concluzionez etc. Ulterior subiectul trebuie sa utilizeze ct mai frecvent termeni legati de propria persoana (eu, mie) mpreuna cu cuvintele care se refera la stari afective. Tehnica autodezvaluirii Subiectul trebuie sa se antreneze sa comunice ntr-o maniera mai apropiata. Se apeleaza la relatarea unor evenimente (experiente emotionale) n vederea usurarii exprimarii sentimentelor autentice. n acest mod subiectul constientizeaza si alte tipuri de sentimente si i este tot mai usor sa discute liber despre acestea. Cel care asculta trebuie sa-si controleze propriile trairi si sentimente, sa caute sa surprinda toate nuantele relatarii (povestirii) si sa intre, pe ct posibil, n pielea personajului care povesteste.

3) Tehnica acordarii afectiunii n cadrul relatiilor apropiate, oamenii se tem sa-si exprime sentimentele de afectiune de teama de a nu fi exploatati, de a nu se profita de pe urma lor, de a nu parea slabi sau dependenti. Tehnica acordarii afectiunii apartine lui Richard Stuart (1973) si implica urmatoarele obiective : sa determine pe fiecare partener sa devina constient de ceea ce i face placere celuilalt si nu de ceea ce l enerveaza; sa nvete persoana sa realizeze n mod deliberat acele actiuni care ofera satisfactie partenerului sau. Se folosesc modele de exercitii prin intermediul carora subiectul este nvatat sa acorde sprijin, ncredere si afectiune celuilalt. II. n relatiile interpersonale se constata un deficit n dezvoltarea deprinderilor de comunicare; att a celor expresive, ct si a celor receptive. Oamenii se plng frecvent de lipsa de ntelegere, lipsa de atentie, insuficienta ascultare, escaladarea conflictelor si dificultati n rezolvarea problemelor cu care se confrunta. Deprinderile receptive includ ascultarea nonverbala, empatizare, parafrazare si alte expresii din care rezulta faptul ca subiectul l asculta si l ntelege pe celalalt. nvatarea deprinderilor de comunicare verbala eficienta se realizeaza prin intermediul tehnicii role-playingului (rolul de vorbitor si de ascultator). Comunicarea eficienta implica exprimare deschisa si ascultare, n timp ce comunicarea ineficienta presupune refuzul partilor de a-si mpartasi n mod deschis sentimentele si refuzul de a asculta ce are de spus celalalt. Secretele unei comunicari eficiente (dupa David Burns, 1989) : A. Abilitatile de ascultare, care sunt : Tehnica dezarmarii este cea mai eficienta tehnica de ascultare. Presupune identificarea a ceva adevarat n afirmatiile interlocutorului n pofida convingerii ca tot ceea ce spune el este gresit. Aceasta metoda este o arma eficienta atunci cnd ne simtim atacati si criticati, avnd un efect calmant asupra adversarului, n masura n care vom rezista tendintei imperioase de a ne certa si a da dreptate celuilalt, vom deveni nvingatori. La rndul sau si adversarul se va simti nvingator si va manifesta mai multa receptivitate fata de punctul nostru de vedere. Tehnica dezarmarii adversarului are efect numai daca cel care o practica este sincer, si respecta adversarul si nu adopta un ton ironic. Empatia Presupune tentativa de a ne situa pe pozitia celuilalt, n ncercarea de a ntelege ce gndeste si simte acesta. Empatia cognitiva Tehnica implica parafrazarea spuselor celuilalt pe un ton necritic si deschis, pentru a putea descoperi ceea ce gndeste el cu adevarat.

