LUCEAFRUL ,,Fr Eminescu am fi fost mult mai sraci afirma critical Tudor Vianu,fcnd referire la valoarea operei lui

Eminescu, caracterizate prin genialitate,profunzimea ideilor,bogtia de idei,viziunea tulburtoare asupra marilor teme romantice(timpul,cosmosul,iubirea). Criticul Edgard Papu identific in opera eminesciana dou atitudini complementare,una neptunic,iar alta plutonic care reprezint o personalitate complex ,antitetic,inrurit de filozofia pesimist a germanului Schopenhauer. Poemul ,,Luceafrul reprezint o sintez a liricii eminesciene,fiind o estur de teme si motive romantice,fiind o uluitoare simbioz intre genuri(epic,liric,dramatic),intre apolinic(gndire contemplativa,detaat a genului carcterizat prin ataraxie stoic= si dionisiac (trire pasionala la nivel teluric). Poemul reprezint o sintez desvrit intre elemente clasice(echilibrul,armonia construciei epice ,simplitatea stilistic si cele romantice).Cele opt mituri identificate de Eugen Simion in lirica eminescian se regsesc sintetic i in poemul Luceafrul:mitul naterii si morii universului ,mitul nteleptului ,al geniului,mitul erotic,mitul oniric,mitul creatorului. Geneza poemului e reprezentat de basmul romnesc ,, Fata in grdin de aur de austriacul Richard Kaunish,valorificat de Eminescu ntr-un poem cu acelai titlu. Dac in poem ,zmeul ndrgostit de o fat de mprat se rzbun pe aceasta i pe iubitul ei,n poemul eminescian ,finalul este mai blnd. n genez ntlnim i mitul zburtorului ,dar i surse biografice pentru c n ipostaza luceafrului poate fi regsit autorul nsusi. Aparinnd genului liric deoarece instana poetic recognoscibil n ipostaza eului liric i exprim gndurile i sentimentele n mod direct ,fata invoc luceafrul s coboare n lumea ei. Prima metamorfoz a luceafrului din cer si mare asemenea lui Neptun ilustreaz iposteza angelic a acestuia,frumuseea romantic sugerat de sintagmele ,,pr de aur moale, ,,umere goale.Detaliul fizic al ,,giulgiului (pnz funerar) trimite cu gndul la ideea de moarte,la rceal (,,i ochiul tau m-ngheat.) La a doua invocare a fetei,luceafrul se-ntrupeaz din mare i din noapte,intr-o ipostaz demonic,cu par negru,ochii mari i minunai,purtnd semnele morii:,,privirea ta m arde.Paradoxal i luceafrul face diferena intre condiia de muritor i ce de nemuritor prin raportare la dimensiunea veniciei, ,,Eu sunt muritor si tu eti muritoare.Fata ns raporteaz aceast diferen la pulsaia vieii ,la freamtul sentimentelor calde:,,Eu sunt vie ,tu eti mort. Capacul de iubire absolut i de cunoatere ,genul accept dezlegarea de nemurire i cere demiurgului schimbarea condiiei. In tabloul al doilea (natura terestra) este infaiat idila dintre fata de mprat,numit Ctlina i un paj de condiie inferioar Ctlin, ,,baiat din flori de pripas. Asemnarea numelor sugereaz apropierea condiiei celor dou personaje ,ipostaze ale omului comun,mediocru. Registrul stilistic popular folosit in descrierea lui Ctlin ,,obrjori ca doi bujori , ,,de rumeni bata-i vina se opune limbajului solemn ,grav ,prezent n situaiile de comunicare dintre luceafr si fata de mparat.

Expresie a dualitaii umane ,Ctlina accept jocul erotic al pajului dei aspira la iubirea ideal pentru luceafr. Tabloul al treilea(cosmos) este antologic prin fora expresiv a cosmicului si infaieaz drumul lui Hyperion la demiurg pentru a cere nemurirea. Cltoria regresiv red imagini ale genezei i ale haosului primordial,construite pe sintagme oximoronice ,, nu e nimic si totui e/,,o sete care-l soarbe. Imaginile escatologice i cosmogonice regsite i n Scrisoare I sunt inspirate din imnurile vedice (Rig-Veda,Ramayana). Dup Hesiot, Hyperion este fiul cerului si tatl soarelui,iar dup Homer este soarele insui.Filozoful Constanti Noica afirma c trecerea lui Hyperion la alt condiie ar duce la un dezechilibru al lumii,la haos. Dialogul demiurgul subliniaz diferena dintre omul de genul(atemporal,fr determinare spaiala) i omul comun aflat sub fora nemiloas a destinului: ,,Cci toi se nasc spre a muri ,si toti mor spre a se nate. Demiurgul i ofer luceafrului diferite ipostaze ale genului: cea de filozof, ,,s-i dau inelepciune,cea orfic a poetului ,, cntare,aceea a genului militar (cezarul) ,,otiri spre a strbate. Simetric cu partea I (terestru-cosmic) prezint idila dintre Ctlin-Ctlina,de data aceasta valorizat intr-un cadru romantic,innobilata i ocrotit de razele lunii blnde sub ploaia florilor de tei. Cu nostalgia absolutului fata il cheam a treia oar pe luceafr,asociindu-l cu steaua norocului : ,,norocu-mi lumineaz. Finalul dramatic surprinde constatarea amar a luceafrului,c relaia om-geniu este incompatibil,fiina uman limitat ,robit contingentului ,nu poate s depeasc limita,sortit s rmn ,, in cercul strmt al lumii terestre. Registrul stilistic se caracterizeaza prin metafore surprinztoare : ,,mictoarele crri ,prin folosirea alegoriei ca procedeu central,prin antiteze romantice. La nivel morfologic,dativul posesiv,cu cel etic susin tonul de intimitate :,,norocu-mi lumineaz. Muzicalitatea,notele de elegie sunt datorate versurilor scurte (7-8 silabe) de ritmul iambic,de rima incruciat la nivel prozodic. In concluzie Luceafrul este un poem filozofic tulburtor,despre condiia omului de geniu,nefericit dar si depre limitele tragice ale fiinei umane. Construit pe textura temelor i motivelor romantice (genul nefericit ,dualitatea omului),poemul demostreaz un adevr general uman,despre dimensiunea antologic,in ,,noianul vremurilor viitoare (Tudor Vianu). Cercul strmt al funciei umane supus contingentului este o replica a burilor de pete din drama de idei ,,Iona i un simbol al linitei umane care dezvolt ,,fenomenologia tragicului (Gabriel Liiceanu).