Capitolul 7

Funct ii de mai multe

variabile
7.1 Spat iul R
n
Denit ia 7.1.1. Mult imea R
n
= R R R
---
n ori
se numeste spat iul cu n di-
mensiuni iar elementele sale x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) se numesc puncte. Valorile
x
1
, x
2
, . . . , x
n
se numesc coordonatele punctului x.
Mult imea R
n
este un spat iu vectorial fat a de adunarea
a + b = (a
1
+ b
1
, a
2
+ b
2
, . . . , a
n
+ b
n
)
si nmult irea cu scalari:
a = (a
1
, a
2
, . . . , a
n
)
Punctele a R
n
se mai numesc si vectori, iar coordonatele a
i
se numesc compo-
nentele vectorului a.
Vectorii
e
1
= (1, 0, 0, . . . , 0), e
2
= (0, 1, 0, . . . , 0), . . . , e
n
= (0, 0, 0, . . . , 1)
formeaza baza canonica n R
n
, asadar pentru a = (a
1
, a
2
, . . . , a
n
) R
n
avem
a =
n

i=1
a
i
e
i

In spat iul R
3
, vectorii bazei canonice e
1
, e
2
, e
3
se pot identica cu versorii
axelor Ox, Oy, Oz:

i ,

j ,

k iar pentru a R
3
avem

a = a
1

i + a
2

j + a
3

k
.
Denit ia 7.1.2. Fie vectorii a = (a
1
, a
2
, . . . , a
n
), b = (b
1
, b
2
, . . . , b
n
) R
n
. Pro-
dusul scalar al vectorilor a si b este numarul
(a, b) = a
1
b
1
+ a
2
b
2
+ + a
n
b
n
1
Proprietat i:
1. (a, a) = a
2
1
+ a
2
2
+ + a
2
n
0 si (a, a) = 0 a = 0
2. (a, b) = (b, a) (comutativitate)
3. (a, b + c) = (a, b) + (a, c), (a + b, c) = (a, c) + (b, c) (distributivitate)
4. (a, b) = (a, b) = (a, b) (omogenitate)
5. (a, b)
2
(a, a) (b, b) (inegalitatea Cauchy-Schwarz)
Vectorii bazei canonice e
1
, e
2
, . . . , e
n
verica:
(e
i
, e
j
) =
ij
=

1, i = j
0, i j
(simbolul lui Kronecker)
Denit ia 7.1.3. Fie vectorul a = (a
1
, a
2
, . . . , a
n
) R
n
. Se numeste norma
vectorului a numarul real pozitiv
|a| =
_
(a, a) =
_
a
2
1
+ a
2
2
+ +
2
n
Proprietat i:
1. |a| 0, |a| = 0 a = 0
2. |a| = || |a|
3. |a + b| |a| + |b|
Denit ia 7.1.4. Un spat iu vectorial pe care s-a denit o norma cu proprietat ile
de mai sus se numeste spat iu vectorial normat.
Denit ia 7.1.5. Fie punctele a = (a
1
, a
2
, . . . , a
n
), b = (b
1
, b
2
, . . . , b
n
) R
n
. Se
numeste distant a dintre punctele a si b numarul real pozitiv
d(a, b) = |a b| =
_
(a
1
b
1
)
2
+ (a
2
b
2
)
2
+ + (
n
b
n
)
2
Proprietat i:
1. d(a, b) 0, d(a, b) = 0 a = b
2. d(a, b) = d(b, a)
3. d(a, b) d(a, c) + d(c, b)
Denit ia 7.1.6. O funct ie reala care asociaza unei perechi de puncte a, b numarul
real d(a, b) cu proprietat ile de mai sus se numeste metrica sau distant a. Un
spat iu pe care s-a denit o metrica se numeste spat iu metric.
Denit ia 7.1.7. Se numeste interval n-dimensional produsul cartezian
I = I
1
I
2
I
n
= (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) R
n
|x
1
I
1
, x
2
I
2
, . . . , x
n
I
n
.
unde I
1
, I
2
, . . . , I
n
sunt intervale de numere reale.
2
Denit ia 7.1.8. Se numeste sfera deschisa cu centrul n a si de raza r
mult imea
S
r
(a) = x R
n
||x a| < r
formata din punctele x a caror distant a pana la punctul a este cel mult r.
Orice sfera cu centrul n a include un interval n-dimensional care cont ine pe
a, si reciproc, orice asemenea interval include o sfera cu centrul n a.
Denit ia 7.1.9. Se numeste vecinatate a unui punct a R
n
orice mult ime
care include o sfera deschisa S
r
(a) cu centrul n a sau un interval n-dimensional
deschis care cont ine punctul a.
Fie A o submult ime a lui R
n
si a R
n
.
Denit ia 7.1.10. Spunem ca a este punct interior al mult imii A daca exista
o vecinatate V a punctului a cont inuta n A. Mult imea punctelor interioare se
numeste interiorul mult imii si se noteaza cu IntA sau

A. O mult ime format a
numai din puncte interioare se numeste mult ime deschisa.
Denit ia 7.1.11. Spunem ca a este punct aderent al mult imii A daca pentru
orice vecin atate V a punctului a avem V A . Mult imea punctelor aderente
se numeste nchiderea mult imii si se noteaza cu

