Psihologie experimentală 2009 – 2010

SINTEZE PSIHOLOGIE EXPERIMENTALĂ CURS 1. INTRODUCERE ÎN PSIHOLOGIA EXPERIMENTALĂ Domeniul Psihologiei experimentale îl constituie teoria şi practica experimentului ca metodă de cercetare activă şi eficientă. Din acestă perspectivă Nicolae Lungu consideră că psihologia experimentală serveşte metodologic orice cercetare psihologică de tip experimental (2000,15). Mihai Ani ei consideră că psihologia experimentală este o disciplină care se ocupă în primul rând de modul corect de conducere a unor studii experimentale: cum să identificăm probleme din realitate, cum să dezvoltăm ipoteze, cum să organizăm experimentul pentru a verifica ipotezele, cum să adunăm datele, să le analizăm, să le interpretăm.

DEFINI IE N. Lungu - psihologia experimentală reprezintă ansamblul principiilor, normelor şi regulilor care stau la baza organizării şi desfăşurării experimentului în psihologie, cu scopul ob inerii de date verificate asupra realită ii psihice (2000,15).

CERCETAREA EXPERIMENTALĂ ÎN PSIHOLOGIE - SCURT ISTORICLeonardo Da Vinci – 1452 - 1519 - contribu ii şi anticipări in diferite ramuri ale ştiintei realizând numeroase experimente: mecanica, hidrotehnica, optica, cosmologie, anatomie, botanica etc. Galileo Galilei - 1564 - 1642 - astronom, filosof şi fizician italian. Considerat "părinte" al ştiin ei moderne, a fost gânditorul care a deschis o eră nouă în cercetarea ştiin ifică, bazată nu numai pe observa ia directă a naturii, dar şi pe informa iile date de mijloacele tehnice de investiga ie. Bressel - astronom german - 1820, şi-a dat seama studiind senza iile vizuale, că perioada de laten ă variază de la individ la individ şi ajunge la ideea unei “ecua ii personale”. Frenologia lui F.J.Gall (1758 - 1828) - după care facultă ile unui individ ar putea fi apreciate în func ie de forma creierului său, cunoaşte un mare succes în jurul anului 1820, dar nu are decât aparen ele unei teorii ştiin ifice şi ea este respinsă de Fleurens în 1842. P.Broca (1824 - 1880) care stabileşte că piciorul celei de a treia circumvolu ii frontale a emisferei stângi constituie centrul limbajului. Pionierii metodei experimentale Ernst Heinrich Weber (1795-1878)

1

Psihologie experimentală 2009 – 2010

- A fost specialist în anatomie şi fiziologie la Leipzig, cercetările sale concentrându-se asupra senza iilor cutanate, a sim ului tactil, urmărind concret efectul activită ii musculare în estimarea greută ii obiectelor. - Weber a descoperit raporturile constante, în cazul diferitelor modalită i senzoriale, între mărimea unei stimulări şi cantitatea necesară pentru a produce o nouă stimulare. În acest fel s-a ajuns la binecunoscuta lege a lui Weber privitoare la pragurile diferen iale. Gustav Theodor Fechner (1801-1887) - a realizat primele cercetări în psihologie având în centrul lor vederea cromatică şi imaginile consecutive. După 1850 el este cel care generalizează legea lui Weber, preocupându-se de posibilitatea existen ei unor legi care să guverneze transformarea energiei fizice în corespondentul ei mental. Fechner este cel care va formula legea pragurilor diferen iale extinse şi care pune bazele psihofizicii şi psihologiei experimentale prin lucrarea din 1860 „Elemente de psihofizică”. Hermann von Helmholtz (1821-1894) - Cercetător în ştiin ele naturii şi fiziolog, a adus contibu ii remarcabile în domeniul mecanismelor vederii colorate (teoria tricromatică a vederii), în sfera fiziologiei auzului (teoria rezonan ei), dar a realizat cercetări şi asupra aten iei şi memoriei, realizând de fapt experimente de tranzi ie între fiziologie şi psihologie experimentală. - Un experiment important este cel realizat asupra timpului de reac ie, prin care a studiat viteza de propagare a impulsului nervos. Wilhelm Wundt (1832-1920) A fost discipolul lui Helmholtz, a avut o temeinică pregătire în fiziologie, dar Wundt s-a sim it atras şi de psihologie fapt pentru care publică în 1874 lucrarea „Principii de psihofiziologie”, lucrare pe care Boring o considera drept cea mai importantă carte din istoria psihologiei experimentale. - Wundt rămâne în istorie prin înfiin area primului laborator de psihologie experimentală în 1879 la Leipzig, devenit apoi primul Institut de Psihologie. Tot el este cel care a înfiin at şi prima revistă de psihologie. Hermann Ebbinghaus (1850-1909) - A studiat memoria umană, devenind celebru prin lucrarea „Despre memorie” apărută în 1885. - A mai studiat teoria culorilor, dar a revenit la procesele superioare, propunând în 1897 o metodă pentru a testa inteligen a şcolarilor.

Trecut şi actualitate în psihologia experimentală românească Eduard Gruber (1861-1896) Sus ine primul curs de psihologie experimentală la Iaşi între anii 1893-1894 În 1893 înfiin ează şi primul laborator de psihologie experimentală la Universitatea din Iaşi. Teza de doctorat „Luminozitatea specifică culorilor” publicată în 1893 de către Wundt în 1889 participă la Londra la al II-lea Congres de Psihologie Experimentală unde expune o a doua lucrare ce are în aten ie problema culorilor – mai exact aceea a audi iei colorate şi fenomenelor similare. În 1893 realizează un chestionar cu 26 de întrebări pe care îl trimite unor oameni talenta i vizual. Chestionarul a fost publicat în „Revue Psihologique” sub redac ia lui Theodule Ribot, al cărui discipol a fost în 1886. Gruber a murit însă la doar 35 de ani într-o clinică de boli nervoase.

2

Psihologie experimentală 2009 – 2010

Constantin Rădulescu-Motru (1868-1957) A lucrat la Institutul de Psihologie de la Leipzig (1891-1893) Primul curs de psihologie experimentală la Universitatea din Bucureşti în 1897 Un moment important - publicarea lucrării „Problemele psihologiei” în 1898 a început prin a fi elev şi colaborator al lui Beaunis chiar în primul an de func ionare al laboratorului de psihologie fiziologică de la Sorbona (1889-1890). Înfiin ează în 1906 Laboratorul de psihologie experimentală al Universită ii din Bucureşti. Dintre lucrările sale amintim: „Problemele psihologiei” (1908); „Puterea sufletească” (1930); „Psihologia

„Despre suflet” (1899); poporului Român” (1937).

Nicolae Vaschide (1873-1907) În 1895 sus ine examenul de licen ă în psihologie cu o teză despre senza iile vizuale În acelaşi an el a audiat cursurile lui Alfred Binet inute la Universitatea din Bucureşti. În toamna aceluiaşi an Vaschide pleacă la Paris fiind invitat de Binet pentru a lucra în laboratorul acestuia ca ataşat. Din acel moment şi până la sfârşitul scurtei sale vie i, Vaschide a rămas în Fran a. A realizat numeroase cercetări singur sau în colaborare, a publicat 200 de studii dintre care 14 căr i. Între acestea 18 studii au fost realizate împreună cu Binet şi au apărut după 1897 în L’Annee psychologique. Împreună cu M. T. Holban a editat o revistă în care a publicat studiul său „Psihologia individuală” (1907).

Florian Ştefănescu-Goangă (1881-1958) A fost elevul lui Wundt în al cărui laborator a elaborat, la Leipzig, teza de doctorat - lucrare de psihologie experimentală publicată în revista lui Wundt în 1911. realizarea cea mai de pre a lui rămâne „Şcoala psihologică de la Cluj”, echipa de cercetători pe care i-a format şi care vor continua dezvolatarea psihologiei experimentale. A fost partizan al psihologiei biologice, a ini iat şi condus începuturile mişcării de selec ie şi orientare profesională (1929), diagnosticarea inteligen ei (1940). A creat la Cluj Revista de Psihologie (1938-1949) la care au publicat şi psihologi ca H. Pieron, S.N. Allport, C.E. Spearman ca şi psihologi români: N. Mărgineanu, Al. Roşca. Dintre lucrările sale: „Selec ia capacită ilor şi orientarea profesională” (1928), „Măsurarea inteligen ei”(1940,1945).

Gheorghe Zapan (1897-1976) - psiholog - timp de peste 40 de ani a func ionat în calitate de profesor de psihologie experimentală la Universitatea din Bucureşti. Contribu iile sale: peste 100 de studii şi articole, modele experimentale în vederea unei bune şi rapide depistări şi aprecieri a aptitudinilor şi intereselor elevilor pentru diferite profesiuni etc. Alexandru Roşca (1907-1996) Metodologie si tehnici experimentale in psihologie. Bucuresti: editura stiintifica (1971). - profesor la catedra de psihologie a Universită ii Babeş-Bolyai din Cluj –Napoca, şi-a concentrat activitatea didactică şi de cercetare ştiin ifică pe problematica psihologiei experimentale, psihologiei învă ării şi creativită ii. - În perioada anilor 1930-1945 a elaborat o serie de lucrări printre care „Măsurarea inteligen ei şi debilitatea mintală” (1930); „Motivele ac iunilor umane” (1943).

3

Psihologie experimentală 2009 – 2010

CURS 2. TIPOLOGIA EXPERIMENTELOR

EXPERIMENTUL - DEFINI II Dic ionarul de Psihologie al lui Paul Popescu-Neveanu defineşte experimentul ca fiind metodă fundamentală de cercetare ştiin ifică având ca opera ie centrală disocierea factorilor: „separarea factorilor care condi ionează apari ia unui fenomen dat şi studierea consecin elor fiecăruia asupra respectivului fenomen prin neutralizarea celorlal i, astfel discriminându-se între factorii reali şi cei aparen i, ajungându-se la esen a fenomenului ” (1978, 254-255).

Dic ionarul coordonat de Ursula Şchiopu prezintă experimentul ca o „metodă fundamentală prin care cunoaşterea este probabilă şi devine din ipoteză - adevăr verificat ceea ce permite progresul ştiin ific” (1997, 278).

Leon Festinger consideră că „experimentul constă în observarea şi măsurarea efectelor manipulării unor variabile independente asupra variabilelor dependente într-o situa ie în care ac iunea altor factori (prezen i efectiv, dar străini studiului) este redusă la minimum” (Festinger şi Katz după Hohn şi Vârgă, 2000,13). Pornind de aici S. Chelcea precizează faptul că experimentul psihosociologic în ştiin ele socio-umane constă în „analiza efectelor unor variabile independente asupra variabilelor dependente înt-o situa ie controlată, cu scopul verificării ipotezelor cauzale” (Chelcea, 2004, 433).

Criteriile pentru delimitarea tipurilor de experimente în psihologie sunt foarte variate: după mediul în care se realizează experimentul acesta poate fi de natural, teren sau de laborator; după modul de manipulare a variabilelor - experimente necontrolate, ex-post-facto, experimente sub observa ie controlată etc; după numărul grupelor experimentale pot exista experimente cu un singur grup, două, trei sau patru grupuri etc..

-

Cele mai cunoscute tipuri de experimente sunt: 1. Experimentul natural. - Are loc acolo unde participan ii la experiment îşi desfăşoară de obicei activitatea. - este dificil întucât este greu de realizat controlul tuturor variabilelor. - punctul forte este dat de şansa de a realiza o cercetare într-un mediu natural, în care omului nu i se impun condi ii artificiale, ci doar i se cere consim ământul de a fi actor în cadrul experimentului. - permite cercetătorului să observe situa ia înainte şi după producerea unei schimbări determinate de apari ia unui factor natural accidental sau de o combina ie specifică de factori obişnui i (naturali sau sociali). O variantă a acestui tip de experiment este experimentul psihopedagogic care vizează componentele psihologice ale mediului şcolar. 2. Experimentul de laborator. Aşa cum arată şi numele său se desfăşoară în condi ii de laborator; în acest cadru se poate asigura un control riguros al variabilelor implicate în experiment.

4

Psihologie experimentală 2009 – 2010

inerea sub control a variabilelor, manipularea lor fină, măsurarea exactă oferite de experimentul de laborator nu ar fi posibile în afara unei situa ii artificiale, de izolare fa ă de factorii aleatori. Avantajele experimentului de laborator pe care le enumeră Elliot Aronson şi J. Merrill Carlsmith sunt: posibilitatea de a pune în eviden ă fără ambiguitate cauzalitatea, un mai bun control asupra variabilelor externe şi posibilitatea de explorare a dimensiunilor şi parametrilor variabilelor complexe Prezen a cercetătorului în situa ia experimentală sporeşte şi mai mult gradul de artificialitate a experimentului de laborator: - Aşa cum arăta psihologul social Robert Rosenthal (1969), experimentatorul comite uneori erori de observare, alteori falsifică, prin omiterea unor date, rezultatele experimentelor şi modifică răspunsurile subiec ilor, ob inând un comportament conform cu ipotezele sale. Acest fenomen este cunoscut sub numele de efectul Rosenthal. - efectul Pygmalion - aşteptările profesorilor fa ă de elevi (pe care îi „etichetează” disciplina i sau indisciplina i) influen ează modul în care sunt aprecia i (mai degrabă după eticheta ce le-a fost atribuită decât după comportamentul lor efectiv). 3. Experimentul invocat (ex post facto) este acel experiment în care variabila independentă nu este provocată de cercetător (este non-experimentală) şi în aceste situa ii cercetătorul studiază doar efectul acesteia asupra comportamentului, organismului uman, mediului etc.. Experimentele invocate (ex-post-facto) au fost divizate în două categorii: a) pornind de la observa ia că uneori cercetătorul cunoaşte numărul şi situa ia celor care au suferit ac iunea unui factor (ex-post-facto cauză-efect), b) iar alteori nu se cunoaşte acest număr, dar se ştiu numărul şi situa ia celor care prezintă efectul ac iunii respectivului factor (ex-post-facto efect-cauză). 4. Experimentul de teren, definit ca „cercetare bazată pe cunoştin e teoretice, în care experimentatorul manevrează o variabilă independentă într-o situa ie socială reală în vederea verificării unei ipoteze" (French apud Chelcea, 2004, 464), elimină dificultă ile legate de artificialitatea experimentului de laborator. - Subiec ii sunt observa i în condi iile naturale ale existentei lor, - variabilele independente au caracteristici reale, - experimentatorul, de cele mai multe ori, nu influen ează prin prezenta sa situa ia experimentală, - motivarea participării subiec ilor este în întregime determinată de situa ia socială reală. - Experimentul de teren păstrează o caracteristică definitorie „manevrarea variabilelor". Cercetătorul introduce un factor experimental în situa ia socială pe care o studiază şi alege situa ia de studiu fără a încerca să o modifice. - se observă şi se înregistrează reac iile persoanelor în situa ii reale. 5. Experimentul func ional - urmăreşte covaria ia sistematică dintre variabila independentă şi cea dependentă stabilind în final rela ia func ională dintre acestea (de ex: grade diferite de căldură). 6. Experimentul factorial presupune alegerea a doar două valori ale variabilei independente (de pildă prezen a sau absen a zgomotului) şi urmăreşte efectul acestora asupra variabilei dependente (capacitatea de memorare). Rela ia este factorială pentru că identifică factorul care influen ează comportamentul participantului la experiment. 7. Experimentul de confirmare (provocat). Este un experiment clasic în care fenomenele sunt provocate în condi ii controlate pentru a verifica ipoteza de cercetare, ac ionându-se în mod deliberat asupra elementului studiat (experimentul lui Zimbardo - Stanford).

5

). Este o atitudine individuală care determină sensul unei alegeri (Piéron apud Clinciu. o ipoteză este şi o strategie adoptată cu scopul de a rezolva o anumită problemă. cuvinte. să fie exprimată sub formă cantitativă sau să fie susceptibilă de o cuantificare convenabilă.Factorii manipula i de experimentator pentru determinarea unui comportament experimental (modelat) compun variabila independentă (V. să vizeze o posibilitate mai mare de consecin e. Cum se naşte o ipoteză de cercetare? Houser identifică trei surse ale ipotezelor: experien a personală. Astfel. în armonie cu alte ipoteze din acelaşi domeniu. ea trebuie să respecte anumite cerin e: să fie verificabilă.). să fie economică (parcimonioasă). o etapă ini ială a demersului ştiin ific care declanşează proceduri specifice de căutare (observa ie sau experiment).) sau stimul (condi ia de stimulare). Hohn recomandă ca V. VARIABILE DE CERCETARE VARIABILA INDEPENDENTĂ . IPOTEZELE DE CERCETARE • • • • Ce este o ipoteză? „Orice afirma ie. Deoarece ipotezele generale nu sunt direct verificabile. 2004. 14). 2004. 6 . Ipoteza este „o propozi ie supusă verificării prin proba faptelor” (Richelle).I. energie termică etc.Psihologie experimentală 2009 – 2010 CURS 3. Etape: În prima etapă se emit ipoteze generale. stimuli simbolici sau cu semnifica ie socială (obiecte. M. să fie pe cât posibil cantitativă (să se poată lucra cu ea. 14). o generalizare mai largă a datelor şi concluziilor ob inute. Din perspectiva cognitivistă. PROBLEMATICA DESIGN-ULUI EXPERIMENTAL A. persoane. B. testabilă. el trebuie să le opera ionalizeze pentru a deveni ipoteze de cercetare. să poată fi manipulată). să fie verosimilă. propozi ie sau presupunere care serveşte drept tentativă în explicarea anumitor fapte” (Reber apud Clinciu.I. O a treia etapă este cea în care ipotezele de cercetare sunt puse la probă prin intermediul aparatului statistic • • • Pentru ca o ipoteză să fie considerată bună. pot fi utiliza i în condi ia de stimulare: diferi i excitan i senzoriali şi modificările parametrilor fizici ai acestora (oscila ii acustice. rela ii etc. cercetările anterioare şi teoria ştiin ifică.

construirea de experimente realmente interesante. să fie bine definită. ceea ce dă naştere aceloraşi expectan e.pregătirea profesională. În psihofarmacologie se folosesc două tipuri de experimente placebo: simplu orb (repartizarea substan ei active şi a substan ei placebo se face fără ştirea subiec ilor) şi dublu orb (se face fără ştirea subiec ilor şi fără ştirea medicului sau a farmacistului). două aspecte mai relevante care vor fi etichetate ca V. culoare. dar distantă a informa iilor. .Factorul determinat de condi ia de stimulare şi vizat de experiment poartă denumirea de variabilă dependentă (V.Rela ia dintre variabila independentă şi cea dependentă este de cauză-efect.D. presupune ca to i subiec ii să experimenteze aceeaşi manevră. VARIABILA DEPENDENTĂ . mod de prezentare. . Variabila etichetă este o valoare care reflectă caracteristicile naturale ale subiec ilor. dar fără substan ă activă. . Aceasta este de fapt întreaga modificare comportamentală din care noi extragem una. sunt cele legate de subiect numite variabile invocate sau etichetă: -sex. să fie uşor de măsurat sau de determinat (pentru că ea poate fi cantitativă sau calitativă). Un bun experiment presupune ca variabila dependentă să satisfacă anumite condi ii: să fie sensibilă la varia iile variabilei independente.I. 7 .I.constitu ia corporală. grade diferite de complexitate. la rândul ei. care să absoarbă întreaga aten ie a participan ilor. . Tehnici ce s-au impus tot mai mult: grupul de control (lotul martor) şi utilizarea efectului placebo ( folosit larg în studiul dependen ei de droguri.D. .). de la reac iile simple.Are. medicamente. substan e chimice. amabilă. Modalită i de manipulare a V. aspect. Pot fi atât calitative cât şi cantitative. prezentare cât mai neutră.: prin manipularea stimulului manipularea contextului manipularea consemnului: . cafea. ocupa ia.folosirea raportului fals folosirea "complicilor” manipularea nivelului de stres manipularea unor indicatori fiziologici 1) 2) 3) 4) 5) 6) Controlul "variabilei experimentator” prin: oferirea a cât mai pu ine indicii subiec ilor.Psihologie experimentală 2009 – 2010 O categorie distinctă de V. alcool. fără aprecieri valorice. celălalt cu ceva identic ca formă. Def: În situa iile experimentale variabila etichetă este de fapt un criteriu de selec ie a subiec ilor şi nu poate fi manipulată de către experimentator. .vârsta. unul din grupuri fiind tratat cu substan a activă. uniforme şi repetitive până la strategiile de decizie.IQ.

