Psihologie experimentală 2009 – 2010

SINTEZE PSIHOLOGIE EXPERIMENTALĂ CURS 1. INTRODUCERE ÎN PSIHOLOGIA EXPERIMENTALĂ Domeniul Psihologiei experimentale îl constituie teoria şi practica experimentului ca metodă de cercetare activă şi eficientă. Din acestă perspectivă Nicolae Lungu consideră că psihologia experimentală serveşte metodologic orice cercetare psihologică de tip experimental (2000,15). Mihai Ani ei consideră că psihologia experimentală este o disciplină care se ocupă în primul rând de modul corect de conducere a unor studii experimentale: cum să identificăm probleme din realitate, cum să dezvoltăm ipoteze, cum să organizăm experimentul pentru a verifica ipotezele, cum să adunăm datele, să le analizăm, să le interpretăm.

DEFINI IE N. Lungu - psihologia experimentală reprezintă ansamblul principiilor, normelor şi regulilor care stau la baza organizării şi desfăşurării experimentului în psihologie, cu scopul ob inerii de date verificate asupra realită ii psihice (2000,15).

CERCETAREA EXPERIMENTALĂ ÎN PSIHOLOGIE - SCURT ISTORICLeonardo Da Vinci – 1452 - 1519 - contribu ii şi anticipări in diferite ramuri ale ştiintei realizând numeroase experimente: mecanica, hidrotehnica, optica, cosmologie, anatomie, botanica etc. Galileo Galilei - 1564 - 1642 - astronom, filosof şi fizician italian. Considerat "părinte" al ştiin ei moderne, a fost gânditorul care a deschis o eră nouă în cercetarea ştiin ifică, bazată nu numai pe observa ia directă a naturii, dar şi pe informa iile date de mijloacele tehnice de investiga ie. Bressel - astronom german - 1820, şi-a dat seama studiind senza iile vizuale, că perioada de laten ă variază de la individ la individ şi ajunge la ideea unei “ecua ii personale”. Frenologia lui F.J.Gall (1758 - 1828) - după care facultă ile unui individ ar putea fi apreciate în func ie de forma creierului său, cunoaşte un mare succes în jurul anului 1820, dar nu are decât aparen ele unei teorii ştiin ifice şi ea este respinsă de Fleurens în 1842. P.Broca (1824 - 1880) care stabileşte că piciorul celei de a treia circumvolu ii frontale a emisferei stângi constituie centrul limbajului. Pionierii metodei experimentale Ernst Heinrich Weber (1795-1878)

1

Psihologie experimentală 2009 – 2010

- A fost specialist în anatomie şi fiziologie la Leipzig, cercetările sale concentrându-se asupra senza iilor cutanate, a sim ului tactil, urmărind concret efectul activită ii musculare în estimarea greută ii obiectelor. - Weber a descoperit raporturile constante, în cazul diferitelor modalită i senzoriale, între mărimea unei stimulări şi cantitatea necesară pentru a produce o nouă stimulare. În acest fel s-a ajuns la binecunoscuta lege a lui Weber privitoare la pragurile diferen iale. Gustav Theodor Fechner (1801-1887) - a realizat primele cercetări în psihologie având în centrul lor vederea cromatică şi imaginile consecutive. După 1850 el este cel care generalizează legea lui Weber, preocupându-se de posibilitatea existen ei unor legi care să guverneze transformarea energiei fizice în corespondentul ei mental. Fechner este cel care va formula legea pragurilor diferen iale extinse şi care pune bazele psihofizicii şi psihologiei experimentale prin lucrarea din 1860 „Elemente de psihofizică”. Hermann von Helmholtz (1821-1894) - Cercetător în ştiin ele naturii şi fiziolog, a adus contibu ii remarcabile în domeniul mecanismelor vederii colorate (teoria tricromatică a vederii), în sfera fiziologiei auzului (teoria rezonan ei), dar a realizat cercetări şi asupra aten iei şi memoriei, realizând de fapt experimente de tranzi ie între fiziologie şi psihologie experimentală. - Un experiment important este cel realizat asupra timpului de reac ie, prin care a studiat viteza de propagare a impulsului nervos. Wilhelm Wundt (1832-1920) A fost discipolul lui Helmholtz, a avut o temeinică pregătire în fiziologie, dar Wundt s-a sim it atras şi de psihologie fapt pentru care publică în 1874 lucrarea „Principii de psihofiziologie”, lucrare pe care Boring o considera drept cea mai importantă carte din istoria psihologiei experimentale. - Wundt rămâne în istorie prin înfiin area primului laborator de psihologie experimentală în 1879 la Leipzig, devenit apoi primul Institut de Psihologie. Tot el este cel care a înfiin at şi prima revistă de psihologie. Hermann Ebbinghaus (1850-1909) - A studiat memoria umană, devenind celebru prin lucrarea „Despre memorie” apărută în 1885. - A mai studiat teoria culorilor, dar a revenit la procesele superioare, propunând în 1897 o metodă pentru a testa inteligen a şcolarilor.

Trecut şi actualitate în psihologia experimentală românească Eduard Gruber (1861-1896) Sus ine primul curs de psihologie experimentală la Iaşi între anii 1893-1894 În 1893 înfiin ează şi primul laborator de psihologie experimentală la Universitatea din Iaşi. Teza de doctorat „Luminozitatea specifică culorilor” publicată în 1893 de către Wundt în 1889 participă la Londra la al II-lea Congres de Psihologie Experimentală unde expune o a doua lucrare ce are în aten ie problema culorilor – mai exact aceea a audi iei colorate şi fenomenelor similare. În 1893 realizează un chestionar cu 26 de întrebări pe care îl trimite unor oameni talenta i vizual. Chestionarul a fost publicat în „Revue Psihologique” sub redac ia lui Theodule Ribot, al cărui discipol a fost în 1886. Gruber a murit însă la doar 35 de ani într-o clinică de boli nervoase.

2

Psihologie experimentală 2009 – 2010

Constantin Rădulescu-Motru (1868-1957) A lucrat la Institutul de Psihologie de la Leipzig (1891-1893) Primul curs de psihologie experimentală la Universitatea din Bucureşti în 1897 Un moment important - publicarea lucrării „Problemele psihologiei” în 1898 a început prin a fi elev şi colaborator al lui Beaunis chiar în primul an de func ionare al laboratorului de psihologie fiziologică de la Sorbona (1889-1890). Înfiin ează în 1906 Laboratorul de psihologie experimentală al Universită ii din Bucureşti. Dintre lucrările sale amintim: „Problemele psihologiei” (1908); „Puterea sufletească” (1930); „Psihologia

„Despre suflet” (1899); poporului Român” (1937).

Nicolae Vaschide (1873-1907) În 1895 sus ine examenul de licen ă în psihologie cu o teză despre senza iile vizuale În acelaşi an el a audiat cursurile lui Alfred Binet inute la Universitatea din Bucureşti. În toamna aceluiaşi an Vaschide pleacă la Paris fiind invitat de Binet pentru a lucra în laboratorul acestuia ca ataşat. Din acel moment şi până la sfârşitul scurtei sale vie i, Vaschide a rămas în Fran a. A realizat numeroase cercetări singur sau în colaborare, a publicat 200 de studii dintre care 14 căr i. Între acestea 18 studii au fost realizate împreună cu Binet şi au apărut după 1897 în L’Annee psychologique. Împreună cu M. T. Holban a editat o revistă în care a publicat studiul său „Psihologia individuală” (1907).

Florian Ştefănescu-Goangă (1881-1958) A fost elevul lui Wundt în al cărui laborator a elaborat, la Leipzig, teza de doctorat - lucrare de psihologie experimentală publicată în revista lui Wundt în 1911. realizarea cea mai de pre a lui rămâne „Şcoala psihologică de la Cluj”, echipa de cercetători pe care i-a format şi care vor continua dezvolatarea psihologiei experimentale. A fost partizan al psihologiei biologice, a ini iat şi condus începuturile mişcării de selec ie şi orientare profesională (1929), diagnosticarea inteligen ei (1940). A creat la Cluj Revista de Psihologie (1938-1949) la care au publicat şi psihologi ca H. Pieron, S.N. Allport, C.E. Spearman ca şi psihologi români: N. Mărgineanu, Al. Roşca. Dintre lucrările sale: „Selec ia capacită ilor şi orientarea profesională” (1928), „Măsurarea inteligen ei”(1940,1945).

Gheorghe Zapan (1897-1976) - psiholog - timp de peste 40 de ani a func ionat în calitate de profesor de psihologie experimentală la Universitatea din Bucureşti. Contribu iile sale: peste 100 de studii şi articole, modele experimentale în vederea unei bune şi rapide depistări şi aprecieri a aptitudinilor şi intereselor elevilor pentru diferite profesiuni etc. Alexandru Roşca (1907-1996) Metodologie si tehnici experimentale in psihologie. Bucuresti: editura stiintifica (1971). - profesor la catedra de psihologie a Universită ii Babeş-Bolyai din Cluj –Napoca, şi-a concentrat activitatea didactică şi de cercetare ştiin ifică pe problematica psihologiei experimentale, psihologiei învă ării şi creativită ii. - În perioada anilor 1930-1945 a elaborat o serie de lucrări printre care „Măsurarea inteligen ei şi debilitatea mintală” (1930); „Motivele ac iunilor umane” (1943).

3

Psihologie experimentală 2009 – 2010

CURS 2. TIPOLOGIA EXPERIMENTELOR

EXPERIMENTUL - DEFINI II Dic ionarul de Psihologie al lui Paul Popescu-Neveanu defineşte experimentul ca fiind metodă fundamentală de cercetare ştiin ifică având ca opera ie centrală disocierea factorilor: „separarea factorilor care condi ionează apari ia unui fenomen dat şi studierea consecin elor fiecăruia asupra respectivului fenomen prin neutralizarea celorlal i, astfel discriminându-se între factorii reali şi cei aparen i, ajungându-se la esen a fenomenului ” (1978, 254-255).

Dic ionarul coordonat de Ursula Şchiopu prezintă experimentul ca o „metodă fundamentală prin care cunoaşterea este probabilă şi devine din ipoteză - adevăr verificat ceea ce permite progresul ştiin ific” (1997, 278).

Leon Festinger consideră că „experimentul constă în observarea şi măsurarea efectelor manipulării unor variabile independente asupra variabilelor dependente într-o situa ie în care ac iunea altor factori (prezen i efectiv, dar străini studiului) este redusă la minimum” (Festinger şi Katz după Hohn şi Vârgă, 2000,13). Pornind de aici S. Chelcea precizează faptul că experimentul psihosociologic în ştiin ele socio-umane constă în „analiza efectelor unor variabile independente asupra variabilelor dependente înt-o situa ie controlată, cu scopul verificării ipotezelor cauzale” (Chelcea, 2004, 433).

Criteriile pentru delimitarea tipurilor de experimente în psihologie sunt foarte variate: după mediul în care se realizează experimentul acesta poate fi de natural, teren sau de laborator; după modul de manipulare a variabilelor - experimente necontrolate, ex-post-facto, experimente sub observa ie controlată etc; după numărul grupelor experimentale pot exista experimente cu un singur grup, două, trei sau patru grupuri etc..

-

Cele mai cunoscute tipuri de experimente sunt: 1. Experimentul natural. - Are loc acolo unde participan ii la experiment îşi desfăşoară de obicei activitatea. - este dificil întucât este greu de realizat controlul tuturor variabilelor. - punctul forte este dat de şansa de a realiza o cercetare într-un mediu natural, în care omului nu i se impun condi ii artificiale, ci doar i se cere consim ământul de a fi actor în cadrul experimentului. - permite cercetătorului să observe situa ia înainte şi după producerea unei schimbări determinate de apari ia unui factor natural accidental sau de o combina ie specifică de factori obişnui i (naturali sau sociali). O variantă a acestui tip de experiment este experimentul psihopedagogic care vizează componentele psihologice ale mediului şcolar. 2. Experimentul de laborator. Aşa cum arată şi numele său se desfăşoară în condi ii de laborator; în acest cadru se poate asigura un control riguros al variabilelor implicate în experiment.

4

Psihologie experimentală 2009 – 2010

inerea sub control a variabilelor, manipularea lor fină, măsurarea exactă oferite de experimentul de laborator nu ar fi posibile în afara unei situa ii artificiale, de izolare fa ă de factorii aleatori. Avantajele experimentului de laborator pe care le enumeră Elliot Aronson şi J. Merrill Carlsmith sunt: posibilitatea de a pune în eviden ă fără ambiguitate cauzalitatea, un mai bun control asupra variabilelor externe şi posibilitatea de explorare a dimensiunilor şi parametrilor variabilelor complexe Prezen a cercetătorului în situa ia experimentală sporeşte şi mai mult gradul de artificialitate a experimentului de laborator: - Aşa cum arăta psihologul social Robert Rosenthal (1969), experimentatorul comite uneori erori de observare, alteori falsifică, prin omiterea unor date, rezultatele experimentelor şi modifică răspunsurile subiec ilor, ob inând un comportament conform cu ipotezele sale. Acest fenomen este cunoscut sub numele de efectul Rosenthal. - efectul Pygmalion - aşteptările profesorilor fa ă de elevi (pe care îi „etichetează” disciplina i sau indisciplina i) influen ează modul în care sunt aprecia i (mai degrabă după eticheta ce le-a fost atribuită decât după comportamentul lor efectiv). 3. Experimentul invocat (ex post facto) este acel experiment în care variabila independentă nu este provocată de cercetător (este non-experimentală) şi în aceste situa ii cercetătorul studiază doar efectul acesteia asupra comportamentului, organismului uman, mediului etc.. Experimentele invocate (ex-post-facto) au fost divizate în două categorii: a) pornind de la observa ia că uneori cercetătorul cunoaşte numărul şi situa ia celor care au suferit ac iunea unui factor (ex-post-facto cauză-efect), b) iar alteori nu se cunoaşte acest număr, dar se ştiu numărul şi situa ia celor care prezintă efectul ac iunii respectivului factor (ex-post-facto efect-cauză). 4. Experimentul de teren, definit ca „cercetare bazată pe cunoştin e teoretice, în care experimentatorul manevrează o variabilă independentă într-o situa ie socială reală în vederea verificării unei ipoteze" (French apud Chelcea, 2004, 464), elimină dificultă ile legate de artificialitatea experimentului de laborator. - Subiec ii sunt observa i în condi iile naturale ale existentei lor, - variabilele independente au caracteristici reale, - experimentatorul, de cele mai multe ori, nu influen ează prin prezenta sa situa ia experimentală, - motivarea participării subiec ilor este în întregime determinată de situa ia socială reală. - Experimentul de teren păstrează o caracteristică definitorie „manevrarea variabilelor". Cercetătorul introduce un factor experimental în situa ia socială pe care o studiază şi alege situa ia de studiu fără a încerca să o modifice. - se observă şi se înregistrează reac iile persoanelor în situa ii reale. 5. Experimentul func ional - urmăreşte covaria ia sistematică dintre variabila independentă şi cea dependentă stabilind în final rela ia func ională dintre acestea (de ex: grade diferite de căldură). 6. Experimentul factorial presupune alegerea a doar două valori ale variabilei independente (de pildă prezen a sau absen a zgomotului) şi urmăreşte efectul acestora asupra variabilei dependente (capacitatea de memorare). Rela ia este factorială pentru că identifică factorul care influen ează comportamentul participantului la experiment. 7. Experimentul de confirmare (provocat). Este un experiment clasic în care fenomenele sunt provocate în condi ii controlate pentru a verifica ipoteza de cercetare, ac ionându-se în mod deliberat asupra elementului studiat (experimentul lui Zimbardo - Stanford).

5

propozi ie sau presupunere care serveşte drept tentativă în explicarea anumitor fapte” (Reber apud Clinciu. să fie pe cât posibil cantitativă (să se poată lucra cu ea. Este o atitudine individuală care determină sensul unei alegeri (Piéron apud Clinciu. PROBLEMATICA DESIGN-ULUI EXPERIMENTAL A. să poată fi manipulată). stimuli simbolici sau cu semnifica ie socială (obiecte. 2004. testabilă.Factorii manipula i de experimentator pentru determinarea unui comportament experimental (modelat) compun variabila independentă (V. Din perspectiva cognitivistă. ea trebuie să respecte anumite cerin e: să fie verificabilă. pot fi utiliza i în condi ia de stimulare: diferi i excitan i senzoriali şi modificările parametrilor fizici ai acestora (oscila ii acustice. o ipoteză este şi o strategie adoptată cu scopul de a rezolva o anumită problemă. 14). cercetările anterioare şi teoria ştiin ifică. Astfel. el trebuie să le opera ionalizeze pentru a deveni ipoteze de cercetare. Cum se naşte o ipoteză de cercetare? Houser identifică trei surse ale ipotezelor: experien a personală. M. Deoarece ipotezele generale nu sunt direct verificabile. să vizeze o posibilitate mai mare de consecin e. IPOTEZELE DE CERCETARE • • • • Ce este o ipoteză? „Orice afirma ie.I.I. 6 . 2004. VARIABILE DE CERCETARE VARIABILA INDEPENDENTĂ . în armonie cu alte ipoteze din acelaşi domeniu.) sau stimul (condi ia de stimulare). O a treia etapă este cea în care ipotezele de cercetare sunt puse la probă prin intermediul aparatului statistic • • • Pentru ca o ipoteză să fie considerată bună.). să fie economică (parcimonioasă). o generalizare mai largă a datelor şi concluziilor ob inute. persoane. rela ii etc. să fie verosimilă.Psihologie experimentală 2009 – 2010 CURS 3. energie termică etc.). cuvinte. Ipoteza este „o propozi ie supusă verificării prin proba faptelor” (Richelle). B. să fie exprimată sub formă cantitativă sau să fie susceptibilă de o cuantificare convenabilă. Etape: În prima etapă se emit ipoteze generale. 14). Hohn recomandă ca V. o etapă ini ială a demersului ştiin ific care declanşează proceduri specifice de căutare (observa ie sau experiment).

să fie bine definită.D. Pot fi atât calitative cât şi cantitative. presupune ca to i subiec ii să experimenteze aceeaşi manevră.Are. aspect. ceea ce dă naştere aceloraşi expectan e. .: prin manipularea stimulului manipularea contextului manipularea consemnului: . .constitu ia corporală. 7 .folosirea raportului fals folosirea "complicilor” manipularea nivelului de stres manipularea unor indicatori fiziologici 1) 2) 3) 4) 5) 6) Controlul "variabilei experimentator” prin: oferirea a cât mai pu ine indicii subiec ilor. celălalt cu ceva identic ca formă. . . două aspecte mai relevante care vor fi etichetate ca V.I. alcool. grade diferite de complexitate. VARIABILA DEPENDENTĂ . culoare. medicamente. prezentare cât mai neutră.D. Tehnici ce s-au impus tot mai mult: grupul de control (lotul martor) şi utilizarea efectului placebo ( folosit larg în studiul dependen ei de droguri.Psihologie experimentală 2009 – 2010 O categorie distinctă de V. fără aprecieri valorice.pregătirea profesională.).Factorul determinat de condi ia de stimulare şi vizat de experiment poartă denumirea de variabilă dependentă (V. substan e chimice. Un bun experiment presupune ca variabila dependentă să satisfacă anumite condi ii: să fie sensibilă la varia iile variabilei independente.vârsta. la rândul ei. amabilă.IQ. sunt cele legate de subiect numite variabile invocate sau etichetă: -sex.Rela ia dintre variabila independentă şi cea dependentă este de cauză-efect. . Aceasta este de fapt întreaga modificare comportamentală din care noi extragem una. unul din grupuri fiind tratat cu substan a activă. . dar fără substan ă activă. uniforme şi repetitive până la strategiile de decizie.I. ocupa ia. cafea. construirea de experimente realmente interesante. Modalită i de manipulare a V. care să absoarbă întreaga aten ie a participan ilor. Variabila etichetă este o valoare care reflectă caracteristicile naturale ale subiec ilor. de la reac iile simple. dar distantă a informa iilor. În psihofarmacologie se folosesc două tipuri de experimente placebo: simplu orb (repartizarea substan ei active şi a substan ei placebo se face fără ştirea subiec ilor) şi dublu orb (se face fără ştirea subiec ilor şi fără ştirea medicului sau a farmacistului). Def: În situa iile experimentale variabila etichetă este de fapt un criteriu de selec ie a subiec ilor şi nu poate fi manipulată de către experimentator. mod de prezentare. să fie uşor de măsurat sau de determinat (pentru că ea poate fi cantitativă sau calitativă).