A. Se numeste mult ime
nchisa o mult ime care si cont ine toate punctele aderente, adica este egala cu
nchiderea sa.
Denit ia 7.1.12. Spunem ca a este punct frontiera al mult imii A daca pen-
tru orice vecinatate V a punctului a cont ine atat puncte ale lui A, c at si puncte
ale complementarei C
A
, adica este punct aderent atat pentru A cat si pentru
complementara C
A
. Mult imea tuturor punctelor frontiera ale lui A se numeste
frontiera lui A si se noteaza cu FrA.
Denit ia 7.1.13. Spunem ca a este punct de acumulare al mult imii A daca
orice vecinatate V a punctului a cont ine cel put in un punct x A, x a.
Punctele din A care nu sunt puncte de acumulare se numesc puncte izolate.
O mult ime A este nchisa daca si numai daca si cont ine toate punctele de
acumulare.
Denit ia 7.1.14. Spunem ca o mult ime A este marginita daca exista o sfera
S
r
(0) cu centrul n origine care include mult imea A, adica |x| r, x A. O
mult ime nchisa si marginita se numeste mult ime compacta.
Teorema 7.1.1 (Weierstrass-Bolzano). Orice mult ime marginita si innita
are cel put in un punct de acumulare.
Teorema 7.1.2 (Borel-Lebesgue). Din orice acoperire cu mult imi deschise
a unei mult imi compacte A R
n
se poate extrage o acoperire nita a lui A.
Denit ia 7.1.15. O mult ime A R
n
se numeste conexa daca oricum am
descompune-o n doua submult imi A
1
si A
2
disjuncte si nevide, oricare din
mult imile A
1
si A
2
are cel put in un punct de acumulare n cealalta. O mult ime
deschisa si conexa se numeste domeniu.

Intr-un domeniu D, oricare ar punctele a, b D, exista o linie poligonala

L D care uneste punctele a si b.
3
7.2 Siruri de puncte n spat iul R
n
Denit ia 7.2.1. Se numeste sir de puncte din spat iul R
n
o funct ie f N
R
n
. Se noteaza (a
p
)
pN
sau (a
p
).
Denit ia 7.2.2. Un punct a R
n
se numeste limita sirului de puncte (a
p
)
din R
n
daca n afara oricarei vecinatat i a lui a se aa cel mult un num ar nit
de termeni ai sirului. Se scrie lim
p
a
p
= a. Un sir de puncte care are limit a se
numeste convergent.
Teorema 7.2.1. Un punct a R
n
este limita unui sir (a
p
) de puncte din R
n
daca pentru orice > 0, exista un numar N

astfel ncat pentru orice p > N

sa
avem |a
p
a| < .
Proprietat i ale sirurilor convergente
1. Un sir convergent are o singura limita.
2. Orice sir convergent este marginit.
3. Prin schimbarea ordinii termenilor unui sir convergent se obt ine un sir
convergent catre aceeasi limita.
4. Daca la un sir convergent se adauga sau se scoate un numar nit de ter-
meni, sirul obt inut este convergent si are aceeasi limita.
Teorema 7.2.2. Un sir de puncte (a
p
) din R
n
este convergent cu limita a R
n
daca si numai daca pentru ecare i = 1, 2, . . . , n sirul coordonatelor (a
pi
) are
limita a
i
.
Denit ia 7.2.3. Un sir de puncte (a
p
) se numeste sir fundamental daca
pentru orice > 0, exista N

N astfel ncat oricare ar m N

si p N

sa
avem |a
m
a
p
| < .
Teorema 7.2.3 (Criteriul general al lui Cauchy). Un sir (a
p
) de puncte
din R
n
este convergent daca si numai daca este fundamental.
Denit ia 7.2.4. 1. Un spat iu metric n care ecare sir fundamental este
convergent se numeste spat iu complet.
2. Un spat iu normat complet se numeste spat iu Banach.
3. Un spat iu Banach n care norma se poate deduce dintr-un produs scalar
se numeste spat iu Hilbert
4. Un spat iu Hilbert cu n dimensiuni se numeste euclidian n-dimensional
Teorema 7.2.4 (Lema lui Cesaro). Orice sir marginit de puncte din R
n
cont ine cel putin un subsir convergent.
4
7.3 Funct ii reale si funct ii vectoriale pe R
n
Denit ia 7.3.1. O funct ie f E R
n
R
m
se numeste funct ie vectoriala de
variabila vectoriala sau funct ie vectoriala de n variabile reale. Valorile
funct iei se scriu astfel:
f(x) = (f
1
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
), f
2
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
), . . . , f
m
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
))
Funct iile f
i
(x), i = 1, 2, . . . , m se numesc componentele reale ale funct iei vec-
toriale f.