reprezentată de personalitatea subiectului (motiva ie. factori care s-ar putea să influen eze. ce definesc variabila independentă. În cazul experimentului cu mai multe probe trebuie avute în vedere: efectele de ordine (pozi ia în secven ă a probei) şi cele de prelungire (experien a subiectului cu o anumită probă modifică performan a la cele următoare). variabilele străine pot falsifica rezultatele experimentului. care arată că în condi ii identice. succesiunea stimulilor. Modificările variabilei independente se reflectă în varia iile răspunsului prin medierea variabilei intermediare (Hebb). Cei despre care se ştie că. timpul de reac ie. protejate acustic sau/şi electrostatic uneori. locul. experimentatorul se poate folosi de casetofon sau de învă area lor pe de rost cu o gestică şi expresivitate identică la redare. repetarea experimentului dă aceleaşi scoruri ale variabilelor dependente.). 2004). trebuie să fie egale pentru to i subiec ii examina i. Aceste efecte pot fi par ial compensate prin contrabalansare. adică efectele ei să fie statornice în timp şi nu episodice. influen ele mediului sau ale experimentatorului. instruc iunile sale. subiectul este izolat şi de prezen a nemijlocită a experimentatorului. în experimentul dat. experien a. Factorii cunoscu i că pot influen a comportamentul subiectului se numesc relevan i. după cum urmează: a) Izolarea subiectului în încăperi speciale (în experimentul de laborator) cu iluminare controlabilă. modalitatea uzuală este măsurarea unor parametri externi presupuşi a avea legătură cu aceştia: rata respira iei. reflexul fotopupilar şi dilatarea pupilei. să denatureze V. atitudini. nu pot fi deduse direct (anxietatea. conductibilitatea electrică a pielii. ca şi cele măsurate anterior. atunci când este posibil. b) Men inerea constantă a variabilelor străine identificate (dacă nu au putut fi eliminate). teama.Psihologie experimentală 2009 – 2010 să fie fiabilă. frecven a ritmului cardiac etc. 8 . Variabila dependentă este abordabilă cel mai adesea prin observarea şi măsurarea directă a comportamentului studiat. concentrarea.D. emo ii. Pentru standardizarea instruc iunilor verbale. ziua/ ora desfăşurării experimentului etc. după Mihai Ani ei. Deoarece procesele interne. fiind plasat în cabine cu vedere unilaterală ( „one way screen"). nivelul de stres). nu influen ează răspunsurile se numesc factori irelevan i. Variabilele străine Sunt acele variabile. sarcina dată subiectului. Pentru aceasta: atitudinea experimentatorului. stabilitatea. Cea mai importantă caracteristică a VD este. sentimente etc. cercetătorul are la îndemână unele procedee de eliminare şi control al lor. presiunea sanguină. fluctuante (Radu apud Clinciu. CONTROLUL VARIABILELOR Cum s-a văzut. Controlul variabilei dependente trebuie să ne asigure că răspunsurile subiectului reflectă variabila independentă şi nu experien a subiectului. Pentru a le neutraliza efectele.

Aici factorii variabilei intermediare (care in de subiect şi de personalitatea sa) pot exercita un efect de modificare a răspunsurilor (prin mascare. Când alegem o problemă este bine să luăm în calcul câteva aspecte: limita de timp.Psihologie experimentală 2009 – 2010 c) Balansarea efectelor variabilelor străine pentru a avea efecte similare atât la grupul experimental. Alegerea problemei. g) Controlul variabilei răspuns (dependente) Identificarea variabilei dependente din ansamblul determinărilor reale şi re inerea numai a acelor componente despre care suntem siguri că sunt răspunsuri la condi ia de stimulare reprezintă o problemă deosebită pentru cercetarea experimentală. faptul de a avea sau nu subiec i pentru experiment. dacă avem echipamentul necesar relevan a datelor ob inute. • sexul. Interpretarea datelor ob inute E. e) Selec ia întâmplătoare a subiec ilor f) Eliminarea variabilelor străine cum ar fi: fluctua ii ale nivelului zgomotului. deturnare şi falsificare). cât şi la cel de control: • vârsta. varia ii ale luminii. B. d) Contrabalansarea sau rota ia se foloseşte pentru neutralizarea ordinii de prezentare. Planificarea design-ului cercetării presupune: . Execu ia propriu-zisă (aplicare) D. Logica de bază într-un design experimental Design-ul cercetării poate fi văzut ca: o structură a cercetării sau un liant al variatelor elemente presupuse de un proiect de cercetare. Fiecare investiga ie necesită câ iva paşi: A. dacă nu se iau măsuri speciale de precau ie.variabila independentă 9 . efectele oboselii etc. • pregătirea subiec ilor la ambele grupuri • profesii etc. C. dificultatea proiectului. Alegerea problemei.variabila dependentă . Concluziile A.Alegerea variabilelor . B. sublimare. Planificarea design-ului cercetării C.

subiec ii ce vor participa la experiment (copii. Concluziile Elementele unui design de cercetare: Observa ii sau măsurători (simbolizate prin „O”) .instrumente cu itemi multipli sau o baterie de teste sau măsurători aplicate . femei. .experiment sau non-experiment .aparate de înregistrare audio-video. procedura utilizată. Interven ii sau programe (simbolizate prin „X”) . Execu ia propriu-zisă (aplicare) D.modul în care acestea sunt construite e simbolizat printr-o literă plasată la începutul fiecărei linii (grup).(grupul de control) . . tineri. pretestarea instrumentelor alese pe un lot de subiec i foarte asemănător cu cei introduşi în experimentul propriu-zis. bărba i. Interpretarea datelor ob inute E.aparate de măsură etc. - c. .cronometre.Alegerea metodei .Pot fi interven ii simple sau pot fi complexe . C.computere.Psihologie experimentală 2009 – 2010 .Dacă dorim să diferen iem măsurătorile folosim O 1. O 2 etc.) sunt aleşi în func ie de ipoteza b. Principalele tipuri de construc ii ale grupurilor sunt: R = randomizare (selec ie aleatoare) N = grupuri non-echivalente C = balansare (grupuri similare ca structură) Timpul Acesta este reprezentat printr-o săgeată trasată de la stânga la dreapta - - - Exemplu: 10 . Grupuri . .dispozitive de administrat stimuli.. instrumentarea experimentală Toate mijloacele tehnice: .. a.sau dacă studiul va avea loc în laborator sau va fi natural. maniera de colectare a datelor.pentru a diferen ia interven iile folosim X1. .probe psihologice.unii cercetători folosesc X+ (interven ia) şi X. X2 etc. animale etc.

11 .Psihologie experimentală 2009 – 2010 Fig. 1. O reprezintă etapele măsurării R indică selec ia aleatoare a grupurilor X reprezintă interven ia R O 1 X O2 R O1 O2 Timp - alinierea verticală arată că testul şi posttestul sunt măsurate în acelaşi timp avem două linii – câte una pentru fiecare grup. Design experimental comparat pe grupuri randomizate cu măsurare pretest şi posttest.

Clasificarea design-urilor Este folosită selec ia aleatoare? Da Nu Experiment real (randomizat) Există un grup de control sau măsurări multiple? Nu Da Non-experiment Cvasi-experiment Numai posttest Experiment randomizat Pretest – posttest Grupuri non – echivalente Cvasi – experiment Numai posttest Non – experiment R R X O O N N O X O O O X O 12 .Psihologie experimentală 2009 – 2010 TIPURI DE DESIGN Fig. 1.

Psihologie experimentală 2009 – 2010 DESIGN-URI NON – EXPERIMENTALE Există trei grupuri de design-uri de bază ce pot fi extinse la forme mai complexe pentru un singur grup. o singură dată. Design-ul corela ional ... Design longitudinal cu măsurări multiple – implică două sau mai multe măsurători ale variabilelor într-un studiu asupra aceluiaşi grup de subiec i. Structura design-ului este: O1 O2 O3 .n reprezintă măsurări ale tuturor variabilelor 13 . On unde O1. Design-ul de tip pretest-posttest O1 X O2 2.. 1.Este un design pur observa ional a. Design-ul cross-sec ional – toate măsurătorile sunt luate în acelaşi moment. Design-ul de tip serii întrerupte Exemple: a) Design pre-posttest cu mai mult de două măsurători X O4 O5 O6 O1 O 2 O 3 b) O1 Design pretest cu postest multiplu X O2 O3 O4 3.. Structura design-ului este: O (unde O reprezintă toate observa iile asupra tuturor variabilelor) b.

R Xn O1 3..... Design-ul de tip Solomon R R R R O1 O1 X X O2 O2 O O 4.Psihologie experimentală 2009 – 2010 DESIGN-URI EXPERIMENTALE 1.. R X O R O 2... Design experimental cu două grupuri Este unul dintre cele mai simple tipuri de design experimental – posttest cu două grupuri randomizate.... 5.... Design-ul cu schimbarea grupurilor R R O O X O O X O O Este considerat unul dintre cele mai puternice design-uri experimentale.... Design experimental cu mai multe grupuri R X1 O1 R X2 O1 ... Design-ul ex-post-facto C C X1 O1 X2 O1 14 .

pe ra ionament cauzal (identificarea lan urilor explicative). .Design-ul experimental trebuie să fie cât mai simplu în raport cu obiectivele studiului. valorile trebuie să crească de la stânga spre dreapta. În caz de nevoie se poate insera şi o legendă cu explica ii suplimentare. Exemplu: 29673584 se va trece 29 673 584. denumirea a ceea ce reprezintă.Cele două axe rectangulare vor purta câte o etichetă. La intersec ia axelor se află valoarea 0 (zero). se recomandă ca raportul înâl ime . 3. analitic (descompunerea în subprobleme). Discutarea din punct de vedere teoretic a datelor ob inute Chelcea recomandă unul dintre tipurile de elaborare: 1.lă ime să fie de 3/5.Reperele scalelor se fixează arbitrar. Din punct de vedere estetic. • Liniile şi coloanele tabelului trebuie aşezate în ordine logică pentru a facilita efectuarea de compara ii. Pe scala orizontală (abscisă). CURS 4. . Recomandări la construc ia graficelor: . pe ra ionament deductiv / inductiv (de la general la particular sau de la particular la general). . .Trebuie utilizat un număr adecvat de repetări. • În caz de nevoie explica iile suplimentare se trec imediat sub titlu sau la subsolul tabelului. RAPORTUL DE CERCETARE EXPERIMENTALĂ PRELUCRAREA CANTITATIVĂ A DATELOR EXPERIMENTALE Considera ii privind construc ia şi utilizarea graficelor . sintetic. clar. se recomandă gruparea lor.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Caracteristicile unui bun design experimental .Experimentul trebuie să faciliteze estimarea corectă a erorilor experimentale la nivelul unită ilor experimentului. precis.Citirea graficelor se face de la stânga la dreapta.Resursele disponibile pentru realizarea unui studiu experimental trebuie utilizate eficient. . . Utilizarea tabelelor Câteva reguli generale de alcătuire a tabelelor: • Tabelele trebuie să con ină în partea stângă sus un număr de identificare şi un titlu de prezentare.Histograma dă o reprezentare exactă a numărului de cazuri din fiecare clasă. iar pe scala verticală de jos în sus. • Dacă cifrele de prezentat în tabele sunt foarte lungi. bazat pe opozi ie (aspecte negative / aspecte pozitive). 15 . 2.Graficele vor fi numerotate şi vor purta câte un titlu în partea de jos. 4. . dar nu se vor lăsa nici spa ii excesive. • Tabelele nu se vor înghesui.Unită ile experimentale trebuie să fie grupate pentru a controla sau balansa sursele de varia ie exterioară.

bazat pe ra ionamentul dialectic (teza.conform standardelor de redactare precizate de către editor: se prevăd în jur de100-120 de cuvinte. 16 .suficient de cuprinzător. . care vizează aspectele pozitive / antiteza. Rezumatul Un bun rezumat trebuie să fie: . d) Prezentarea datelor. Introducerea .coeren ă: scris cu claritate. la diateza activă şi folosind verbele la timpul prezent. incluzând informa iile utile pentru verificarea rezultatelor printr-o nouă cercetare. c) Descrierea design-ului şi a modului de desfăşurare a investiga iei. cunoaşterea în detaliu a metodologiei cercetării este de un interes major.exact. vom sublinia noutatea şi caracterul aplicativ al rezultatelor cercetării. evaluativi şi critici fa ă de literatura consultată.nu necesită să fie intitulată . Dacă redactăm materialul pentru publicare într-o revistă de specialitate. în care se prezintă stadiul de cunoaştere a problemei investigate. a metodelor care au condus la rezultatele studiului. interpretarea teoretică a rezultatelor. verbele la timpul trecut se vor utiliza numai la descrierea modului de manipulare a variabilelor. Să dăm citate şi exemple pentru a justifica evaluările şi analizele făcute. Să încercăm să fim reflexivi. b) Trecerea în revistă a literaturii de specialitate cu referire la tema cercetată. concluziile şi implica iile cele mai relevante ale studiului. . rezultatele. Să orientăm informa iile ob inute prin trecerea în revistă a literaturii de specialitate. 6. .Psihologie experimentală 2009 – 2010 5.întrebările la care trebuie să răspundă o bună introducere: • Care este problema studiată? • Care sunt ipotezele referitoare la această problemă? • Ce implica ii teoretice are studiul realizat şi cum va influen a el cunoaşterea în domeniu? • Care sunt enun urile testate şi cum au fost derivate concluziile? Literatura consultată „Să identificăm şi să discutăm studiile cele mai relevante in legătură cu tema ce ne preocupă. evaluănd fenomenul studiat) Schema de organizare a lucrării Paşi obligatorii: a) O introducere. vom discuta mai ales semnifica ia datelor. care tratează aspectele negative / sinteza. prin reducere la absurd (relevând consecin ele inexisten ei elementului analizat). rezumatul trebuie să con ină tezele. prin care cercetătorul are o contribu ie originală. deşi concis. e) O discu ie asupra datelor relevante în cercetare. Să fim analitici. Să includem cât mai multe materiale de ultimă oră. Să acordăm aten ie detaliilor. Descrierea design-ului cercetării dacă ne adresăm specialiştilor.

Titlul. 34). care nu putea fi cuprinsă în aria de preocupări a cercetării fiziologice. Referitor la punerea în eviden ă a modificărilor neurovegetative aceasta se face prin intermediul unor aparaturi speciale de captare şi transformare a lor în unită i de măsură accesibile cercetătorului. în cazul studiilor calitative: se vor insera în propor ii convenabile răspunsurile persoanelor intervievate. Rezultate 6. aparate şi materiale. ce reprezintă de altfel o componentă esen ială a senza iei. Abstractul 3. fragmente autobiografice. În laboratoarele înfiin ate după 1879 se utilizau tehnici psihometrice şi determinări psihifiziologice dintre cele mai variate. Discu ii (şi uneori rezumatul) 7. Referin e bibliografice CURS 5. O cercetarea experimentală are precizie şi consisten ă ridicată dacă modificările parametrilor neurovegetativi sunt puşi în corela ie cu varia iile comportamentale. unele nefiindu-i accesibile psihologului şi necesitând o pregătire medicală (aşa cum este de pildă recoltarea probelor biologice şi analiza lor). Experimentul urmăreşte varia iile sistematice ale comportamentului ca efect al modificării variabilei stimul (independente). Începuturile psihologiei experimentale îşi au rădăcinile în încercările fiziologilor de a raporta datele de fiziologie a organelor de sim la structura fizico-energetică a stimulen ilor. METODE. circulatorii etc. Ca atare. în faza ini ială după modelul fizicii – ştiin ă eminamente experimentală. Metoda (subiec i. Stabilirea raporturilor cantitative dintre excita ie şi senza ie trebuie să ină seama şi de trăirea subiectivă.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Analiza datelor . - Componentele unui raport de cercetare (formatul APA) 1. comentarii ale martorilor oculari etc. Tehnici psihofiziologice în psihologia experimentală Încă de la începuturile psihologiei experimentale înregistrarea indicatorilor neurovegetativi ai comportamentului a intrat în tradi ia sa. afilierea 2. În acest sens psihologul trebuie să cunoască modul de montare şi evident de utilizare a acestor aparate în vederea culegerii semnalelor şi nu în ultimul rând semnifica ia lor în cadrul cercetării ini iate. Aşadar este necesară cunoaşterea acestor varia ii concomitente (comportamentale şi neurovegetative) ca rezultat al ac iunii variabilei independente. INSTRUMENTE ŞI TEHNICI DE INVESTIGARE Aşa cum se ştie.constituie cea mai mare parte dintr-un raport de cercetare. N. Lungu dă ca 17 . Nicolae Lungu precizează faptul că psihologul se va limita la înregistrarea unor variabile psihofiziologoce a căror tehnică de captare este netraumatizantă pentru participantul la experiment (2000. ce pot fi înregistrate cu aparatura men ionată. Revista literaturii. în care măsurarea pragurilor senzoriale şi a timpului de reac ie ocupa un loc însemnat. problema şi ipoteza ce va fi testată 4. autorul. varia ii exprimate prin modificări respiratorii. procedura) 5. introducerea metodei experimentale în studiul activită ii psihice. în cazul abordărilor cantitative: datele şi metodele statistice de prelucrare a lor. Tehnicile de înregistrare a variabilelor dependente sunt variate şi au diferite grade de dificultate. a pus bazele scientizării psihologiei. Lungu precizează faptul că implicit se produc şi varia ii ale factorilor organici care sus in comportamentul subiectului.