după Mihai Ani ei. cercetătorul are la îndemână unele procedee de eliminare şi control al lor. influen ele mediului sau ale experimentatorului. stabilitatea. adică efectele ei să fie statornice în timp şi nu episodice.). nu pot fi deduse direct (anxietatea. concentrarea. Factorii cunoscu i că pot influen a comportamentul subiectului se numesc relevan i. sarcina dată subiectului. nu influen ează răspunsurile se numesc factori irelevan i. reflexul fotopupilar şi dilatarea pupilei. timpul de reac ie. experien a. variabilele străine pot falsifica rezultatele experimentului. Variabilele străine Sunt acele variabile. succesiunea stimulilor. care arată că în condi ii identice. fiind plasat în cabine cu vedere unilaterală ( „one way screen"). în experimentul dat. Cea mai importantă caracteristică a VD este. atitudini. presiunea sanguină. În cazul experimentului cu mai multe probe trebuie avute în vedere: efectele de ordine (pozi ia în secven ă a probei) şi cele de prelungire (experien a subiectului cu o anumită probă modifică performan a la cele următoare). subiectul este izolat şi de prezen a nemijlocită a experimentatorului. 2004). nivelul de stres). modalitatea uzuală este măsurarea unor parametri externi presupuşi a avea legătură cu aceştia: rata respira iei. Cei despre care se ştie că. Modificările variabilei independente se reflectă în varia iile răspunsului prin medierea variabilei intermediare (Hebb). 8 . CONTROLUL VARIABILELOR Cum s-a văzut. Pentru standardizarea instruc iunilor verbale. protejate acustic sau/şi electrostatic uneori. trebuie să fie egale pentru to i subiec ii examina i. repetarea experimentului dă aceleaşi scoruri ale variabilelor dependente. ce definesc variabila independentă. fluctuante (Radu apud Clinciu. emo ii. conductibilitatea electrică a pielii. după cum urmează: a) Izolarea subiectului în încăperi speciale (în experimentul de laborator) cu iluminare controlabilă. Deoarece procesele interne. frecven a ritmului cardiac etc. teama. să denatureze V. Controlul variabilei dependente trebuie să ne asigure că răspunsurile subiectului reflectă variabila independentă şi nu experien a subiectului. Aceste efecte pot fi par ial compensate prin contrabalansare. ziua/ ora desfăşurării experimentului etc. ca şi cele măsurate anterior. factori care s-ar putea să influen eze. Pentru a le neutraliza efectele.D. instruc iunile sale. Variabila dependentă este abordabilă cel mai adesea prin observarea şi măsurarea directă a comportamentului studiat. atunci când este posibil. experimentatorul se poate folosi de casetofon sau de învă area lor pe de rost cu o gestică şi expresivitate identică la redare.Psihologie experimentală 2009 – 2010 să fie fiabilă. b) Men inerea constantă a variabilelor străine identificate (dacă nu au putut fi eliminate). Pentru aceasta: atitudinea experimentatorului. reprezentată de personalitatea subiectului (motiva ie. sentimente etc. locul.

B. Interpretarea datelor ob inute E. • pregătirea subiec ilor la ambele grupuri • profesii etc.Alegerea variabilelor . dificultatea proiectului. deturnare şi falsificare). efectele oboselii etc. Aici factorii variabilei intermediare (care in de subiect şi de personalitatea sa) pot exercita un efect de modificare a răspunsurilor (prin mascare. varia ii ale luminii. Când alegem o problemă este bine să luăm în calcul câteva aspecte: limita de timp. B. d) Contrabalansarea sau rota ia se foloseşte pentru neutralizarea ordinii de prezentare. faptul de a avea sau nu subiec i pentru experiment. Planificarea design-ului cercetării presupune: . dacă avem echipamentul necesar relevan a datelor ob inute. Fiecare investiga ie necesită câ iva paşi: A. Concluziile A. e) Selec ia întâmplătoare a subiec ilor f) Eliminarea variabilelor străine cum ar fi: fluctua ii ale nivelului zgomotului. cât şi la cel de control: • vârsta. Logica de bază într-un design experimental Design-ul cercetării poate fi văzut ca: o structură a cercetării sau un liant al variatelor elemente presupuse de un proiect de cercetare.variabila independentă 9 . dacă nu se iau măsuri speciale de precau ie. Execu ia propriu-zisă (aplicare) D. Planificarea design-ului cercetării C. g) Controlul variabilei răspuns (dependente) Identificarea variabilei dependente din ansamblul determinărilor reale şi re inerea numai a acelor componente despre care suntem siguri că sunt răspunsuri la condi ia de stimulare reprezintă o problemă deosebită pentru cercetarea experimentală. Alegerea problemei. Alegerea problemei.Psihologie experimentală 2009 – 2010 c) Balansarea efectelor variabilelor străine pentru a avea efecte similare atât la grupul experimental.variabila dependentă . C. • sexul. sublimare.

subiec ii ce vor participa la experiment (copii. O 2 etc. Interven ii sau programe (simbolizate prin „X”) .computere.. . Interpretarea datelor ob inute E.unii cercetători folosesc X+ (interven ia) şi X. Grupuri . instrumentarea experimentală Toate mijloacele tehnice: .cronometre.) sunt aleşi în func ie de ipoteza b.sau dacă studiul va avea loc în laborator sau va fi natural. .Psihologie experimentală 2009 – 2010 .(grupul de control) . bărba i. femei.aparate de măsură etc.modul în care acestea sunt construite e simbolizat printr-o literă plasată la începutul fiecărei linii (grup).aparate de înregistrare audio-video. Concluziile Elementele unui design de cercetare: Observa ii sau măsurători (simbolizate prin „O”) . - c. procedura utilizată. pretestarea instrumentelor alese pe un lot de subiec i foarte asemănător cu cei introduşi în experimentul propriu-zis.pentru a diferen ia interven iile folosim X1. animale etc. . C.dispozitive de administrat stimuli.Alegerea metodei . Principalele tipuri de construc ii ale grupurilor sunt: R = randomizare (selec ie aleatoare) N = grupuri non-echivalente C = balansare (grupuri similare ca structură) Timpul Acesta este reprezentat printr-o săgeată trasată de la stânga la dreapta - - - Exemplu: 10 . . Execu ia propriu-zisă (aplicare) D..Dacă dorim să diferen iem măsurătorile folosim O 1. a. tineri. X2 etc. maniera de colectare a datelor.probe psihologice.instrumente cu itemi multipli sau o baterie de teste sau măsurători aplicate . .Pot fi interven ii simple sau pot fi complexe .experiment sau non-experiment .

11 . 1. Design experimental comparat pe grupuri randomizate cu măsurare pretest şi posttest. O reprezintă etapele măsurării R indică selec ia aleatoare a grupurilor X reprezintă interven ia R O 1 X O2 R O1 O2 Timp - alinierea verticală arată că testul şi posttestul sunt măsurate în acelaşi timp avem două linii – câte una pentru fiecare grup.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Fig.

Clasificarea design-urilor Este folosită selec ia aleatoare? Da Nu Experiment real (randomizat) Există un grup de control sau măsurări multiple? Nu Da Non-experiment Cvasi-experiment Numai posttest Experiment randomizat Pretest – posttest Grupuri non – echivalente Cvasi – experiment Numai posttest Non – experiment R R X O O N N O X O O O X O 12 .Psihologie experimentală 2009 – 2010 TIPURI DE DESIGN Fig. 1.

Psihologie experimentală 2009 – 2010 DESIGN-URI NON – EXPERIMENTALE Există trei grupuri de design-uri de bază ce pot fi extinse la forme mai complexe pentru un singur grup.. Design-ul de tip pretest-posttest O1 X O2 2. Design-ul corela ional ..Este un design pur observa ional a. Design-ul de tip serii întrerupte Exemple: a) Design pre-posttest cu mai mult de două măsurători X O4 O5 O6 O1 O 2 O 3 b) O1 Design pretest cu postest multiplu X O2 O3 O4 3... Design-ul cross-sec ional – toate măsurătorile sunt luate în acelaşi moment. o singură dată. Structura design-ului este: O (unde O reprezintă toate observa iile asupra tuturor variabilelor) b. Structura design-ului este: O1 O2 O3 .n reprezintă măsurări ale tuturor variabilelor 13 . Design longitudinal cu măsurări multiple – implică două sau mai multe măsurători ale variabilelor într-un studiu asupra aceluiaşi grup de subiec i. On unde O1. 1.

... Design-ul de tip Solomon R R R R O1 O1 X X O2 O2 O O 4. R X O R O 2.. Design-ul cu schimbarea grupurilor R R O O X O O X O O Este considerat unul dintre cele mai puternice design-uri experimentale.... 5.. Design experimental cu două grupuri Este unul dintre cele mai simple tipuri de design experimental – posttest cu două grupuri randomizate... Design experimental cu mai multe grupuri R X1 O1 R X2 O1 .... R Xn O1 3....Psihologie experimentală 2009 – 2010 DESIGN-URI EXPERIMENTALE 1... Design-ul ex-post-facto C C X1 O1 X2 O1 14 .

. 2. denumirea a ceea ce reprezintă. . Pe scala orizontală (abscisă). 3.Unită ile experimentale trebuie să fie grupate pentru a controla sau balansa sursele de varia ie exterioară. • În caz de nevoie explica iile suplimentare se trec imediat sub titlu sau la subsolul tabelului. • Dacă cifrele de prezentat în tabele sunt foarte lungi.Histograma dă o reprezentare exactă a numărului de cazuri din fiecare clasă. analitic (descompunerea în subprobleme). . . sintetic.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Caracteristicile unui bun design experimental . Din punct de vedere estetic. RAPORTUL DE CERCETARE EXPERIMENTALĂ PRELUCRAREA CANTITATIVĂ A DATELOR EXPERIMENTALE Considera ii privind construc ia şi utilizarea graficelor . pe ra ionament cauzal (identificarea lan urilor explicative). precis.lă ime să fie de 3/5.Graficele vor fi numerotate şi vor purta câte un titlu în partea de jos.Resursele disponibile pentru realizarea unui studiu experimental trebuie utilizate eficient. Utilizarea tabelelor Câteva reguli generale de alcătuire a tabelelor: • Tabelele trebuie să con ină în partea stângă sus un număr de identificare şi un titlu de prezentare. valorile trebuie să crească de la stânga spre dreapta.Design-ul experimental trebuie să fie cât mai simplu în raport cu obiectivele studiului. . . Recomandări la construc ia graficelor: . 15 .Reperele scalelor se fixează arbitrar. Discutarea din punct de vedere teoretic a datelor ob inute Chelcea recomandă unul dintre tipurile de elaborare: 1. 4.Citirea graficelor se face de la stânga la dreapta. se recomandă gruparea lor. La intersec ia axelor se află valoarea 0 (zero). bazat pe opozi ie (aspecte negative / aspecte pozitive). • Tabelele nu se vor înghesui. iar pe scala verticală de jos în sus. pe ra ionament deductiv / inductiv (de la general la particular sau de la particular la general). În caz de nevoie se poate insera şi o legendă cu explica ii suplimentare.Cele două axe rectangulare vor purta câte o etichetă.Experimentul trebuie să faciliteze estimarea corectă a erorilor experimentale la nivelul unită ilor experimentului.Trebuie utilizat un număr adecvat de repetări. . • Liniile şi coloanele tabelului trebuie aşezate în ordine logică pentru a facilita efectuarea de compara ii. clar. dar nu se vor lăsa nici spa ii excesive. CURS 4. se recomandă ca raportul înâl ime . Exemplu: 29673584 se va trece 29 673 584.

Dacă redactăm materialul pentru publicare într-o revistă de specialitate. . Să includem cât mai multe materiale de ultimă oră. Descrierea design-ului cercetării dacă ne adresăm specialiştilor. Să dăm citate şi exemple pentru a justifica evaluările şi analizele făcute. .suficient de cuprinzător. Să acordăm aten ie detaliilor. evaluativi şi critici fa ă de literatura consultată. verbele la timpul trecut se vor utiliza numai la descrierea modului de manipulare a variabilelor. concluziile şi implica iile cele mai relevante ale studiului. bazat pe ra ionamentul dialectic (teza. b) Trecerea în revistă a literaturii de specialitate cu referire la tema cercetată. interpretarea teoretică a rezultatelor. evaluănd fenomenul studiat) Schema de organizare a lucrării Paşi obligatorii: a) O introducere.Psihologie experimentală 2009 – 2010 5. c) Descrierea design-ului şi a modului de desfăşurare a investiga iei. în care se prezintă stadiul de cunoaştere a problemei investigate. Să orientăm informa iile ob inute prin trecerea în revistă a literaturii de specialitate. incluzând informa iile utile pentru verificarea rezultatelor printr-o nouă cercetare. vom sublinia noutatea şi caracterul aplicativ al rezultatelor cercetării. la diateza activă şi folosind verbele la timpul prezent. Rezumatul Un bun rezumat trebuie să fie: .conform standardelor de redactare precizate de către editor: se prevăd în jur de100-120 de cuvinte. Să încercăm să fim reflexivi. Introducerea .întrebările la care trebuie să răspundă o bună introducere: • Care este problema studiată? • Care sunt ipotezele referitoare la această problemă? • Ce implica ii teoretice are studiul realizat şi cum va influen a el cunoaşterea în domeniu? • Care sunt enun urile testate şi cum au fost derivate concluziile? Literatura consultată „Să identificăm şi să discutăm studiile cele mai relevante in legătură cu tema ce ne preocupă.coeren ă: scris cu claritate. 6. care vizează aspectele pozitive / antiteza. deşi concis.nu necesită să fie intitulată . prin reducere la absurd (relevând consecin ele inexisten ei elementului analizat). Să fim analitici. cunoaşterea în detaliu a metodologiei cercetării este de un interes major. rezultatele. a metodelor care au condus la rezultatele studiului. 16 .exact. e) O discu ie asupra datelor relevante în cercetare. . care tratează aspectele negative / sinteza. prin care cercetătorul are o contribu ie originală. d) Prezentarea datelor. vom discuta mai ales semnifica ia datelor. rezumatul trebuie să con ină tezele.

N. în care măsurarea pragurilor senzoriale şi a timpului de reac ie ocupa un loc însemnat. ce reprezintă de altfel o componentă esen ială a senza iei. Tehnici psihofiziologice în psihologia experimentală Încă de la începuturile psihologiei experimentale înregistrarea indicatorilor neurovegetativi ai comportamentului a intrat în tradi ia sa. Metoda (subiec i. circulatorii etc. O cercetarea experimentală are precizie şi consisten ă ridicată dacă modificările parametrilor neurovegetativi sunt puşi în corela ie cu varia iile comportamentale. Referin e bibliografice CURS 5. Lungu dă ca 17 . Tehnicile de înregistrare a variabilelor dependente sunt variate şi au diferite grade de dificultate. Titlul. unele nefiindu-i accesibile psihologului şi necesitând o pregătire medicală (aşa cum este de pildă recoltarea probelor biologice şi analiza lor). Discu ii (şi uneori rezumatul) 7. în cazul abordărilor cantitative: datele şi metodele statistice de prelucrare a lor. fragmente autobiografice.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Analiza datelor . Stabilirea raporturilor cantitative dintre excita ie şi senza ie trebuie să ină seama şi de trăirea subiectivă. Nicolae Lungu precizează faptul că psihologul se va limita la înregistrarea unor variabile psihofiziologoce a căror tehnică de captare este netraumatizantă pentru participantul la experiment (2000. Referitor la punerea în eviden ă a modificărilor neurovegetative aceasta se face prin intermediul unor aparaturi speciale de captare şi transformare a lor în unită i de măsură accesibile cercetătorului. 34). Revista literaturii. problema şi ipoteza ce va fi testată 4. Ca atare. METODE. varia ii exprimate prin modificări respiratorii. Lungu precizează faptul că implicit se produc şi varia ii ale factorilor organici care sus in comportamentul subiectului. afilierea 2. procedura) 5.constituie cea mai mare parte dintr-un raport de cercetare. Aşadar este necesară cunoaşterea acestor varia ii concomitente (comportamentale şi neurovegetative) ca rezultat al ac iunii variabilei independente. introducerea metodei experimentale în studiul activită ii psihice. în cazul studiilor calitative: se vor insera în propor ii convenabile răspunsurile persoanelor intervievate. aparate şi materiale. În laboratoarele înfiin ate după 1879 se utilizau tehnici psihometrice şi determinări psihifiziologice dintre cele mai variate. autorul. Abstractul 3. în faza ini ială după modelul fizicii – ştiin ă eminamente experimentală. Începuturile psihologiei experimentale îşi au rădăcinile în încercările fiziologilor de a raporta datele de fiziologie a organelor de sim la structura fizico-energetică a stimulen ilor. INSTRUMENTE ŞI TEHNICI DE INVESTIGARE Aşa cum se ştie. În acest sens psihologul trebuie să cunoască modul de montare şi evident de utilizare a acestor aparate în vederea culegerii semnalelor şi nu în ultimul rând semnifica ia lor în cadrul cercetării ini iate. a pus bazele scientizării psihologiei. ce pot fi înregistrate cu aparatura men ionată. - Componentele unui raport de cercetare (formatul APA) 1. Rezultate 6. Experimentul urmăreşte varia iile sistematice ale comportamentului ca efect al modificării variabilei stimul (independente). comentarii ale martorilor oculari etc. care nu putea fi cuprinsă în aria de preocupări a cercetării fiziologice.