In cazul m = 1, funct ia se numeste funct ie reala de variabila vectoriala

sau funct ie reala de n variabile reale
Denit ia 7.3.2. 1. Fie funct ia f I R R
2
, f(t) = (f
1
(t), f
2
(t)). Mult imea
punctelor din plan (f
1
(t), f
2
(t)), t I mpreuna cu o reprezentare para-
metrica

x = f
1
(t)
y = f
2
(t)
, t I se numeste curba plana. Se mai scrie

f (t) = f
1
(t)

i + f
2
(t)

j , t I.
2. Fie funct ia f I R R
3
, f(t) = (f
1
(t), f
2
(t), f
3
(t)). Mult imea punctelor
din spat iu (f
1
(t), f
2
(t), f
3
(t)), t I mpreuna cu o reprezentare para-
metrica

x = f
1
(t)
y = f
2
(t)
z = f
3
(t)
, t I se numeste curba n spat iu sau curba
stramba. Se mai scrie

f (t) = f
1
(t)

i + f
2
(t)

j + f
3
(t)

k , t I.
3. Fie funct ia f I R
2
R
3
, f(u, v) = (f
1
(u, v), f
2
(u, v), f
3
(u, v)). Mult imea
punctelor din spat iu (f
1
(u, v), f
2
(u, v), f
3
(u, v)), (u, v) I mpreuna cu o
reprezentare parametrica

x = f
1
(u, v)
y = f
2
(u, v)
z = f
3
(u, v)
, (u, v) I se numeste suprafat a.
Se mai scrie

f (u, v) = f
1
(u, v)

i + f
2
(u, v)

j + f
3
(u, v)

k , (u, v) I.
Mai multe parametrizari parametrice diferite pot deni aceeasi curba (plana
sau n spat iu) sau aceeasi suprafat a.
Denit ia 7.3.3. Funct ia f I R
3
J R
3
, f(x, y, z) = f
1
(x, y, z), f
2
(x, y, z), f
3
(x, y, z))
se numeste camp vectorial denit pe I. Se mai scrie

f (

r ) = f
1
(x, y, z)

i +
f
2
(x, y, z)

j +f
3
(x, y, z)

k , unde

r = x

i +y

j +z

k este vectorul de pozit ie al

punctului M(x, y, z). Se mai spune ca ecuat iile

X = f
1
(x, y, z)
Y = f
2
(x, y, z)
Z = f
3
(x, y, z)
, (x, y, z) I
realizeaz a o transformare punctual a n spat iu.
Analog se deneste campul vectorial si transformarea punctuala n plan.
5
Operat ii cu funct ii vectoriale
Fie f, g E R
n
R
m
si R.
1. Funct iile f + g, f E R
m
denite astfel:
(f + g)(x) = f(x) + g(x), (f)(x) = f(x)
2. Produsul funct iei f cu o funct ie reala E R este o funct ie
f E R
m
, (f)(x) = (x)f(x)
3. Funct ia reala f, g E R denita prin
f, g(x) = f(x), g(x) =
m

i=1
f
i
(x)g
i
(x)
4. Funct ia |f| R R
+
denita prin
|f|(x) = |f(x)|
Pentru doua funct ii f E R
n
F R
m
si g F R
m
R
p
, putem deni
funct ia compusa g f E R
p
, data prin:
g(f(x)) = (g
1
(f(x)), g
2
(f(x)), . . . , g
p
(f(x)))
= (g
1
(f
1
(x), . . . , f
m
(x)), . . . , g
p
(f
1
(x), . . . , f
m
(x)))
Denit ia 7.3.4. Spunem ca funct ia f E R
n
R
m
este marginita daca
mult imea valorilor
f(E) = f(x)|x E R
m
este marginita.
Funct ia f E R
m
este marginita daca si numai daca exista M > 0 astfel
ncat
|f(x)| M, x E.
Funct ia vectoriala f este marginita daca si numai daca toate componen-
tele sale reale f
1
, f
2
, . . . , f
m
sunt marginite. Astfel studiul funct iilor vectoriale
marginite se reduce la studiul funct iilor reale marginite.
7.4 Limite si continuitate pentru funct ii de mai
multe variabile
Fie funct ia f E R
n
R
m
si a un punct de acumulare pentru E.
Denit ia 7.4.1. Spunem ca l R
m
este limita funct iei f n punctul a daca
pentru orice vecinatate U a lui l n R
m
exista o vecinatate V a lui a n R
n
astfel
ncat oricare ar x V E, x a sa avem f(x) U. Se scrie lim
xa
f(x) = l.
Teorema 7.4.1. 1. lim
xa
f(x) = l daca si numai daca
x
k
a, x
k
E, x
k
a, avem f(x
k
) l
6
2. lim
xa
f(x) = l daca si numai daca pentru orice > 0, exista

> 0 astfel
ncat oricare ar x a din E cu |x a| <

, sa avem |f(x) l| < .