concursuri). Tehnica EEG a fost utilzată în cercetările sale şi de neurologul român Gh. parametru foarte important. S-a constatat că persoanele cu frecven ă mai scăzută a ritmului alfa au ritmuri mai lente în rezolvarea de probleme. Indicatori fiziologici EEG – electroencefalograma Producerea de poten iale electrice de către creier era cunoscută încă înainte de anul 1900. semnalează un dezechilibru neurovegetativ amplu. implicată în aşanumita condi ionare operantă). însă cel care a demonstrat posibilitatea culegerii direct de pe scalp a biocuren ilor cerebrali a fost psihiatrul german Hans Berger în 1929 (în lucrarea sa “Aspura encefalogramei la om ”). Totuşi. Permite înregistrarea biopoten ialelor generate de pulsa iile inimii. Ritmul respirator: 16-18 respira ii/minut este registrul normal de func ionare al aparatului respirator 19-20 respira ii/minut – accelerare a ritmului respirator ce poate surveni la schimbări afectiv-emo ionale sau psihofiziologice minore sau medii. ori cu starea lui de sănătate sau boală“(2000. dar şi cu starea de vigilitate a creierului (de unde utilizarea extensivă a EEG-ului pentru studiul somnului. ca în multe tratate de psihologie experimentală. analiza tehnicilor psihofiziologice să fie facută în capitolul despre afectivitate. Tensiunea arterială (TA) 18 . Marinescu. a lui Thorndike. circulatorii sau sudorale (intensitate. mai ales după pareze sau paralizii. 78). Trebuie precizat faptul că parametrii neurofiziologici sunt direct observabili în desfăşurarea proceselor afective. În psihologia experimentală înregistrarea acestor biocuren i şi reproducerea lor pe osciloscoape special construite pot fi foarte utile prin asociere cu tehnicile de relaxare bazate pe bio-feedback (legea efectului. teta şi delta. prin înregistrarea biocuren ilor cu care este asociată activitatea musculară. 78). Pot fi comparate de asemenea rezultatele ob inute în astfel de situa ii cu cele din situa ii obişnuite. chiar de panică sau alarmă. EMG – electromiograma “Eviden iază în mod similar. encefalograma are la om patru tipuri de unde: alfa. accesibilă şi utilă a ratei respira iei deoarece aportul de oxigen furnizat prin respira ie este dependent atât de regimul de efort al corpului uman cât şi de prezen a unor evenimente încărcate emo ional.Psihologie experimentală 2009 – 2010 exemplu corelarea modificărilor respiratorii. 2000. beta. Tensiunea musculară (starea de crispare. Clinciu precizează că EEG este o sursă de informare cu privire la starea de func ionare a creierului în stare de sănătate sau de boală. după 1950). Ei precizează faptul că undele teta şi delta au un ritm mai lent decât primele două şi caracterizează activitatea electrică a creierului din anumite regiuni. EKG – electrocardiograma. Cel mai interesant traseu EEG la om îl au însă undele alfa care caracterizează starea de relaxare mintală şi senzorială (starea de veghe. regimul de func ionare a muşchilor stria i (tonusul muscular). Lungu este de părere că stabilirea unor corela ii riguroase nu se poate supune unor legită i absolute (2000. de unde valoarea diagnostică ridicată pentru studiul comportamentului expresiv” (Clinciu. durată. rigiditatea în mişcări) se asociază deseori cu tensiunea nervoasă. volum) cu nivelul performan elor din timpul efectuării unei sarcini ce presupune o încărcătură afectivă ridicată şi ca atare multă tensiune (examene.tahipneea arată o stare de alertă. fa ă de cei cu frecven e mai înalte. Voiculescu şi Steriade (apud Lungu) arată că. în mod obişnuit. Pneumografia Este o măsură simplă. peste 20 respira ii/minut . “activitatea bioelectrică a unor popula ii neuronale având o anumită dinamică odată cu vârsta. 36). ce se poate rezolva printr-un aport crescut de oxigen. dar în repaus total). fapt ce a determinat.

sau pe palma mâinii opuse. Pot fi utiliza i diferi i stimuli (zgomot brusc şi puternic. aflate în stare de şoc emo ional. dar totodată se poate măsura şi cu mâna apăsând o arteră la nivelul încheieturii mâinii. sub medie.). este urmarea unor descărcări simpatice ce presupun o creştere a sudora iei în regiunile mai bogate în glande sudoripare (palma. Şi un electroencefalograf obişnuit poate fi adaptat pentru înregistrarea reac iilor electrodermale. RED reflectă nu numai tipul de trăire afectivă. afective şi somatice). arătând fie activism psihofiziologic crescut. unde sunt amplasa i cei doi electrozi în formă de disc. Reac ia electrodermală (RED) “Este un răspuns al pielii la o manifestare neurovegetativă a ramurii simpatice a sistemului nervos autonom.tendin a de accelerare a activită ii cardiace. Roşca (1971. ca şi cel emo ional-afectiv şi psihologic al persoanei. 2000. între 100-160 pulsa ii/minut – aceasta indică un regim de func ionare foarte modificat. fie diferen a ob inută prin procedeul măsurării rezisten ei electrice (deci a conductibilită ii) la trecerea unui curent electric între cele două puncte. sensibilitatea la factori stresan i sau labilitatea neurovegetativă. 2000. Scăderea rezisten ei electrice a pielii. le dă Al. „Varia iile mari ale ritmului cardiac se asociază nu numai cu labilitatea şi instabilitatea emo ională. reflectând echilibrul neurovegetativ bun. de exemplu. atingerea etc. fiind absolut necesare investiga ii de specialitate şi instituirea unui tratament medicamentos şi igieno-dietetic specific. Valoarea obişnuită a rezisten ei electrice a pielii de 10 mho (100 de ohmi) suferă varia ii importante. plumb sau zinc. Se poate determina fie diferen a de poten ial dintre două puncte de pe suprafa a corpului. fie disfunc ii ale aparatului cardiac în sine. între 60-80 pulsa ii/minut – pulsul normal. în care se urmăresc răspunsurile electrodermale la liste de cuvinte. datele furnizate putând fi folosite în multe ări (printre care SUA şi Canada) ca probe în instan ă. iar altele au rezonan ă emo ional-afectivă mare. miros neplăcut. mult utilizat în studiul comportamentului simulat. celălat pe dosul aceleiaşi mâini. 2005. ca în metoda exodermală. Interesante aplica ii sunt legate de utilizarea RED pentru proba asociativ-verbală liberă. indicând emotivitatea. fiind un indicator al gradului de activare” (Clinciu. între 80-100 pulsa ii/minut . generate de emo ii” (Clinciu. cea care s-a şi impus în timp. pentru psiholog acest parametru fiind important în contextul altora. ce pot fi puse în legătură cu activitatea sistemului nervos simpatic“ (idem. 82). este locul ideal de amplasare a electrozilor). a făcut ca interesul pentru RED să fie sprijinit de enormele posibilită i ale electronicii. fie la persoane extrem de emotive. “Apari ia şi impunerea poligrafului. recolta i prin canalele poligrafului. sau cu un nivel de anxietate foarte ridicat (atacul de panică). dând în consecin ă răspunsuri electrice mai ample. dintre care unele sunt neutre. cu spatele spre aparat. 300): subiectul stă comod. care creşte conductibilitatea ei electrică. evitând mişcările mâinilor. Woodworth şi Schlosberg au determinat rezisten a (deci conductan a) electrică a pielii la trecerea unui curent electic continuu de 2 V prin aşezarea a doi electrozi pe piele. cu echilibru între principalele componente (neurovegetative. dar mai ales intensitatea acesteia. plăcută-neplăcută. 82-83). peste 160 de pulsa ii/minut pot apărea fie în cardiopatii cronice. ci şi cu mari fluctua ii ale dispozi iilor interne. cât mai liniştit. Pulsul (ritmul cardiac) Poate fi determinat uşor prin intermediul aparatelor electronice ce măsoară simultan tensiunea arterială şi pulsul. 19 . ca în metoda endodermală. Semnifica ia psihologică a pulsului este: puls mai mic de 60 pulsa ii/minut arată o activitate cardiacă lentă. unul pe palma unei mâini. în eparea cu un ac. 79-80). cu o suprafa ă de 2 cm2 din argint. avându-se grijă ca presiunea să fie constantă şi continuă. Aceştia sunt aplica i umezi.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Valorile presiunii sistolice şi diastolice au relevan ă pentru specialistul în cardiologie. Câteva dintre indica iile de determinare practică a RED.

suprafa a. dar şi teamă. altfel stimuli sunt percepu i doar ca şocan i. excita iei este înso ită de “uscarea “ gurii şi de reducerea secre iei salivare. activitatea simpaticului este controlată de la nivel cortical. frică). creşterea nivelului acesteia (şi deci a RED) este prezentă în faza activită ilor mintale şi fizice care presupun un efort sus inut. după ce curba s-a stabilizat. apreciată în secunde sau minute. frustrare sau mânie. fie pentru a sesiza prezen a prăzii.“Aparatele moderne (poligraful şi polireactometrul) înregistrează simultan mai mul i indicatori : EMG. EKG. deci şansa de eroare rămâne în continuare destul de mare. ci conştiin a subiectului că abordează un fapt periculos. EEG. 83). plăcut . RED. efecte ale aceluiaşi sistem nervos simpatic.trist. ori reciproc contradictorii. expresia emo ională a fricii. dar este un indicator important al reac iilor emo ionale. fie pentru a evita pericolul prin fugă. Deoarece activitatea ramurii simpatice a sistemului nervos autonom este coordonată cortical. puls. curba respira iei. dar este mai dificil de abordat experimental. Detectorul de minciuni (denumit impropriu astfel) nu detectează minciunile.inhibitor. TA. RED nu poate fi supusă controlului voluntar. dar nu poate fi o măsură directă şi corectă a acestor schimbări. durata. chiar dacă aceasta se produce prin plâns. 2005. cele mai indicative informa ii legate de sinceritatea subiectului le dă RED. este un indicator cu o mare valoare psihodiagnostică. surprinzători sau neaştepta i. măsurată în centimetri pătra i. pregătind astfel atacul. spre deosebire de secre ia sudorifică pe care se bazează RED. iar comportamentele pot fi puse în legătură cu situa ia de urgen ă (Sears) sau cu reac ia de luptă şi fugă (Cannon). Combinarea indicatorilor şi interpretarea lor corelativă creşte această probabilitate spre 90%. de unde şi aprigile dispute ale specialiştilor în legătură cu creditul ce poate fi acordat în instan ă informa iilor ob inute cu acest aparat “ (Clinciu. cu un urbimetru. exprimă valoarea maximă ob inută după aplicarea excita iei. ci stabileşte într-o propor ie de aproximativ 70-80% dacă subiectul spune adevărul. pericol. În experimentul asociativ – verbal nu cuvintele generează emo ia. - - - - 20 . această mobilizare energetică se făcea fie pentru a ataca. 139-140): Este un indicator al activită ii generale a sistemului nervos simpatic şi în mod particular un indice al conduitei emo ionale (în special pentru stările de tensiune. nivelul de revenire. RED indică schimbarea orientării activită ii mintale. este timpul necesar stabilizării curbei “ (idem. Semnifica ia psihologică a RED Mihai Ani ei precizează semnifica ia psihologică a RED (2000. Dar. stimulator . 86). este greu de afirmat că un eveniment este dezagreabil. Al i indicatori fiziologici Motilitatea gastro-intestinală.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Printre cei mai importan i indicatori ai RED se numără: “amplitudinea. măsurată în miliampermetri. presiune sangvină. care impunea mobilizarea musculară rapidă pentru situa iile ce implicau un risc vital. Ecou al unui comportament primitiv. Este un bun indicator al emo iei şi stresului. dar descărcarea afectivă provoacă scăderea acestei reac ii. 2005. deşi uneori varia iile înregistrate sunt ori prea mici. trebuie ca acesta să depăşească din punctul de vedere al duratei câteva secunde. care este o stare de intensă mobilizare energetică în vederea unei ac iuni. mâniei. surpriză. pletismograma etc. apreciat după aceleaşi unită i de măsură. vesel . Secre ia salivară Este de asemenea mai dificil de abordat experimental. dar şi în faza de pregătire a acestora. RED). Este de men ionat că dintre indicatorii cel mai des utiliza i de către “detectorul de minciuni” (respira ie. EMG.neplăcut.

securitatea emo ională şi starea de confort provoacă vasodilata ie şi. Cercetătorul a stimulat un nerv la distan e diferite de creier şi a măsurat timpii necesari unor reac ii la aceste stimulări. Exner. au arătat o foarte bună suprapunere între curba temperaturii şi curba somnului. în consecin ă. 2000. semn al eficien ei metodei “(Clinciu. de unde şi importan a temperaturii ca metodă contraceptivă. 1971. 2000. Acest fenomen apare de altfel şi după perioade mai lungi de practică a trainingului autogen Schultz când poate să apară o diferen ă de trei grade fa ă de temperatura obişnuită. În ceea ce priveşte timpul de reac ie acesta este unul dintre indicatorii psihofiziologici cu largă utilizare în laboratoarele de psihologie datorită relevan ei deosebite pe care acesta o are în aprecierea unor parametrii de eficien ă a activită ii umane (viteza angajării într-o sarcină) (Lungu. creşterea temperaturii pielii. Cunoscând distan a dintre două puncte în care se aplică stimularea şi distan a în timp a apari iei reac iilor. 25). Al i cercetători au arătat că stările conflictuale. Consisten a secre iei estre diferită: predominan a simpaticului o face sub ire şi apoasă. 57): a) Cu dispozitiv electromagnetic. 317). sursa de alimentare este o baterie de 6v. fapt care l-a condus la abandonarea acestor cercetări pe oameni.În 1850 Helmholtz a realizat printre primii măsurători asupra vitezei de propagare a influxului nervos. Acestea sunt instrumente care măsoară durate mici şi foarte mici de timp. chiar dacă astăzi se ştie că viteza impulsului nevos depinde de diametrul fibrelor nervoase implicate (Ani ei. Studii desfăşurate la spitalul Montefiore de Czeiler şi Weitzman în “apartamente -laborator”. Activită ile neinhibante. probabil şi alte emo ii puternice. b) Cu mecanism de ceasornic – este echipat cu un electromagnet alimentat de la o baterie de 2 v. În timp cercetările sale s-au dovedit suficient de riguroase.R. Tehnici de măsurare a timpului de reac ie Ca instrumente de măsurare a T. 21 . Helmholtz a fost foarte derutat de diferen ele destul de sensibile între timpii de reac ii ai participan ilor la experiment. coboară temperatura preponderent la nivelul mâinilor şi al fe ei prin vasoconstric ie. total deconectate de la ambian a exterioară pentru a suprima indicii externi ai trecerii timpului. pornind de la umăr şi ajungând la gleznă. inventând şi aparate în acest scop. aşa cum e TR. primele cercetări experimentale au fost realizate ceva mai devreme. se poate calcula viteza impulsului nervos ca rezultat al raportului distan ă – timp. emo iile de mânie. Deşi uşor de manipulat. tensionale. Temperatura pielii Este “o rezultantă a metabolismului bazal şi are importante oscila ii (în jur de un grad în func ie de perioada din zi. 2005. fiind un bun indicator al ritmului circadian (în special al ritmului veghe-somn). Helmholtz a aplicat stimulări unor persoane legate la ochi. cum ar fi cel al pesoanelor introvertite aflate într-o situa ie neplăcută – scaunul stomatologic – care îşi trădează emo ia printr-un exces de secre ie salivară (sialoree). ceea ce este determinant pentru instalarea şi durata somnului fiind temperatura corporală. 54). 85-86). a parasimpaticului . Deşi termenul de “timp de reac ie” a fost utilizat ca atare abia în 1873 de către fiziologul S. măsurând durata reac iei prin împingerea unei manete cu mâna. dar şi în func ie de perioada din lună a ciclului feminin. După modul de ac ionare a dispozitivului de măsură a timpului se disting mai multe tipuri constructive de cronoscoape (Lungu. aceste aparate nu sunt suficient de precise. mai mult decât de oboseală.vâscoasă şi groasă (Roşca.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Există şi cazuri paradoxale. se folosesc cronoscoapele (cronometrele). Organizarea internă a somnului depinde de factori biologici.

defineşte senza ia ca – “eveniment psihic elementar care 22 . SENZA IILOR Larousse. Clasificarea T. Aşadar: . În func ie de scopul experimentului determinarea T. INSTRUMENTE ŞI TEHNICI DE INVESTIGARE A SENZA IILOR DEF. motorii. De asemenea T. (Lungu.R. potrivit cu sarcina dată.R. dispozitive de reac ie (manete contactoare şi pedale) şi de control al reac iei (contori) şi cronometre cu afişare digitală. Marele dic ionar al psihologiei. Deşi acestea sunt mai costisitoare. d) Cronoscoapele electronice sunt instrumente complexe.prin înregistrare grafică – la unele cronoscoape electronice se face cu ajutorul unor dispozitive anexă (imprimante).Psihologie experimentală 2009 – 2010 c) Cu electromotor (cronoscoape electrice) – instrumentul de măsură este ac ionat de un motoraş electric alimentat la re eaua urbană de 220v. În func ie de complexitatea sarcinii experimentale şi de natura stimulilor avem: T.matematică automată a datelor ob inute. de asociere verbală (răspuns verbal). răspunsuri verbale la stimulări de altă natură / descrieri verbale. .reac iile verbale pot fi: asocieri verbale. T. se poate face prin: .R. 2005.R. la stimuli senzoriali. De asemenea ele asigură o precizie sporită a determinărilor ca şi o prelucrarea statistico . Ele dispun de un sistem automat de programare a stimulilor (vizuali şi auditivi).R poate fi: Simplu – când există o singură modalitate de reac ie la un stimul. 2000. verbale (Clinciu. 77).citire directă – cu ajutorul cronoscoapelor de diverse tipuri. CURS 6. precise şi comode de măsurare a T. e) Tehnici de modelare pe calculator a valorilor T.) Psihologia experimentală utilizează printre variabilele dependente pe lângă timpul de reac ie (descris mai sus) şi răspunsurile sau reac iile fiziologice. METODE.R. aparatura şi programele acestora permit combina ii ale parametrilor T.reac iile fiziologice cele mai utilizate sunt: ritmul respirator tensiunea arterială (TA) pulsul reac ia electrodermală (RED) . Complex – când subiectul trebuie să selecteze răspunsul din mai multe posibile sau să dea mai multe răspunsuri.R.R.