ca în multe tratate de psihologie experimentală. volum) cu nivelul performan elor din timpul efectuării unei sarcini ce presupune o încărcătură afectivă ridicată şi ca atare multă tensiune (examene. 2000. Voiculescu şi Steriade (apud Lungu) arată că. accesibilă şi utilă a ratei respira iei deoarece aportul de oxigen furnizat prin respira ie este dependent atât de regimul de efort al corpului uman cât şi de prezen a unor evenimente încărcate emo ional. teta şi delta. prin înregistrarea biocuren ilor cu care este asociată activitatea musculară. analiza tehnicilor psihofiziologice să fie facută în capitolul despre afectivitate. Tensiunea arterială (TA) 18 . a lui Thorndike. chiar de panică sau alarmă. EKG – electrocardiograma. Trebuie precizat faptul că parametrii neurofiziologici sunt direct observabili în desfăşurarea proceselor afective. semnalează un dezechilibru neurovegetativ amplu. ce se poate rezolva printr-un aport crescut de oxigen. 78). Lungu este de părere că stabilirea unor corela ii riguroase nu se poate supune unor legită i absolute (2000. Clinciu precizează că EEG este o sursă de informare cu privire la starea de func ionare a creierului în stare de sănătate sau de boală. peste 20 respira ii/minut . dar şi cu starea de vigilitate a creierului (de unde utilizarea extensivă a EEG-ului pentru studiul somnului. fapt ce a determinat. parametru foarte important. S-a constatat că persoanele cu frecven ă mai scăzută a ritmului alfa au ritmuri mai lente în rezolvarea de probleme. însă cel care a demonstrat posibilitatea culegerii direct de pe scalp a biocuren ilor cerebrali a fost psihiatrul german Hans Berger în 1929 (în lucrarea sa “Aspura encefalogramei la om ”). EMG – electromiograma “Eviden iază în mod similar. concursuri). Pot fi comparate de asemenea rezultatele ob inute în astfel de situa ii cu cele din situa ii obişnuite. ori cu starea lui de sănătate sau boală“(2000. Tehnica EEG a fost utilzată în cercetările sale şi de neurologul român Gh. 78). de unde valoarea diagnostică ridicată pentru studiul comportamentului expresiv” (Clinciu. mai ales după pareze sau paralizii. beta. dar în repaus total). În psihologia experimentală înregistrarea acestor biocuren i şi reproducerea lor pe osciloscoape special construite pot fi foarte utile prin asociere cu tehnicile de relaxare bazate pe bio-feedback (legea efectului. Pneumografia Este o măsură simplă.tahipneea arată o stare de alertă. Marinescu. rigiditatea în mişcări) se asociază deseori cu tensiunea nervoasă. implicată în aşanumita condi ionare operantă). Ritmul respirator: 16-18 respira ii/minut este registrul normal de func ionare al aparatului respirator 19-20 respira ii/minut – accelerare a ritmului respirator ce poate surveni la schimbări afectiv-emo ionale sau psihofiziologice minore sau medii. Indicatori fiziologici EEG – electroencefalograma Producerea de poten iale electrice de către creier era cunoscută încă înainte de anul 1900. encefalograma are la om patru tipuri de unde: alfa. Ei precizează faptul că undele teta şi delta au un ritm mai lent decât primele două şi caracterizează activitatea electrică a creierului din anumite regiuni. Tensiunea musculară (starea de crispare. 36). durată.Psihologie experimentală 2009 – 2010 exemplu corelarea modificărilor respiratorii. după 1950). regimul de func ionare a muşchilor stria i (tonusul muscular). Cel mai interesant traseu EEG la om îl au însă undele alfa care caracterizează starea de relaxare mintală şi senzorială (starea de veghe. circulatorii sau sudorale (intensitate. fa ă de cei cu frecven e mai înalte. “activitatea bioelectrică a unor popula ii neuronale având o anumită dinamică odată cu vârsta. Totuşi. Permite înregistrarea biopoten ialelor generate de pulsa iile inimii. în mod obişnuit.

cea care s-a şi impus în timp.tendin a de accelerare a activită ii cardiace. celălat pe dosul aceleiaşi mâini. Reac ia electrodermală (RED) “Este un răspuns al pielii la o manifestare neurovegetativă a ramurii simpatice a sistemului nervos autonom. fie la persoane extrem de emotive. între 80-100 pulsa ii/minut . “Apari ia şi impunerea poligrafului. pentru psiholog acest parametru fiind important în contextul altora. este locul ideal de amplasare a electrozilor). Se poate determina fie diferen a de poten ial dintre două puncte de pe suprafa a corpului. miros neplăcut. peste 160 de pulsa ii/minut pot apărea fie în cardiopatii cronice. dar mai ales intensitatea acesteia. ci şi cu mari fluctua ii ale dispozi iilor interne. Aceştia sunt aplica i umezi. RED reflectă nu numai tipul de trăire afectivă. Şi un electroencefalograf obişnuit poate fi adaptat pentru înregistrarea reac iilor electrodermale. afective şi somatice). ca şi cel emo ional-afectiv şi psihologic al persoanei.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Valorile presiunii sistolice şi diastolice au relevan ă pentru specialistul în cardiologie. le dă Al. Pot fi utiliza i diferi i stimuli (zgomot brusc şi puternic. datele furnizate putând fi folosite în multe ări (printre care SUA şi Canada) ca probe în instan ă. reflectând echilibrul neurovegetativ bun. fiind un indicator al gradului de activare” (Clinciu. dintre care unele sunt neutre. plăcută-neplăcută. sensibilitatea la factori stresan i sau labilitatea neurovegetativă. cât mai liniştit. Semnifica ia psihologică a pulsului este: puls mai mic de 60 pulsa ii/minut arată o activitate cardiacă lentă. 19 . care creşte conductibilitatea ei electrică. de exemplu. Interesante aplica ii sunt legate de utilizarea RED pentru proba asociativ-verbală liberă. ca în metoda endodermală.). în care se urmăresc răspunsurile electrodermale la liste de cuvinte. fie diferen a ob inută prin procedeul măsurării rezisten ei electrice (deci a conductibilită ii) la trecerea unui curent electric între cele două puncte. indicând emotivitatea. Roşca (1971. recolta i prin canalele poligrafului. 2000. fie disfunc ii ale aparatului cardiac în sine. iar altele au rezonan ă emo ional-afectivă mare. atingerea etc. dar totodată se poate măsura şi cu mâna apăsând o arteră la nivelul încheieturii mâinii. cu echilibru între principalele componente (neurovegetative. Valoarea obişnuită a rezisten ei electrice a pielii de 10 mho (100 de ohmi) suferă varia ii importante. 2000. mult utilizat în studiul comportamentului simulat. cu spatele spre aparat. plumb sau zinc. sub medie. „Varia iile mari ale ritmului cardiac se asociază nu numai cu labilitatea şi instabilitatea emo ională. evitând mişcările mâinilor. fiind absolut necesare investiga ii de specialitate şi instituirea unui tratament medicamentos şi igieno-dietetic specific. unul pe palma unei mâini. ca în metoda exodermală. între 60-80 pulsa ii/minut – pulsul normal. Câteva dintre indica iile de determinare practică a RED. generate de emo ii” (Clinciu. 82-83). sau pe palma mâinii opuse. aflate în stare de şoc emo ional. 300): subiectul stă comod. cu o suprafa ă de 2 cm2 din argint. dând în consecin ă răspunsuri electrice mai ample. este urmarea unor descărcări simpatice ce presupun o creştere a sudora iei în regiunile mai bogate în glande sudoripare (palma. între 100-160 pulsa ii/minut – aceasta indică un regim de func ionare foarte modificat. unde sunt amplasa i cei doi electrozi în formă de disc. ce pot fi puse în legătură cu activitatea sistemului nervos simpatic“ (idem. avându-se grijă ca presiunea să fie constantă şi continuă. Woodworth şi Schlosberg au determinat rezisten a (deci conductan a) electrică a pielii la trecerea unui curent electic continuu de 2 V prin aşezarea a doi electrozi pe piele. Pulsul (ritmul cardiac) Poate fi determinat uşor prin intermediul aparatelor electronice ce măsoară simultan tensiunea arterială şi pulsul. 79-80). sau cu un nivel de anxietate foarte ridicat (atacul de panică). 82). în eparea cu un ac. 2005. arătând fie activism psihofiziologic crescut. a făcut ca interesul pentru RED să fie sprijinit de enormele posibilită i ale electronicii. Scăderea rezisten ei electrice a pielii.

stimulator . surprinzători sau neaştepta i. dar nu poate fi o măsură directă şi corectă a acestor schimbări. 2005. excita iei este înso ită de “uscarea “ gurii şi de reducerea secre iei salivare. deci şansa de eroare rămâne în continuare destul de mare. frică). chiar dacă aceasta se produce prin plâns. plăcut . mâniei.inhibitor. pletismograma etc. deşi uneori varia iile înregistrate sunt ori prea mici. Detectorul de minciuni (denumit impropriu astfel) nu detectează minciunile. expresia emo ională a fricii. dar este mai dificil de abordat experimental.neplăcut. 139-140): Este un indicator al activită ii generale a sistemului nervos simpatic şi în mod particular un indice al conduitei emo ionale (în special pentru stările de tensiune. altfel stimuli sunt percepu i doar ca şocan i. În experimentul asociativ – verbal nu cuvintele generează emo ia. - - - - 20 . EKG. RED. EEG. TA. puls. spre deosebire de secre ia sudorifică pe care se bazează RED. durata.“Aparatele moderne (poligraful şi polireactometrul) înregistrează simultan mai mul i indicatori : EMG. Al i indicatori fiziologici Motilitatea gastro-intestinală. 2005. pregătind astfel atacul. nivelul de revenire. cele mai indicative informa ii legate de sinceritatea subiectului le dă RED. Deoarece activitatea ramurii simpatice a sistemului nervos autonom este coordonată cortical. această mobilizare energetică se făcea fie pentru a ataca. măsurată în centimetri pătra i. care este o stare de intensă mobilizare energetică în vederea unei ac iuni. dar şi în faza de pregătire a acestora. fie pentru a sesiza prezen a prăzii. apreciat după aceleaşi unită i de măsură. 86). care impunea mobilizarea musculară rapidă pentru situa iile ce implicau un risc vital. 83). pericol. Ecou al unui comportament primitiv. Combinarea indicatorilor şi interpretarea lor corelativă creşte această probabilitate spre 90%. de unde şi aprigile dispute ale specialiştilor în legătură cu creditul ce poate fi acordat în instan ă informa iilor ob inute cu acest aparat “ (Clinciu. ci stabileşte într-o propor ie de aproximativ 70-80% dacă subiectul spune adevărul. apreciată în secunde sau minute.trist. frustrare sau mânie. RED). dar şi teamă. măsurată în miliampermetri. este un indicator cu o mare valoare psihodiagnostică. efecte ale aceluiaşi sistem nervos simpatic. RED indică schimbarea orientării activită ii mintale. ci conştiin a subiectului că abordează un fapt periculos. surpriză. curba respira iei. creşterea nivelului acesteia (şi deci a RED) este prezentă în faza activită ilor mintale şi fizice care presupun un efort sus inut. dar este un indicator important al reac iilor emo ionale. exprimă valoarea maximă ob inută după aplicarea excita iei. suprafa a. fie pentru a evita pericolul prin fugă. RED nu poate fi supusă controlului voluntar. presiune sangvină. cu un urbimetru. Dar. Secre ia salivară Este de asemenea mai dificil de abordat experimental. vesel . Este de men ionat că dintre indicatorii cel mai des utiliza i de către “detectorul de minciuni” (respira ie. ori reciproc contradictorii. Este un bun indicator al emo iei şi stresului. EMG. este greu de afirmat că un eveniment este dezagreabil. iar comportamentele pot fi puse în legătură cu situa ia de urgen ă (Sears) sau cu reac ia de luptă şi fugă (Cannon). Semnifica ia psihologică a RED Mihai Ani ei precizează semnifica ia psihologică a RED (2000. activitatea simpaticului este controlată de la nivel cortical. dar descărcarea afectivă provoacă scăderea acestei reac ii.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Printre cei mai importan i indicatori ai RED se numără: “amplitudinea. este timpul necesar stabilizării curbei “ (idem. după ce curba s-a stabilizat. trebuie ca acesta să depăşească din punctul de vedere al duratei câteva secunde.

fiind un bun indicator al ritmului circadian (în special al ritmului veghe-somn). emo iile de mânie. de unde şi importan a temperaturii ca metodă contraceptivă. Deşi termenul de “timp de reac ie” a fost utilizat ca atare abia în 1873 de către fiziologul S. pornind de la umăr şi ajungând la gleznă. Temperatura pielii Este “o rezultantă a metabolismului bazal şi are importante oscila ii (în jur de un grad în func ie de perioada din zi. 2005. mai mult decât de oboseală. 85-86). fapt care l-a condus la abandonarea acestor cercetări pe oameni. se poate calcula viteza impulsului nervos ca rezultat al raportului distan ă – timp. ceea ce este determinant pentru instalarea şi durata somnului fiind temperatura corporală. Deşi uşor de manipulat. Helmholtz a aplicat stimulări unor persoane legate la ochi. au arătat o foarte bună suprapunere între curba temperaturii şi curba somnului.În 1850 Helmholtz a realizat printre primii măsurători asupra vitezei de propagare a influxului nervos. creşterea temperaturii pielii. Studii desfăşurate la spitalul Montefiore de Czeiler şi Weitzman în “apartamente -laborator”. Exner. Cercetătorul a stimulat un nerv la distan e diferite de creier şi a măsurat timpii necesari unor reac ii la aceste stimulări. a parasimpaticului .R. se folosesc cronoscoapele (cronometrele). Acest fenomen apare de altfel şi după perioade mai lungi de practică a trainingului autogen Schultz când poate să apară o diferen ă de trei grade fa ă de temperatura obişnuită. total deconectate de la ambian a exterioară pentru a suprima indicii externi ai trecerii timpului. În timp cercetările sale s-au dovedit suficient de riguroase. În ceea ce priveşte timpul de reac ie acesta este unul dintre indicatorii psihofiziologici cu largă utilizare în laboratoarele de psihologie datorită relevan ei deosebite pe care acesta o are în aprecierea unor parametrii de eficien ă a activită ii umane (viteza angajării într-o sarcină) (Lungu. primele cercetări experimentale au fost realizate ceva mai devreme. 2000. 54). După modul de ac ionare a dispozitivului de măsură a timpului se disting mai multe tipuri constructive de cronoscoape (Lungu. 2000. aşa cum e TR. în consecin ă. inventând şi aparate în acest scop. dar şi în func ie de perioada din lună a ciclului feminin. securitatea emo ională şi starea de confort provoacă vasodilata ie şi. sursa de alimentare este o baterie de 6v. probabil şi alte emo ii puternice. 21 . Al i cercetători au arătat că stările conflictuale. aceste aparate nu sunt suficient de precise. 317). Acestea sunt instrumente care măsoară durate mici şi foarte mici de timp. tensionale. Consisten a secre iei estre diferită: predominan a simpaticului o face sub ire şi apoasă. 25).Psihologie experimentală 2009 – 2010 Există şi cazuri paradoxale. cum ar fi cel al pesoanelor introvertite aflate într-o situa ie neplăcută – scaunul stomatologic – care îşi trădează emo ia printr-un exces de secre ie salivară (sialoree). b) Cu mecanism de ceasornic – este echipat cu un electromagnet alimentat de la o baterie de 2 v.vâscoasă şi groasă (Roşca. Helmholtz a fost foarte derutat de diferen ele destul de sensibile între timpii de reac ii ai participan ilor la experiment. Activită ile neinhibante. chiar dacă astăzi se ştie că viteza impulsului nevos depinde de diametrul fibrelor nervoase implicate (Ani ei. Organizarea internă a somnului depinde de factori biologici. Tehnici de măsurare a timpului de reac ie Ca instrumente de măsurare a T. Cunoscând distan a dintre două puncte în care se aplică stimularea şi distan a în timp a apari iei reac iilor. 57): a) Cu dispozitiv electromagnetic. 1971. coboară temperatura preponderent la nivelul mâinilor şi al fe ei prin vasoconstric ie. măsurând durata reac iei prin împingerea unei manete cu mâna. semn al eficien ei metodei “(Clinciu.

2000. În func ie de scopul experimentului determinarea T. Clasificarea T.) Psihologia experimentală utilizează printre variabilele dependente pe lângă timpul de reac ie (descris mai sus) şi răspunsurile sau reac iile fiziologice. Deşi acestea sunt mai costisitoare. De asemenea T. . Aşadar: . 77).matematică automată a datelor ob inute.R. precise şi comode de măsurare a T. METODE. Ele dispun de un sistem automat de programare a stimulilor (vizuali şi auditivi).R. CURS 6. (Lungu. T. În func ie de complexitatea sarcinii experimentale şi de natura stimulilor avem: T.R. Complex – când subiectul trebuie să selecteze răspunsul din mai multe posibile sau să dea mai multe răspunsuri.prin înregistrare grafică – la unele cronoscoape electronice se face cu ajutorul unor dispozitive anexă (imprimante). motorii. De asemenea ele asigură o precizie sporită a determinărilor ca şi o prelucrarea statistico . d) Cronoscoapele electronice sunt instrumente complexe. dispozitive de reac ie (manete contactoare şi pedale) şi de control al reac iei (contori) şi cronometre cu afişare digitală. se poate face prin: . defineşte senza ia ca – “eveniment psihic elementar care 22 . Marele dic ionar al psihologiei. INSTRUMENTE ŞI TEHNICI DE INVESTIGARE A SENZA IILOR DEF.citire directă – cu ajutorul cronoscoapelor de diverse tipuri. răspunsuri verbale la stimulări de altă natură / descrieri verbale. la stimuli senzoriali.Psihologie experimentală 2009 – 2010 c) Cu electromotor (cronoscoape electrice) – instrumentul de măsură este ac ionat de un motoraş electric alimentat la re eaua urbană de 220v.R. potrivit cu sarcina dată.R poate fi: Simplu – când există o singură modalitate de reac ie la un stimul.reac iile fiziologice cele mai utilizate sunt: ritmul respirator tensiunea arterială (TA) pulsul reac ia electrodermală (RED) . SENZA IILOR Larousse.R.reac iile verbale pot fi: asocieri verbale. aparatura şi programele acestora permit combina ii ale parametrilor T.R.R. verbale (Clinciu. de asociere verbală (răspuns verbal). 2005. e) Tehnici de modelare pe calculator a valorilor T.