Toate proprietat ile limitelor de funct ii reale, care nu implica relat ia de ordine,
se pastreaza si pentru funct ii vectoriale.
Teorema 7.4.2. Fie funct ia f E R
n
R
m
si f
1
, f
2
, . . . , f
m
E R
m
componentele sale reale. Atunci lim
xa
f(x) = l = (l
1
, l
2
, . . . , l
m
) daca si numai
daca lim
xa
f
i
(x) = l
i
, i = 1, 2, . . . , m.
Denit ia 7.4.2. Limitele funct iei f(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) cand x
i
tind succesiv la a
i
se numesc limite iterate:
l
i
1
i
2
...i
n
= lim
x
i
1
a
i
1
lim
x
i
2
a
i
2
. . . lim
x
i
n
a
i
n
f(x
1
, x
2
, . . . , x
n
)
unde i
1
, i
2
, . . . , i
n
reprezinta o permutare a numerelor 1, 2, . . . , n.
Teorema 7.4.3. Daca exista limita funct iei ntr-un punct si una din limitele
iterate, atunci aceste limite sunt egale.
Fie funct ia f E R
n
R
m
si un punct a E.
Denit ia 7.4.3. Spunem ca funct ia f este continua n punctul a daca pentru
orice vecinatate U a lui f(a) exista o vecinatate V a lui a astfel ncat oricare
ar x V E sa avem f(x) U.
Asadar funct ia f este continua n punctul a daca si numai daca lim
xa
f(x) =
f(a). Alte denit ii echivalente sunt:
Teorema 7.4.4. 1. Funct ia f este continua n punctul a daca si numai daca
x
k
a, x
k
E, x
k
a, avem f(x
k
) f(a)
2. Funct ia f este continu a n punctul a daca si numai daca pentru orice
> 0, exista

> 0 astfel ncat oricare ar x E cu |x a| <

, sa avem
|f(x) f(a)| < .
Proprietat ile funct iilor reale continue, care nu implica relat ia de ordine,
raman valabile si pentru funct ii vectoriale continue.
Teorema 7.4.5. Funct ia vectoriala f E R
n
R
m
este continua ntr-un
punct a E daca si numai daca ecare din componentele sale reale
f
1
, f
2
, . . . , f
m
E R este continua n a.
Denit ia 7.4.4. Fie o funct ie vectorial a f E R
n
R
m
si a = (a
1
, a
2
, . . . , a
n
)
un punct din E. Se numeste funct ie part iala de o singura variabila o funct ie
f
i
E
i
R R
m
, f
i
(x
i
) = f(a
1
, a
2
, . . . , a
i1
, x
i
, a
i+1
, . . . , a
n
) unde mult imea
E
i
= x
i
R|(a
1
, a
2
, . . . , a
i1
, x
i
, a
i+1
, . . . , a
n
) E.
Denit ia 7.4.5. Spunem ca funct ia f este continua part ial n raport cu
variabila x
i
n punctul a = (a
1
, a
2
, . . . , a
n
) daca funct ia part iala f
i
este continu a
n punctul a
i
E
i
.
7
Teorema 7.4.6. Daca funct ia f este continu a ntr-un punct a, atunci este
continua n acest punct n raport cu ecare variabila.
Denit ia 7.4.6. Funct ia f este uniform continua pe E daca pentru orice
numar > 0 exista

> 0 astfel ncat oricare ar punctele x

, x

E cu |x

| <

, sa avem |f(x

) f(x

)| < .
Observat ii:
1. O funct ie vectoriala este uniform continua daca si numai daca toate com-
ponentele sale reale sunt uniform continue;
2. Daca o funct ie este uniform continua, atunci este uniform continua n
raport cu ecare variabila, pentru valori xate ale celorlalte variabile.
Proprietat i:
1. O funct ie vectoriala continua pe o mult ime compacta este uniform con-
tinua
2. O funct ie vectoriala continua pe o mult ime compacta este marginita
3. O funct ie vectoriala continua transforma o mult ime compacta tot ntr-o
mult ime compacta
4. O funct ie reala de n variabile, continua pe o mult ime compacta si atinge
marginile pe aceasta mult ime
5. Daca f este o funct ie vectoriala continua pe o mult ime compacta E, atunci
exista un punct x
M
E astfel ncat |f(x
M
)| = sup
xE
|f(x)|
7.5 Derivate part iale
Fie I un interval de numere reale si funct ia vectoriala f I R
n
avand compo-
nentele reale f
1
, f
2
, . . . , f
n
.
Denit ia 7.5.1. Funct ia f este derivabila ntr-un punct a I daca exista
limita lim
xa
f(x) f(a)
x a
. Aceasta limita se numeste derivata funct iei n a si se
noteaza cu f

(a). Daca f este derivabil a n ecare punct din I, spunem ca f

este derivabila pe I.
Teorema 7.5.1. Funct ia f este derivabila n punctul a I daca si numai daca
toate componentele sale reale f
1
, f
2
, . . . , f
n
sunt derivabile n a.