. Cristalinul alaturi de 23 . Depăşirea acestei valori schimbă specificitatea senza iei propriu-zise. în senza ie de durere. unele circulare şi altele radiare.Psihologie experimentală 2009 – 2010 rezultă din prelucrarea informa iei în sistemul nervos central în urma unei stimulări a unui organ de sim ” (2006. iar valoarea sa reprezintă expresia statistică a acestor determinări (valoarea medie). Aparatul de protec ie alcătuit din membrane şi sistemul glandular. Praguri senzoriale În practica experimentală operăm cu următoarele tipuri de praguri senzoriale: pragul absolut inferior (minimal).Orice excitant care depaşeşte această limită. Pragul absolut superior Este dat de valoarea maximă a excitantului care mai generează o senza ie specifică. sclerotica e transparentă pentru razele de lumină şi se numeşte cornee. pragul diferen ial exprimă cea mai mică diferen ă dintre doi excitan i pe care subiectul o poate sesiza. în spatele irisului se află un corp în forma unei lentile biconvexe. determină o nouă calitate a senza iei. Coroida se împarte la rândul ei în trei por iuni: coroida propriu-zisă. care ocupă cea mai mare parte. indiferent de calitatea sa senzorială. . Cu alte cuvinte. în care se află aparatele de refrac ie şi organul terminal. irisul este format din fibre musculare netede. transformând-o. adaugată excita iei ini iale. În partea anterioară. generează senza ii de durere. Aparatul motor.). Pragul se stabileşte pe baza unui număr mare de determinări (masurători). Globul ocular are forma sferică şi e format din trei membrane . 2. albastru. ce se numeşte cristalin. pragul absolut superior (maximal) şi pragul diferen ial. b) Coroida este membrana ce se află imediat sub sclerotică şi e bogat vascularizată. de regulă. alcătuit din şase muşchi. SENSIBILITATEA VIZUALĂ Excitantul specific pentru analizatorul vizual îl constituie lumina. undele electromagnetice cu lungimea intre 396-760 milimicroni. ochiul. deoarece între valoarea energetică a excitantului şi sensibilitate există un raport invers propor ional.Pragul reprezintă o măsură inversă a sensibilită ii. Globul ocular.Reprezintă valoarea cea mai mică de excita ie. p. Irisul are şi un pigment care dă culoarea ochilor (negru. cu atât sensibilitatea este mai scăzută. având rolul de a mări sau micşora pupila. Pragul diferen ial . căprui etc. Cu cât pragul senzorial este mai scăzut. cu atât sensibilitatea este mai mare şi invers: cu cât pragul este mai ridicat. 3. 1094). este format din trei elemente principale: 1.dispuse concentric: a) Sclerotica este membrana externă a globului ocular cu rol de protec ie. Elementele constitutive ale ochiului Segmentul periferic al analizatorului vizual la om. Pragul absolut inferior este exprimat de valoarea cea mai mică a unui excitant capabil să genereze o senza ie specifică. care.

Fig. difuze . din acest punct de vedere. linii Un astfel de aparat. Aparatul pentru acuitate vizuala Radoslawow 24 . 1. e necesar ca raza luminoasa ce pătrunde la retină să posede suficientă energie şi să ac ioneze timp suficient pentru a putea să excite fotoreceptorii. . • orificii iluminate. • puncte sau linii foarte fine ce pot fi suprapuse sau diferen iate. denumit “aparat pentru acuitate vizuala” sau Radoslawow (după numele inventatorului) (fig. de precizia cu care sunt percepute detaliile şi contururile şi. • aşa numitele inele ale lui Landolt etc.nucleul analizatorului Posibilităti de determinare a sensibilită ii vizuale Suportul teoretic al măsurătorilor Pentru a putea ob ine o senza ie vizuală. • figuri geometrice. detaliile fine ale obiectelor realită ii apar estompate. 1).este aparatul nervos al ochiului şi este sensibilă numai în partea ei posterioară. • aparate de proiec ie pentru puncte.Dacă acuitatea vizuală e scazută.Acuitatea vizuala este dată. c) Retina . aşadar. Cele mai importante sunt: stratul celulelor granulate.o masă fără contur şi fără structură. .Psihologie experimentală 2009 – 2010 cornee constituie suprafe e de refrac ie a luminii de care se serveşte ochiul. cel mai profund care reflectă lumina îndreptând-o spre celulele senzitive stratutul celulelor fotosensibile (conurile şi bastonaşele) stratul neuronilor bipolari stratul neuronilor multipolari a căror axoni formează nervul optic . Este alcătuită din 6 straturi de celule de forme şi având func ii diferite. Procedee experimentale pentru determinarea acuită ii vizuale Ca teste pentru acuitatea vizuală se folosesc diferite: • planşe. în loc de una singură sau două puncte negre în loc de unul. Acuitatea vizuală = capacitatea ochiului omenesc de a diferen ia distan ele mici dintre obiecte sau distan ă minimă la care subiectul distinge două “pete” de lumină. constituie baza percep iei vizuale a obiectelor.

Lipsa vitaminei A produce tulburări în procesul de adaptare. unde se găsesc in fapt receptorii auditivi şi ai functiei echilibrului. Aparatele folosite la studiul adaptării şi care indeplinesc conditiile de mai sus se numesc in general adaptometre. . nicovala şi scări a. Vederea de noapte rămâne neafectată datorită folosirii celulelor cu bastonaş în locul celor cu con. Utricula. . este organul echilibrului. după inani ie îndelungată. . 3. Scăderea capacită ii de adaptare se găseşte. Să asigure izolarea absolută a ambilor ochi sau numai a unuia fa ă de influen a luminii naturale sau artificiale (camere obscure). figuri geometrice etc. 2.Psihologie experimentală 2009 – 2010 . Să existe posibilitatea varierii intensită ii excitan ilor.Urechea internă. Urechea internă. cum se ştie. adaptarea la întuneric este mult redusă (cazurile de nictalopie sunt rare şi indeosebi ereditare). Vederea diurnă scade calitativ în mod progresiv. construite după urmatoarele principii: 1. Elementele constitutive ale urechii: Analizatorul auditiv este constituit din trei păr i: 1.Camera timpanului. . care sunt afectate de hemeralopie şi degradează acuitatea vizuală odată cu trecerea timpului. pare ini ial ca fiind orbitoare. vârsta înaintată etc.Testul folosit în practica oftalmologică îl reprezintă cunoscutul “optotip” – propus de Snellen (1876) şi trebuie să fie citit de la distan ă de 6 m pentru fiecare ochi separat.Aparatul receptor al analizatorului auditiv este melcul. Nictalopie = absen a sau tulburarea func iei bastonaşelor (“orbul găinilor”). Pentru cercetarea procesului de adaptare. lumina de afară. . Unele din aceste proceduri au în vedere şi aparate speciale. Urechea mijlocie. In spatele ferestrei ovale se află urechea internă.) şi măsurării intensită ii de ilumina ie a acestora. Acesta este format dintr-un canal osos incurbat in spirală in jurul unei tije osoase de forma conica (modiolus). Urechea externă.Urechea externă formează aparatul colector şi conductor al sunetelor şi este formată din pavilion şi conductul auditiv extern. . chiar dacă are o intensitate moderată. face parte din categoria telereceptorilor. întrucât vitamina A participă la resinteza purpurului vizual. sacula şi canalele semicirculare formează aparatul vestibular. 2. . care. Hemeralopie = ("orbirea de zi") este exact opusul nictalopiei. SENSIBILITATEA AUDITIVĂ Structura morfofunc ională a urechii Aparatul auditiv. cel care asigură recep ionarea varieta ii infinite a sunetelor din ambian a în scopul orientării în mediul sonor. intrarea de la lumină într-o cameră întunecoasă produce ini ial imposibilitatea de a vedea ceva.Sistemul osicular din camera timpanică este format dintr-un lan de oscioare-ciocănelul. obiecte. Să ofere posibilitatea prezentării diferi ilor excitan i vizuali (lumini.Cele mai importante mărimi care caracterizeaza sunetul sunt: frecven a şi 25 . în anoxie. Adaptarea vizuală după ieşirea dintr-o încăpere întunecoasă. 3. s-au folosit diferite proceduri experimentale.

Tonul afectiv .De regulă. SENSIBILITATEA GUSTATIVĂ ŞI OLFACTIVĂ Structura analizatorului gustativ Corpusculii gustativi sunt structuri ovoide. afec iunilor din nucleii corticali ai analizatorului auditiv. Tipurile de senza ii gustative Se cunosc patru submodalită i gustative de bază: dulce. Modalită i de atenuare a zgomotului Pentru atenuarea efectului zgomotelor. fiind distribui i pe: limbă. cum sunt: . Surditatea de conducere afectează traseul de pătrundere a oscila iilor sonore in urechea internă. . Tipuri de surditate 1. stâlpii amigdalieni anteriori. sărat. . 3. palat.construc ia unor maşini şi agregate silen ioase încă din faza de proiectare a lor. tumori ale nervului auditiv etc. pentru a putea excita corpusculii gustativi. amar şi acru sau acid. trebuie să fie dizolva i în salivă sau apă.Psihologie experimentală 2009 – 2010 amplitudinea oscila iilor.meloterapie . Efectele zgomotului asupra sensibilita ii auditive Zgomotele industriale pot avea două tipuri de efecte: 1) imediate. .utilizarea de căşti antifon sau a clasicelor dopuri pentru astuparea urechilor . Studiile realizate au arătat că substan ele chimice insolubile în apă nu pot genera senza ii gustative.atenuarea surselor de zgomot deja existente prin măsuri de protejare antifonică a agregatelor şi a personalului. cum ar fi disfunctionalită i la nivelul comunicării 2) efecte la distan ă cu scăderea capacită ii de muncă datorită oboselii sau instalarea surdită ii profesionale.natură S-a constatat ca zgomotele sunt atenuate in prezenta unei ambian e cromatice relaxante.datorată unui proces de degenerare a celulelor senzoriale din urechea internă. Surditatea nervoasa ( de percep ie) . faringe şi laringe. psihologia experimentală industrială preconizează câteva măsuri. Surditatea centrală este datorata dereglărilor de pe căile supraotice şi. 2. . stimulii chimici. Surditatea de conducere nu este niciodata totală intrucât se pastrează conducerea sunetelor prin oasele craniului. în mod special. Procedee pentru determinarea sensibilită ii gustative 26 .e cunoscut faptul ca sunetele pot provoca diverse stări emo ionale.

009 0. diferite construc ii de olfactometre cercetătorul Buccola folosea un burete imbibat cu substan a odorantă plasat pe fundul unei cutii mecanice.73%. cu substan e chimice pure. poate fi inlocuită cu un număr mare de alte săruri. inclavate într-o masă de epiteliu pigmentar. Aronsohn (în 1886) ajunge la următoarele concluzii: a) Temperatura cea mai favorabilă olfac iei este pu in superioară celei a corpului: 38-40°. “cutia inodoră” (în care subiectul îşi introducea capul). b) Concentra ia optimă a apei sărate este de 0.006 0. se poate determina pragul olfactiv liminal.83 4. Mirosul Senza iile olfactive reflectă însuşirile chimice ale substan elor volatile care stimulează receptorii.cu ajutorul unor pipete gradate . 10 trepte).69 0. Elaborarea de reflexe condi ionate la stimuli gustativi.de diferite concentra ii.Încă înainte de 1900. de la care pleaca 5-6 fibrile asemănătoare firelor de păr. Metode pentru determinarea pragurilor olfactive odorizarea unei camere. Aplicarea unor solu ii apoase . Structura receptorilor olfactivi . Stimularea olfactivă .Capetele distale ale bastonaşelor se termină cu un fel de cupă. Mucoasa olfactivă ocupă o suprafa ă de 2.Psihologie experimentală 2009 – 2010 1. Excitarea cu ajutorul curentului electric a diferitelor puncte de pe limbă şi varierea frecven ei şi intensită ii impulsurilor care pot da senza ii gustative diferite. 3.un pătră el de hârtie de filtru cu latura de aprox. .100 0.029 0.5 cm2 în fiecare narină. Praguri absolute pentru unele substan e: Substan e Minimum perceptibile în mg la litru de aer 5.046 0. Metoda parfumerilor . În baza cercetărilor sale. 3 cm este marcat cu substan a mirositoare la o concentra ie cunoscută (se dau aprox. d) Variind cantitatea de substan ă odorantă din solu ie. purtător al substan ei odorante.53 3. o serie de cercetatori au observat că senza ia olfactivă nu ia naştere decât in timpul inspira iei aerului. 2.0004 Eter etilic Tetraclorura de carbon Cloroform Acetat de etil Etil mercaptan Metil salicilat Acid valerianic Acid butiric Propil mercaptan Mosc artificial Anosmia par ială (pierderea sensibilită ii olfactive): 27 .30 0.Receptorii olfactivi se prezinta sub formă de bastonaşe. c) Solu ia de clorură de sodiu ca solvent.

apoi cea tactilă). În cazul în care analizatorii kinestezici func ionează normal.împreună cu analizatorii vizual.). deci. b) labirint (aparatul vestibular).nu este sesizată de subiectul aşezat pe scaun şi legat la ochi. 4) senza ii de durere cutanată (superficiale). care generează reflexe ce orientează corpul in spa iu (sunt. aparatul vestibular răspunde la orice modificare a ritmului mişcarii. sau corpul în întregime. subiectul va ine ochii închişi). mai sunt încă discu ii..) se află în muşchi. legate de reflexele posturale). adică la accelerare sau încetinire. viteza. întrucât senza iile de durere pot fi provocate în fapt în fiecare punct excitat. . precum şi accelerarea pozitivă sau negativă a mişcării pe verticală (de exemplu. Obişnuit. Nucleul analizatorului kinestezic (proiec ia corticală) se găseşte în circumvolu ia centrală ascendentă. corpusculii incapsula i Pacini etc. 3) senza ii de rece.Pentru existen a celor patru subcalită i senzoriale cutanate pledează o serie de cercetări cronaximetrice.asigură reac iile statice locale şi segmentare ortostatismul. In baza controlului kinestezic un om poate aşeza mâna şi degetele mâinii libere în pozi ia în care i-a fost aşezată cealaltă mână (binein eles. în siringomielie .poate da informa ii asupra recep iei olfactive. dacă pielea este marcată în milimetri pătra i (cu un gratar special) şi explorată sistematic cu diferite obiecte mici unele puncte excitate generează senza ii de cald. atâta vreme cât echilibrul nu este tulburat. precum şi anumite procese patologice în care diferitele acuită i senzoriale cutanate dispar selectiv (de exemplu. reflexul de extensie etc. localizarea şi amplitudinea) pe care o efectuează un anumit segment corporal. Ca atare.diferitele grade de pierdere selectivă a mirosurilor sau perceperea accentuată şi continuă a altora pot constitui teste clinice pentru diagnosticarea unor boli grave. 2) senza ii de cald.boala a măduvei spinale . pozi ia şi direc ia mişcărilor capului. în sfârşit altele răspund numai la stimulări de presiune. în cazul deplasării cu liftul). SENZA IILE STATICE (SAU DE ECHILIBRU) Reflectă modificările pozi iei corpului în raport cu centrul de greutate. în pofida faptului ca 28 .la perceperea însuşirilor spa iale ale obiectelor.fără bruscări şi trepida ii . .În ce priveşte clasificarea durerii ca submodalitate senzorială tactilă. Aceasta. Nici ortostatismul nu apare ca o senza ie distinctă. altele de rece. presiune (apăsare şi vibratile). tendoane şi articula ii. Canalele semicirculare sunt sediul recep iei mişcării corpului în spa iu. sensibilitatea cutanată este punctiforma şi astăzi este acceptată existen a a patru submodalită i senzoriale cutanate: 1) senza ii de tact (atingere). tactil (mecano-cutanat) . Labirintul este constituit din canalele semicirculare şi organele otolitice (sacula şi utricula). SENZA IILE KINESTEZICE (DE MIŞCARE) Receptorii senza iilor kinestezice (termina ii nervoase libere. SENSIBILITATEA CUTANATĂ S-a constatat că. algezimetrice etc. .dispare mai întâi sensibilitatea algică . termoesteziometrice. dacă stimulentul depăşeşte un anumit grad de intensitate. omul poate face o analiza fină şi o coordonare bună a mişcărilor. Toate mişcarile efectuate sunt controlate de creier pe baza informa iilor furnizate de receptorii kinestezici (proprioreceptori). mişcarea uniformă . Receptorii care captează impulsurile aferente pentru senza iile statice şi de accelera ie se găsesc în: a) muşchi .şi pe măsura evolu iei procesului patologic este afectată sensibilitatea termică. de durere. Senza iile kinestezice reflectă mişcarea (direc ia. Analizatorul kinestezic participă .Psihologie experimentală 2009 – 2010 .

Informatiile asupra modificărilor din interiorul organismului sunt receptate şi transmise scoartei cerebrale de numeroşi analizatori interni. utilizand in special metoda reflexelor conditionate.) sunt sesizate ca senza ii statice . numai modificările de echilibru şi în viteza de deplasare (trecerea de la repaus la mişcare şi invers. ai caror receptori se găsesc in peretii vaselor de sange şi ai diferitelor organe şi tesuturi interne. 73). Aşadar. Senza iile de foame O defini ie descriptivă a acestora ar fi: „un complex de procese care duc la ingerarea hranei” (Goetze după Lungu. ortostatismul este mai obositor decât mersul. De aceea. SENSIBILITATEA INTEROCEPTIVĂ (SENZA IILE INTERNE) Scoar a cerebrala primeşte in permanen ă informatii atat din lumea din afară. s-a dovedit ca scoarta cerebrala are o participare indubitabila in coordonarea sensibilitatii interne Din randul senzatiilor organice fac parte senzatiile de foame. prea plin vezical etc. Aşa se explică modificările ce au loc în tonusul muscular (în special în musculatura de sus inere).dinamice. Senza iile de sete Reflectă starea de uscăciune a gâtului ce înso eşte deshidratarea. 2000.are în vedere preferin a pentru mâncare. cat şi din interiorul organismului. Mecanismul fiziologic al setei nu e pe deplin lămurit. ca efect al stimulării sau suprasolicitării aparatului vestibular. grea ă şi vomă în răul de accelerare). Prin elaborarea de reflexe conditionate la astfel de stimulari ale organelor interne. au aratat ca analizatorii interni răspund la diferite stimulari mecanice. Diferite cercetari mai vechi. Componentă care duce la ingerarea hranei. În raport cu localizarea receptorilor pentru durere deosebim durerea: 29 . sete. Aparatul vestibular se află în strânsă legătură cu organele interne şi cu analizatorul vizual. chimice. o aşteptare sau o poftă pentru ceva deosebit de dezirabil” (Cannon după Lungu. 2000. Senza ia de durere viscerală Este senza ia ce provine de la unul dintre organele interne. în mişcările globilor oculari . deoarece muşchii sunt extinşi pentru a sus ine corpul de la cădere. În senza iile de foame distingem: Apetitul .Psihologie experimentală 2009 – 2010 ortostatismul nu este un repaus propriu-uzis. S-a observat că senza ia de sete nu reglează cantitatea de lichid ce trebuie ingerat şi nici frecven a ingerării. 73). 2000.nistagmus (în timpul rota iei rapide în jurul axei verticale) sau în reac iile organelor interne (de exemplu. accelerarea sau reducerea vitezei etc. „este o dorin ă. De asemenea ingestia de apă nu este influen ată nici de extirparea glandelor salivare sau de administrarea unor chemostimulatori salivari. Legăturile organului vestibular sunt realizate şi controlate de diferite forma iuni din sistemul nervos central. Senza ia de foame propriu-zisă – este “reflectarea în epigastru a unei dureri sau strânsori foarte neplăcute sau a unei impresii de roadere sau de presiune”(idem). 75). Scoar a cerebrală reglează func ia aparatului vestibular pe cale reflex -conditionată. Ca atare s-a tras concluzia că ar exista o componentă senzorială a setei şi anume senza ia de sete propriu-zisă şi un mecanism aotoreglator care generează nevoia de ingestie hidrică până la completarea lichidului pierdut prin deshidratare (Lungu. Informa iile sunt culese prin intermediul nervilor glosofaringian şi vag. termice etc.