transformând-o. iar valoarea sa reprezintă expresia statistică a acestor determinări (valoarea medie).Psihologie experimentală 2009 – 2010 rezultă din prelucrarea informa iei în sistemul nervos central în urma unei stimulări a unui organ de sim ” (2006. 2. Cu cât pragul senzorial este mai scăzut. cu atât sensibilitatea este mai mare şi invers: cu cât pragul este mai ridicat. Pragul se stabileşte pe baza unui număr mare de determinări (masurători). cu atât sensibilitatea este mai scăzută. . Pragul absolut inferior este exprimat de valoarea cea mai mică a unui excitant capabil să genereze o senza ie specifică.Pragul reprezintă o măsură inversă a sensibilită ii. în care se află aparatele de refrac ie şi organul terminal. În partea anterioară. care ocupă cea mai mare parte. b) Coroida este membrana ce se află imediat sub sclerotică şi e bogat vascularizată. albastru. irisul este format din fibre musculare netede.Orice excitant care depaşeşte această limită. alcătuit din şase muşchi. de regulă. Coroida se împarte la rândul ei în trei por iuni: coroida propriu-zisă. având rolul de a mări sau micşora pupila. 1094). Globul ocular are forma sferică şi e format din trei membrane . ce se numeşte cristalin.dispuse concentric: a) Sclerotica este membrana externă a globului ocular cu rol de protec ie. deoarece între valoarea energetică a excitantului şi sensibilitate există un raport invers propor ional. în senza ie de durere.Reprezintă valoarea cea mai mică de excita ie. Elementele constitutive ale ochiului Segmentul periferic al analizatorului vizual la om. sclerotica e transparentă pentru razele de lumină şi se numeşte cornee. generează senza ii de durere. Irisul are şi un pigment care dă culoarea ochilor (negru. ochiul. Pragul absolut superior Este dat de valoarea maximă a excitantului care mai generează o senza ie specifică. Praguri senzoriale În practica experimentală operăm cu următoarele tipuri de praguri senzoriale: pragul absolut inferior (minimal). Aparatul motor. undele electromagnetice cu lungimea intre 396-760 milimicroni. în spatele irisului se află un corp în forma unei lentile biconvexe. adaugată excita iei ini iale. este format din trei elemente principale: 1. Depăşirea acestei valori schimbă specificitatea senza iei propriu-zise. Pragul diferen ial . căprui etc.). determină o nouă calitate a senza iei. Globul ocular. . Cristalinul alaturi de 23 . Aparatul de protec ie alcătuit din membrane şi sistemul glandular. Cu alte cuvinte. pragul absolut superior (maximal) şi pragul diferen ial. pragul diferen ial exprimă cea mai mică diferen ă dintre doi excitan i pe care subiectul o poate sesiza. SENSIBILITATEA VIZUALĂ Excitantul specific pentru analizatorul vizual îl constituie lumina. p. unele circulare şi altele radiare. indiferent de calitatea sa senzorială. care. 3.

din acest punct de vedere. c) Retina . Cele mai importante sunt: stratul celulelor granulate. cel mai profund care reflectă lumina îndreptând-o spre celulele senzitive stratutul celulelor fotosensibile (conurile şi bastonaşele) stratul neuronilor bipolari stratul neuronilor multipolari a căror axoni formează nervul optic . • aşa numitele inele ale lui Landolt etc. • orificii iluminate. Aparatul pentru acuitate vizuala Radoslawow 24 .Acuitatea vizuala este dată. Fig.o masă fără contur şi fără structură. . e necesar ca raza luminoasa ce pătrunde la retină să posede suficientă energie şi să ac ioneze timp suficient pentru a putea să excite fotoreceptorii.Dacă acuitatea vizuală e scazută. constituie baza percep iei vizuale a obiectelor. de precizia cu care sunt percepute detaliile şi contururile şi. 1). denumit “aparat pentru acuitate vizuala” sau Radoslawow (după numele inventatorului) (fig. Acuitatea vizuală = capacitatea ochiului omenesc de a diferen ia distan ele mici dintre obiecte sau distan ă minimă la care subiectul distinge două “pete” de lumină. • aparate de proiec ie pentru puncte.este aparatul nervos al ochiului şi este sensibilă numai în partea ei posterioară. • figuri geometrice. linii Un astfel de aparat. difuze . . detaliile fine ale obiectelor realită ii apar estompate. în loc de una singură sau două puncte negre în loc de unul. • puncte sau linii foarte fine ce pot fi suprapuse sau diferen iate. 1. aşadar. Procedee experimentale pentru determinarea acuită ii vizuale Ca teste pentru acuitatea vizuală se folosesc diferite: • planşe.nucleul analizatorului Posibilităti de determinare a sensibilită ii vizuale Suportul teoretic al măsurătorilor Pentru a putea ob ine o senza ie vizuală.Psihologie experimentală 2009 – 2010 cornee constituie suprafe e de refrac ie a luminii de care se serveşte ochiul. Este alcătuită din 6 straturi de celule de forme şi având func ii diferite.

2. care sunt afectate de hemeralopie şi degradează acuitatea vizuală odată cu trecerea timpului.Urechea internă. sacula şi canalele semicirculare formează aparatul vestibular. Aparatele folosite la studiul adaptării şi care indeplinesc conditiile de mai sus se numesc in general adaptometre. Urechea mijlocie.Camera timpanului. Scăderea capacită ii de adaptare se găseşte. Unele din aceste proceduri au în vedere şi aparate speciale. pare ini ial ca fiind orbitoare. cel care asigură recep ionarea varieta ii infinite a sunetelor din ambian a în scopul orientării în mediul sonor. . unde se găsesc in fapt receptorii auditivi şi ai functiei echilibrului. . Să asigure izolarea absolută a ambilor ochi sau numai a unuia fa ă de influen a luminii naturale sau artificiale (camere obscure). construite după urmatoarele principii: 1.Lipsa vitaminei A produce tulburări în procesul de adaptare. adaptarea la întuneric este mult redusă (cazurile de nictalopie sunt rare şi indeosebi ereditare). Elementele constitutive ale urechii: Analizatorul auditiv este constituit din trei păr i: 1. vârsta înaintată etc.Aparatul receptor al analizatorului auditiv este melcul. chiar dacă are o intensitate moderată. Utricula. In spatele ferestrei ovale se află urechea internă.Sistemul osicular din camera timpanică este format dintr-un lan de oscioare-ciocănelul. Urechea internă.) şi măsurării intensită ii de ilumina ie a acestora. . SENSIBILITATEA AUDITIVĂ Structura morfofunc ională a urechii Aparatul auditiv.Urechea externă formează aparatul colector şi conductor al sunetelor şi este formată din pavilion şi conductul auditiv extern. Acesta este format dintr-un canal osos incurbat in spirală in jurul unei tije osoase de forma conica (modiolus). Să existe posibilitatea varierii intensită ii excitan ilor. figuri geometrice etc. nicovala şi scări a. obiecte. Vederea de noapte rămâne neafectată datorită folosirii celulelor cu bastonaş în locul celor cu con.Testul folosit în practica oftalmologică îl reprezintă cunoscutul “optotip” – propus de Snellen (1876) şi trebuie să fie citit de la distan ă de 6 m pentru fiecare ochi separat. care. Urechea externă. . 3. 3. cum se ştie. Nictalopie = absen a sau tulburarea func iei bastonaşelor (“orbul găinilor”). face parte din categoria telereceptorilor. după inani ie îndelungată. intrarea de la lumină într-o cameră întunecoasă produce ini ial imposibilitatea de a vedea ceva. întrucât vitamina A participă la resinteza purpurului vizual.Psihologie experimentală 2009 – 2010 . Pentru cercetarea procesului de adaptare. în anoxie. . Să ofere posibilitatea prezentării diferi ilor excitan i vizuali (lumini. Adaptarea vizuală după ieşirea dintr-o încăpere întunecoasă. lumina de afară.Cele mai importante mărimi care caracterizeaza sunetul sunt: frecven a şi 25 . . este organul echilibrului. . s-au folosit diferite proceduri experimentale. Hemeralopie = ("orbirea de zi") este exact opusul nictalopiei. Vederea diurnă scade calitativ în mod progresiv. 2.

meloterapie . psihologia experimentală industrială preconizează câteva măsuri.datorată unui proces de degenerare a celulelor senzoriale din urechea internă. sărat.construc ia unor maşini şi agregate silen ioase încă din faza de proiectare a lor.natură S-a constatat ca zgomotele sunt atenuate in prezenta unei ambian e cromatice relaxante. SENSIBILITATEA GUSTATIVĂ ŞI OLFACTIVĂ Structura analizatorului gustativ Corpusculii gustativi sunt structuri ovoide. faringe şi laringe. 2. Surditatea de conducere nu este niciodata totală intrucât se pastrează conducerea sunetelor prin oasele craniului. 3. . Tipuri de surditate 1.e cunoscut faptul ca sunetele pot provoca diverse stări emo ionale. pentru a putea excita corpusculii gustativi. afec iunilor din nucleii corticali ai analizatorului auditiv. palat. . în mod special. Studiile realizate au arătat că substan ele chimice insolubile în apă nu pot genera senza ii gustative. Efectele zgomotului asupra sensibilita ii auditive Zgomotele industriale pot avea două tipuri de efecte: 1) imediate.Psihologie experimentală 2009 – 2010 amplitudinea oscila iilor. trebuie să fie dizolva i în salivă sau apă. cum sunt: . tumori ale nervului auditiv etc. Surditatea de conducere afectează traseul de pătrundere a oscila iilor sonore in urechea internă. Surditatea centrală este datorata dereglărilor de pe căile supraotice şi.utilizarea de căşti antifon sau a clasicelor dopuri pentru astuparea urechilor .atenuarea surselor de zgomot deja existente prin măsuri de protejare antifonică a agregatelor şi a personalului.Tonul afectiv . Tipurile de senza ii gustative Se cunosc patru submodalită i gustative de bază: dulce. . stimulii chimici.De regulă. Surditatea nervoasa ( de percep ie) . . cum ar fi disfunctionalită i la nivelul comunicării 2) efecte la distan ă cu scăderea capacită ii de muncă datorită oboselii sau instalarea surdită ii profesionale. Modalită i de atenuare a zgomotului Pentru atenuarea efectului zgomotelor. fiind distribui i pe: limbă. amar şi acru sau acid. stâlpii amigdalieni anteriori. Procedee pentru determinarea sensibilită ii gustative 26 .

Excitarea cu ajutorul curentului electric a diferitelor puncte de pe limbă şi varierea frecven ei şi intensită ii impulsurilor care pot da senza ii gustative diferite.69 0. se poate determina pragul olfactiv liminal.Încă înainte de 1900. 10 trepte). Mucoasa olfactivă ocupă o suprafa ă de 2.Receptorii olfactivi se prezinta sub formă de bastonaşe. b) Concentra ia optimă a apei sărate este de 0. Elaborarea de reflexe condi ionate la stimuli gustativi. “cutia inodoră” (în care subiectul îşi introducea capul). c) Solu ia de clorură de sodiu ca solvent. . purtător al substan ei odorante. d) Variind cantitatea de substan ă odorantă din solu ie.0004 Eter etilic Tetraclorura de carbon Cloroform Acetat de etil Etil mercaptan Metil salicilat Acid valerianic Acid butiric Propil mercaptan Mosc artificial Anosmia par ială (pierderea sensibilită ii olfactive): 27 .009 0.Capetele distale ale bastonaşelor se termină cu un fel de cupă. Mirosul Senza iile olfactive reflectă însuşirile chimice ale substan elor volatile care stimulează receptorii.83 4. 2. de la care pleaca 5-6 fibrile asemănătoare firelor de păr. Aronsohn (în 1886) ajunge la următoarele concluzii: a) Temperatura cea mai favorabilă olfac iei este pu in superioară celei a corpului: 38-40°. diferite construc ii de olfactometre cercetătorul Buccola folosea un burete imbibat cu substan a odorantă plasat pe fundul unei cutii mecanice.73%. Structura receptorilor olfactivi .100 0. inclavate într-o masă de epiteliu pigmentar. Metode pentru determinarea pragurilor olfactive odorizarea unei camere. o serie de cercetatori au observat că senza ia olfactivă nu ia naştere decât in timpul inspira iei aerului. Praguri absolute pentru unele substan e: Substan e Minimum perceptibile în mg la litru de aer 5.5 cm2 în fiecare narină.un pătră el de hârtie de filtru cu latura de aprox.046 0. 3. Metoda parfumerilor .029 0. Stimularea olfactivă .30 0.006 0.cu ajutorul unor pipete gradate . În baza cercetărilor sale.Psihologie experimentală 2009 – 2010 1. Aplicarea unor solu ii apoase . 3 cm este marcat cu substan a mirositoare la o concentra ie cunoscută (se dau aprox.53 3.de diferite concentra ii. cu substan e chimice pure. poate fi inlocuită cu un număr mare de alte săruri.

Obişnuit. în pofida faptului ca 28 . dacă stimulentul depăşeşte un anumit grad de intensitate.şi pe măsura evolu iei procesului patologic este afectată sensibilitatea termică. In baza controlului kinestezic un om poate aşeza mâna şi degetele mâinii libere în pozi ia în care i-a fost aşezată cealaltă mână (binein eles.diferitele grade de pierdere selectivă a mirosurilor sau perceperea accentuată şi continuă a altora pot constitui teste clinice pentru diagnosticarea unor boli grave.împreună cu analizatorii vizual. Toate mişcarile efectuate sunt controlate de creier pe baza informa iilor furnizate de receptorii kinestezici (proprioreceptori). Nici ortostatismul nu apare ca o senza ie distinctă. 4) senza ii de durere cutanată (superficiale). Canalele semicirculare sunt sediul recep iei mişcării corpului în spa iu. Ca atare. tactil (mecano-cutanat) . altele de rece. Nucleul analizatorului kinestezic (proiec ia corticală) se găseşte în circumvolu ia centrală ascendentă.Psihologie experimentală 2009 – 2010 . tendoane şi articula ii. sensibilitatea cutanată este punctiforma şi astăzi este acceptată existen a a patru submodalită i senzoriale cutanate: 1) senza ii de tact (atingere). apoi cea tactilă). în sfârşit altele răspund numai la stimulări de presiune. pozi ia şi direc ia mişcărilor capului. . mişcarea uniformă . presiune (apăsare şi vibratile). de durere.fără bruscări şi trepida ii . termoesteziometrice.poate da informa ii asupra recep iei olfactive. Analizatorul kinestezic participă . precum şi accelerarea pozitivă sau negativă a mişcării pe verticală (de exemplu.nu este sesizată de subiectul aşezat pe scaun şi legat la ochi. în siringomielie . algezimetrice etc.). localizarea şi amplitudinea) pe care o efectuează un anumit segment corporal. subiectul va ine ochii închişi). reflexul de extensie etc. omul poate face o analiza fină şi o coordonare bună a mişcărilor. . .la perceperea însuşirilor spa iale ale obiectelor. Receptorii care captează impulsurile aferente pentru senza iile statice şi de accelera ie se găsesc în: a) muşchi . întrucât senza iile de durere pot fi provocate în fapt în fiecare punct excitat. deci. 2) senza ii de cald. aparatul vestibular răspunde la orice modificare a ritmului mişcarii. corpusculii incapsula i Pacini etc. viteza. dacă pielea este marcată în milimetri pătra i (cu un gratar special) şi explorată sistematic cu diferite obiecte mici unele puncte excitate generează senza ii de cald. Labirintul este constituit din canalele semicirculare şi organele otolitice (sacula şi utricula). legate de reflexele posturale).boala a măduvei spinale .asigură reac iile statice locale şi segmentare ortostatismul. precum şi anumite procese patologice în care diferitele acuită i senzoriale cutanate dispar selectiv (de exemplu. SENZA IILE STATICE (SAU DE ECHILIBRU) Reflectă modificările pozi iei corpului în raport cu centrul de greutate. 3) senza ii de rece..Pentru existen a celor patru subcalită i senzoriale cutanate pledează o serie de cercetări cronaximetrice. Aceasta. SENSIBILITATEA CUTANATĂ S-a constatat că. mai sunt încă discu ii.) se află în muşchi. atâta vreme cât echilibrul nu este tulburat. b) labirint (aparatul vestibular). Senza iile kinestezice reflectă mişcarea (direc ia. SENZA IILE KINESTEZICE (DE MIŞCARE) Receptorii senza iilor kinestezice (termina ii nervoase libere. sau corpul în întregime. în cazul deplasării cu liftul). care generează reflexe ce orientează corpul in spa iu (sunt. În cazul în care analizatorii kinestezici func ionează normal.În ce priveşte clasificarea durerii ca submodalitate senzorială tactilă. adică la accelerare sau încetinire.dispare mai întâi sensibilitatea algică .

Aşa se explică modificările ce au loc în tonusul muscular (în special în musculatura de sus inere). În senza iile de foame distingem: Apetitul . numai modificările de echilibru şi în viteza de deplasare (trecerea de la repaus la mişcare şi invers. au aratat ca analizatorii interni răspund la diferite stimulari mecanice. Senza iile de foame O defini ie descriptivă a acestora ar fi: „un complex de procese care duc la ingerarea hranei” (Goetze după Lungu. accelerarea sau reducerea vitezei etc. Senza iile de sete Reflectă starea de uscăciune a gâtului ce înso eşte deshidratarea. Scoar a cerebrală reglează func ia aparatului vestibular pe cale reflex -conditionată. grea ă şi vomă în răul de accelerare). chimice. Ca atare s-a tras concluzia că ar exista o componentă senzorială a setei şi anume senza ia de sete propriu-zisă şi un mecanism aotoreglator care generează nevoia de ingestie hidrică până la completarea lichidului pierdut prin deshidratare (Lungu. termice etc. 75). „este o dorin ă. Informa iile sunt culese prin intermediul nervilor glosofaringian şi vag. cat şi din interiorul organismului. Componentă care duce la ingerarea hranei. De aceea. ortostatismul este mai obositor decât mersul. 73). s-a dovedit ca scoarta cerebrala are o participare indubitabila in coordonarea sensibilitatii interne Din randul senzatiilor organice fac parte senzatiile de foame. 2000. Senza ia de durere viscerală Este senza ia ce provine de la unul dintre organele interne. În raport cu localizarea receptorilor pentru durere deosebim durerea: 29 . sete. utilizand in special metoda reflexelor conditionate. deoarece muşchii sunt extinşi pentru a sus ine corpul de la cădere.nistagmus (în timpul rota iei rapide în jurul axei verticale) sau în reac iile organelor interne (de exemplu.are în vedere preferin a pentru mâncare.) sunt sesizate ca senza ii statice . Mecanismul fiziologic al setei nu e pe deplin lămurit. Aşadar. Aparatul vestibular se află în strânsă legătură cu organele interne şi cu analizatorul vizual. ca efect al stimulării sau suprasolicitării aparatului vestibular. o aşteptare sau o poftă pentru ceva deosebit de dezirabil” (Cannon după Lungu. Informatiile asupra modificărilor din interiorul organismului sunt receptate şi transmise scoartei cerebrale de numeroşi analizatori interni.Psihologie experimentală 2009 – 2010 ortostatismul nu este un repaus propriu-uzis. Legăturile organului vestibular sunt realizate şi controlate de diferite forma iuni din sistemul nervos central. S-a observat că senza ia de sete nu reglează cantitatea de lichid ce trebuie ingerat şi nici frecven a ingerării. Diferite cercetari mai vechi. 2000. Senza ia de foame propriu-zisă – este “reflectarea în epigastru a unei dureri sau strânsori foarte neplăcute sau a unei impresii de roadere sau de presiune”(idem).dinamice. în mişcările globilor oculari . Prin elaborarea de reflexe conditionate la astfel de stimulari ale organelor interne. 73). De asemenea ingestia de apă nu este influen ată nici de extirparea glandelor salivare sau de administrarea unor chemostimulatori salivari. SENSIBILITATEA INTEROCEPTIVĂ (SENZA IILE INTERNE) Scoar a cerebrala primeşte in permanen ă informatii atat din lumea din afară. prea plin vezical etc. ai caror receptori se găsesc in peretii vaselor de sange şi ai diferitelor organe şi tesuturi interne. 2000.