In acest caz
avem f

(a) = (f

1
(a), f

2
(a), . . . , f

n
(a)).
Proprietat ile si operat iile funct iilor reale derivabile, n care nu este implicata
relat ia de ordine, raman adev arate.
Teorema 7.5.2 (Teorema cresterilor nite pentru funct ii vectoriale).
Fie f I R
n
o funct ie si a < b doua puncte din I. Daca:
1. f este continua pe intervalul nchis |a, b|;
2. f este derivabila pe intervalul deschis (a, b)
8
atunci
|f(b) f(a)| (b a) sup
axb
|f

(x)|
Denit ia 7.5.2. Fie f E R
n
R o funct ie real a de n variabile reale denit a
pe mult imea E R
n
si a = (a
1
, a
2
, . . . , a
n
) un punct interior al lui E. Funct ia
f este derivabila part ial n punctul a n raport cu variabila x
k
daca
lim
x
k
a
k
f(a
1
, a
2
, . . . , a
k1
, x
k
, a
k+1
, . . . , a
n
) f(a)
x
k
a
k
exista si este nita. Valoarea acestei limite se numeste derivata part iala a
funct iei f n raport cu x
k
si se noteaza cu f

x
k
(a),
f
x
k
(a) sau D
x
k
f(a).
Daca funct ia reala f(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) este derivabilan raport cu x
k
n punctul
a = (a
1
, a
2
, . . . , a
n
), atunci f este continua part ial n raport cu x
k
n punctul a.
Regulile de derivare stabilite pentru funct ii de o variabila se ment in si pentru
derivarea part iala.
Denit ia 7.5.3. Fie f E R
n
R
m
, f = (f
1
, f
2
, . . . , f
m
) o funct ie vectoriala
de variabil a vectoriala x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
). Funct ia este derivabila part ial
n punctul a = (a
1
, a
2
, . . . , a
n
) n raport cu x
k
daca toate componentele sale
f
i
, i = 1, 2, . . . , m au aceast a proprietate.
Vectorul derivata part iala a funct iei f n raport cu x
k
n punctul a, notat
cu f

x
k
(a) este denit de
lim
x
k
a
k
f(a
1
, a
2
, . . . , a
k1
, x
k
, a
k+1
, . . . , a
n
) f(a)
x
k
a
k
si are componentele
f
1
x
k
(a),
f
2
x
k
(a), . . . ,
f
m
x
k
(a)
Denit ia 7.5.4. Daca exista derivatele part iale ale funct iilor f

x
(x, y), f

y
(x, y),
ele se numesc derivate part iale de ordinul doi ale funct iei f si se noteaza
f

x
2 = (f

x
)
x
=

x
_
f
x
_ =

2
f
x
2
f

xy
= (f

x
)
y
=

y
_
f
x
_ =

2
f
yx
f

yx
= (f

y
)
x
=

x
_
f
y
_ =

2
f
xy
f

y
2 = (f

y
)
y
=

y
_
f
y
_ =

2
f
y
2
Funct iile f

xy
, f

yx
se numesc derivate partiale mixte de ordinul doi.
Observat ii
1. O funct ie de trei variabile poate avea noua derivate part iale de ordinul doi
f

x
2
, f

xy
, f

xz
, f

yx
, f

y
2
, f

yz
, f

zx
, f

zy
, f

z
2
.
2. O funct ie de n variabile f(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) poate avea n derivate part iale
de ordinul ntai si n
2
derivate part iale de ordinul doi.
9
3. Se denesc n mod asemanator derivatele part iale de ordinul trei, ca -
ind derivatele part iale ale derivatelor part iale de ordinul doi, si similar se
denesc derivatele part iale de un ordin oarecare.
Teorema 7.5.3 (Criteriul lui Schwartz). Daca funct ia f(x, y) are derivate
part iale mixte de ordinul doi ntr-o vecinatate V a lui (x, y) E si daca f

xy
este
continua n (x, y), atunci f

xy
= f

yx
.
Rezultate similare sunt valabile pentru derivate de ordin superior ale unor
funct ii reale sau vectoriale de mai multe variabile.
Teorema 7.5.4. Fie f Y R
2
R si u, v X R R. Daca funct iile
u(x), v(x) au derivate continue pe X si daca funct ia f(u, v) are derivate part iale
continue pe Y , atunci funct ia compusa F X R R, F(x) = f(u(x), v(x))
are derivata continua pe X, data de
F

(x) =
f
u

du
dx
+
f
v

dv
dx
Teorema 7.5.5. Fie f Y R
2
R si u, v X R
2
R. Daca funct iile
u(x, y), v(x, y) au derivate part iale continue pe X si daca funct ia f(u, v) are
derivate part iale continue pe Y , atunci funct ia compusa F X R
2
R, F(x, y) =
f(u(x, y), v(x, y)) are derivate part iale continue pe X, date de
F
x
=
f
u

u
x
+
f
v

v
x
F
y
=
f
u

u
y
+
f
v

v
y
Teorema 7.5.6 (Formula lui Taylor). Fie f X R
2
R si e (a, b) un
punct interior lui X. Daca funct ia f este derivabil a de n + 1 ori pe X cu toate
derivatele mixte egale, atunci pentru oricare (x, y) X are loc formula
f(x, y) = f(a, b) +
1
1!
_(x a)

x
+ (y b)

y
_f(a, b)+
+
1
2!
_(x a)

x
+ (y b)

y
_
2
f(a, b) + . . .
+
1
n!
_(x a)

x
+ (y b)

y
_
n
f(a, b) + R
n
cu
R
n
=
1
(n + 1)!
_(x a)

x
+ (y b)