) reflexe vegetative modificate: sudora ie. O problemă care interesează atât pe psihologul cercetător.este înso ită de senza ii de furnicături. 875). cumplită etc. 2006. 7. reflexe somatice: creşte tonusul muscular. In geneza şi evolutia multor boli somatice şi psihice intră. Nevralgia . 2000).este o irita ie a nervilor periferici în care predomină senza ia dureroasă (mai frecventă pe nervii trigemen. în epături etc. sciatic. 30 .Psihologie experimentală 2009 – 2010 - superficială somatică profundă viscerală Printre factorii care pot provoca durerea amintim: . reumatism etc.noxe inflamatorii Durerea poate fi înso ită de următoarele fenomene: creşterea sensibilită ii în zona cutanată interesată (hiperestezie etc. Sunt indivizi care exacerbează senza ia de durere la cea mai mică zgârietură şi altii care ramân impasibili în fa a unei plăgi foarte întinse (clinicienii gastroenterologi cunosc cazuri in care bolnavi de ulcer cu o rană minusculă acuză dureri cumplite şi bolnavi cu ulcera ii extinse care au comportament linişit). 2000. Câteva exemple de durere: Pirozisul sau popular “arsura la stomac” – este defapt denumirea unei dureri gastrointestinale descris de pacien i ca o senza ie fierbinte. Parestezia . PROCEDURI EXPERIMENTALE UTILIZATE ÎN STUDIEREA PERCEP IEI DEFINI II Percep ia este ansamblul de mecanisme şi procese prin care organismul ia cunoştin ă de lumea înconjurătoare pe baza informa iilor elaborate prin sim uri (Larousse. Factorii care o pot determina sunt diferite forme de inflama ie a nervului (nevrite. modificări vasomotorii etc. Durerea fantomă . în epătoare. arzătoare.) (Lungu.). arzatoare. foarte personală.noxe chimice – acid clorhidric în cazulmulcerului gastric . 76-77). care de regulă se referă la caracterul şi intensitatea durerii aşa cum este descrisă de bolnav (durere înfundată. seacă.este cunoscută şi sub denumirea de „membrul fantomă” şi constă din dureri şi parestezii (pseudosenza ii) resim ite în zona membrului absent (amputat sau pierdut într-un accident). Marele Dic ionar al Psihologiei. CURS. Psihologia durerii interne Pentru descrierea senza iilor dureroase se foloseşte o terminologie extrem de diversă. trăsăturile de personalitate ale subiectului (Lungu. pe lângă al i factori. intercostali). amor eli. Se ştie că „reac ia la durere" reprezintă o caracteristică de comportament evident. ciupitoare. sfâşietoare. cât şi pe cel practician este aşa numita „reac ie la durere" (oamenii au un comportament foarte diferit şi uneori paradoxal in fata durerii somatice).noxe mecanice .noxe prin ischiemie – alimentare redusă cu oxigen sau iriga ie sangvină redusă . Desigur că între aceste două extreme există grada ii individuale importante.

percep ia obiectelor se face prin delimitarea lor de fond. 3. dintre care cele mai importante sunt: 1. tablourile de pe pere i sau cuvintele de pe pagină. 523). Figura posedă unele caracteristici obiectuale in timp ce fondul pare să fie inform. fie ca două profiluri. de exemplu. Dacă figura are o anumită semnifica ie ea este desprinsă cu mai multă uşurin ă de pe fond. E. în forma imaginilor primare sau a perceptelor” (1978. Figurile duble Dinamica perceptiei fond-figură (oscila iile perceptiei) poate fi cercetată cu mai multă uşurin ă prin examinarea aşa-numitelor figuri duble sau reversibile. Rubin (1921) a stabilit câteva legită i ale desprinderii obiectului de fond. întrucât pe retină se proiecteaza imaginea lucrurilor lumii reale. 31 . Importante: impulsurile kinestezice provenind de la muşchii ciliari şi ai globului ocular care participă la fenomenele de acomodare şi convergen ă.forma obiectelor materiale este percepută de obicei vizual. 2.Rol important: Şcoala gestaltistă. se percep când 6. Aceasta este o legitate de bază a percep iei diferen ierii obiectelor de fondul pe care sunt plasate. Este suficient ca privind un obiect să se reactualizeze şi însuşirile sale cutano-kinestezice. Al i factori esen iali determinan i ai perceperii mărimii: unghiul vizual sau dimensiunea retiniană. denumită de E. . 2. o importan ă deosebită revine ochilor. in vreme ce peretele şi pagina sunt percepute ca fond.G. tablourile şi cuvintele sunt percepute ca figuri. 1. Figura este percepută cu caracteristicile obiectului atunci când fondul pare fără formă (ca un material inform). Boring „My wife and my mother-in-law" (so ia şi soacra). Percep ia mărimii În reflectarea mărimii obiectelor. Percep ia formei . 3. când 7 cuburi. experien a anterioară a subiectului în procesul manipulării cutano-kinestezice a obiectelor. In aceste exemple. Fondul pare să se intindă in mod continuu in spatele figurii şi nu este intrerupt de ea. dar şi cutanat (prin pipăire). 5. Fig. Desprinderea figurii de fond In experien a noastra. ca.Psihologie experimentală 2009 – 2010 În Dic ionarul de psihologie al lui Popescu-Neveanu percep ia este considerată „un proces psihic complex-senzorial şi cu un con inut obiectual realizând reflectarea directă şi unitară a ansamblului însuşirilor şi structurii obiectelor şi fenomenelor. Fig. tactil şi kinestezic s-au elaborat legături temporare. Cuvântul german “gestalt” ne arată că însăşi elaborarea principiilor esen iale ale şcolii gestaltiste s-a bazat pe studierea perceptiei formei. 4. între analizatorii vizual. În experien a individuală. Fig. Din cele arătate rezultă că aprecierea marimii obiectelor se dezvolta la copii în procesul experien ei individuale de manipulare obiectuală cutano-oculo-kinestezice. Figura tinde să apară mai in fa ă şi fondul mai in spate (figura se proiectează pe fond ca pe un ecran). se poate vedea fie ca un vas.

„My wife and my mother-in-law" (so ia şi soacra). 2. este reprezentat prin reactualizarea legaturilor dintre componentele oculo-cutano-kinestezice. In acest caz. Fig. proeminen e. Păr ile umbrite indică adâncituri.Metoda deformării prin colorarea unor părti ale obiectului vizat intr-o formula cromatică identică sau apropiată de cea a fondului. 3. când 7 cuburi. umbrele şi lumina sunt reflectate de o suprafa ă plană. 1. dar mai ales intre componentele retiniene si kinestezice ale analizatorului vizual şi cele tactil-kinestezice (palparea reliefului). . in camuflaj. iar relieful. care sunt repere definitorii ale obiectului respectiv. Alte repere suplimentare indirecte: interpozi ia 32 . ceea ce este o operatie destul de dificilă.O altă metodă folosită in camuflaj este aceea a deformării contururilor. fie ca două profiluri. . în acest caz. Camuflajul In unele imprejurări este necesară mascarea obiectelor. iar cele luminoase. observatorul este nevoit să suplinească elementele absente. se poate vedea fie ca un vas. Atunci când se percepe un desen. Percep ia de adâncime Stereoperceptia se formeaza in cursul ontogenezei prin stabilirea de legaturi conditionate intre diferitii analizatori. ca de exemplu. Fig. se percep când 6.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Fig.Cea mai utilizată procedură pentru mascarea figurilor este aceea de a „re ine" (de a nu desena) anumite elemente. .

Perceperea succesiunii Se realizează atunci cand apar o alternan ă şi o succesiune de faze şi stări in dinamica fenomenelor externe şi interne. deoarece in raport cu pozitia obiectelor in spatiu omul işi poate orienta mersul şi mişcările fa ă de ele. definit prin aprecierea subiectivă a timpului universal. minute. omul se foloseşte de anumite sisteme de referin ă. dreapta sau stanga. c) factori psihologici: Wundt. veghe şi somn). Ca mecanisme psihofiziologice. evaluat cu ajutorul unită ilor timpului cosmic (mişcările Pământului în jurul propriei axe şi al Soarelui) şi fizic (ore. La perceperea succesiunii participa o serie de factori. digestie. de a-şi putea determina propria pozitie fa ă de acestea.). care dau alternanta anotimpurilor şi zi-noapte. in baza insuşirilor spa iale ale obiectelor şi fenomenelor (dimensiune. unul fa ă de altul şi fa ă de subiect etc. b) factori biologici ca: distanta dintre receptor şi cortex. James. forma. Variabilitatea vitezei de desfăşurare a proceselor vitale justifica. omul dispune de trei sisteme de referin ă care asigură reglajul psiho-comportamental in raport de variatiile schimbarilor şi devenirilor: a) sistemul de repere fizice şi cosmice generate de mişcările de rota ie a pământului. aşadar. 1968). b) sistemul ritmurilor biologice dat de algoritmii de func ionare a proceselor interne (puls. In general. imprejurari). ca şi a pauzelor dintre acestea. Titchener observaseră că subiectul atent percepe mai rapid stimulii. factor important in special in stimularile tactile. secunde). Perceperea şi aprecierea duratelor Se referă la evaluările pe care le facem asupra duratelor temporale ale diferitelor evenimente (situatii. Alături de timpul biologic. C. ora de culcare etc. avem şi un timp psihologic. B. Metode de cercetare a percep iei timpului 33 . astfel: a) factori fizici (ce in de evenimentul de perceput). D. ca ordinea evenimentelor. c) sistemul de repere socio-culturale exprimate prin orarele impuse de activită ile socio profesionale. care sunt constituite din localizarea obiectelor in mediul inconjurator şi raporturile de perspectivă dintre ele (inainte sau inapoi.şi economicexisten iale. adâncime etc. Percep ia timpului A. Aceasta determinare este foarte necesara.Timp biologic şi timp psihologic Timpul biologic curge mai repede sau mai lent în func ie de particularită ile speciei (om. aceasta se bazează pe recep ia senzorială specifică a schimbarilor survenite şi stimularea centrilor corticali unde se decodifica informatiile şi se formeaza perceptul.). sau pozi ia acestora in raport cu sine. duratele scurte de timp sunt supraestimate.Psihologie experimentală 2009 – 2010 - perspectiva aeriană perspective liniară Orientarea in spa iu Prin orientarea in spatiu intelegem capacitatea omului. luat în parte (Lungu. E. conceptul de timp biologic (ibidem). animale) şi chiar ale individului. care se exprima prin senzatii specifice: senzatia de foame semnaleaza ora mesei. respira ie. iar cele lungi sunt subestimate. metabolism. Functiile organismului au o anumita ritmicitate. Pentru orientarea in spatiu.Orientarea temporală In esen ă. oboseala.

prin metoda produc iei. i se cere ca. b) Evaluarea verbală Subiectul este autorizat să evalueze timpul scurs la una din cele două variante experimentale (timp plin sau timp gol). În final. foarte scurtă. de doua ori succesiv . Variabilele care pot influen a răspunsurile subiectului sunt variate şi multiple: lungimea şi natura activită ii. ele sunt reluate astăzi din perspectiva detec iei şi ghidării prin radar a unui mobil in mişcare. Chinina. oboseala. Tipuri de iluzii perceptive a) Iluzia de greutate (Charpentier) Explica ia dată de aceşti cercetători se baza pe un „impuls motor" mai mare. foarte lungă etc. timpul părea să se scurgă foarte repede. să nu se gândească la ceva special). fixate în prealabil de experimentator. In fapt. c) In domeniul haptic (de apucare) şi de volum. Dacă un subiect a ridicat cu ambele mâini perechi de greută i diferite. cât mai ales ciocnirii dintre un sistem de legături condi ionate bine fixat şi un altul nou. fie cantitativ. minute). prin aprecierea sarcinii ca atare: scurtă. şi cere subiectului să o reproducă. proiectand-o în sus". percep ia mişcării vizează capacitatea de percepere a spa iului străbătut de un obiect (mobil) în unitatea de timp.. fie calitativ (secunde. Unii autori au gasit supraestimări la cafeină. c) Evaluarea prin reproducere Experimentatorul fixează o durată de timp oarecare. cunoaşterea rezulattelor evaluării etc. 34 . cu ochii închişi. foarte lent. dar deosebit in unele amănunte. Influen a farmacodinamică a unor droguri asupra percep iei timpului Haşişul şi mescalina dilată aprecierea timpului. după caz. Ini iate de psihologii structuralişti (Wertheimer). d) Evaluarea prin producere Se cere subiectului să semnaleze sfârşitul unei durate de timp. Dupa 15 repetări se consideră montajul realizat şi se trece la experimentul critic: se exercită asupra mâinii subiectului două presiuni egale.prima dată la o presiune mai mare şi a doua oară la o presiune mai mica. sarcini cu timp plin (subiectului i se cere sa execute o activitate anume) şi sarcini cu timp vid (subiectul este în repaus şi nu desfaşoară vreo activitate. Percep ia mişcării Studiile asupra percep iei mişcării sunt extrem de numeroase şi se intind pe aproape un secol. făcându-l să pară foarte lung. la al ii. Protoxidul de azot (N20) in 30% amestec cu oxigen a dat reactii contradictorii: la unii subiecti. supraestimau perioadele mai lungi sub efectul chininei şi subestimau uşor la tiroxină. se cere subiectului să evalueze durata în timp a sarcinilor efectuate: timp plin sau timp vid.Psihologie experimentală 2009 – 2010 a) Timp vid si timp plin Duratele de timp date subiec ilor spre evaluare pot fi. Iluziile perceptive Sunt datorate atât unor limite func ionale ale aparatelor senzoriale. daca poate. Fenomenul se inversa când li se cerea să estimeze perioade scurte. in care coordonarea senzoriomotorie joacă un rol însemnat. dar au fost cita i subiec i care evaluau corect sau chiar făceau subestimări. iar unii pierdeau no iunea timpului. b) In domeniul baresteziei (presiunii) Se apasă mâna subiectului cu pârghia baresteziometrului. Subiectul. tiroxina şi cafeina: subiec i antrena i să estimeze corect timpul. similar cu primul in ansamblu. mâna care va ridica greutatea mai mare va avea şi un impuls motor mai mare şi o va ridica mai uşor. motiva ia. de ordinul secundelor (etalon). Se notează abaterile de subestimare sau supraestimare şi se face media lor.

82). PROCEDURI EXPERIMENTALE UTILIZATE ÎN STUDIEREA GÂNDIRII ŞI LIMBAJULUI 1. Şcoli psihologice şi modele experimentale .J. cauzată de încălcarea legilor perspectivei liniare. K. primeşte două sunete de intensită i diferite (succesiv). Dacă se deseneaza stâlpii sau copacii. ce străjuiesc o şosea sau o cale ferată. Gândirea este procesul psihic cognitiv superior care construieşte prin opera iile sale coordonate în ac iuni mintale.Şcoala de la Wurzburg (K. se trece.Gestaltiştii – care pun accent pe aspectele de configura ie şi totalitate în via a psihologică. 35 . fără a-l aviza pe subiect. La producerea iluziei. sub formă de no iuni. CURS 8. 1996. la experimentul critic: i se dau 2 bile egale.“introspec ii experimentale” . 1. subiectul apreciază ca sunetul care apare în locul celui intens este mai slab şi invers.Mayer.Buhler etc).Marbe. judecă i sau ra ionamente (Cocoradă şi Niculescu.178).Orth. J. Iluzia de perspectivă . H. d) In percep ia auditiva pot fi. Subiectul.Psihologie experimentală 2009 – 2010 primeşte simultan in fiecare mână câte o bilă de lemn (sau mingi): una mai mare şi alta mai mică.mărime. se prezintă 2 sunete de intensită i egale. cu spatele la aparat.Watt.Curentul behaviorist . . de asemenea.87). Ochiul nostru s-a obişnuit să asocieze perspectiva cu distan a şi de aici această iluzie. El trebuie să aprecieze care este mai mare. Schema S-R . Iluzii optico-geometrice Fig.mărime Iluzia de perspectivă . apare această iluzie. Proceduri experimentale utilizate în studierea gândirii Defini ii Gândirea este o succesiune de opera ii care duc la dezvăluirea unor aspecte importante ale realită ii şi la rezolvarea anumitor probleme (Cosmovici.sus ine ideea că psihologia nu poate fi fondată decât pe studiul comportamentului şi pe opozi ia sa la orice formă de introspec ie. După 15 repetări. 1999. No iunile Defini ie No iunea (de la latinescul “nota” care însemna calitate) este produsul de bază al gândirii care reuneşte pe plan mintal însuşirile caracteristice ale unei clase de obiecte sau fenomene (Cocoradă şi Niculescu. 1999. generate iluzii. După 15 repetari ale probei de montare. informa ii despre însuşirile generale ale claselor de obiecte şi fenomene sau despre rela iile dintre ele. la fel de mari şi nu din ce in ce mai mici pe măsură ce se depertează şoseaua sau calea ferata. A..

Medic .urmărire. Pagube inundat după multe oamenilor mari râul făcând a ploi. c) Ordonarea no iunilor în succesiune logică Şirul de cuvinte trebuie ordonat de subiect în succesiunea cauzală a evenimentelor: 1. 5) călătorie . L. d) Propozi ii mozaic Se bazează pe acelaşi principiu ca şi aranjarea no iunilor în succesiune cauzală.bandajare . compun o povestire. 2.vindecare . astfel avem: defini ii prin men ionarea scopului defini ii prin oferire de exemple defini ii prin genul proxim şi diferen a specifică. 36 .furt . 4. Exemple de propozi ii mozaic: 1. 3) ho -câine-închisoare. Pompieri – chibrit – foc stins . La judecată sunt în nenorocirile vinova i tren de cei dati. dacă sunt aranjate in succesiunea lor logica. 1) cal . Din moara multe spre munte ro i curge şi de vale mână râul. cuvintele sunt incluse intr-o propozi ie.pedeapsa .Psihologie experimentală 2009 – 2010 Cercetări experimentale privind formarea no iunilor Metode privind însuşirea notiunilor a) Metoda defin iei În urma utilizării acestei metode s-a realizat o clasificare a defini iei prin folosirea acesteia in studierea formării notiunilor la copil. 2. 4) ploaie -frig-picior rupt. 3. Arestare . Hull din 1920 după Lungu. b) Metoda simbolizării. 2000.casă în flăcări . Modele experimentale pentru cercetarea proceselor şi opera iilor gândirii Lungu prezintă câteva probe ce pot fi utilizate pentru cercetarea opera iilor de analiză şi sinteză (2000.judecata . b) Se cere subiec ilor ca din cuvinte izolate să alcătuiasca o povestire. 3.apă. iar no iunile elaborate la aceste simboluri aveau un caracter artificial (nu existau în circula ia lexicală uzuală).bucurie. 2) copil curios-uşă-nas însângerat.câine credincios .fractură. (vezi experimentele lui C. 223224): a) Se prezină subiectului o serie de imagini care. . Din jocuri copiii duc oraş şi petrec se vara in veselie şi cu pădure.pentru a cerceta procesul formării no iunilor în stare ”pură” s-au construit cuvinte fără în eles ca simboluri verbale.fotbal . acum. cu deosebirea că.220-222).albină-călăre trântit.