Durerea fantomă . amor eli.). în epătoare.) (Lungu. 76-77).noxe prin ischiemie – alimentare redusă cu oxigen sau iriga ie sangvină redusă . 875). reumatism etc. Câteva exemple de durere: Pirozisul sau popular “arsura la stomac” – este defapt denumirea unei dureri gastrointestinale descris de pacien i ca o senza ie fierbinte. 2000.noxe chimice – acid clorhidric în cazulmulcerului gastric .este o irita ie a nervilor periferici în care predomină senza ia dureroasă (mai frecventă pe nervii trigemen. reflexe somatice: creşte tonusul muscular. Psihologia durerii interne Pentru descrierea senza iilor dureroase se foloseşte o terminologie extrem de diversă. PROCEDURI EXPERIMENTALE UTILIZATE ÎN STUDIEREA PERCEP IEI DEFINI II Percep ia este ansamblul de mecanisme şi procese prin care organismul ia cunoştin ă de lumea înconjurătoare pe baza informa iilor elaborate prin sim uri (Larousse. Desigur că între aceste două extreme există grada ii individuale importante. pe lângă al i factori. modificări vasomotorii etc. 2000). Factorii care o pot determina sunt diferite forme de inflama ie a nervului (nevrite. cât şi pe cel practician este aşa numita „reac ie la durere" (oamenii au un comportament foarte diferit şi uneori paradoxal in fata durerii somatice). ciupitoare. foarte personală. In geneza şi evolutia multor boli somatice şi psihice intră. sciatic. intercostali). în epături etc. 7.) reflexe vegetative modificate: sudora ie. arzatoare. cumplită etc. O problemă care interesează atât pe psihologul cercetător. seacă. sfâşietoare. Sunt indivizi care exacerbează senza ia de durere la cea mai mică zgârietură şi altii care ramân impasibili în fa a unei plăgi foarte întinse (clinicienii gastroenterologi cunosc cazuri in care bolnavi de ulcer cu o rană minusculă acuză dureri cumplite şi bolnavi cu ulcera ii extinse care au comportament linişit). Marele Dic ionar al Psihologiei. care de regulă se referă la caracterul şi intensitatea durerii aşa cum este descrisă de bolnav (durere înfundată. 30 .este înso ită de senza ii de furnicături. trăsăturile de personalitate ale subiectului (Lungu. arzătoare. Parestezia .Psihologie experimentală 2009 – 2010 - superficială somatică profundă viscerală Printre factorii care pot provoca durerea amintim: . CURS. 2006.noxe mecanice .este cunoscută şi sub denumirea de „membrul fantomă” şi constă din dureri şi parestezii (pseudosenza ii) resim ite în zona membrului absent (amputat sau pierdut într-un accident). Nevralgia . Se ştie că „reac ia la durere" reprezintă o caracteristică de comportament evident.noxe inflamatorii Durerea poate fi înso ită de următoarele fenomene: creşterea sensibilită ii în zona cutanată interesată (hiperestezie etc.

Rubin (1921) a stabilit câteva legită i ale desprinderii obiectului de fond. între analizatorii vizual. tactil şi kinestezic s-au elaborat legături temporare. 3. Figura tinde să apară mai in fa ă şi fondul mai in spate (figura se proiectează pe fond ca pe un ecran). Importante: impulsurile kinestezice provenind de la muşchii ciliari şi ai globului ocular care participă la fenomenele de acomodare şi convergen ă. Cuvântul german “gestalt” ne arată că însăşi elaborarea principiilor esen iale ale şcolii gestaltiste s-a bazat pe studierea perceptiei formei. de exemplu. Fig.Psihologie experimentală 2009 – 2010 În Dic ionarul de psihologie al lui Popescu-Neveanu percep ia este considerată „un proces psihic complex-senzorial şi cu un con inut obiectual realizând reflectarea directă şi unitară a ansamblului însuşirilor şi structurii obiectelor şi fenomenelor. 5. 2.G. . Dacă figura are o anumită semnifica ie ea este desprinsă cu mai multă uşurin ă de pe fond. În experien a individuală. 1. dintre care cele mai importante sunt: 1. Din cele arătate rezultă că aprecierea marimii obiectelor se dezvolta la copii în procesul experien ei individuale de manipulare obiectuală cutano-oculo-kinestezice. fie ca două profiluri. Al i factori esen iali determinan i ai perceperii mărimii: unghiul vizual sau dimensiunea retiniană.Rol important: Şcoala gestaltistă. Fig. dar şi cutanat (prin pipăire). Fondul pare să se intindă in mod continuu in spatele figurii şi nu este intrerupt de ea. când 7 cuburi. Percep ia mărimii În reflectarea mărimii obiectelor. tablourile şi cuvintele sunt percepute ca figuri. 2. o importan ă deosebită revine ochilor. 3. denumită de E. Figura posedă unele caracteristici obiectuale in timp ce fondul pare să fie inform. 4. experien a anterioară a subiectului în procesul manipulării cutano-kinestezice a obiectelor. in vreme ce peretele şi pagina sunt percepute ca fond. Desprinderea figurii de fond In experien a noastra. E. In aceste exemple. se percep când 6. în forma imaginilor primare sau a perceptelor” (1978. Figurile duble Dinamica perceptiei fond-figură (oscila iile perceptiei) poate fi cercetată cu mai multă uşurin ă prin examinarea aşa-numitelor figuri duble sau reversibile. Fig. Percep ia formei .forma obiectelor materiale este percepută de obicei vizual. percep ia obiectelor se face prin delimitarea lor de fond. Aceasta este o legitate de bază a percep iei diferen ierii obiectelor de fondul pe care sunt plasate. 31 . întrucât pe retină se proiecteaza imaginea lucrurilor lumii reale. tablourile de pe pere i sau cuvintele de pe pagină. se poate vedea fie ca un vas. 523). Figura este percepută cu caracteristicile obiectului atunci când fondul pare fără formă (ca un material inform). Boring „My wife and my mother-in-law" (so ia şi soacra). ca. Este suficient ca privind un obiect să se reactualizeze şi însuşirile sale cutano-kinestezice.

Psihologie experimentală 2009 – 2010 Fig. umbrele şi lumina sunt reflectate de o suprafa ă plană.Metoda deformării prin colorarea unor părti ale obiectului vizat intr-o formula cromatică identică sau apropiată de cea a fondului. In acest caz. este reprezentat prin reactualizarea legaturilor dintre componentele oculo-cutano-kinestezice. . fie ca două profiluri. iar cele luminoase. Percep ia de adâncime Stereoperceptia se formeaza in cursul ontogenezei prin stabilirea de legaturi conditionate intre diferitii analizatori. „My wife and my mother-in-law" (so ia şi soacra). se poate vedea fie ca un vas. Alte repere suplimentare indirecte: interpozi ia 32 . ceea ce este o operatie destul de dificilă. Fig. . Păr ile umbrite indică adâncituri. in camuflaj. Camuflajul In unele imprejurări este necesară mascarea obiectelor. ca de exemplu. Atunci când se percepe un desen. când 7 cuburi. 1. . în acest caz.O altă metodă folosită in camuflaj este aceea a deformării contururilor. Fig. dar mai ales intre componentele retiniene si kinestezice ale analizatorului vizual şi cele tactil-kinestezice (palparea reliefului). 3. proeminen e. se percep când 6. iar relieful. observatorul este nevoit să suplinească elementele absente. 2. care sunt repere definitorii ale obiectului respectiv.Cea mai utilizată procedură pentru mascarea figurilor este aceea de a „re ine" (de a nu desena) anumite elemente.

Pentru orientarea in spatiu. conceptul de timp biologic (ibidem). imprejurari). 1968). avem şi un timp psihologic. oboseala. Perceperea şi aprecierea duratelor Se referă la evaluările pe care le facem asupra duratelor temporale ale diferitelor evenimente (situatii. ora de culcare etc. evaluat cu ajutorul unită ilor timpului cosmic (mişcările Pământului în jurul propriei axe şi al Soarelui) şi fizic (ore. unul fa ă de altul şi fa ă de subiect etc. Functiile organismului au o anumita ritmicitate. luat în parte (Lungu. Titchener observaseră că subiectul atent percepe mai rapid stimulii. Ca mecanisme psihofiziologice. La perceperea succesiunii participa o serie de factori.Orientarea temporală In esen ă. B. forma. c) sistemul de repere socio-culturale exprimate prin orarele impuse de activită ile socio profesionale. astfel: a) factori fizici (ce in de evenimentul de perceput). Aceasta determinare este foarte necesara. E. Variabilitatea vitezei de desfăşurare a proceselor vitale justifica. respira ie. Perceperea succesiunii Se realizează atunci cand apar o alternan ă şi o succesiune de faze şi stări in dinamica fenomenelor externe şi interne. omul se foloseşte de anumite sisteme de referin ă.). animale) şi chiar ale individului. b) factori biologici ca: distanta dintre receptor şi cortex.şi economicexisten iale. definit prin aprecierea subiectivă a timpului universal. de a-şi putea determina propria pozitie fa ă de acestea. care se exprima prin senzatii specifice: senzatia de foame semnaleaza ora mesei. Metode de cercetare a percep iei timpului 33 . adâncime etc. Alături de timpul biologic. b) sistemul ritmurilor biologice dat de algoritmii de func ionare a proceselor interne (puls. Percep ia timpului A. metabolism. deoarece in raport cu pozitia obiectelor in spatiu omul işi poate orienta mersul şi mişcările fa ă de ele. aceasta se bazează pe recep ia senzorială specifică a schimbarilor survenite şi stimularea centrilor corticali unde se decodifica informatiile şi se formeaza perceptul. veghe şi somn). C.Psihologie experimentală 2009 – 2010 - perspectiva aeriană perspective liniară Orientarea in spa iu Prin orientarea in spatiu intelegem capacitatea omului. In general. c) factori psihologici: Wundt. care dau alternanta anotimpurilor şi zi-noapte. digestie. secunde). aşadar.). factor important in special in stimularile tactile. dreapta sau stanga. omul dispune de trei sisteme de referin ă care asigură reglajul psiho-comportamental in raport de variatiile schimbarilor şi devenirilor: a) sistemul de repere fizice şi cosmice generate de mişcările de rota ie a pământului. iar cele lungi sunt subestimate. duratele scurte de timp sunt supraestimate. ca şi a pauzelor dintre acestea. D. James.Timp biologic şi timp psihologic Timpul biologic curge mai repede sau mai lent în func ie de particularită ile speciei (om. care sunt constituite din localizarea obiectelor in mediul inconjurator şi raporturile de perspectivă dintre ele (inainte sau inapoi. in baza insuşirilor spa iale ale obiectelor şi fenomenelor (dimensiune. minute. ca ordinea evenimentelor. sau pozi ia acestora in raport cu sine.

i se cere ca. b) Evaluarea verbală Subiectul este autorizat să evalueze timpul scurs la una din cele două variante experimentale (timp plin sau timp gol). Chinina. Dacă un subiect a ridicat cu ambele mâini perechi de greută i diferite. Percep ia mişcării Studiile asupra percep iei mişcării sunt extrem de numeroase şi se intind pe aproape un secol. şi cere subiectului să o reproducă. În final. prin metoda produc iei. de ordinul secundelor (etalon). cu ochii închişi. Ini iate de psihologii structuralişti (Wertheimer). Influen a farmacodinamică a unor droguri asupra percep iei timpului Haşişul şi mescalina dilată aprecierea timpului. Iluziile perceptive Sunt datorate atât unor limite func ionale ale aparatelor senzoriale. daca poate. timpul părea să se scurgă foarte repede. făcându-l să pară foarte lung. tiroxina şi cafeina: subiec i antrena i să estimeze corect timpul. sarcini cu timp plin (subiectului i se cere sa execute o activitate anume) şi sarcini cu timp vid (subiectul este în repaus şi nu desfaşoară vreo activitate. fixate în prealabil de experimentator. fie calitativ (secunde. Subiectul. Variabilele care pot influen a răspunsurile subiectului sunt variate şi multiple: lungimea şi natura activită ii. similar cu primul in ansamblu. dar deosebit in unele amănunte. b) In domeniul baresteziei (presiunii) Se apasă mâna subiectului cu pârghia baresteziometrului. motiva ia. dar au fost cita i subiec i care evaluau corect sau chiar făceau subestimări. ele sunt reluate astăzi din perspectiva detec iei şi ghidării prin radar a unui mobil in mişcare. 34 . Dupa 15 repetări se consideră montajul realizat şi se trece la experimentul critic: se exercită asupra mâinii subiectului două presiuni egale. foarte lungă etc. c) Evaluarea prin reproducere Experimentatorul fixează o durată de timp oarecare. fie cantitativ. mâna care va ridica greutatea mai mare va avea şi un impuls motor mai mare şi o va ridica mai uşor.Psihologie experimentală 2009 – 2010 a) Timp vid si timp plin Duratele de timp date subiec ilor spre evaluare pot fi. foarte scurtă. proiectand-o în sus".. cunoaşterea rezulattelor evaluării etc.prima dată la o presiune mai mare şi a doua oară la o presiune mai mica. după caz. oboseala. Fenomenul se inversa când li se cerea să estimeze perioade scurte. la al ii. Tipuri de iluzii perceptive a) Iluzia de greutate (Charpentier) Explica ia dată de aceşti cercetători se baza pe un „impuls motor" mai mare. să nu se gândească la ceva special). d) Evaluarea prin producere Se cere subiectului să semnaleze sfârşitul unei durate de timp. foarte lent. se cere subiectului să evalueze durata în timp a sarcinilor efectuate: timp plin sau timp vid. iar unii pierdeau no iunea timpului. prin aprecierea sarcinii ca atare: scurtă. de doua ori succesiv . minute). percep ia mişcării vizează capacitatea de percepere a spa iului străbătut de un obiect (mobil) în unitatea de timp. Se notează abaterile de subestimare sau supraestimare şi se face media lor. c) In domeniul haptic (de apucare) şi de volum. Unii autori au gasit supraestimări la cafeină. In fapt. cât mai ales ciocnirii dintre un sistem de legături condi ionate bine fixat şi un altul nou. Protoxidul de azot (N20) in 30% amestec cu oxigen a dat reactii contradictorii: la unii subiecti. supraestimau perioadele mai lungi sub efectul chininei şi subestimau uşor la tiroxină. in care coordonarea senzoriomotorie joacă un rol însemnat.

Psihologie experimentală 2009 – 2010 primeşte simultan in fiecare mână câte o bilă de lemn (sau mingi): una mai mare şi alta mai mică.. apare această iluzie. primeşte două sunete de intensită i diferite (succesiv). Proceduri experimentale utilizate în studierea gândirii Defini ii Gândirea este o succesiune de opera ii care duc la dezvăluirea unor aspecte importante ale realită ii şi la rezolvarea anumitor probleme (Cosmovici. 82). Iluzii optico-geometrice Fig.Curentul behaviorist . Dacă se deseneaza stâlpii sau copacii. După 15 repetări. 1999. PROCEDURI EXPERIMENTALE UTILIZATE ÎN STUDIEREA GÂNDIRII ŞI LIMBAJULUI 1. El trebuie să aprecieze care este mai mare. ce străjuiesc o şosea sau o cale ferată.Marbe. la experimentul critic: i se dau 2 bile egale.sus ine ideea că psihologia nu poate fi fondată decât pe studiul comportamentului şi pe opozi ia sa la orice formă de introspec ie.178). 1996.mărime Iluzia de perspectivă .87). J. 1999. No iunile Defini ie No iunea (de la latinescul “nota” care însemna calitate) este produsul de bază al gândirii care reuneşte pe plan mintal însuşirile caracteristice ale unei clase de obiecte sau fenomene (Cocoradă şi Niculescu. de asemenea. La producerea iluziei. Subiectul.Watt. Iluzia de perspectivă . d) In percep ia auditiva pot fi.Buhler etc).J. Schema S-R . CURS 8. la fel de mari şi nu din ce in ce mai mici pe măsură ce se depertează şoseaua sau calea ferata. Ochiul nostru s-a obişnuit să asocieze perspectiva cu distan a şi de aici această iluzie. informa ii despre însuşirile generale ale claselor de obiecte şi fenomene sau despre rela iile dintre ele. cauzată de încălcarea legilor perspectivei liniare. subiectul apreciază ca sunetul care apare în locul celui intens este mai slab şi invers. generate iluzii. A. judecă i sau ra ionamente (Cocoradă şi Niculescu.Mayer. .Orth. sub formă de no iuni. se trece. 35 .Şcoala de la Wurzburg (K. se prezintă 2 sunete de intensită i egale.Gestaltiştii – care pun accent pe aspectele de configura ie şi totalitate în via a psihologică. K. 1. cu spatele la aparat.“introspec ii experimentale” . H. Şcoli psihologice şi modele experimentale . fără a-l aviza pe subiect. Gândirea este procesul psihic cognitiv superior care construieşte prin opera iile sale coordonate în ac iuni mintale.mărime. După 15 repetari ale probei de montare.