y
_
n+1
f(a + (1 )x, b + (1 )y)
unde 0 < < 1.
Teorema 7.5.7 (Lagrange). Daca f X R
2
R are derivate part iale de
ordinul ntai pe o vecinatate V a lui (a, b) X, atunci pentru orice (x, y) V
exista un punct (, ) V cu ntre a si x, iar ntre b si y, astfel ncat
f(x, y) f(a, b) = (x a)f

x
(, ) + (y b)f

y
(, ).
10
7.6 Extreme pentru funct ii de mai multe vari-
abile
Denit ia 7.6.1. Fie o funct ie de n variabile f D R
n
R.
1. Un punct a = (a
1
, . . . , a
n
) D se numeste minim local al lui f daca exista
o vecinatate a lui a astfel ncat f(x
1
, . . . , x
n
) f(a
1
, . . . , a
n
), pentru orice
(x
1
, . . . , x
n
) V D;
2. Un punct a = (a
1
, . . . , a
n
) D se numeste maxim local al lui f daca
exista o vecinatate a lui a astfel ncat f(x
1
, . . . , x
n
) f(a
1
, . . . , a
n
), pentru
orice (x
1
, . . . , x
n
) V D.
Teorema 7.6.1. Fie o funct ie de n variabile f D R
n
R si a = (a
1
, . . . , a
n
)
un punct interior lui D. Dac a f are n punctul a un extrem local si admite
derivate part iale de ordinul 1 n acest punct, atunci aceste derivate se anuleaza
n a:
f
x
i
(a
1
, . . . , a
n
) = 0, i = 1, . . . , n.
Un punct care are proprietatea de mai sus ca derivatele part iale se anuleaza,
se numeste punct stat ionar (sau critic) al lui f. Teorema anterioara ne spune
ca punctele de extrem local ale unei funct ii se gasesc printre punctele critice.
Teoremele urmatoare precizeaza care dintre punctele critice sunt ntr-adevar si
puncte de extrem:
Teorema 7.6.2. Fie o funct ie de 2 variabile f D R
2
R derivabila part ial
de 3 ori pe D si (a, b) D un punct stat ionar al lui f. Notam cu
= _

2
f
xy
(a, b)_
2

2
f
x
2
(a, b)

2
f
y
2
(a, b).
Atunci avem:
1. Daca < 0 si

2
f
x
2
(a, b) > 0, atunci (a, b) este punct de minim local;
2. Daca < 0 si

2
f
x
2
(a, b) < 0, atunci (a, b) este punct de maxim local;
3. Daca > 0, atunci (a, b) nu este punct de extrem local.
Aplicat ie: Sa se determine punctele de extrem ale funct iei
f(x, y) = x
4
+ y
4
x
2
y
2
.
Teorema 7.6.3. Fie o funct ie de n variabile f D R
n
R derivabila part ial
de 3 ori pe D si (a
1
, . . . , a
n
) D un punct stat ionar al lui f. Notam cu
A
ij
=

2
f
x
i
x
j
(a
1
, . . . , a
n
), i, j = 1, . . . , n.
Atunci avem:
11
1. Daca numerele

1
= A
11
,
2
= _
A
11
A
12
A
21
A
22
_ , . . . ,
n
=

A
11
A
12
. . . A
1n
A
21
A
22
. . . A
2n

A
n1
A
n2
. . . A
nn

sunt toate pozitive, atunci (a

1
, . . . , a
n
) este punct de minim local;
2. Daca numerele

1
= A
11
,

2
= _
A
11
A
12
A
21
A
22
_ , . . . ,

n
= (1)
n

A
11
A
12
. . . A
1n
A
21
A
22
. . . A
2n

A
n1
A
n2
. . . A
nn

sunt toate pozitive, atunci (a

1
, . . . , a
n
) este punct de maxim local;
7.7 Diferent iabilitate. Funct ii implicite
Denit ia 7.7.1. Fie f D R o funct ie de doua variabile si (a, b) D astfel
ncat f are derivate part iale n (a, b). Se numeste linearizare a funct iei f n
vecinatatea punctului (a, b), funct ia de gradul 1 denita prin
L(x, y) = f(a, b) +
f
x
(a, b)(x a) +
f
y
(a, b)(y a)
La fel ca si n cazul funct iilor de o variabila, linearizarea aproximeaza valorile
funct iei f n vecinatatea lui (a, b), gracul liniarizarii ind planul tangent la
suprafat a reprezentata de gracul lui f, n punctul corespunzator lui (a, b).
Aplicat ie: Sa se aproximeze valoarea funct iei f(x, y) =

2x
2
+ e
2y
n (2, 2; 0, 2).

In cazul funct iilor de o variabila, derivabilitatea garanteaza faptul ca n

vecinatatea punctului n care se face linearizarea, distant a dintre valoarea funct iei
si valoarea data de linearizare este mica raportata la distant a pana la punctul
n care se face linearizarea:
lim
h0
f(a + h) L(a + h)
h
= 0.