.soare .stea. idem la pătrate. Raporturile dintre no iuni pot fi dintre cele mai variate: cauză-efect.? 2.. mijloc-scop. pisică . copii). este prezentă la toti oamenii.? 3..Binet şi Alice Descoendres). Exemple: 1. b) Abstractizarea = eliminarea aspectelor neesen iale dintr-un grup de obiecte şi retinerea celor esen iale.hârtie. să găsească a patra no iune.piele. Analogia Cum se ştie. iepure .Stem. Primele două se află intr-un anumit raport. oglindă . ziuă . Conform cercetătorilor care au utilizat acest tip de probe (A. In studierea proceselor de generalizare şi abstractizare s-a folosit mult metoda clasifica iei (W..? Generalizarea şi abstractizarea a) Generalizarea = unificarea mintală a obiectelor şi fenomenelor ce au însuşiri comune. făina .dacă este cumva o scrisoare . împreună cu a treia. plecând de la acest raport. drum . iarbă . iarna . pisica . Vom prezenta o serie de probe ce pot fi date in legătură cu testarea acestor particularită i: 1. nucă . tot-parte. subiec ii în ale căror lucrări predomină amănuntele şi care nu pot să desprindă esen ialul sunt considera i de tip analitic. pentru a ajunge la concluzie.coaje . haină . întrucât.Decroly). Se prezintă subiectilor (de regulă. carte .? 4.. Descrierea probei. Se prezintă copiilor o poveste bogată în fabula ie şi li se cere să reducă această poveste la elementele ei esen iale.? 5. gâscă . râu . ploaie . supraordonare-subordonare etc. li se lasă timp subiec ilor pentru a scrie asemănările şi deosebirile esen iale. fie sub forma unui rezumat concis. considerăm că ar fi de tip sintetic. independenta şi supletea.fotografie.luntre . oraş .. pasăre . dificultate cu atât mai mare. stofă . Subiec ii la care predomină în procesul compara iei mai multe asemănări decât deosebiri sau subliniază în mod special trăsăturile esen iale ale obiectelor comparate. subiec ii sunt nevoi i să elimine o serie de detalii neesen iale. J. consecventa şi rapiditatea) comportă nişte particularităti individuale destul de pronun ate.şoarece.profesor.ploaie. Caracteristicile proceselor de gândire Deşi gândirea.. apă . arătând in scris asemănările şi deosebirile.barcă etc. calită ile ei (profunzimea.. Pentru rapiditatea gândirii Se prezinta subiectului şiruri de numere cu sarcina să în eleagă mecanismul matematic opera ional de succesiune a 37 . O. pânză . ca proces psihic superior.croitor .Piaget. vară . Se povestesc anumite istorioare cu talc şi apoi se cere copiilor să extragă o anumită învă ătură de acolo (concluzie). După ce se dictează o pereche de no iuni. pădure . noapte 6.. pătrate şi cercuri roşii şi albastre de 2 mărimi diferite: cercuri mari roşii şi albastre şi cercuri mici roşii şi albastre.. fie .. analogia este o formă a compara iei care are în vedere redarea raporturilor dintre lucruri.? 7. cu cat povestirea este mai stufoasa. O altă probă folosită cu elevii pentru găsirea esen ialului este schimbarea textului unei scrisori in telegramă. care. Proba pare a fi destul de diagnostică. Probe de analogie: se dau subiectului trei no iuni.sub forma unei telegrame... Altă probă folosită în cercetarea generalizării şi abstractizării o constituie interpretarea de fabule.zăpadă. In instructaj experimentatorul cere copiilor să strângă figurile care se potrivesc la un loc. Exemple: lumânare . Subiectul trebuie.păr .copac. să se afle în acelaşi raport ca şi primele două.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Probe de comparare a diferitelor no iuni Se prezintă subiec ilor perechi de cuvinte pe care aceştia au sarcina de a le compara din amintire..aer.case .

Pentru testarea gandirii creative Torrance E. 9. Apoi se cere subiectului să tragă o linie care s-o intersecteze pe aceasta.Psihologie experimentală 2009 – 2010 numerelor din şir şi să-l continue pe această bază cu încă cel pu in 2 numere. ca în figura de mai jos. Subiectul trebuie să facă. 8. Răspunsurile se dau in urma unei întrebări sugestive din partea experimentatorului. 4. (1994) a elaborat o serie de teste pentru evaluarea gandirii creative. dar noaptea va aluneca câte 4 m înapoi. 6. Exemplu: a) Un ou şi jumătate costă un leu şi jumătate.P. Când au pornit spre casă. 5.d) 7. 6. timp de trei minute. Am trei fra i: Ion. Exemple: a) 2. 6. copii la săniuş. 13.b) 32. separat. Pentru profunzimea gândirii (pătrunderea in esen a fenomenelor) Se prezintă subiectului cinci proverbe şi. au hotărât să nu fie nici unul ultimul din şir. 8. 7. 10. un numar de opt fraze dintre care cinci corespund proverbelor. 14 e) 5. 28. Probe de sugestibilitate (in legatura tot cu independen a gandirii) a) Se cere subiectului să deseneze un cerc cu ajutorul unei monede şi apoi să deseneze un punct in interior. 8. 11. Cât vor costa 10 ouă? b) Un biet melc a căzut intr-o fântană adancă de 20 m. 8. 3. un desen cât mai complet pe baza ideilor sugerate de o figură incompletă. s-a lovit şi a murit imediat. Pentru testarea aspectului critic al gândirii (caracteristica a independen ei gândirii) Pentru copii mai mici: imagini (tablouri absurde) Exemplu: un cocoş care înoată pe un lac. Pentru copii mai mari: propozi ii absurde Exemple: Un motociclist a căzut. 24 . s-au gandit să meargă în şir unul după altul. 4. 7. Alte probe. b) Se cere subiectului să deseneze o linie orizontala de la stanga la dreapta (de aprox. 10 --Se mai poate testa rapiditatea şi prin urmărirea vitezei de rezolvare a unor probleme. 30. 6. 3-4 cm). După câte zile ajunge el la gura fântanii? 2. cineva l-a dus la spital. 26.c) 5. Cineva spunea că nu va intra in apă până nu va şti să inoate. Ca sa iasa afară. 38 . 10 . Se cere subiectilor să raspundă ce văd in anumite imagini prezentate. Vasile şi eu Mai multi copii s-au jucat până seara pe camp. 8. Cum însă nici unul nu voia să fie in coada şirului. 8 . iar in jur copaci inverzi i şi incărca i de fructe etc. urcă in fiecare zi cate 5 m. 7. Subiectii au sarcina de a găsi fraza (de a o alege din cele 8) care se potriveşte fiecăruia din cele 5 proverbe. dar sunt pu ine speran e ca va mai scapa cu via ă.

In patru din cei cinci saci. (alb-alb) şi N.A. încât pe ele scrie fals N. tipul de gândire etc. Ca efect al inertiei gandirii. (negru-negru). Estimările s-au facut după următorii indici ai creativită ii: fluen a (numărul de răspunsuri). abstract-concret). Cum se poate determina. Modele de probleme pentru cercetarea experimentala a perspicacită ii şi ra ionamentului logico-matematic a) Cutiile cu etichete schimbate: Se dau trei cutii care con in câte două bile: una are două bile negre. poate conduce la utilizarea ei neadecvată la alte probleme (situa ie intâlnită la unii elevi in rezolvarea problemelor de aritmetica). elaborare (numărul de idei comunicate de detalii). în mod inegal. 1. Dacă obiectul este plurifunc ional utilizat. la unii subiecti poate să apară şi o fixitate func ională a metodei: utilizarea repetată a unei metode de rezolvare. . atunci subiectul îi va putea extinde mai uşor func ionalitatea şi la alte situa ii. cu frecven ă uzuală scazută). fiecare bilă de rulment cântăreşte 10 grame. care este sacul ce con ine bile de 9 grame? 39 . Fixitatea functionala sporeşte dacă subiectul lucrează intr-o singură directie cu obiectul. cineva le-a schimbat etichetele astfel. specifică pentru un tip de problemă.A.N. originalitate (elemente neobişnuite. (negru-alb). A. intarindu-i astfel restrictiv functionalitatea. 2000). direc ia mişcării proceselor de gândire (concret-abstract. De câte extrageri a unei singure bile este nevoie (fără a privi in interiorul cutiei) pentru a putea determina culoarea bilelor din fiecare cutie? b) Să presupunem că 5 saci au fost umplu i. flexibilitate (numărul de categorii de răspunsuri). Figură incompletă ce trebuie întregită cu cât mai multe detalii figurale (sarcină neverbală) (după Lungu. Dificultă i in rezolvarea de probleme: fixitatea func ionlală şi a metodei S-a demonstrat experimental că neputin a subiectului de a transfera func ionalitatea cunoscută a obiectului asupra unor utilită i ale lui şi in alte situa ii similare sau uşor diferite constituie o piedică serioasă in rezolvarea problemelor. ritmul de în elegere (perspicacitatea). Din greşeală. cum ar fi: capacitatea de în elegere. Într-un singur sac greutatea fiecărei bile este de 9 grame. a doua are doue bile albe şi cealaltă are o bilă albă şi una neagră. printr-o singura cântărire. Rezolvarea de probleme După demersurile subiectului pentru găsirea solutiei de rezolvare se pot urmări o serie de parametri de definire a gandirii. cu bile de rulmen i.Eficien a rezolvării problemelor in şcoală creşte proportional cu în elegerea enuntului lor de către elevi.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Fig. fa ă de cazul când doar il observa.

verbal. 1999. muncitori etc. care constituie. cuvântul ce-i vine în minte. c) Este bine ca subiectul să fie aşezat cu spatele spre experimentator pentru a nu fi distras de manevrele acestuia (notarea răspunsurilor. de matematicieni şi informaticieni. timpul de răspuns. Vorbirea este o conduită socială şi în interiorul acesteia limbajul constituie un sistem de comunica ie. manevrarea cronometrului etc. 40 . T. Pentru a-şi îndeplini această particularitate esen ială. 1879). Această structură este asigurată de limbă iar de studierea ei se ocupă lingvistica. Subiectul trebuie să spună cel mai repede posibil. 100). după F. Niculescu. liber sau impus. 1978. 1968 după Lungu. vorbire constituie fiecare în parte o fa etă a aceluiaşi proces unitar şi complex. între limbă şi conduitele verbale există o strânsă rela ie.stimul (inductor). Considera ii teoretice şi metodologice Primii care s-au ocupat de procesul de comunicare au fost gramaticienii urma i.). Asocia ia este „simplă" în sensul că subiectul nu trebuie să dea decât un cuvânt . sub imboldul necesită ilor practice de codaj electronic şi de programare a calculatoarelor. Clasificarea tehnicilor de utilizare a experimentului asociativ-verbal a) Tehnici clasice 1.Psihologie experimentală 2009 – 2010 2. individuală sau colectivă. popula ia. de lingvişti. Conceptele de limbă. prezentarea probei. 1954. vorbirea. răspunsul poate fi scris sau verbal. Cea mai veche variantă a asocia iilor de cuvinte prezintă numai interes istoric: ea este de tip introspec ionist. experimentatorul fiind în acelaşi timp subiect şi notându-şi propriile asociatii de cuvinte alese de el însuşi (Galton. 2000. Prezentarea stimulului poate fi vizuală sau auditivă. 2000). psihologi şi recent. studiind limba. face abstrac ie de conduitele verbale individuale. Slama Cazacu.) sau luată după unele criterii. fapt ce i-a făcut pe multi autori să vorbească despre termenii unui nou domeniu de cercetare psiholingvistică (Osgood şi Sebeok. 244) a) Încăperea în care se face experimentul să fie ferită de zgomote sau alte elemente de distragere. PROCEDURI EXPERIMENTALE UTILIZATE ÎN STUDIEREA LIMBAJULUI Defini ii ale limbajului: Limbajul este un sistem şi o activitate de comunicare cu ajutorul limbii (Popescu-Neveanu. studiată omogenă (studen i. 414). Condi iile de desfăşurare a experimentului asociativ – verbal (după Lungu. Este o activitate de comunicare umană realizată printr-un sistem de semne şi reguli determinate istoric şi utilizat de o comunitate (Cocoradă. Experimentul asociativ . îndată după auzirea cuvântului . Libertatea de alegere a subiectului nu este limitată. limbaj. Tehnica asocia iilor libere simple. Bineîn eles. limbajul trebuie să aibă o structură minimală comună diferi ilor membri ai societă ii. care are drept caracteristică esen ială comunicarea umană.răspuns (indus) . b) Subiectul să fie relaxat şi să ştie ce are de făcut: e bine ca instructajul dat să fie simplu şi clar şi să se facă un exerci iu prealabil cu anumite cuvinte care nu sunt incluse pe lista de experimentare. De aceste conduite verbale se ocupă psihologia. Dar lingvistica. la finele secolului XIX.eventual un cuvânt compus sau o locu iune. de Saussure (1916). Psihologia limbajului trebuie să studieze ansamblul proceselor de comunicare determinate social care face posibilă însuşirea experientei umane.

flexibilitatea legăturilor intraverbale).Psihologie experimentală 2009 – 2010 Se notează categoria din care face parte cuvântul răspuns (primar. Se alcătuiesc două propozi ii care au un cuvânt comun omis. „cale ferată" etc. Procedeul este foarte eficient pentru determinarea legăturilor intraverbale (în special. . III. 2000). Clasificarea răspunsurilor subiec ilor după următoarele criterii: I. Fiecare cuvânt al seriei poate fi influen at nu numai de stimulul ini ial la care subiectul trebuie să răspundă. Se cere subiectului să dea un antonim sau sinonim (libertatea de alegere e restrânsă). 4. Scrierea automată (similară întrucâtva cu tehnica asocia iile libere continue).B. Citindu-le o singură dată. Procedeul fluidită ii dirijate. După criteriul lungimii cuvântului: monosilabice. experimentatorul poate da un model de început care indică domeniul. subiectul trebuie să găsească cuvântul care a fost omis. Se dau aproximativ 3 minute.via ă ). Într-un timp dat. Tehnica asocia iilor libere continui. . profesional şi general . numai că subiectul trebuie să răspundă la un stimul generic (de exemplu. După ce s-a prezentat o dată lista de cuvinte.. băiat etc.inductoare. b) imitative (subiectul dă un răspuns asemănător după structura sonoră a cuvântului . Asocia ie restrânsă continuă. A fost folosit şi în activitatea judiciară pentru depistarea infractorilor (în lista de cuvinte ce se 41 . subiectul trebuie să scrie cât mai multe cuvinte (în 2 minute). 3. Asocia ie for ată. tertiar). Asocia ii în lan . banal (obişnuit).Experimental asociativ .). ci trebuie să aleagă dintr-o listă de răspunsuri pe cel care i se pare că evocă mai bine cuvântul . 6.periferice. ah.stimul. exemplu: „a fost odată. 4. se face o pauză după care se prezintă din nou aceeaşi listă.. zână. c) echolalice (repetâ cuvântul stimul). fată. 2. d) exterioare (fâră nici o legătură cu cuvântul dat).Experimentul asociativ . f) refuză răspunsul. Asocia ie prin semnifica ie (terminarea sau încheierea propozitiilor). Se dau 2 sau 3 cuvinte cu ajutorul cărora subiectul trebuie să construiască o frază compusă din 25 -50 de cuvinte (exemplu: pădure . (o poveste. Tehnica de asocia ie restrânsă simplă (zisă şi de asocia ie controlată). mijlocul şi sfârşitul propozi iei. original etc. Cuvintele omise trebuie să fie la începutul.stimul. ci şi de cuvântul de dinaintea lui. IV. similară cu precedenta. II. Această tehnică poate da naştere la interferen e.verbal determină şi gradul de coeren ă şi fluiditate verbală. Se prezintă subiectului un singur cuvânt-stimul şi acesta răspunde cu mai multe cuvinte posibile pe care acesta i le evocă..transport".zână . plurisilabice etc. Se face media laten elor pe categorii (domenii) şi se stabilesc gradul de consolidare al legăturilor verbale. Gakkel după Lungu. b) Tehnici derivate 1. cerând subiectului să repete răspunsurile date mai înainte la fiecare din aceste cuvinte .stimul. nume de oraşe sau lucruri din casă) prin cel mai mare număr de cuvinte ce intră în genul respectiv).verbal a fost utilizat şi ca indicator al tipului de activitate nervoasă superioară (L.. De exemplu. Sunt cercetate aici în mod deosebit interferentele rezultate din asociatiile continue. 3. Subiectul nu răspunde “spontan". Pentru uşurare. Asocia ii verbale inferioare: a) primitive sau elementar exclamative (oh. Subiectul trebuie să asocieze fiecare răspuns cu cuvântul dinainte şi nu cu cuvântul . hm). e) interogative (întreabă: Ce? Cum?). 2. nu după sens). secundar. Asocia ii repetate. Clasificarea se mai poate face şi după domeniul de familiaritate al cuvântului :cotidian. la cuvântul gară. 5. Acestea sunt formulate clar şi au un sens logic. Asocia ii verbale superioare. precum şi principiul de structurare (după legătura semantică dintre inductor şi indus). subiectul răspunde.

2000). Din punctul de vedere al unor autori. ce se formează între un număr indefinit şi foarte variat de focare de excita ie simultane şi succesive. In recunoaştere. are ideea de a utiliza metode cantitative în studiul proceselor psihice superioare şi în special al memoriei. ceea ce se explică printr-o „bătătorire" mai slabă a acesteia. CURS 9. sertar. memoria e definită ca un proces de întipărire (fixare). În reproducere. datorită unor întăriri mai intense şi repetate. de exemplu. legăturile nervoase temporare se structurează şi se fixează mai solid. care. Cercetarea experimentală a memoriei Un mare pas înainte făcut de psihologia experimentală în studiul proceselor psihice complexe îl constituie studiul experimental al memoriei ini iat de Hermann Ebbinghaus. afective şi voluntare a omului. memoria se bazează pe fenomenele de remanen ă ce au loc la nivelul celulelor nervoase corticale. Aceste legături nervoase temporare. Metode de investigare a memoriei a) Metoda întinderii sau de determinare a capacită ii de reproducere imediată (sau memoria imediată). Cu cât “bătătorirea" prin repetare a acestor urme este mai intensă cu atât durabilitatea (trăinicia) engramelor este mai mare. 2000). care fixează engramele (urmele) excitan ilor ce au ac ionat asupra organismului. şi anume: . In ce priveşte memoria de lungă durată biochimiştii încearcă să demonstreze că aceasta s-ar datora proceselor de sinteză a proteinelor şi enzimelor de la nivelul celulei nervoase.faza de achizi ie şi de memorare. . 42 . memoria include în sine trei faze cu o foarte strânsă legătură între ele. Bazele neurofiziologice şi biochimice ale memoriei Din punct de vedere fiziologic. de acumulare şi utilizare a experien ei cognitive (1978. PROCEDURI EXPERIMENTALE UTILIZATE ÎN STUDIEREA MEMORIEI ŞI A ÎNVĂ ĂRII Defini ia memoriei Dic ionarul de psihologie al lui Popescu-Neveanu defineşte memoria astfel: „proces psihic de stocare şi destocare a informa iei. fragilitatea conservării informatiei în aşa numita „memorie imediată" s-ar datora modificărilor activită ii electrice a structurilor nervoase (fragilitatea acestor trasee). se structurează în stereotipuri dinamice.Psihologie experimentală 2009 – 2010 prezintă infractorilor prezumtivi se introduc şi câteva cuvinte „critice". bancnote etc. Aşadar.faza de re inere sau de păstrare şi faza de actualizare cu două nivele (recunoaşterea şi reproducerea). recunoaştere şi reproducere a experien ei cognitive.435)”.) (Lungu. păstrare şi actualizare se bazează pe capacitatea creierului de a elabora legături nervoase temporare între diferite focare de excita ie din cortex. masă. memoria de scurtă durată se bazează pe plasticitatea popula iilor neuronale (Lungu. Cu alte cuvinte. Procesele de întipărire. sunt şi purtătorii informa iei genetice. care. citind lucrarea lui Fechner (Elemente der Psychophisik). stimulul declanşat trebuie să fie prezent pentru a reactualiza “urma". de a le sistematiza şi consolida şi de a le analiza. Principalii factori în sinteza proteinelor sunt acizii ribonucleici (ARN) şi dezoxiribonucleici (ADN). păstrare (re inere). De regulă. cum se ştie. ceea ce duce la o actualizare mai facilă (nu este necesară prezen a excitantului declanşator).