1) cal . La judecată sunt în nenorocirile vinova i tren de cei dati.pedeapsa .bucurie. 36 .fractură.albină-călăre trântit. Pagube inundat după multe oamenilor mari râul făcând a ploi. 3) ho -câine-închisoare.judecata . Din jocuri copiii duc oraş şi petrec se vara in veselie şi cu pădure.vindecare . 2.câine credincios . Hull din 1920 după Lungu. Medic . b) Metoda simbolizării.pentru a cerceta procesul formării no iunilor în stare ”pură” s-au construit cuvinte fără în eles ca simboluri verbale. 3. 2) copil curios-uşă-nas însângerat. c) Ordonarea no iunilor în succesiune logică Şirul de cuvinte trebuie ordonat de subiect în succesiunea cauzală a evenimentelor: 1.urmărire. cuvintele sunt incluse intr-o propozi ie.220-222). 2.casă în flăcări . L. 5) călătorie . Exemple de propozi ii mozaic: 1. acum. Modele experimentale pentru cercetarea proceselor şi opera iilor gândirii Lungu prezintă câteva probe ce pot fi utilizate pentru cercetarea opera iilor de analiză şi sinteză (2000. (vezi experimentele lui C. iar no iunile elaborate la aceste simboluri aveau un caracter artificial (nu existau în circula ia lexicală uzuală). cu deosebirea că. compun o povestire. Din moara multe spre munte ro i curge şi de vale mână râul. 223224): a) Se prezină subiectului o serie de imagini care. 3.fotbal .Psihologie experimentală 2009 – 2010 Cercetări experimentale privind formarea no iunilor Metode privind însuşirea notiunilor a) Metoda defin iei În urma utilizării acestei metode s-a realizat o clasificare a defini iei prin folosirea acesteia in studierea formării notiunilor la copil. b) Se cere subiec ilor ca din cuvinte izolate să alcătuiasca o povestire. Pompieri – chibrit – foc stins . astfel avem: defini ii prin men ionarea scopului defini ii prin oferire de exemple defini ii prin genul proxim şi diferen a specifică. 4. 2000. d) Propozi ii mozaic Se bazează pe acelaşi principiu ca şi aranjarea no iunilor în succesiune cauzală.furt . Arestare .bandajare . 4) ploaie -frig-picior rupt. . dacă sunt aranjate in succesiunea lor logica.apă.

fotografie. râu .. Pentru rapiditatea gândirii Se prezinta subiectului şiruri de numere cu sarcina să în eleagă mecanismul matematic opera ional de succesiune a 37 . fie sub forma unui rezumat concis. stofă . să se afle în acelaşi raport ca şi primele două. subiec ii în ale căror lucrări predomină amănuntele şi care nu pot să desprindă esen ialul sunt considera i de tip analitic.. In studierea proceselor de generalizare şi abstractizare s-a folosit mult metoda clasifica iei (W. fie . Se prezintă subiectilor (de regulă.profesor. întrucât. Exemple: 1. O..? 7. Descrierea probei.case .. tot-parte. pătrate şi cercuri roşii şi albastre de 2 mărimi diferite: cercuri mari roşii şi albastre şi cercuri mici roşii şi albastre. Analogia Cum se ştie. ziuă . nucă . plecând de la acest raport.barcă etc. li se lasă timp subiec ilor pentru a scrie asemănările şi deosebirile esen iale. împreună cu a treia.zăpadă. După ce se dictează o pereche de no iuni. consecventa şi rapiditatea) comportă nişte particularităti individuale destul de pronun ate. iarbă . Subiectul trebuie. gâscă . Subiec ii la care predomină în procesul compara iei mai multe asemănări decât deosebiri sau subliniază în mod special trăsăturile esen iale ale obiectelor comparate. vară .stea.piele. Proba pare a fi destul de diagnostică.? 5. apă . mijloc-scop.? 2.şoarece. considerăm că ar fi de tip sintetic. Exemple: lumânare . pădure . Conform cercetătorilor care au utilizat acest tip de probe (A.. b) Abstractizarea = eliminarea aspectelor neesen iale dintr-un grup de obiecte şi retinerea celor esen iale.. copii). Primele două se află intr-un anumit raport.dacă este cumva o scrisoare . cu cat povestirea este mai stufoasa.coaje . haină . arătând in scris asemănările şi deosebirile.Binet şi Alice Descoendres). O altă probă folosită cu elevii pentru găsirea esen ialului este schimbarea textului unei scrisori in telegramă. dificultate cu atât mai mare.. drum . iepure .Piaget.ploaie..copac. iarna .. să găsească a patra no iune.luntre . idem la pătrate. pasăre . supraordonare-subordonare etc.. ca proces psihic superior. oraş . noapte 6. Se prezintă copiilor o poveste bogată în fabula ie şi li se cere să reducă această poveste la elementele ei esen iale. carte .hârtie.. pisica .? Generalizarea şi abstractizarea a) Generalizarea = unificarea mintală a obiectelor şi fenomenelor ce au însuşiri comune. Se povestesc anumite istorioare cu talc şi apoi se cere copiilor să extragă o anumită învă ătură de acolo (concluzie). Vom prezenta o serie de probe ce pot fi date in legătură cu testarea acestor particularită i: 1. pisică .Decroly). care. In instructaj experimentatorul cere copiilor să strângă figurile care se potrivesc la un loc. făina .Psihologie experimentală 2009 – 2010 Probe de comparare a diferitelor no iuni Se prezintă subiec ilor perechi de cuvinte pe care aceştia au sarcina de a le compara din amintire. analogia este o formă a compara iei care are în vedere redarea raporturilor dintre lucruri. J..păr .croitor . este prezentă la toti oamenii.soare . pânză .aer. independenta şi supletea.sub forma unei telegrame. pentru a ajunge la concluzie. subiec ii sunt nevoi i să elimine o serie de detalii neesen iale..? 3. Caracteristicile proceselor de gândire Deşi gândirea. Probe de analogie: se dau subiectului trei no iuni.? 4. ploaie . oglindă . Raporturile dintre no iuni pot fi dintre cele mai variate: cauză-efect. Altă probă folosită în cercetarea generalizării şi abstractizării o constituie interpretarea de fabule.Stem. calită ile ei (profunzimea..

Când au pornit spre casă. 38 . s-a lovit şi a murit imediat. 7. Apoi se cere subiectului să tragă o linie care s-o intersecteze pe aceasta. 10 . 11. Pentru testarea aspectului critic al gândirii (caracteristica a independen ei gândirii) Pentru copii mai mici: imagini (tablouri absurde) Exemplu: un cocoş care înoată pe un lac.c) 5. 26.b) 32. 3. Subiectul trebuie să facă. 8 . un numar de opt fraze dintre care cinci corespund proverbelor. ca în figura de mai jos. 6. Subiectii au sarcina de a găsi fraza (de a o alege din cele 8) care se potriveşte fiecăruia din cele 5 proverbe. Pentru testarea gandirii creative Torrance E. Alte probe. 8. s-au gandit să meargă în şir unul după altul. 30. dar noaptea va aluneca câte 4 m înapoi. Ca sa iasa afară. dar sunt pu ine speran e ca va mai scapa cu via ă. un desen cât mai complet pe baza ideilor sugerate de o figură incompletă. 10 --Se mai poate testa rapiditatea şi prin urmărirea vitezei de rezolvare a unor probleme. 4.P. 7. au hotărât să nu fie nici unul ultimul din şir.Psihologie experimentală 2009 – 2010 numerelor din şir şi să-l continue pe această bază cu încă cel pu in 2 numere. 6. 8. 10. După câte zile ajunge el la gura fântanii? 2. b) Se cere subiectului să deseneze o linie orizontala de la stanga la dreapta (de aprox. Pentru copii mai mari: propozi ii absurde Exemple: Un motociclist a căzut. 4. 9. 7. timp de trei minute. urcă in fiecare zi cate 5 m. 8. 14 e) 5. 8. cineva l-a dus la spital.d) 7. iar in jur copaci inverzi i şi incărca i de fructe etc. Pentru profunzimea gândirii (pătrunderea in esen a fenomenelor) Se prezintă subiectului cinci proverbe şi. Se cere subiectilor să raspundă ce văd in anumite imagini prezentate. Cineva spunea că nu va intra in apă până nu va şti să inoate. Vasile şi eu Mai multi copii s-au jucat până seara pe camp. Am trei fra i: Ion. copii la săniuş. Cum însă nici unul nu voia să fie in coada şirului. 6. Exemple: a) 2. 24 . separat. (1994) a elaborat o serie de teste pentru evaluarea gandirii creative. Cât vor costa 10 ouă? b) Un biet melc a căzut intr-o fântană adancă de 20 m. Răspunsurile se dau in urma unei întrebări sugestive din partea experimentatorului. Probe de sugestibilitate (in legatura tot cu independen a gandirii) a) Se cere subiectului să deseneze un cerc cu ajutorul unei monede şi apoi să deseneze un punct in interior. 5. 8. 6. 13. Exemplu: a) Un ou şi jumătate costă un leu şi jumătate. 28. 3-4 cm).

Într-un singur sac greutatea fiecărei bile este de 9 grame. A. la unii subiecti poate să apară şi o fixitate func ională a metodei: utilizarea repetată a unei metode de rezolvare. 1. fa ă de cazul când doar il observa.A. originalitate (elemente neobişnuite. Din greşeală. fiecare bilă de rulment cântăreşte 10 grame. în mod inegal. (alb-alb) şi N. care este sacul ce con ine bile de 9 grame? 39 . Estimările s-au facut după următorii indici ai creativită ii: fluen a (numărul de răspunsuri). cu frecven ă uzuală scazută). ritmul de în elegere (perspicacitatea). elaborare (numărul de idei comunicate de detalii). Fixitatea functionala sporeşte dacă subiectul lucrează intr-o singură directie cu obiectul. Ca efect al inertiei gandirii. Modele de probleme pentru cercetarea experimentala a perspicacită ii şi ra ionamentului logico-matematic a) Cutiile cu etichete schimbate: Se dau trei cutii care con in câte două bile: una are două bile negre. cum ar fi: capacitatea de în elegere. Dacă obiectul este plurifunc ional utilizat. (negru-alb).Eficien a rezolvării problemelor in şcoală creşte proportional cu în elegerea enuntului lor de către elevi. atunci subiectul îi va putea extinde mai uşor func ionalitatea şi la alte situa ii. abstract-concret). De câte extrageri a unei singure bile este nevoie (fără a privi in interiorul cutiei) pentru a putea determina culoarea bilelor din fiecare cutie? b) Să presupunem că 5 saci au fost umplu i. specifică pentru un tip de problemă. . cineva le-a schimbat etichetele astfel. In patru din cei cinci saci. Dificultă i in rezolvarea de probleme: fixitatea func ionlală şi a metodei S-a demonstrat experimental că neputin a subiectului de a transfera func ionalitatea cunoscută a obiectului asupra unor utilită i ale lui şi in alte situa ii similare sau uşor diferite constituie o piedică serioasă in rezolvarea problemelor. (negru-negru). printr-o singura cântărire. 2000). tipul de gândire etc. poate conduce la utilizarea ei neadecvată la alte probleme (situa ie intâlnită la unii elevi in rezolvarea problemelor de aritmetica). flexibilitate (numărul de categorii de răspunsuri). intarindu-i astfel restrictiv functionalitatea. Cum se poate determina. cu bile de rulmen i.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Fig. Rezolvarea de probleme După demersurile subiectului pentru găsirea solutiei de rezolvare se pot urmări o serie de parametri de definire a gandirii. Figură incompletă ce trebuie întregită cu cât mai multe detalii figurale (sarcină neverbală) (după Lungu. încât pe ele scrie fals N. direc ia mişcării proceselor de gândire (concret-abstract. a doua are doue bile albe şi cealaltă are o bilă albă şi una neagră.A.N.

2000. limbajul trebuie să aibă o structură minimală comună diferi ilor membri ai societă ii.). 1954. T. Dar lingvistica. vorbirea.) sau luată după unele criterii. cuvântul ce-i vine în minte. Asocia ia este „simplă" în sensul că subiectul nu trebuie să dea decât un cuvânt . 1978. Considera ii teoretice şi metodologice Primii care s-au ocupat de procesul de comunicare au fost gramaticienii urma i. popula ia. psihologi şi recent. muncitori etc. 414). Bineîn eles. 40 . la finele secolului XIX. limbaj. Vorbirea este o conduită socială şi în interiorul acesteia limbajul constituie un sistem de comunica ie. de Saussure (1916). studiată omogenă (studen i. individuală sau colectivă. Libertatea de alegere a subiectului nu este limitată. răspunsul poate fi scris sau verbal. PROCEDURI EXPERIMENTALE UTILIZATE ÎN STUDIEREA LIMBAJULUI Defini ii ale limbajului: Limbajul este un sistem şi o activitate de comunicare cu ajutorul limbii (Popescu-Neveanu.verbal. manevrarea cronometrului etc. 100). 1879). c) Este bine ca subiectul să fie aşezat cu spatele spre experimentator pentru a nu fi distras de manevrele acestuia (notarea răspunsurilor. Slama Cazacu. îndată după auzirea cuvântului . 244) a) Încăperea în care se face experimentul să fie ferită de zgomote sau alte elemente de distragere. Conceptele de limbă. studiind limba. prezentarea probei. Subiectul trebuie să spună cel mai repede posibil. Psihologia limbajului trebuie să studieze ansamblul proceselor de comunicare determinate social care face posibilă însuşirea experientei umane. vorbire constituie fiecare în parte o fa etă a aceluiaşi proces unitar şi complex.eventual un cuvânt compus sau o locu iune. sub imboldul necesită ilor practice de codaj electronic şi de programare a calculatoarelor. între limbă şi conduitele verbale există o strânsă rela ie. Este o activitate de comunicare umană realizată printr-un sistem de semne şi reguli determinate istoric şi utilizat de o comunitate (Cocoradă. Cea mai veche variantă a asocia iilor de cuvinte prezintă numai interes istoric: ea este de tip introspec ionist. Condi iile de desfăşurare a experimentului asociativ – verbal (după Lungu.stimul (inductor). liber sau impus. Prezentarea stimulului poate fi vizuală sau auditivă. experimentatorul fiind în acelaşi timp subiect şi notându-şi propriile asociatii de cuvinte alese de el însuşi (Galton. care constituie. după F. Experimentul asociativ .răspuns (indus) . Niculescu. 1968 după Lungu. face abstrac ie de conduitele verbale individuale. de matematicieni şi informaticieni. b) Subiectul să fie relaxat şi să ştie ce are de făcut: e bine ca instructajul dat să fie simplu şi clar şi să se facă un exerci iu prealabil cu anumite cuvinte care nu sunt incluse pe lista de experimentare. Pentru a-şi îndeplini această particularitate esen ială. fapt ce i-a făcut pe multi autori să vorbească despre termenii unui nou domeniu de cercetare psiholingvistică (Osgood şi Sebeok. De aceste conduite verbale se ocupă psihologia. 1999.Psihologie experimentală 2009 – 2010 2. timpul de răspuns. de lingvişti. Această structură este asigurată de limbă iar de studierea ei se ocupă lingvistica. Tehnica asocia iilor libere simple. care are drept caracteristică esen ială comunicarea umană. Clasificarea tehnicilor de utilizare a experimentului asociativ-verbal a) Tehnici clasice 1. 2000).

3. 5. Clasificarea răspunsurilor subiec ilor după următoarele criterii: I. Asocia ii în lan ..transport". secundar. d) exterioare (fâră nici o legătură cu cuvântul dat). 2000).Experimentul asociativ . Asocia ie restrânsă continuă. . 6. subiectul trebuie să scrie cât mai multe cuvinte (în 2 minute). subiectul răspunde. Se alcătuiesc două propozi ii care au un cuvânt comun omis. 4. Cuvintele omise trebuie să fie la începutul. e) interogative (întreabă: Ce? Cum?). Subiectul trebuie să asocieze fiecare răspuns cu cuvântul dinainte şi nu cu cuvântul . Asocia ii verbale inferioare: a) primitive sau elementar exclamative (oh. Se dau 2 sau 3 cuvinte cu ajutorul cărora subiectul trebuie să construiască o frază compusă din 25 -50 de cuvinte (exemplu: pădure . similară cu precedenta. hm).stimul.Experimental asociativ . ah. precum şi principiul de structurare (după legătura semantică dintre inductor şi indus).via ă ). nu după sens). Într-un timp dat. experimentatorul poate da un model de început care indică domeniul.. b) Tehnici derivate 1. 2.inductoare. băiat etc. „cale ferată" etc. Se cere subiectului să dea un antonim sau sinonim (libertatea de alegere e restrânsă). 4. Clasificarea se mai poate face şi după domeniul de familiaritate al cuvântului :cotidian. După ce s-a prezentat o dată lista de cuvinte. 3. Se face media laten elor pe categorii (domenii) şi se stabilesc gradul de consolidare al legăturilor verbale. plurisilabice etc. fată. Tehnica asocia iilor libere continui. c) echolalice (repetâ cuvântul stimul). .Psihologie experimentală 2009 – 2010 Se notează categoria din care face parte cuvântul răspuns (primar.. IV. Subiectul nu răspunde “spontan". Procedeul este foarte eficient pentru determinarea legăturilor intraverbale (în special.stimul. Procedeul fluidită ii dirijate. exemplu: „a fost odată. Sunt cercetate aici în mod deosebit interferentele rezultate din asociatiile continue. banal (obişnuit). tertiar). 2. nume de oraşe sau lucruri din casă) prin cel mai mare număr de cuvinte ce intră în genul respectiv). zână. Pentru uşurare. flexibilitatea legăturilor intraverbale). ci şi de cuvântul de dinaintea lui. III. b) imitative (subiectul dă un răspuns asemănător după structura sonoră a cuvântului . Gakkel după Lungu.stimul. subiectul trebuie să găsească cuvântul care a fost omis. f) refuză răspunsul. II. cerând subiectului să repete răspunsurile date mai înainte la fiecare din aceste cuvinte . Tehnica de asocia ie restrânsă simplă (zisă şi de asocia ie controlată). Scrierea automată (similară întrucâtva cu tehnica asocia iile libere continue). numai că subiectul trebuie să răspundă la un stimul generic (de exemplu. profesional şi general . A fost folosit şi în activitatea judiciară pentru depistarea infractorilor (în lista de cuvinte ce se 41 .periferice.verbal determină şi gradul de coeren ă şi fluiditate verbală. Asocia ie for ată. Se dau aproximativ 3 minute. Asocia ie prin semnifica ie (terminarea sau încheierea propozitiilor).verbal a fost utilizat şi ca indicator al tipului de activitate nervoasă superioară (L.B. la cuvântul gară. De exemplu. mijlocul şi sfârşitul propozi iei.zână . original etc. Acestea sunt formulate clar şi au un sens logic.. (o poveste.). Această tehnică poate da naştere la interferen e. Asocia ii repetate. Fiecare cuvânt al seriei poate fi influen at nu numai de stimulul ini ial la care subiectul trebuie să răspundă. Asocia ii verbale superioare. Citindu-le o singură dată. se face o pauză după care se prezintă din nou aceeaşi listă. ci trebuie să aleagă dintr-o listă de răspunsuri pe cel care i se pare că evocă mai bine cuvântul . După criteriul lungimii cuvântului: monosilabice. Se prezintă subiectului un singur cuvânt-stimul şi acesta răspunde cu mai multe cuvinte posibile pe care acesta i le evocă.

2000). 42 . care.faza de achizi ie şi de memorare. de exemplu. Cu cât “bătătorirea" prin repetare a acestor urme este mai intensă cu atât durabilitatea (trăinicia) engramelor este mai mare. Cu alte cuvinte. ceea ce se explică printr-o „bătătorire" mai slabă a acesteia. CURS 9. de a le sistematiza şi consolida şi de a le analiza. ce se formează între un număr indefinit şi foarte variat de focare de excita ie simultane şi succesive. datorită unor întăriri mai intense şi repetate. fragilitatea conservării informatiei în aşa numita „memorie imediată" s-ar datora modificărilor activită ii electrice a structurilor nervoase (fragilitatea acestor trasee).faza de re inere sau de păstrare şi faza de actualizare cu două nivele (recunoaşterea şi reproducerea). afective şi voluntare a omului. are ideea de a utiliza metode cantitative în studiul proceselor psihice superioare şi în special al memoriei. stimulul declanşat trebuie să fie prezent pentru a reactualiza “urma". In recunoaştere. 2000). păstrare (re inere). Aceste legături nervoase temporare. memoria e definită ca un proces de întipărire (fixare). legăturile nervoase temporare se structurează şi se fixează mai solid. .Psihologie experimentală 2009 – 2010 prezintă infractorilor prezumtivi se introduc şi câteva cuvinte „critice". bancnote etc. În reproducere. memoria se bazează pe fenomenele de remanen ă ce au loc la nivelul celulelor nervoase corticale. De regulă. citind lucrarea lui Fechner (Elemente der Psychophisik). Aşadar.435)”. de acumulare şi utilizare a experien ei cognitive (1978. Metode de investigare a memoriei a) Metoda întinderii sau de determinare a capacită ii de reproducere imediată (sau memoria imediată). Din punctul de vedere al unor autori. Procesele de întipărire. sertar. cum se ştie. PROCEDURI EXPERIMENTALE UTILIZATE ÎN STUDIEREA MEMORIEI ŞI A ÎNVĂ ĂRII Defini ia memoriei Dic ionarul de psihologie al lui Popescu-Neveanu defineşte memoria astfel: „proces psihic de stocare şi destocare a informa iei. şi anume: . păstrare şi actualizare se bazează pe capacitatea creierului de a elabora legături nervoase temporare între diferite focare de excita ie din cortex. memoria de scurtă durată se bazează pe plasticitatea popula iilor neuronale (Lungu. se structurează în stereotipuri dinamice. ceea ce duce la o actualizare mai facilă (nu este necesară prezen a excitantului declanşator). care.) (Lungu. Bazele neurofiziologice şi biochimice ale memoriei Din punct de vedere fiziologic. sunt şi purtătorii informa iei genetice. recunoaştere şi reproducere a experien ei cognitive. memoria include în sine trei faze cu o foarte strânsă legătură între ele. masă. In ce priveşte memoria de lungă durată biochimiştii încearcă să demonstreze că aceasta s-ar datora proceselor de sinteză a proteinelor şi enzimelor de la nivelul celulei nervoase. care fixează engramele (urmele) excitan ilor ce au ac ionat asupra organismului. Principalii factori în sinteza proteinelor sunt acizii ribonucleici (ARN) şi dezoxiribonucleici (ADN). Cercetarea experimentală a memoriei Un mare pas înainte făcut de psihologia experimentală în studiul proceselor psihice complexe îl constituie studiul experimental al memoriei ini iat de Hermann Ebbinghaus.