In cazul funct iilor de mai multe variabile, existent a derivatelor part iale nu
garanteaza acelasi lucru, asa ncat vom introduce not iunea de diferent iabilitate:
Denit ia 7.7.2. Fie f D R o funct ie de doua variabile si (a, b) D astfel
ncat f are derivate part iale n (a, b). Spunem ca f este diferent iabilan (a, b)
daca
lim
(h,k)(0,0)
f(a + h, b + k) f(a, b) h
f
x
(a, b) k
f
y
(a, b)

h
2
+ k
2
= 0.
Conceptul de diferent iabilitate poate denitn mod similar si pentru funct ii
de mai mult de doua variabile. Teorema urmatoare arata ca existent a si conti-
nuitatea derivatelor part iale garanteaza diferent iabilitatea:
12
Teorema 7.7.1. Fie f D R o funct ie de doua variabile si (a, b) D astfel
ncat f are derivate part iale continue n vecinatatea lui (a, b). Atunci f este
diferent iabila n (a, b).
O funct ie vectoriala este o funct ie al carei domeniu de valori este R
m
, cu
m > 1. Asadar f D R
n
R
m
asociaza ecarui punct (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) D un
alt punct (y
1
, y
2
, . . . , y
m
) R
m
dat prin
y
1
= f
1
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
)
y
2
= f
2
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
)

y
m
= f
m
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
)
unde f
1
, f
2
, . . . , f
m
D R sunt funct ii reale de n variabile. Daca aceste funct ii
au derivate part iale n raport cu x
1
, x
2
, . . . , x
n
, atunci variat ia funct iei n raport
cu variabilele x
1
, x
2
, . . . , x
n
poate caracterizata cu ajutorul urmatoarei matrici:
Denit ia 7.7.3. Fie o funct ie vectoriala f D R
m
de n variabile, ale carei
componente f
1
, f
2
, . . . , f
m
admit derivate part iale n raport cu x
1
, x
2
, . . . , x
n
. Se
numeste matrice Jacobiana a lui f n a = (a
1
, a
2
, . . . , a
n
) D matricea
Df(a) =

f
1
x
1
f
1
x
2
. . .
f
1
x
n
f
2
x
1
f
2
x
2
. . .
f
2
x
n

f
m
x
1
f
m
x
2
. . .
f
m
x
n

unde toate derivatele part iale sunt calculate n a.

Aplicat ie: Sa se gaseasca matricea Jacobiana a funct iei f R
2
R
3
data
prin
f(x, y) = {xe
y
+ cos(y), x
2
, x e
y
)
n punctul (1, 0).
Teorema 7.7.2. Fie f R
m
R
n
, g R
n
R
p
doua funct ii vectoriale care
admit derivate part iale. Atunci matricea jacobiana a funct iei compuse g f
R
m
R
p
ntr-un punct x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) este
D(g f)(x) = Dg(f(x))Df(x).
Daca n denit ia anterioara avem m = n, atunci matricea Jacobiana este
patratica, iar determinantul ei se numeste Jacobian al lui f:
(f
1
, . . . , f
n
)
(x
1
, . . . , x
n
)
=

f
1
x
1
f
1
x
2
. . .
f
1
x
n
f
2
x
1
f
2
x
2
. . .
f
2
x
n

f
n
x
1
f
n
x
2
. . .
f
n
x
n

In studiul funct iilor de o variabila ntalnim de multe ori funct ii denite im-
plicit ca solut ii ale unor ecuat ii n doua variabile de forma
F(x, y) = 0.
13
Sa presupunem ca (a, b) este o solut ie a ecuat iei anterioare, si ca F are
derivate part iale continue n vecinatatea lui (a, b). Se pune problema existent ei
unei solut ii y ca funct ie de x n vecinatatea lui (a, b). Asadar cautam o funct ie
y(x) denita pe un interval deschis I = (a h, a +h) cu proprietatea ca y(a) = b
si astfel ncat
F (x, y(x)) = 0, x I. (7.1)

In cazul n care o astfel de funct ie exista, putem calcula derivata acesteia n

x = a derivand ecuat ia F(x, y) = 0 implicit n raport cu x si evaluand rezultatul
n (a, b):
F
x
+
F
y
dy
dx
= 0
de unde obt inem
y

(a) =
F
x
(a, b)
F
y
(a, b)
daca
F
y
(a, b) 0.

In mod asemanator se pot calcula si derivatele de ordin superior ale funct iei
implicite y(x) calculate n x = a.
Aplicat ie: Fie funct ia implicita y(x) data prin
x
3
+ y
3
+ xy y
2
= 0, y(0) = 1.
Sa se gaseasca y