188). b) Metoda elementelor re inute Caracteristica acestei metode este aceea că volumul de elemente date spre memorare depăşeşte capacitatea memoriei imediate. se cere subiectului să-l reproducă. Fireşte că. c) Metoda timpului de achizi ie (denumită şi metoda memorizării complete). Elementele prezentate pentru reproducere imediată pot fi: cifre. obiecte (imagini) etc. datorită uitării. subiec ii nu mai sunt în stare să reproducă în întregime lista prezentată ini ial. în aşa fel încât pe listă apar perechi de elemente mnemice. d) Metoda ajutorului (anticipa iei) Procedura: După câteva prezentări ale materialului. Se face o compara ie între timpul sau numărul de repeti ii care au fost necesare la memorarea ini ială şi cele necesare rememorării. PROCEDURI EXPERIMENTALE UTILIZATE ÎN STUDIEREA ÎNVĂ ĂRII DEFINI IA ÎNVĂ ĂRII “Învă area este definită ca o modificare sistematică. ca rezultat al practicii. Se cere subiectilor să memoreze din nou materialul respectiv până ajung să-l stăpânească bine. litere. al indeplinirii aceloraşi sarcini. după un anumit interval de timp.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Este vorba de determinarea cantită ii de material care poate fi reprodus după o singură prezentare. Datorită faptului că se testează „întinderea" elementelor re inute de subiect după o singură prezentare. silabe fără sau cu sens etc. propozitii. care reprezintă modificarea în conduita cerută de o situa ie nouă sau modificată” (Roşca. Constă în măsurarea timpului sau numărului de încercări până ce subiectul izbuteşte să stăpânească bine materialul. In procesul învă ării are loc achizi ia unor răspunsuri noi. între două prezentări. Experimentatorul are grijă să corecteze subiectul ori de câte ori greşeşte şi să-i “sufle" ori de câte ori se poticneşte până ce ajunge să stăpânească bine materialul. 43 . li se cere s-o reproducă. 1971. Performan a se notează după numărul de elemente re inute. i se prezintă unul din membri perechii (cuplului). fie numărul de interven ii necesare din partea experimentatorului. în modul de a răspunde la o situa ie. procedeul poartă denumirea de “metoda întinderii". subiectul urmând a-l reproduce pe celălalt. cuvinte. figuri etc.. Cuvintele care se prezintă subiectului vor fi asociate fie între ele. silabe. e) Metoda economiei Se prezintă subiec ilor spre memorare o listă de date. 2. Criteriul “stăpânirii materialului" se ia după prima reproducere absolut corectă. Se notează fie numărul erorilor făcute de subiect. Când se cere subiectului să reproducă elementele re inute. cuvinte. relativ permanentă în conduita. fie cu cifre. f) Metoda perechilor asociate sau asocia iilor corecte (asocia iilor de sprijin). şi. Astăzi se foloseşte metoda reproducerilor succesive: materialul se prezintă de mai multe ori (într-un ritm constant) şi se introduce câte o reproducere a elementelor retinute.

iar apoi. ac ionând asupra organelor senzoriale. b) Stimulul indiferent să preceadă pe cel neconditional cu cel putin 1/2 de secundă. c) Emisferele cerebrate trebuie să fie în stare de excitabilitate (adică animalul să fie treaz şi flămând dacă ne bazăm pe reflexul salivar). Ei sunt de trei feluri : a) indiferen i. d) Stimulul indiferent să fie suficient de intens pentru a putea fi perceput. Sunt cinci conditii principale: a) Stimulul indiferent să coincidă cu cel neconditional in repetate randuri. care utilizează alti indicatori. 44 . Aceasta coinciden ă este denumite „intărire". când nu produc animalului decât o reac ie de orientare (intoarcerea capului. secre ia salivară. In acest caz invatarea începe cu rezolvarea unei probleme. găsirea unui nou răspuns la o situatie. de exemplu o reac ie motorică la o stimulare electrică (reac ie de apărare). de obicei repetate. dar învatarea nu implică. - Invă area poate sa insemne in faza initială. In condi ionarea clasică stimulul conditionat precede cu câteva secunde stimulul neconditionat. prin repetarea actiunii. nu se mai formează legătura temporară. Există şi alte metode. de mai multe ori. A forma un reflex condi ionat inseamnă să transformi un excitant indiferent in excitant conditional. perfectarea şi consolidarea răspunsului. CONDI II PENTRU FORMAREA REFEXULUI CONDI IONAT Stimulii sau excitan ii sunt denumi i agen ii mediului ambiant. Dacă se produce in acelaşi timp sau dupa cel înnăscut. totdeauna rezolvarea unei probleme. bine consolidată. lumina trebuie să aibă loc concomitent cu hrănirea. Ex: In cercetările sale Pavlov a utilizat ca indicator preferat al formării legăturilor temporare. In experienta citată mai sus. CONDI IONAREA CLASICĂ Condi ionarea este procesul prin care anumite reac ii ajung sa fie declanşate de anumi i stimuli a căror semnifica ie (sau func ie semnalizatoare) s-a constituit in urma unei coinciden e.Psihologie experimentală 2009 – 2010 ACCEP IUNI ALE NO IUNII DE ÎNVĂ ARE Din punct de vedere fiziologic invă area inseamnă elaborarea de noi legături temporare in scoar a cerebrală şi consolidarea legăturilor formate. privirea cu aten ie in direc ia stimulului nou) . b) necondi ionali. cei ce conduc la producerea unei reac ii condi ionate. cu stimuli necondi iona i sau cu al i stimuli care si-au câştigat o semnificatie stabilizata. dacă produc apari ia unui reflex necondi ionat c) condi ionali. Rezultă de aici ca există o anumită relatie intre inva are şi rezolvarea de probleme. prin incercare şi eroare sau printr-un proces de intelegere.

în care se realizează o noua coordonare ochi-mână. Gagne se referă numai la notiunile concrete (“ra ă". recunoaşterea unor structuri in conditii diferite de percepere etc. Avem în vedere aici indeosebi reducerea pragului senzorial ex: detectarea unor noi detalii. ca efect al exerci iului şi ameliorarea perceperii stimulilor complecşi Analiza stimulilor. care arata in ce măsura diferen ierea a fost corectă. când sugarul înva ă o reac ie simplă: să-şi ină singur biberonul. Din acest motiv este greu sa separăm inva area verbala de invă area perceptivă sau senzorio . E vorba nu de intensitatea fizică. „ciocan". diferentierea unor stimuli foarte asemanatori. diferentierea lor se realizeaza indeosebi in legatura cu activitatea de răspuns a organismului. De aceea. h) Rezolvarea de probleme constituie cea mai grea sarcina. cel mai complex tip de învă are. le include in aceeasi categorie cu invatarea regulilor. TIPURI DE ÎNVĂ ARE R. g) Învă area no iunilor definite şi a regulilor. regula fiind „o capacitate internă. c) Înlăn uirea de răspunsuri prezentă în învă area unui act mai complex (mersul pe bicicletă). ducând la precizia diferen ierii percep iilor. 45 .. fie o creştere a preciziei sau fine ei coordonărilor sau a schemelor preexistente. 1971. litere. intonarea „externă" (cu glas tare) sau internă („in surdina") a sunetelor respective de către subiect (Roşca. De indata ce un stimul dobândeşte un caracter semnalizator in raport cu activitatea pe care omul o efectueaza. Ex: Una din metodele mai frecvent utilizate in studierea şi demonstrarea formarii noii coordonări senzoriomotorii este invă area desenului in oglindă. In acest caz. ÎNVATAREA SENZORIO-MOTORIE Sub acest titlu sunt cuprinse fenomenele de invă are in care modificarea reac iei constă in adaptarea unei forme de reac ii preexistente la condi ii perceptive noi. Prin “notiuni definite" autorul intelege notiunile abstracte care se asimileaza prin punerea lor in relatie cu altele. ÎNVĂ AREA VERBALĂ Invă area verbală este inva area unui material verbal. N.1996. care oferă individului posibilitatea de a răspunde la o clasă de situa ii-stimul cu o clasă de performan e". de importan a sa pentru câine (Cosmovici. Cercetări efectuate în laboratoarele lui A. in mare masură. 196). 90). “copac"). Aproape în toate ac iunile de inva are ale omului este implicat Iimbajul. când sugarul inva ă să-şi recunoască mama. f) Însu irea no iunilor constă „în a încadra obiectele într-o clasă şi in a raspunde acestei clase ca intreg". Gagne a căutat să distingă 8 tipuri de învă are. pe care le-a ierarhizat in functie de complexitatea lor şi anume: a) Invă area de semnale (descrisă de Pavlov). e) Învă area discriminării de culori. 1996. perechi asociate de termeni verbali etc. prin exercitii de diferentiere pe cale auditiva a inaltimii sunetelor.Psihologie experimentală 2009 – 2010 e) Stimulul indiferent să fie mai slab decât cel necondi ional. ci şi după imaginea vizuală. in conditiile repetarii identice a stimulilor.ori perceptive-motorie. ÎNVĂ AREA PERCEPTIVĂ Sub numele de învă are perceptivă cuprindem modificările discriminative cu un caracter sistematic. presupunând toate celelalte tipuri men ionate anterior (Gagne după Cosmovici. 76). nu numai după voce. forme. la memorarea unui material verbal: serii de termeni verbali. Leontiev arată că imbunătă irea diferen ierii auditive a inăltimii sunetelor nu se poate face numai prin antrenare senzoriala. b) Invă area stimul-răspuns (tip Thorndike). implicând fie stabilirea de noi coordonări senzoriomotorii. d) Asocia iile verbale se formează cu prilejul învă ării cuvintelor şi al asocierii lor în propozi ii. ci de cea biologică. Chiar în invă area unui labirint subiec ii adeseori ra ioneaza in termenii limbii. numere. In acest caz ea poate fi restrânsă. sensibilitatea creşte. Pentru aceasta este indispensabila participarea „motricii vocale".

CLASIFICAREA TIPURILOR DE ATEN IE Pentru clasificarea tipurilor de aten ie. De exemplu. 46 . dar care se referă la capacitatea de a cuprinde simultan în câmpul său un numar de actiuni. mai ales atunci când există un factor motiva ional puternic. Volumul aten iei În câmpul activită ii noastre la un moment dat pot fi cuprinse un număr limitat de obiecte. 2000): 1. solda ii din patrulele de recunoaştere etc). Distribu ia aten iei Este o caracteristică a aten iei legată strâns de volum. când la altul (fluctua iile aten iei). determinată de starea de pregătire. aten ia se prezintă ca un proces unitar. 69) Complexitatea fenomenologică a aten iei Deşi a fost fragmentată deseori pe compartimente de studiu. la teatru percepem simultan un număr redus de personaje. mobilizare. calită ile aten iei etc. se poate observa că privirea noastră se deplasează în procesul examinării. Dacă învă area consecutivă se face mai incet sau este îngreunată transferul este negativ. de aşteptare a anumitor stimuli (de exemplu. 1978. În activitatea cotidiană. de la un detaliu la alt detaliu. aşteptarea unei veşti. fulger etc). Volumul aten iei este datorat. executarea unei activită i secundare este uneori imposibilă sau dificilă. o activitate mai repede ca urmare a faptului ca am invă at o altă activitate mai inainte. Aten ie involuntară. tipurile aten iei. însă. îndeosebi în activitatea profesională (la conducătorii auto. aten ia noastră se poate concentra un timp oarecare asupra unei activită i. 3.Psihologie experimentală 2009 – 2010 TRANSFERUL Se in elege prin transfer influen a unei învă ări anterioare asupra unei învă ări consecutive. extinderii zonei de excitabilitate optime în scoar ă ca efect al contopirii excita iilor simultane. Modelarea experimentala a particularita ilor aten iei Stabilitatea aten iei Dacă încercăm să privim pentru mai mult timp un anumit obiect. Aten ie voluntară. ca: formele aten iei. transferul este pozitiv. necesitătile de cercetare sau didactice au impus şi alte subdivizări ale atentiei. dar dat fiind că aten ia se deplasează rapid de la un personaj la altul. Munn (1966) se foloseşte de 3 clase (după Lungu. în plan fiziologic. în care intră o serie de elemente psihologice şi neurofiziologice. a unei vizite etc). determinată de orientarea inten ionată a activită ii perceptive. Când inva ăm un lucru. la aviatori. 2. Se ştie că atunci când avem de efectuat o activitate care solicită o aten ie foarte concentrată. determinată de stimuli neaşteptati (pocnituri. a unui telefon. când la un detaliu al obiectului. CURS 10. tonificare. reuşim să cuprindem întreaga desfăşurare a ac iunii dramatice. De asemenea. PROCEDURI EXPERIMENTALE UTILIZATE ÎN STUDIEREA ATEN IEI ŞI PERSONALITĂ II Defini ia aten iei „Activare. Aten ie habituală (sau set-ul habitual). orientare selectivă şi concentare focalizată a proceselor psihocomportamentale în vederea unei optime şi facile reflectări sau (şi) a unei intreven ii eficiente” (Popescu – Neveanu. Volumul aten iei ca factor psihoindividual prezintă o mare importan ă în via a omului.

2. suma figurilor corect barate. Pentru a putea desfaşura simultan două sau mai multe activită i.categorie. În fapt. La această probă. Distragerea atentiei Distragerea trebuie raportată întotdeauna la concentrarea aten iei.Termenul persoană . .Personalitatea . e necesar ca cel pu in una din ele să fie automatizată şi să nu mai solicite controlul permanent al conştiin ei.de sensul comun al acestuia. Ce este personalitatea? Se impune mai intâi să deosebim termenii „persoană” şi „personalitate”. adică însuşire sau calitate pe care cineva o poate avea sau nu. Se calculeaza. O privire generală asupra mai multor definitii date personalita ii eviden iază câteva caracteristici ale acesteia (Perron apud Dafinoiu.la nivelul teoriei ştiin ifice .este o construc ie teoretică elaborată de psihologie in scopul în elegerii şi explicarii .. între care posibilitatea falsificării răspunsurilor şi faptul că inventarele vizează doar aspecte superficiale ale personalită ii sunt cele mai importante.desemnează individul uman concret. deplasarea este rezultatul mobilită ii proceselor nervoase: deplasarea focarului de excitabilitate optimă. 2000): 47 . Au fost eviden iate şi o serie de limite ale acestora. . ele cer eforturi sus inute de gândire şi nu vor fi executate fără dificultă i. posibilitatea de a utiliza uşor proceduri statistice pentru stabilirea normelor şi a consisten ei interne a rela iei dintre scorurile testului şi alte măsurători ale comportamentului etc. Adep ii acestei orientări au subliniat avantajele inventarelor: administrarea rapidă pe un grup mare de persoane. care ordonează un efort voluntar în vederea trecerii la efectuarea unei alte activită i. Deplasarea atentiei Este definită ca posibilitatea de a trece cu uşurin ă de la o activitate la alta (unii oameni realizează cu mai multa uşurin ă acest lucru. Un rol important în deplasarea aten iei la om îl au semnalele verbale sub forma cerin elor şi indica iilor date. PROCEDURI EXPERIMENTALE UTILIZATE ÎN STUDIEREA PERSONALITĂ II Considera ii teoretice “Concomitent cu dezvoltarea tehnicilor proiective. Fiziologic.personalitate” . constructie teoretica . al ii mai greu). 2000. prin distragerea aten iei în elegem două aspecte: a) distragerea generată de o excesivă labilitate a proceselor nervoase şi care se exprima printr-o imposibilitate de concentrare mai indelungată asupra unei activitati b) distragerea poate apărea ca o consecin ă a concentrării prea mari a atentiei. Aceste cercetări s-au centrat îndeosebi pe evaluarea unor trăsături sau aspecte restrânse ale personalită ii şi au profitat de dezvoltarea tehnicilor statistice şi de o mai bună în elegere a problemelor complexe legate de fidelitatea şi validitatea măsurătorilor. subiectul are sarcina de a bara semnele indicate in prezentare cu caractere mai groase.Psihologie experimentală 2009 – 2010 În cazul când una din activită i a fost automatizată devenind deprindere. În cazul când amândouă activită ile sunt noi pentru subiect. 205-206). ea va fi executată fără dificultă i. (Lungu.a modalită ii de fiin are şi func ionare ce caracterizeaza organismul psihofiziologic pe care il numim persoană umană. pentru evaluarea cantitativă. unii cercetători s-au orientat spre dezvoltarea şi rafinarea inventarelor de personalitate. Aceasta primă precizare ne permite să diferen iem conota ia ştiin ifică a termenului . Probe speciale de aten ie O probă care evaluează şi capacitatea de muncă este cea a lui Toulouse – Pieron.