Elementele prezentate pentru reproducere imediată pot fi: cifre. în aşa fel încât pe listă apar perechi de elemente mnemice. In procesul învă ării are loc achizi ia unor răspunsuri noi. şi.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Este vorba de determinarea cantită ii de material care poate fi reprodus după o singură prezentare. d) Metoda ajutorului (anticipa iei) Procedura: După câteva prezentări ale materialului. se cere subiectului să-l reproducă. PROCEDURI EXPERIMENTALE UTILIZATE ÎN STUDIEREA ÎNVĂ ĂRII DEFINI IA ÎNVĂ ĂRII “Învă area este definită ca o modificare sistematică. al indeplinirii aceloraşi sarcini. figuri etc. 1971. Se face o compara ie între timpul sau numărul de repeti ii care au fost necesare la memorarea ini ială şi cele necesare rememorării. f) Metoda perechilor asociate sau asocia iilor corecte (asocia iilor de sprijin). care reprezintă modificarea în conduita cerută de o situa ie nouă sau modificată” (Roşca. datorită uitării. cuvinte. procedeul poartă denumirea de “metoda întinderii". Cuvintele care se prezintă subiectului vor fi asociate fie între ele. Performan a se notează după numărul de elemente re inute. obiecte (imagini) etc. silabe. Se notează fie numărul erorilor făcute de subiect. ca rezultat al practicii. silabe fără sau cu sens etc. Criteriul “stăpânirii materialului" se ia după prima reproducere absolut corectă. propozitii. relativ permanentă în conduita. li se cere s-o reproducă.. Fireşte că. Când se cere subiectului să reproducă elementele re inute. subiec ii nu mai sunt în stare să reproducă în întregime lista prezentată ini ial. 2. 188). e) Metoda economiei Se prezintă subiec ilor spre memorare o listă de date. după un anumit interval de timp. litere. Astăzi se foloseşte metoda reproducerilor succesive: materialul se prezintă de mai multe ori (într-un ritm constant) şi se introduce câte o reproducere a elementelor retinute. fie cu cifre. Experimentatorul are grijă să corecteze subiectul ori de câte ori greşeşte şi să-i “sufle" ori de câte ori se poticneşte până ce ajunge să stăpânească bine materialul. Constă în măsurarea timpului sau numărului de încercări până ce subiectul izbuteşte să stăpânească bine materialul. între două prezentări. cuvinte. fie numărul de interven ii necesare din partea experimentatorului. c) Metoda timpului de achizi ie (denumită şi metoda memorizării complete). i se prezintă unul din membri perechii (cuplului). 43 . b) Metoda elementelor re inute Caracteristica acestei metode este aceea că volumul de elemente date spre memorare depăşeşte capacitatea memoriei imediate. Datorită faptului că se testează „întinderea" elementelor re inute de subiect după o singură prezentare. Se cere subiectilor să memoreze din nou materialul respectiv până ajung să-l stăpânească bine. subiectul urmând a-l reproduce pe celălalt. în modul de a răspunde la o situa ie.

când nu produc animalului decât o reac ie de orientare (intoarcerea capului. cei ce conduc la producerea unei reac ii condi ionate. secre ia salivară. In condi ionarea clasică stimulul conditionat precede cu câteva secunde stimulul neconditionat. Dacă se produce in acelaşi timp sau dupa cel înnăscut. - Invă area poate sa insemne in faza initială. Rezultă de aici ca există o anumită relatie intre inva are şi rezolvarea de probleme. prin incercare şi eroare sau printr-un proces de intelegere. de obicei repetate. d) Stimulul indiferent să fie suficient de intens pentru a putea fi perceput. dar învatarea nu implică. Aceasta coinciden ă este denumite „intărire". CONDI IONAREA CLASICĂ Condi ionarea este procesul prin care anumite reac ii ajung sa fie declanşate de anumi i stimuli a căror semnifica ie (sau func ie semnalizatoare) s-a constituit in urma unei coinciden e. perfectarea şi consolidarea răspunsului. dacă produc apari ia unui reflex necondi ionat c) condi ionali. Există şi alte metode. Ex: In cercetările sale Pavlov a utilizat ca indicator preferat al formării legăturilor temporare. iar apoi. In acest caz invatarea începe cu rezolvarea unei probleme. privirea cu aten ie in direc ia stimulului nou) . c) Emisferele cerebrate trebuie să fie în stare de excitabilitate (adică animalul să fie treaz şi flămând dacă ne bazăm pe reflexul salivar). lumina trebuie să aibă loc concomitent cu hrănirea. nu se mai formează legătura temporară. bine consolidată. 44 . Sunt cinci conditii principale: a) Stimulul indiferent să coincidă cu cel neconditional in repetate randuri. In experienta citată mai sus. totdeauna rezolvarea unei probleme. CONDI II PENTRU FORMAREA REFEXULUI CONDI IONAT Stimulii sau excitan ii sunt denumi i agen ii mediului ambiant. prin repetarea actiunii. A forma un reflex condi ionat inseamnă să transformi un excitant indiferent in excitant conditional. de exemplu o reac ie motorică la o stimulare electrică (reac ie de apărare).Psihologie experimentală 2009 – 2010 ACCEP IUNI ALE NO IUNII DE ÎNVĂ ARE Din punct de vedere fiziologic invă area inseamnă elaborarea de noi legături temporare in scoar a cerebrală şi consolidarea legăturilor formate. b) Stimulul indiferent să preceadă pe cel neconditional cu cel putin 1/2 de secundă. b) necondi ionali. ac ionând asupra organelor senzoriale. care utilizează alti indicatori. cu stimuli necondi iona i sau cu al i stimuli care si-au câştigat o semnificatie stabilizata. găsirea unui nou răspuns la o situatie. Ei sunt de trei feluri : a) indiferen i. de mai multe ori.

e) Învă area discriminării de culori. ci şi după imaginea vizuală. presupunând toate celelalte tipuri men ionate anterior (Gagne după Cosmovici.ori perceptive-motorie. E vorba nu de intensitatea fizică. Cercetări efectuate în laboratoarele lui A. Leontiev arată că imbunătă irea diferen ierii auditive a inăltimii sunetelor nu se poate face numai prin antrenare senzoriala. d) Asocia iile verbale se formează cu prilejul învă ării cuvintelor şi al asocierii lor în propozi ii. Prin “notiuni definite" autorul intelege notiunile abstracte care se asimileaza prin punerea lor in relatie cu altele. forme. nu numai după voce. ÎNVĂ AREA PERCEPTIVĂ Sub numele de învă are perceptivă cuprindem modificările discriminative cu un caracter sistematic. le include in aceeasi categorie cu invatarea regulilor. Pentru aceasta este indispensabila participarea „motricii vocale".. numere. când sugarul înva ă o reac ie simplă: să-şi ină singur biberonul. intonarea „externă" (cu glas tare) sau internă („in surdina") a sunetelor respective de către subiect (Roşca. implicând fie stabilirea de noi coordonări senzoriomotorii. N. ÎNVĂ AREA VERBALĂ Invă area verbală este inva area unui material verbal. recunoaşterea unor structuri in conditii diferite de percepere etc. b) Invă area stimul-răspuns (tip Thorndike). TIPURI DE ÎNVĂ ARE R. Gagne a căutat să distingă 8 tipuri de învă are. fie o creştere a preciziei sau fine ei coordonărilor sau a schemelor preexistente. Gagne se referă numai la notiunile concrete (“ra ă". 45 . Avem în vedere aici indeosebi reducerea pragului senzorial ex: detectarea unor noi detalii. când sugarul inva ă să-şi recunoască mama. pe care le-a ierarhizat in functie de complexitatea lor şi anume: a) Invă area de semnale (descrisă de Pavlov). f) Însu irea no iunilor constă „în a încadra obiectele într-o clasă şi in a raspunde acestei clase ca intreg". de importan a sa pentru câine (Cosmovici. perechi asociate de termeni verbali etc. „ciocan". “copac"). ca efect al exerci iului şi ameliorarea perceperii stimulilor complecşi Analiza stimulilor. cel mai complex tip de învă are. la memorarea unui material verbal: serii de termeni verbali. ducând la precizia diferen ierii percep iilor.1996. De indata ce un stimul dobândeşte un caracter semnalizator in raport cu activitatea pe care omul o efectueaza. g) Învă area no iunilor definite şi a regulilor. In acest caz. Aproape în toate ac iunile de inva are ale omului este implicat Iimbajul.Psihologie experimentală 2009 – 2010 e) Stimulul indiferent să fie mai slab decât cel necondi ional. care arata in ce măsura diferen ierea a fost corectă. in conditiile repetarii identice a stimulilor. ci de cea biologică. Chiar în invă area unui labirint subiec ii adeseori ra ioneaza in termenii limbii. Din acest motiv este greu sa separăm inva area verbala de invă area perceptivă sau senzorio . c) Înlăn uirea de răspunsuri prezentă în învă area unui act mai complex (mersul pe bicicletă). 1971. regula fiind „o capacitate internă. litere. in mare masură. 196). sensibilitatea creşte. In acest caz ea poate fi restrânsă. ÎNVATAREA SENZORIO-MOTORIE Sub acest titlu sunt cuprinse fenomenele de invă are in care modificarea reac iei constă in adaptarea unei forme de reac ii preexistente la condi ii perceptive noi. prin exercitii de diferentiere pe cale auditiva a inaltimii sunetelor. diferentierea lor se realizeaza indeosebi in legatura cu activitatea de răspuns a organismului. diferentierea unor stimuli foarte asemanatori. h) Rezolvarea de probleme constituie cea mai grea sarcina. 90). 1996. De aceea. Ex: Una din metodele mai frecvent utilizate in studierea şi demonstrarea formarii noii coordonări senzoriomotorii este invă area desenului in oglindă. în care se realizează o noua coordonare ochi-mână. 76). care oferă individului posibilitatea de a răspunde la o clasă de situa ii-stimul cu o clasă de performan e".

la teatru percepem simultan un număr redus de personaje. Aten ie voluntară. tipurile aten iei. când la altul (fluctua iile aten iei). în plan fiziologic. îndeosebi în activitatea profesională (la conducătorii auto. de la un detaliu la alt detaliu. necesitătile de cercetare sau didactice au impus şi alte subdivizări ale atentiei. PROCEDURI EXPERIMENTALE UTILIZATE ÎN STUDIEREA ATEN IEI ŞI PERSONALITĂ II Defini ia aten iei „Activare. dar dat fiind că aten ia se deplasează rapid de la un personaj la altul. se poate observa că privirea noastră se deplasează în procesul examinării. fulger etc). determinată de starea de pregătire. Aten ie involuntară. mai ales atunci când există un factor motiva ional puternic. a unei vizite etc). Volumul aten iei ca factor psihoindividual prezintă o mare importan ă în via a omului. de aşteptare a anumitor stimuli (de exemplu. aten ia se prezintă ca un proces unitar. Volumul aten iei este datorat. solda ii din patrulele de recunoaştere etc). o activitate mai repede ca urmare a faptului ca am invă at o altă activitate mai inainte. De asemenea. CURS 10. transferul este pozitiv. Dacă învă area consecutivă se face mai incet sau este îngreunată transferul este negativ. calită ile aten iei etc. 3. 1978. a unui telefon. De exemplu. 2000): 1. 46 . executarea unei activită i secundare este uneori imposibilă sau dificilă. în care intră o serie de elemente psihologice şi neurofiziologice.Psihologie experimentală 2009 – 2010 TRANSFERUL Se in elege prin transfer influen a unei învă ări anterioare asupra unei învă ări consecutive. însă. Volumul aten iei În câmpul activită ii noastre la un moment dat pot fi cuprinse un număr limitat de obiecte. la aviatori. mobilizare. aşteptarea unei veşti. Când inva ăm un lucru. CLASIFICAREA TIPURILOR DE ATEN IE Pentru clasificarea tipurilor de aten ie. determinată de orientarea inten ionată a activită ii perceptive. 69) Complexitatea fenomenologică a aten iei Deşi a fost fragmentată deseori pe compartimente de studiu. când la un detaliu al obiectului. În activitatea cotidiană. Munn (1966) se foloseşte de 3 clase (după Lungu. Distribu ia aten iei Este o caracteristică a aten iei legată strâns de volum. extinderii zonei de excitabilitate optime în scoar ă ca efect al contopirii excita iilor simultane. dar care se referă la capacitatea de a cuprinde simultan în câmpul său un numar de actiuni. Se ştie că atunci când avem de efectuat o activitate care solicită o aten ie foarte concentrată. determinată de stimuli neaşteptati (pocnituri. orientare selectivă şi concentare focalizată a proceselor psihocomportamentale în vederea unei optime şi facile reflectări sau (şi) a unei intreven ii eficiente” (Popescu – Neveanu. Modelarea experimentala a particularita ilor aten iei Stabilitatea aten iei Dacă încercăm să privim pentru mai mult timp un anumit obiect. reuşim să cuprindem întreaga desfăşurare a ac iunii dramatice. ca: formele aten iei. 2. tonificare. Aten ie habituală (sau set-ul habitual). aten ia noastră se poate concentra un timp oarecare asupra unei activită i.

Ce este personalitatea? Se impune mai intâi să deosebim termenii „persoană” şi „personalitate”. PROCEDURI EXPERIMENTALE UTILIZATE ÎN STUDIEREA PERSONALITĂ II Considera ii teoretice “Concomitent cu dezvoltarea tehnicilor proiective. posibilitatea de a utiliza uşor proceduri statistice pentru stabilirea normelor şi a consisten ei interne a rela iei dintre scorurile testului şi alte măsurători ale comportamentului etc. La această probă. Au fost eviden iate şi o serie de limite ale acestora. Deplasarea atentiei Este definită ca posibilitatea de a trece cu uşurin ă de la o activitate la alta (unii oameni realizează cu mai multa uşurin ă acest lucru.la nivelul teoriei ştiin ifice . Fiziologic. deplasarea este rezultatul mobilită ii proceselor nervoase: deplasarea focarului de excitabilitate optimă. Aceste cercetări s-au centrat îndeosebi pe evaluarea unor trăsături sau aspecte restrânse ale personalită ii şi au profitat de dezvoltarea tehnicilor statistice şi de o mai bună în elegere a problemelor complexe legate de fidelitatea şi validitatea măsurătorilor.de sensul comun al acestuia. Un rol important în deplasarea aten iei la om îl au semnalele verbale sub forma cerin elor şi indica iilor date. Distragerea atentiei Distragerea trebuie raportată întotdeauna la concentrarea aten iei. e necesar ca cel pu in una din ele să fie automatizată şi să nu mai solicite controlul permanent al conştiin ei. unii cercetători s-au orientat spre dezvoltarea şi rafinarea inventarelor de personalitate. constructie teoretica . între care posibilitatea falsificării răspunsurilor şi faptul că inventarele vizează doar aspecte superficiale ale personalită ii sunt cele mai importante.. prin distragerea aten iei în elegem două aspecte: a) distragerea generată de o excesivă labilitate a proceselor nervoase şi care se exprima printr-o imposibilitate de concentrare mai indelungată asupra unei activitati b) distragerea poate apărea ca o consecin ă a concentrării prea mari a atentiei. . care ordonează un efort voluntar în vederea trecerii la efectuarea unei alte activită i. suma figurilor corect barate. Probe speciale de aten ie O probă care evaluează şi capacitatea de muncă este cea a lui Toulouse – Pieron.Psihologie experimentală 2009 – 2010 În cazul când una din activită i a fost automatizată devenind deprindere.personalitate” . Se calculeaza. subiectul are sarcina de a bara semnele indicate in prezentare cu caractere mai groase.Personalitatea . (Lungu. pentru evaluarea cantitativă. 2.este o construc ie teoretică elaborată de psihologie in scopul în elegerii şi explicarii . Adep ii acestei orientări au subliniat avantajele inventarelor: administrarea rapidă pe un grup mare de persoane.desemnează individul uman concret. O privire generală asupra mai multor definitii date personalita ii eviden iază câteva caracteristici ale acesteia (Perron apud Dafinoiu. 205-206). Pentru a putea desfaşura simultan două sau mai multe activită i. adică însuşire sau calitate pe care cineva o poate avea sau nu. Aceasta primă precizare ne permite să diferen iem conota ia ştiin ifică a termenului .Termenul persoană . ea va fi executată fără dificultă i. În cazul când amândouă activită ile sunt noi pentru subiect. ele cer eforturi sus inute de gândire şi nu vor fi executate fără dificultă i. al ii mai greu).a modalită ii de fiin are şi func ionare ce caracterizeaza organismul psihofiziologic pe care il numim persoană umană. . În fapt.categorie. 2000. 2000): 47 .

. In plan comportamental. coeren ă. Or. Trăsătura psihică este conceptul care eviden iază aceste însuşiri sau particularită i relativ stabile ale unei persoane sau ale unui proces psihic. identificarea ei printre celelalte. 48 . hiperemotivitate. unitar.Permanen a (stabilitatea) temporală: daca personalitatea este un sistem func ional. explica ia şi predic ia. o trăsătură este indicată de predispozi ia de a răspunde in acela i fel la o varietate de stimuli. Comportamentul este determinat de trăsăturile de personalitate sau de situa ie ? Unul dintre obiectivele principale ale cunoaşterii şi evaluării personalitatii este realizarea de predic ii privind comportamentul persoanei intr-o anumita situatie. II. Descrierea conduitei prin apelul la diverse taxonomii. de aşteptare şi interpretare. un subiect din ce in ce mai mult analizat. in ultima vreme.Globalitatea: personalitatea cuiva este constituită din ansamblul de caracteristici care permit descrierea acestei persoane. acesta generează legi de organizare a căror ac iune este permanentă. III. permanen ă . ele constituie. deşi faptele de conduită ale unei persoane prezintă o anume variabilitate situa ională. 2002. Teoriile ştiin ifice asupra personalita ii îşi propun mai multe obiective: I. multe cercetări efectuate asupra gemenilor indică faptul că aproape jumătate. . trăsătura are la bază câteva afirma ii implicite: • comportamentul este consecvent: persoana tinde să manifeste aceleaşi reac ii obişnuite în raport cu o categorie întreagă de situa ii. Privită astfel.Psihologie experimentală 2009 – 2010 . dacă nu chiar mai mult. timiditatea este un mod relativ stabil de comportare marcat de stângacie. Explicarea respectivei conduite prin utilizarea informatiilor referitoare la influen ele de diverse tipuri (ereditare şi de mediu) Predic ia conduitei în situa ii tipice. Cattell consideră că. atunci acestea ar trebui să fie suficient de stabile pentru a asigura cadrul necesar unui bun prognostic.Coeren a: majoritatea teoriilor postuleaza ideea existen ei unei anume organizări şi interdependen e a elementelor componente ale personalită ii. Începând de la mijlocul anilor '70. Având în vedere interac iunea dintre teorie şi metode. • oamenii variază în func ie de nivelul sau frecven a oricărui tip de comportament. De exemplu. 32).globalitate. dacă factorii ereditari au un rol important în determinarea unor trăsăsturi de personalitate. Conflicte valorice in cercetarea psihosocială Deşi problemele etice au fost totdeauna luate în considerare de către cercetătorii in domeniul personalită ii şi de către psihologii practicieni. în virtutea coeren ei sale. putem afirma că obiectivele metodelor de evaluare ale personalită ii sunt aceleaşi: descrierea. mobilizare energetică exagerată etc. din varia ia caracteristicilor majore ale personalită ii este datorată factorilor genetici. Allport. ne relevă anumite invariante. Rolul eredită ii in determinarea personalită ii O corectă evaluare a personalită ii asigură baza necesară pentru un prognostic valid privind dezvoltarea acesteia. Una dintre defini iile ce eviden iază cel mai bine aceste caracteristici este cea dată de Allport: “Personalitatea este organizarea dinamică în cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determină gândirea şi comportamentul său caracteristic" (Allport apud Dafinoiu. Eysenck. observa ia ne furnizează un cadru relativ stabil. • personalitatea are o anume stabilitate.eviden iază faptul c ă per so nalitatea este o structură. pe termen lung. Defini ie personalitate Cele trei caracteristici .