(0), y

(0).
Un alt caz este acela n care avem o ecuat ie n 3 variabile:
F(x, y, z) = 0 (7.2)
si cautam o funct ie implicita z(x, y) n vecinatatea unui punct (x
0
, y
0
, z
0
) care
satisface (7.2). Derivand ecuat ia n raport cu x si cu y obt inem:
F
x
(x, y, z) +
F
z
(x, y, z)
z
x
= 0
F
y
(x, y, z) +
F
z
(x, y, z)
z
y
= 0
de unde gasim
z
x
(x
0
, y
0
) =
F
x
(x
0
, y
0
, z
0
)
F
z
(x
0
, y
0
, z
0
)
z
y
(x
0
, y
0
) =
F
y
(x
0
, y
0
, z
0
)
F
z
(x
0
, y
0
, z
0
)
daca
F
z
(x
0
, y
0
, z
0
) 0.
Aplicat ie: Fie funct ia implicita z(x, y) data prin
(x + y)e
z
xy z = 0, z(2, 2) = 0.
Sa se gaseasca derivatele part iale de ordinul 1 si 2 ale lui z(x, y), calculate n
(2, 2).
14
Un al treilea caz este acela n care avem un sistem de ecuat ii
F(u, v, x, y) = 0
G(u, v, x, y) = 0
si cautam funct iile implicite x(u, v) si y(u, v)n vecinatatea unui punct (u
0
, v
0
, x
0
, y
0
)
care satisface sistemul anterior. Derivand cele doua ecuat ii n raport cu u
obt inem:
F
x
x
u
+
F
y
y
u
+
F
u
= 0
G
x
x
u
+
G
y
y
u
+
G
u
= 0
Rezolvand sistemul anterior n necunoscutele
x
u
si
y
u
gasim:
x
u
=
(F,G)
(u,y)
(F,G)
(x,y)
y
u
=
(F,G)
(x,u)
(F,G)
(x,y)
care pot evaluate n (u
0
, v
0
) daca
(F,G)
(x,y)
(u
0
, v
0
, x
0
, y
0
) 0.

In mod asemanator se gasesc si derivatele lui x si y n raport cu v calculate

n (u
0
, v
0
).
Sa enunt am acum rezultatul general care include toate cele 3 cazuri partic-
ulare anterioare:
Teorema 7.7.3 (Teorema funct iilor implicite). Fie sistemul
F
1
(x
1
, x
2
, . . . , x
m
, y
1
, y
2
, . . . , y
n
) = 0

F
n
(x
1
, x
2
, . . . , x
m
, y
1
, y
2
, . . . , y
n
) = 0
si un punct P
0
= (a
1
, a
2
, . . . , a
m
, b
1
, b
2
, . . . , b
n
) care satisface sistemul de mai sus.
Daca avem:
(i) F
1
, F
2
, . . . , F
n
au derivate part iale continue n raport cu x
1
, . . . , x
m
, y
1
, . . . , y
n
n vecinatatea lui P
0
;
(ii)
(F
1
,...,F
n
)
(y
1
,...,y
n
)
(P
0
) 0;
Atunci exista funct iile implicite y
i
(x
1
, . . . , x
m
), i = 1, . . . , n denite pe o vecinatate
a lui (a
1
, . . . , a
m
) astfel nc at :
1. y
i
(a
1
, . . . , a
m
) = b
i
, i = 1, . . . , n;
2. F
i
((x
1
, . . . , x
m
, y
1
(x
1
, . . . , x
m
), . . . , y
n
(x
1
, . . . , x
m
)) = 0, i = 1, . . . , n
Mai mult, aceste funct ii implicite au derivate part iale continue n vecinatatea
lui (a
1
, . . . , a
m
) date prin:
y
i
x
j
=
(F
1
,...,F
n
)
(y
1
,...,x
j
,...,y
n
)
(F
1
,...,F
n
)
(y
1
,...,y
j
,...,y
n
)
15
7.8 Exercit ii
1. Sa se calculeze limita
lim
x 0
y 5
sin(xy)
x
R: 5
2. Sa se arate ca urmatoarea funct ie nu are limita n punctul indicat:
f(x, y) =
x
2
y
2
x
2
y
2
+ (x y)
2
, (0, 0).
R: lim
n
f {
1
n
,
1
n
) = 1 0 = lim
n
f {
1
n
,
1
2n
)
3. Sa se studieze continuitatea funct iilor:
(a) f(x, y) = _
5x
2
y
4x
4
+y
2
, (x, y) (0, 0)
0, x = y = 0
R: lim
n
f {
1

n
,
k
n
) =
5k
k
2
+4
f discontinua n (0, 0).
(b) f(x, y) = _
(1 + xy)
1

x+

y
, x 0, y 0,

x +

y 0
1, x = y = 0.
R: lim
(x,y)(0,0)
f(x, y) = exp{lim
(x,y)(0,0)
ln(1+xy)
xy

xy

x+

y
) = 1,
deci f este continua.
4. Sa se calculeze diferent iala de ordinul ntai si de ordinul doi pentru funct iile:
(a) f(x, y) =
_
x
2
+ y
2
(b) f(x, y, z) = ln(xy + xz + yz)
5. Sa se calculeze derivatele de ordinul ntai si doi ale funct iilor
(a) u(x) = f(sin2x, e
3x
)
(b) u(x, y) = f {xy,
x
y
)
6. Sa se arate ca funct ia u(x, y) = xy + xf {
y
x
) verica relat ia
x
u
x
+ y
u
y
= xy + u
7. Sa se scrie formula lui Taylor de ordinul 2 corespunzatoare funct iei
f(x, y) = arctg
x
y
n punctul M
0
(1, 1).
8. Sa se determine punctele de extrem ale funct iilor:
(a) f(x, y) = x
4
+ y
4
x
2
y
2
;
(b) f(x, y, z) = y +
z
2
4y
+
x
2
z
+
2
x
, x > 0, y > 0, z > 0.
16