Empatia afectiva Presupune constientizarea a ceea ce simte celalalt pe baza afirmatiilor acestuia. n timpul practicarii acestei tehnici nu trebuie sa fim de acord sau nu cu celalalt, ci doar sa parafrazam spusele lui si sa-i detectam starile afective. Este indicata adoptarea unui ton calm si linistit, n timp ce utilizam expresii de tipul : Mi se pare ca tu vrei sa spui ca Se pare ca As dori sa ma asigur ca am nteles ceea ce vrei sa spui Tehnica interogarii Aceasta metoda presupune formularea de ntrebari pe un ton blnd si cald pentru a afla ce gndeste si ce simte cealalta persoana (tonul vocii este esential). Burns afirma ca daca l lasam pe interlocutor sa-si etaleze cartile pe masa (sa ne critice, sa ne spuna ct este de suparat), obtinem mai multe informatii si putem tine problema sub control. Tehnica serveste nu numai la obtinerea de informatii n legatura cu gndurile si sentimentele unei persoane, ci si la transformarea unei reactii negative vagi ntr-o problema concreta, care poate fi rezolvata ntr-un mod constructiv. n cazul unei dispute putem utiliza toate tehnicile mentionate. Putem infirma criticile interlocutorului fara a invoca nici un argument n apararea noastra. Acest paradox este denumit de Burns legea persuasiva a contrariilor : fiti de acord cu criticul dumneavoastra si veti dezaproba afirmatiile acestuia n ceea ce va priveste! B. Abilitatile de autoexprimare sunt : Afirmatiile de tipul eu simt Aceste afirmatii sunt esentiale atunci cnd avem tendinta sa devenim defensivi sau sa ne angajam ntr-o disputa. n loc sa ne certam sau batem n retragere, putem sa ne exteriorizam sentimentele utiliznd afirmatii de tipul eu ma simt nervos, suparat, deprimat etc. Prin aceste afirmatii pot fi exprimate urmatoarele tipuri de stari negative: sentimente negative (Ma simt criticat, Ma simt suparat, Ma simt nenteles) ; sentimente care exprima vulnerabilitatea (Ma simt trist, Ma simt respins, Ma simt ignorat) ; dorinte si aspiratii. Abilitatile de ascultare ne ajuta sa ntelegem sentimentele celorlalti, n timp ce abilitatile de exprimare ne sunt de folos n dezvaluirea propriilor simtaminte. ntaririle pozitive Acestea se refera la transmiterea unor mesaje pozitive catre interlocutor, chiar n toiul unei dispute. n acest mod, acesta se simte respectat si apreciat.

De multe ori n viata simtim pornirea de a rupe relatiile cu semenii nostri, pentru ca ei ne exploateaza, sunt prea egoisti sau insensibili. Totusi avantajul mentinerii unor relatii bune cu acestia este mai mare dect pierderea. Un lucru pozitiv spus unei persoane cu care suntem n disputa ajuta la salvarea aparentelor, la ascultarea punctului nostru de vedere, astfel ca mesajul transmis de noi va avea un caracter mai realist si un impact mai mare. CONCLUZII Sistemul educational uman pune n mod traditional accentul pe cele trei activitati fundamentalescris, citit, socotittoate caracteristice emisferei stngi (dominata de rationalitate), excluznd aproape educarea facultatilor emisferei drepte care este sediul imaginatiei, orientarii spatiale, decodarii muzicii, culorii, ritmului, creativitatii (dominanta sa fiind intuitia). Cercetarile din ultimul deceniu accepta alaturi de IQ (coeficientul de inteligenta) si EQ (coeficientul emotional). Acestia se afla ntr-o relatie de interdependenta, fiind incompleti si ineficienti unul fara celalalt. EQ ridicat face sa traim intens ceea ce ni se ntmpla si sa ne cunoastem mai bine, pe noi si pe ceilalti. Mai mult, daca IQ este oarecum limitat de premisele genetice, EQ este infinit ca posibilitati de dezvoltare si de crestere. Daca acceptam ca actiunile militare viitoare tind sa devina operatii speciale, atunci avem nevoie si de forte de elita, adica de militari instruiti astfel nct sa se adapteze rapid, aproape instinctive (limbic) situatiilor neprevazute si schimbatoare. *** Bibliografie 1 PATRICIA EINSTEIN, Intuitia, Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1999 2 DANIEL GOLEMAN, Inteligenta emotionala, Ed. Curtea Veche, Bucuresti, 2001 3 MIHAELA ROCO, Creativitatea si inteligenta emotionala, Ed. Polirom, Iasi, 2001 4 ION RADU-TOMSA,, Sanatate si succes prin optimizarea stresului, Ed. A.I.S.M., 2002 5 JEANNE SEGAL, Dezvoltarea inteligentei emotionale, Ed. Teora, 2000 6 Revista de psihologie organizationala, vol.II, nr.1, Ed. Polirom, Iasi, 2002