Psihologie experimentală 2009 – 2010 In general. PROBLEME DE ETICĂ ÎN PSIHOLOGIA EXPERIMENTALĂ Aspecte etice vizate în cadrul cercetărilor din ştiin ele socio-umane În momentul în care dorim să realizăm un experiment psihologic trebuie să inem seamă şi de aspectele etice implicate într-o cercetare. conducerea cercetării şi tratamentul aplicat participantilor la cercetare . libertatea persoanei şi protectia intimitatii. conflictele valorice se referă la: i. Tipuri de probleme etice in cercetarea psihologice şi in activitatea de evaluare a personalitatii Intimitatea Respectarea demnita ii persoanei evaluate psihologic Consim ământul informat Inşelarea sau păcălirea subiec ilor Confiden ialitatea CURS. Protectia drepturilor individului versus nevoia societă ii de progres stiintific si tehnologic. persoanele ce au luat parte la o cercetare au dreptul să ştie dacă propriul lor comportament a fost sau nu manipulat.problematica profesării. despre aspectele care în mod rezonabil ar putea să influen eze dorin a de a participa şi va explica toate celelalte aspecte ale cercetării despre care participan ii vor să ob ină informa ii. Ani ei. Cercetătorii recunosc faptul că participan ii la experiment au dreptul la intimitate şi îşi pot cere drepturile în cazul urmăririi comportamentului lor în absen a acordului exprimat. reguli trebuie să fie cunoscute şi respectate indiferent de statutul celui care întreprinde cercetarea (de la student la cercetător. cercetătorul va informa subiec ii înaintea participării. norme. Ob inerea consim ământului participan ilor Conform principiilor eticii. . 11. de la preparator la profesor universitar) sau de complexitatea demersului experimental (Ani ei. Aspecte ale activită ii ştiin ifice care pot antrena probleme etice Există patru aspecte majore ale activită ii ştiintifice privind evaluarea personalită ii care pot genera probleme etice: formularea teoriilor sau problemelor cercetării.rela ia dintre societate şi ştiin ă. 2000. ii. iar începerea unei cercetări nu se poate realiza fără acordul scris al unei comisii specializate existente la nivelul universită ilor sau institutelor de cercetare (Ani ei. 2000. Aşadar ei trebuie avertiza i şi despre acele aspecte care pot avea efecte nedorite (M. iv. interpretarea şi aplicarea rezultatelor cercetarii. 2000. Mai degrabă ea poate fi considerată un set de principii menit să asiste cercetătorul în demersurile sale. . Protectia drepturilor individului versus obligatia profesionala a omului de stiinta de a cauta noi informa ii. Protectia drepturilor individului versus libertatea cercetarii stiintifice. Dreptul omului de stiin ă de a avansa in profesia sa versus normele sociale referitoare la tratamentul oamenilor. Etica cercetării nu este un set de dogme morale impuse comunită ii cercetătorilor (Hohn şi Vârgă. 166). în ce scop şi pentru cât timp. 47). Probleme de etică ale experimentului psihologic Implica iile de ordin etic ale unei cercetări sunt majore şi o serie de principii. Există ări (printre care şi România) în care normele de etică sunt prevăzute prin lege. 2000. De asemenea. ajutându-l să evite conflicte valorice. iii. 171). cadrul institutional in care este organizată cercetarea . În cadrul ştiin elor socio-umane aspectele etice vizează cel pu in trei categorii: . 49 .tratamentul aplicat participan ilor la experiment. 166).

note de curs).) (Ilu apud Andronic. Libertatea subiectului de a se retrage Participan ilor trebuie să li se ofere posibilitatea de a refuza participarea sau de a se retrage oricând din experiment. exceptând cazul în care s-a convenit contrariul. Participan ii sunt ruga i să pună întrebări şi să îşi exprime opiniile în legătură cu modul de desfăşurare şi utilitatea experimentului desfăşurat” (Boncu apud Andronic. percep iile sau comportamentele. Protec ia împotriva consecin elor dăunătoare O modalitate concretă sugerată de APA este posibilitatea ca subiectul să poată lua legătura cu investigatorul în urma participării lor la cercetare. E foarte dificil de stabilit în ce condi ii o cercetare justifică încălcarea acestor drepturi (Ştefan Boncu. 174). În cazul în care utilizarea înşelării participan ilor nu poate fi evitată.se iau toate măsurile posibile pentru protejarea siguran ei fizice şi psihice şi pentru respectarea drepturilor participantului. În acest sens se pot oferi consulta ii ulterioare pentru a oferi explica ii suplimentare celor care au nevoie (M. 50 .Psihologie experimentală 2009 – 2010 Respectarea intimită ii Adesea. 172). cercetările impun încălcarea dreptului la intimitate al participantului la experiment. 2000. doar în cazurile în care este absolut necesar. Confiden ialitatea Rezultatele unui experiment trebuie inute secret atunci când ele se referă strict la o persoană. . Imagina i-vă ce sar întâmpla în momentul în care participan ilor la un experiment li se dezvăluie că scopul lui este de a vedea în ce condi ii şi în ce măsură eşti gata să sari în ajutorul semenului tău” (s. trebuie respectate următoarele direc ii de ac iune: . „Cu to ii suntem de acord că omul de ştiin ă nebun care şi-ar intui subiec ii de scaun legându-i în curele ar da dovadă de un comportament total ne-etic!” (M. care presupune o informare prealabilă a participan ilor (înainte de începerea experimentului) asupra duratei acestuia. 2006). 2006). se preferă o limitare drastică a utilizării înşelării participan ilor. li se pot manipula trăirile. mai ales în cazul celor în care se foloseşte înşelarea (păcălirea) unei păr i a participan ilor (en. Subiec ilor li se pot adresa întrebări intime. 2000. care sunt puşi uneori să îndeplinească sarcini care le provoacă neplăceri şi stres sau pot dezvolta reprezentări şi atitudini negative fa ă de studiile de psihologie socială. pot fi observa i fără ca ei să ştie. 2000. asupra condi iilor de desfăşurare. care se pot difuza în rândul opiniei publice. în cadrul căreia participan ilor li se dau toate informa iile.: „deception”). „Inducerea în eroare a participan ilor este o sursă puternică de nemul umire din partea participan ilor. De aceea. Ani ei. Chiar şi proiectul cel mai scrupulous din punct de vedere etic cu asigurarea unui risc minim de vătămare poate avea efecte consecutive neprevăzute. Ani ei. „debriefing” adică a asculta raportul cuiva). participan ii trebuie să aibă posibilitatea de a primi ajutor sau sfaturi de la experimentator dacă apar totuşi probleme. cine participă şi precizarea faptului că au libertatea totală de a participa sau nu şi de a se retrage oricând în timpul experimentului. Debriefing-ul Studiile de psihologie experimentală ridică numeroase probleme de natură etică. Astfel. b) Informarea post-experiment (en. ei nu se mai comportă firesc.se utilizează o serie de tehnici concrete de ameliorare sau eliminare a efectelor inducerii în eroare: a) Consensul informativ.n. în vreme ce al ii sunt complici ai experimentatorului: „Ra iunea pentru care subiec ilor nu li se dezvăluie adevăratul scop şi algoritm al experimentului şi sunt „prosti i” e simplă: dacă subiec ii cunosc obiectivul şi ipotezele experimentului. se explică de ce a fost nevoie de tactica înşelării.

XIV. independent. dreptul oricui de a se retrage din cercetare şi în general toate datele pe care participan ii le solicită şi de care au nevoie pentru a-şi da consim ământul. înainte de a lua decizia de a începe. Psihologii nu vor face studii şi cercetări care implică proceduri de prezentare ascunsă/falsă a modelului de cercetare decât dacă alternativa de prezentare corectă nu este fezabilă ştiin ific sau aduce o alterare evidentă concluziilor cercetării. cercetare de arhive) sau (b) este permisă de reglementări legislative.4. vor evita provocarea de suferin ă acestora. În ob inerea consim ământului informat psihologii vor aduce la cunoştin a participan ilor scopurile cercetării. Cercetarea. Limitări ale informării Art. oferind garan ii că acestea vor fi utilizate numai într-o manieră în care identificarea nu poate produce daune celor implica i. Corectitudinea datelor 51 . Evitarea unor categorii de subiec i Art. pe cât posibil. Psihologii vor căuta să examineze etic. În cercetările lor psihologii vor căuta. Psihologii nu se vor folosi de persoane cu incapacitate de a-şi da consim ământul în nici un studiu sau cercetare. XIV. pentru desfăşurarea cercetărilor. poate fi derulată numai dacă nu poate produce suferin ă sau daune participan ilor. dacă studiul sau cercetarea avută în vedere poate fi finalizată la fel de bine cu persoane care au capacitatea deplină de a-şi da consim ământul informat. Psihologii vor evita să propună şi să acorde participan ilor la cercetare compensa ii financiare excesive sau alte forme de stimulente pentru participarea la cercetare şi care pot favoriza ob inerea consim ământului. Utilizarea animalelor în cercetare Art. XIV.9. putând oricând să-şi retragă datele din cercetare.5. XIV. Manipularea prin creşterea compensa iilor Art. chestionare anonimă. Atunci când psihologii au nevoie de aprobare. practici educa ionale sau curriculare. Utilizarea de suport audio-video Art.10. în acest caz. XIV. respectând atât standardele de rigoare ştiin ifică cât şi standardele etice. limitele confiden ialită ii. XIV. În acest caz. Psihologii care utilizează animale în cercetările lor. În cazul în care există posibilitatea producerii unor daune şi suferin ă. cu atât mai mult atunci când sunt eviden e clare că există riscul producerii de suferin ă şi daune în timpul cercetării. Persoane şi grupuri vulnerabile Art. riscurile. din partea unei institu ii. să promoveze cele mai noi metodologii de cercetare utilizate de comunitatea psihologică interna ională. înaintea efectuării acestora. Ob inerea consim ământului Art. Psihologii vor ob ine consim ământul informat de la to i participan ii la cercetare pentru înregistrările audio şi video. XIV. participan ii vor fi informa i de utilizarea unui astfel de model de cercetare şi vor participa numai dacă îşi dau consim ământul.7. XIV. excep ie făcând cercetările care nu presupun metode invazive producătoare de suferin ă sau leziuni.6. XIV. procedurile utilizate. beneficiile inclusiv compensa iile financiare. durata. adecvat drepturilor omului şi să ia toate măsurile de protec ie pentru orice cercetare ce implică grupuri vulnerabile şi/sau persoane cu incapacitate de a-şi da consim ământul informat. Excep ia de la consim ământ Art. XIV. Acordul de cercetare Art. aceştia vor furniza toate datele necesare pentru acordarea aprobării şi vor avea în vedere ca protocolul de cercetare să corespundă aprobărilor primite.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Principii generale privind efectuarea cercetărilor cu subiec i umani Asocia ia Psihologilor din România Asocia ia Psihologilor din România prevede în capitolul XIV din Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică reglementări referitoare la cercetarea ştiin ifică şi valorificarea rezultatelor: „Art.2.1.3. Psihologii se pot dispensa în cadrul cercetărilor de consim ământul informat al participan ilor numai dacă (a) cercetarea nu poate produce în nici un fel daune (observa ii naturale. psihologii au obliga ia să o minimizeze pe cât posibil.8.

sunt încuraja i şi li se recomandă să se consulte cu colegii lor sau cu persoane avizate dintr-un corp de avizare a problemelor etice ce pot aduce obiectivitate şi clarificare în procesul de luare a deciziei. Abuzul de status Art. titlul academic sau pozi ia socială sau cea de sef de departament sau manager într-o institu ie nu conferă nimănui credit pentru o pozi ie principală în cercetare. XIV. diferen ele de concep ie experimentală sau practică. datele de cercetare sistematizate sau cele deja publicate pot fi păstrate fără restric ii dar în condi iile respectării normelor etice. consumator de timp. Psihologii nu au voie să prezinte date false pentru care nu au fost făcute în realitate măsurători. Principiul standardelor morale şi legale 52 . Principiul responsabilită ii 2. Deşi decizia direc iei de ac iune apar ine psihologului. confec ionarea de rezultate. XIV. interpretarea deliberat distorsionată a rezultatelor şi deformarea concluziilor.13. contribu ie minoră şi statusul sau pozi ia pe care o de ine respectivul psiholog.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Art. neînregistrarea şi/sau nestocarea rezultatelor.12. lipsa de obiectivitate în evaluări. Selec ia proiectelor de cercetare. XIV. deturnarea fondurilor de cercetare. diferen ele de interpretare a datelor. psihologii vor putea oferi datele de cercetare numai în măsura în care se păstrează confiden ialitatea acestor informa ii de către cei cărora li se încredin ează şi dacă există o specificare clară a modului de utilizare a acestora. căutarea şi apelarea la astfel de consultări reflectă maturitate profesională şi o abordare etică a procesului de luare a deciziei. XIV. XIV.16. nerespectarea condi iilor de confiden ialitate precum şi publicarea sau finan area repetată a aceloraşi rezultate ca elemente de noutate ştiin ifică. Principiile Etice ale Psihologilor Asocia ia Psihologilor Americani (APA) 1.14. În activitatea de cercetare ştiin ifică psihologii vor evita ascunderea sau înlăturarea rezultatelor nedorite. Psihologii nu vor prezenta date sau rezultate din alte studii sau cercetări. nedezvăluirea conflictelor de interese. Plagiatul Art.11. Atunci când există solicitări de folosire sau de verificare a datelor din partea unui alt cercetător decât cei implica i direct în cercetare. Principiul competen ei 3.17. monitorizarea. Psihologii vor fi credita i pentru cercetările făcute cât şi pentru publicarea acestora numai în măsura în care aceştia au o contribu ie majoră. decât în măsura în care există o acoperire reală prin contribu ia adusă la cercetare şi nu prin statusul social sau academic.15. Datele contradictorii. înlocuirea rezultatelor cu date fictive. realizarea şi raportarea activită ilor de cercetare ştiin ifică vor manifesta impar ialitate şi obiectivitate şi vor respecta drepturile de proprietate intelectuală. Buna conduită în cercetarea ştiin ifică Art. Protejarea datelor Art. Psihologii implica i în evaluarea. ca apar inându-le lor. Astfel pozi ia academică. neatribuirea corectă a paternită ii unei lucrări. Psihologii vor proteja datele de cercetare. contribu ie la cercetare. XIV. altfel vor retrage şi anula cercetarea. XIV. excluzându-se orice considerent personal sau de natură extraprofesională. Astfel psihologii vor face distinc ia între autor principal al cercetării. a rezultatelor cercetărilor realizate pentru a fi valorificate publicistic sau practic se va face doar pe criterii de relevan ă ştiin ifică. Onestitate ştiin ifică Art. Protocoalele de cercetare. Dacă vor constata erori de prezentare a datelor sau de prelucrare a acestora vor face to i paşii necesari pentru corectarea acestora. diferen ele de opinie nu constituie abateri de la buna conduită în cercetarea ştiin ifică. plagierea rezultatelor sau a publica iilor altor autori. Psihologii afla i într-un proces de deliberare. asigurându-se că acestea sunt păstrate în condi ii de securitate. Transmiterea datelor Art.

observând schimbări comportamentale nedorite. fără să fi fost atinşi de vreo boală incurabilă. Principiul tehnicilor de evaluare 9. trei dintre studen ii ce jucau rolul prizonierilor au refuzat să mai participe la experiment. Unii gardieni se comportau normal. Principiul declara iilor publice 5. Cercetarea cu participan i umani 10. Grija şi utilizarea animalelor după Clinciu (2005).Psihologie experimentală 2009 – 2010 4. Pe neaşteptate. sadici. Bunăstarea consumatorului 7. Principiul confiden ialită ii 6. Cercetătorul a inclus în protocolul experimentului voluntari pentru studierea comportamentului încarcera ilor. dacă de la naştere nu vor auzi nici un cuvânt. acesta a luat câte un nounăscut din 18 regiuni ale Imperiului German şi a ordonat doicilor să-i crească fără a le adresa niciodată nici un cuvânt. 2004. Philip Zimbardo. 53 . lua i din camerele lor şi « închişi« în celulele penitenciarului improvizat. În acelaşi registru al încălcării normelor morale se înscrie experimentul lui Philip Zimbardo de la Universitatea Stanford (SUA). Deşi plata pentru experiment nu era de neglijat. acceptând să dea chiar to i banii înapoi. Ei primeau câte 15 dolari pe zi pentru participarea la experiment. 429). 430). timp de două săptămâni fie rolul de prizonier. Principiul rela iilor profesionale 8. Ilustrări ale problemelor deontologice Cel mai vechi caz de încălcare a normelor morale într-un experimentul cu con inut psihologic rămâne experimentul făcut din porunca împăratului lui Frederic al II-lea (1194-1250): mânat de curiozitatea de a afla ce limbă vor vorbi copiii (de diferite na ionalită i) când vor fi mari. a luat hotărârea de a întrerupe experimentul » (Babbie apud Chelcea. erau « buni ». Dar curiozitatea bolnavă a împăratului nu a putut fi satisfăcută pentru că to i copilaşii au murit înainte de a împlini vârsta de doi ani. studen ii care acceptaseră rolul de prizonieri au fost aresta i. Gardienii au început să-i supravegheze. dar nu interveneau să potolească zelul celorlal i. « Aşa numitul Stanford Prison Experiment realizat în 1972 prevedea ca 24 de studen i să joace. fie pe cel de gardian într-o închisoare simulată chiar în campusul Universită ii amintite. 2004. izolarea socială (mai ales în primii ani de via ă) produc întotdeauna (dacă nu decesul) tulburări psihice ireversibile (Chelcea. S-a constatat că paznicii îşi luaseră rolul în serios mai mult decât se aşteptase Zimbardo. cruzi. Caren a afectivă. au devenit tiranici.