48 . observa ia ne furnizează un cadru relativ stabil. permanen ă . mobilizare energetică exagerată etc. Una dintre defini iile ce eviden iază cel mai bine aceste caracteristici este cea dată de Allport: “Personalitatea este organizarea dinamică în cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determină gândirea şi comportamentul său caracteristic" (Allport apud Dafinoiu. II. De exemplu. putem afirma că obiectivele metodelor de evaluare ale personalită ii sunt aceleaşi: descrierea. Defini ie personalitate Cele trei caracteristici .Globalitatea: personalitatea cuiva este constituită din ansamblul de caracteristici care permit descrierea acestei persoane. . ne relevă anumite invariante. Privită astfel. Trăsătura psihică este conceptul care eviden iază aceste însuşiri sau particularită i relativ stabile ale unei persoane sau ale unui proces psihic. în virtutea coeren ei sale. Teoriile ştiin ifice asupra personalita ii îşi propun mai multe obiective: I. .Permanen a (stabilitatea) temporală: daca personalitatea este un sistem func ional. • personalitatea are o anume stabilitate. dacă nu chiar mai mult. hiperemotivitate. un subiect din ce in ce mai mult analizat. multe cercetări efectuate asupra gemenilor indică faptul că aproape jumătate. Explicarea respectivei conduite prin utilizarea informatiilor referitoare la influen ele de diverse tipuri (ereditare şi de mediu) Predic ia conduitei în situa ii tipice. pe termen lung. Având în vedere interac iunea dintre teorie şi metode. explica ia şi predic ia. ele constituie. identificarea ei printre celelalte. 2002. trăsătura are la bază câteva afirma ii implicite: • comportamentul este consecvent: persoana tinde să manifeste aceleaşi reac ii obişnuite în raport cu o categorie întreagă de situa ii. timiditatea este un mod relativ stabil de comportare marcat de stângacie.globalitate. Allport. Or. dacă factorii ereditari au un rol important în determinarea unor trăsăsturi de personalitate. atunci acestea ar trebui să fie suficient de stabile pentru a asigura cadrul necesar unui bun prognostic. • oamenii variază în func ie de nivelul sau frecven a oricărui tip de comportament. Rolul eredită ii in determinarea personalită ii O corectă evaluare a personalită ii asigură baza necesară pentru un prognostic valid privind dezvoltarea acesteia. Eysenck.eviden iază faptul c ă per so nalitatea este o structură. Cattell consideră că. III. Descrierea conduitei prin apelul la diverse taxonomii. In plan comportamental. deşi faptele de conduită ale unei persoane prezintă o anume variabilitate situa ională. o trăsătură este indicată de predispozi ia de a răspunde in acela i fel la o varietate de stimuli. Începând de la mijlocul anilor '70. Comportamentul este determinat de trăsăturile de personalitate sau de situa ie ? Unul dintre obiectivele principale ale cunoaşterii şi evaluării personalitatii este realizarea de predic ii privind comportamentul persoanei intr-o anumita situatie. de aşteptare şi interpretare. coeren ă. acesta generează legi de organizare a căror ac iune este permanentă.Psihologie experimentală 2009 – 2010 . Conflicte valorice in cercetarea psihosocială Deşi problemele etice au fost totdeauna luate în considerare de către cercetătorii in domeniul personalită ii şi de către psihologii practicieni. 32). din varia ia caracteristicilor majore ale personalită ii este datorată factorilor genetici.Coeren a: majoritatea teoriilor postuleaza ideea existen ei unei anume organizări şi interdependen e a elementelor componente ale personalită ii. unitar. in ultima vreme.

iii. 47). 166). de la preparator la profesor universitar) sau de complexitatea demersului experimental (Ani ei. Mai degrabă ea poate fi considerată un set de principii menit să asiste cercetătorul în demersurile sale.tratamentul aplicat participan ilor la experiment. Etica cercetării nu este un set de dogme morale impuse comunită ii cercetătorilor (Hohn şi Vârgă. PROBLEME DE ETICĂ ÎN PSIHOLOGIA EXPERIMENTALĂ Aspecte etice vizate în cadrul cercetărilor din ştiin ele socio-umane În momentul în care dorim să realizăm un experiment psihologic trebuie să inem seamă şi de aspectele etice implicate într-o cercetare. Protectia drepturilor individului versus libertatea cercetarii stiintifice.rela ia dintre societate şi ştiin ă. 49 . Aspecte ale activită ii ştiin ifice care pot antrena probleme etice Există patru aspecte majore ale activită ii ştiintifice privind evaluarea personalită ii care pot genera probleme etice: formularea teoriilor sau problemelor cercetării. Ani ei. Tipuri de probleme etice in cercetarea psihologice şi in activitatea de evaluare a personalitatii Intimitatea Respectarea demnita ii persoanei evaluate psihologic Consim ământul informat Inşelarea sau păcălirea subiec ilor Confiden ialitatea CURS. cercetătorul va informa subiec ii înaintea participării. în ce scop şi pentru cât timp. libertatea persoanei şi protectia intimitatii. reguli trebuie să fie cunoscute şi respectate indiferent de statutul celui care întreprinde cercetarea (de la student la cercetător. cadrul institutional in care este organizată cercetarea .Psihologie experimentală 2009 – 2010 In general. Aşadar ei trebuie avertiza i şi despre acele aspecte care pot avea efecte nedorite (M. 2000. 2000. Protectia drepturilor individului versus obligatia profesionala a omului de stiinta de a cauta noi informa ii. iar începerea unei cercetări nu se poate realiza fără acordul scris al unei comisii specializate existente la nivelul universită ilor sau institutelor de cercetare (Ani ei. . Probleme de etică ale experimentului psihologic Implica iile de ordin etic ale unei cercetări sunt majore şi o serie de principii. De asemenea. iv. conflictele valorice se referă la: i. Există ări (printre care şi România) în care normele de etică sunt prevăzute prin lege.problematica profesării. Cercetătorii recunosc faptul că participan ii la experiment au dreptul la intimitate şi îşi pot cere drepturile în cazul urmăririi comportamentului lor în absen a acordului exprimat. 171). 11. persoanele ce au luat parte la o cercetare au dreptul să ştie dacă propriul lor comportament a fost sau nu manipulat. despre aspectele care în mod rezonabil ar putea să influen eze dorin a de a participa şi va explica toate celelalte aspecte ale cercetării despre care participan ii vor să ob ină informa ii. interpretarea şi aplicarea rezultatelor cercetarii. ii. conducerea cercetării şi tratamentul aplicat participantilor la cercetare . norme. În cadrul ştiin elor socio-umane aspectele etice vizează cel pu in trei categorii: . 2000. 166). . ajutându-l să evite conflicte valorice. Dreptul omului de stiin ă de a avansa in profesia sa versus normele sociale referitoare la tratamentul oamenilor. Ob inerea consim ământului participan ilor Conform principiilor eticii. Protectia drepturilor individului versus nevoia societă ii de progres stiintific si tehnologic. 2000.

2000. cercetările impun încălcarea dreptului la intimitate al participantului la experiment. 2000. care sunt puşi uneori să îndeplinească sarcini care le provoacă neplăceri şi stres sau pot dezvolta reprezentări şi atitudini negative fa ă de studiile de psihologie socială. Imagina i-vă ce sar întâmpla în momentul în care participan ilor la un experiment li se dezvăluie că scopul lui este de a vedea în ce condi ii şi în ce măsură eşti gata să sari în ajutorul semenului tău” (s. asupra condi iilor de desfăşurare. Confiden ialitatea Rezultatele unui experiment trebuie inute secret atunci când ele se referă strict la o persoană. pot fi observa i fără ca ei să ştie.se utilizează o serie de tehnici concrete de ameliorare sau eliminare a efectelor inducerii în eroare: a) Consensul informativ. În acest sens se pot oferi consulta ii ulterioare pentru a oferi explica ii suplimentare celor care au nevoie (M. E foarte dificil de stabilit în ce condi ii o cercetare justifică încălcarea acestor drepturi (Ştefan Boncu. ei nu se mai comportă firesc. care presupune o informare prealabilă a participan ilor (înainte de începerea experimentului) asupra duratei acestuia. note de curs). . 2006). 2000. care se pot difuza în rândul opiniei publice. Ani ei. Libertatea subiectului de a se retrage Participan ilor trebuie să li se ofere posibilitatea de a refuza participarea sau de a se retrage oricând din experiment. „Cu to ii suntem de acord că omul de ştiin ă nebun care şi-ar intui subiec ii de scaun legându-i în curele ar da dovadă de un comportament total ne-etic!” (M. Chiar şi proiectul cel mai scrupulous din punct de vedere etic cu asigurarea unui risc minim de vătămare poate avea efecte consecutive neprevăzute.se iau toate măsurile posibile pentru protejarea siguran ei fizice şi psihice şi pentru respectarea drepturilor participantului. De aceea. se preferă o limitare drastică a utilizării înşelării participan ilor.n. exceptând cazul în care s-a convenit contrariul. participan ii trebuie să aibă posibilitatea de a primi ajutor sau sfaturi de la experimentator dacă apar totuşi probleme. li se pot manipula trăirile. 172). Ani ei. Astfel. 2006).) (Ilu apud Andronic. În cazul în care utilizarea înşelării participan ilor nu poate fi evitată. Debriefing-ul Studiile de psihologie experimentală ridică numeroase probleme de natură etică. în cadrul căreia participan ilor li se dau toate informa iile. 174). b) Informarea post-experiment (en. doar în cazurile în care este absolut necesar. trebuie respectate următoarele direc ii de ac iune: . mai ales în cazul celor în care se foloseşte înşelarea (păcălirea) unei păr i a participan ilor (en. cine participă şi precizarea faptului că au libertatea totală de a participa sau nu şi de a se retrage oricând în timpul experimentului. în vreme ce al ii sunt complici ai experimentatorului: „Ra iunea pentru care subiec ilor nu li se dezvăluie adevăratul scop şi algoritm al experimentului şi sunt „prosti i” e simplă: dacă subiec ii cunosc obiectivul şi ipotezele experimentului. „Inducerea în eroare a participan ilor este o sursă puternică de nemul umire din partea participan ilor. Protec ia împotriva consecin elor dăunătoare O modalitate concretă sugerată de APA este posibilitatea ca subiectul să poată lua legătura cu investigatorul în urma participării lor la cercetare. Subiec ilor li se pot adresa întrebări intime. Participan ii sunt ruga i să pună întrebări şi să îşi exprime opiniile în legătură cu modul de desfăşurare şi utilitatea experimentului desfăşurat” (Boncu apud Andronic. „debriefing” adică a asculta raportul cuiva).: „deception”). percep iile sau comportamentele.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Respectarea intimită ii Adesea. 50 . se explică de ce a fost nevoie de tactica înşelării.

În cazul în care există posibilitatea producerii unor daune şi suferin ă. Ob inerea consim ământului Art. cercetare de arhive) sau (b) este permisă de reglementări legislative. dacă studiul sau cercetarea avută în vedere poate fi finalizată la fel de bine cu persoane care au capacitatea deplină de a-şi da consim ământul informat. psihologii au obliga ia să o minimizeze pe cât posibil. Acordul de cercetare Art. XIV. poate fi derulată numai dacă nu poate produce suferin ă sau daune participan ilor. XIV. Psihologii vor ob ine consim ământul informat de la to i participan ii la cercetare pentru înregistrările audio şi video.8. Psihologii care utilizează animale în cercetările lor. Limitări ale informării Art. Persoane şi grupuri vulnerabile Art. adecvat drepturilor omului şi să ia toate măsurile de protec ie pentru orice cercetare ce implică grupuri vulnerabile şi/sau persoane cu incapacitate de a-şi da consim ământul informat. Corectitudinea datelor 51 . înaintea efectuării acestora. beneficiile inclusiv compensa iile financiare.6.2.4. Manipularea prin creşterea compensa iilor Art. XIV. dreptul oricui de a se retrage din cercetare şi în general toate datele pe care participan ii le solicită şi de care au nevoie pentru a-şi da consim ământul. practici educa ionale sau curriculare. În ob inerea consim ământului informat psihologii vor aduce la cunoştin a participan ilor scopurile cercetării. XIV. În cercetările lor psihologii vor căuta. durata. independent. XIV.10.5. putând oricând să-şi retragă datele din cercetare. Psihologii nu se vor folosi de persoane cu incapacitate de a-şi da consim ământul în nici un studiu sau cercetare.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Principii generale privind efectuarea cercetărilor cu subiec i umani Asocia ia Psihologilor din România Asocia ia Psihologilor din România prevede în capitolul XIV din Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică reglementări referitoare la cercetarea ştiin ifică şi valorificarea rezultatelor: „Art. riscurile. pe cât posibil. cu atât mai mult atunci când sunt eviden e clare că există riscul producerii de suferin ă şi daune în timpul cercetării. procedurile utilizate. Cercetarea.3.9. XIV. limitele confiden ialită ii. XIV. din partea unei institu ii.7. oferind garan ii că acestea vor fi utilizate numai într-o manieră în care identificarea nu poate produce daune celor implica i. În acest caz. aceştia vor furniza toate datele necesare pentru acordarea aprobării şi vor avea în vedere ca protocolul de cercetare să corespundă aprobărilor primite. pentru desfăşurarea cercetărilor. Utilizarea animalelor în cercetare Art. vor evita provocarea de suferin ă acestora. Psihologii vor evita să propună şi să acorde participan ilor la cercetare compensa ii financiare excesive sau alte forme de stimulente pentru participarea la cercetare şi care pot favoriza ob inerea consim ământului. Atunci când psihologii au nevoie de aprobare. XIV. Psihologii vor căuta să examineze etic. Excep ia de la consim ământ Art. XIV. Psihologii se pot dispensa în cadrul cercetărilor de consim ământul informat al participan ilor numai dacă (a) cercetarea nu poate produce în nici un fel daune (observa ii naturale. XIV.1. Evitarea unor categorii de subiec i Art. Utilizarea de suport audio-video Art. înainte de a lua decizia de a începe. respectând atât standardele de rigoare ştiin ifică cât şi standardele etice. să promoveze cele mai noi metodologii de cercetare utilizate de comunitatea psihologică interna ională. excep ie făcând cercetările care nu presupun metode invazive producătoare de suferin ă sau leziuni. chestionare anonimă. în acest caz. participan ii vor fi informa i de utilizarea unui astfel de model de cercetare şi vor participa numai dacă îşi dau consim ământul. Psihologii nu vor face studii şi cercetări care implică proceduri de prezentare ascunsă/falsă a modelului de cercetare decât dacă alternativa de prezentare corectă nu este fezabilă ştiin ific sau aduce o alterare evidentă concluziilor cercetării.

Psihologii implica i în evaluarea. Buna conduită în cercetarea ştiin ifică Art. XIV. neatribuirea corectă a paternită ii unei lucrări. Principiul standardelor morale şi legale 52 . XIV. XIV. XIV. monitorizarea. titlul academic sau pozi ia socială sau cea de sef de departament sau manager într-o institu ie nu conferă nimănui credit pentru o pozi ie principală în cercetare. diferen ele de concep ie experimentală sau practică. Atunci când există solicitări de folosire sau de verificare a datelor din partea unui alt cercetător decât cei implica i direct în cercetare. XIV. Selec ia proiectelor de cercetare.13. deturnarea fondurilor de cercetare. diferen ele de opinie nu constituie abateri de la buna conduită în cercetarea ştiin ifică. interpretarea deliberat distorsionată a rezultatelor şi deformarea concluziilor. consumator de timp. Deşi decizia direc iei de ac iune apar ine psihologului. Dacă vor constata erori de prezentare a datelor sau de prelucrare a acestora vor face to i paşii necesari pentru corectarea acestora. căutarea şi apelarea la astfel de consultări reflectă maturitate profesională şi o abordare etică a procesului de luare a deciziei. Astfel pozi ia academică. Psihologii vor proteja datele de cercetare. asigurându-se că acestea sunt păstrate în condi ii de securitate. Psihologii nu au voie să prezinte date false pentru care nu au fost făcute în realitate măsurători. contribu ie la cercetare. Abuzul de status Art. nerespectarea condi iilor de confiden ialitate precum şi publicarea sau finan area repetată a aceloraşi rezultate ca elemente de noutate ştiin ifică. confec ionarea de rezultate. a rezultatelor cercetărilor realizate pentru a fi valorificate publicistic sau practic se va face doar pe criterii de relevan ă ştiin ifică. neînregistrarea şi/sau nestocarea rezultatelor. Psihologii afla i într-un proces de deliberare. datele de cercetare sistematizate sau cele deja publicate pot fi păstrate fără restric ii dar în condi iile respectării normelor etice.17. În activitatea de cercetare ştiin ifică psihologii vor evita ascunderea sau înlăturarea rezultatelor nedorite. excluzându-se orice considerent personal sau de natură extraprofesională.15. XIV. XIV. Datele contradictorii. Onestitate ştiin ifică Art. Protejarea datelor Art. nedezvăluirea conflictelor de interese. Principiul competen ei 3. Transmiterea datelor Art. Psihologii nu vor prezenta date sau rezultate din alte studii sau cercetări. ca apar inându-le lor. Astfel psihologii vor face distinc ia între autor principal al cercetării.16. Principiul responsabilită ii 2. diferen ele de interpretare a datelor. lipsa de obiectivitate în evaluări. psihologii vor putea oferi datele de cercetare numai în măsura în care se păstrează confiden ialitatea acestor informa ii de către cei cărora li se încredin ează şi dacă există o specificare clară a modului de utilizare a acestora. Principiile Etice ale Psihologilor Asocia ia Psihologilor Americani (APA) 1. Protocoalele de cercetare. realizarea şi raportarea activită ilor de cercetare ştiin ifică vor manifesta impar ialitate şi obiectivitate şi vor respecta drepturile de proprietate intelectuală.11. înlocuirea rezultatelor cu date fictive. Psihologii vor fi credita i pentru cercetările făcute cât şi pentru publicarea acestora numai în măsura în care aceştia au o contribu ie majoră. altfel vor retrage şi anula cercetarea.14. decât în măsura în care există o acoperire reală prin contribu ia adusă la cercetare şi nu prin statusul social sau academic. contribu ie minoră şi statusul sau pozi ia pe care o de ine respectivul psiholog.12.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Art. Plagiatul Art. plagierea rezultatelor sau a publica iilor altor autori. sunt încuraja i şi li se recomandă să se consulte cu colegii lor sau cu persoane avizate dintr-un corp de avizare a problemelor etice ce pot aduce obiectivitate şi clarificare în procesul de luare a deciziei.

53 . Principiul declara iilor publice 5. În acelaşi registru al încălcării normelor morale se înscrie experimentul lui Philip Zimbardo de la Universitatea Stanford (SUA). timp de două săptămâni fie rolul de prizonier. Pe neaşteptate. Principiul confiden ialită ii 6. 429). « Aşa numitul Stanford Prison Experiment realizat în 1972 prevedea ca 24 de studen i să joace. trei dintre studen ii ce jucau rolul prizonierilor au refuzat să mai participe la experiment. erau « buni ». 430). au devenit tiranici. Principiul rela iilor profesionale 8.Psihologie experimentală 2009 – 2010 4. Caren a afectivă. Cercetarea cu participan i umani 10. sadici. Grija şi utilizarea animalelor după Clinciu (2005). a luat hotărârea de a întrerupe experimentul » (Babbie apud Chelcea. izolarea socială (mai ales în primii ani de via ă) produc întotdeauna (dacă nu decesul) tulburări psihice ireversibile (Chelcea. Principiul tehnicilor de evaluare 9. S-a constatat că paznicii îşi luaseră rolul în serios mai mult decât se aşteptase Zimbardo. Gardienii au început să-i supravegheze. acesta a luat câte un nounăscut din 18 regiuni ale Imperiului German şi a ordonat doicilor să-i crească fără a le adresa niciodată nici un cuvânt. fără să fi fost atinşi de vreo boală incurabilă. dar nu interveneau să potolească zelul celorlal i. dacă de la naştere nu vor auzi nici un cuvânt. Deşi plata pentru experiment nu era de neglijat. Philip Zimbardo. 2004. Bunăstarea consumatorului 7. Ilustrări ale problemelor deontologice Cel mai vechi caz de încălcare a normelor morale într-un experimentul cu con inut psihologic rămâne experimentul făcut din porunca împăratului lui Frederic al II-lea (1194-1250): mânat de curiozitatea de a afla ce limbă vor vorbi copiii (de diferite na ionalită i) când vor fi mari. cruzi. Dar curiozitatea bolnavă a împăratului nu a putut fi satisfăcută pentru că to i copilaşii au murit înainte de a împlini vârsta de doi ani. observând schimbări comportamentale nedorite. studen ii care acceptaseră rolul de prizonieri au fost aresta i. Cercetătorul a inclus în protocolul experimentului voluntari pentru studierea comportamentului încarcera ilor. 2004. Ei primeau câte 15 dolari pe zi pentru participarea la experiment. Unii gardieni se comportau normal. fie pe cel de gardian într-o închisoare simulată chiar în campusul Universită ii amintite. acceptând să dea chiar to i banii înapoi. lua i din camerele lor şi « închişi« în celulele penitenciarului improvizat.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful