Psihologie experimentală 2009 – 2010

SINTEZE PSIHOLOGIE EXPERIMENTALĂ CURS 1. INTRODUCERE ÎN PSIHOLOGIA EXPERIMENTALĂ Domeniul Psihologiei experimentale îl constituie teoria şi practica experimentului ca metodă de cercetare activă şi eficientă. Din acestă perspectivă Nicolae Lungu consideră că psihologia experimentală serveşte metodologic orice cercetare psihologică de tip experimental (2000,15). Mihai Ani ei consideră că psihologia experimentală este o disciplină care se ocupă în primul rând de modul corect de conducere a unor studii experimentale: cum să identificăm probleme din realitate, cum să dezvoltăm ipoteze, cum să organizăm experimentul pentru a verifica ipotezele, cum să adunăm datele, să le analizăm, să le interpretăm.

DEFINI IE N. Lungu - psihologia experimentală reprezintă ansamblul principiilor, normelor şi regulilor care stau la baza organizării şi desfăşurării experimentului în psihologie, cu scopul ob inerii de date verificate asupra realită ii psihice (2000,15).

CERCETAREA EXPERIMENTALĂ ÎN PSIHOLOGIE - SCURT ISTORICLeonardo Da Vinci – 1452 - 1519 - contribu ii şi anticipări in diferite ramuri ale ştiintei realizând numeroase experimente: mecanica, hidrotehnica, optica, cosmologie, anatomie, botanica etc. Galileo Galilei - 1564 - 1642 - astronom, filosof şi fizician italian. Considerat "părinte" al ştiin ei moderne, a fost gânditorul care a deschis o eră nouă în cercetarea ştiin ifică, bazată nu numai pe observa ia directă a naturii, dar şi pe informa iile date de mijloacele tehnice de investiga ie. Bressel - astronom german - 1820, şi-a dat seama studiind senza iile vizuale, că perioada de laten ă variază de la individ la individ şi ajunge la ideea unei “ecua ii personale”. Frenologia lui F.J.Gall (1758 - 1828) - după care facultă ile unui individ ar putea fi apreciate în func ie de forma creierului său, cunoaşte un mare succes în jurul anului 1820, dar nu are decât aparen ele unei teorii ştiin ifice şi ea este respinsă de Fleurens în 1842. P.Broca (1824 - 1880) care stabileşte că piciorul celei de a treia circumvolu ii frontale a emisferei stângi constituie centrul limbajului. Pionierii metodei experimentale Ernst Heinrich Weber (1795-1878)

1

Psihologie experimentală 2009 – 2010

- A fost specialist în anatomie şi fiziologie la Leipzig, cercetările sale concentrându-se asupra senza iilor cutanate, a sim ului tactil, urmărind concret efectul activită ii musculare în estimarea greută ii obiectelor. - Weber a descoperit raporturile constante, în cazul diferitelor modalită i senzoriale, între mărimea unei stimulări şi cantitatea necesară pentru a produce o nouă stimulare. În acest fel s-a ajuns la binecunoscuta lege a lui Weber privitoare la pragurile diferen iale. Gustav Theodor Fechner (1801-1887) - a realizat primele cercetări în psihologie având în centrul lor vederea cromatică şi imaginile consecutive. După 1850 el este cel care generalizează legea lui Weber, preocupându-se de posibilitatea existen ei unor legi care să guverneze transformarea energiei fizice în corespondentul ei mental. Fechner este cel care va formula legea pragurilor diferen iale extinse şi care pune bazele psihofizicii şi psihologiei experimentale prin lucrarea din 1860 „Elemente de psihofizică”. Hermann von Helmholtz (1821-1894) - Cercetător în ştiin ele naturii şi fiziolog, a adus contibu ii remarcabile în domeniul mecanismelor vederii colorate (teoria tricromatică a vederii), în sfera fiziologiei auzului (teoria rezonan ei), dar a realizat cercetări şi asupra aten iei şi memoriei, realizând de fapt experimente de tranzi ie între fiziologie şi psihologie experimentală. - Un experiment important este cel realizat asupra timpului de reac ie, prin care a studiat viteza de propagare a impulsului nervos. Wilhelm Wundt (1832-1920) A fost discipolul lui Helmholtz, a avut o temeinică pregătire în fiziologie, dar Wundt s-a sim it atras şi de psihologie fapt pentru care publică în 1874 lucrarea „Principii de psihofiziologie”, lucrare pe care Boring o considera drept cea mai importantă carte din istoria psihologiei experimentale. - Wundt rămâne în istorie prin înfiin area primului laborator de psihologie experimentală în 1879 la Leipzig, devenit apoi primul Institut de Psihologie. Tot el este cel care a înfiin at şi prima revistă de psihologie. Hermann Ebbinghaus (1850-1909) - A studiat memoria umană, devenind celebru prin lucrarea „Despre memorie” apărută în 1885. - A mai studiat teoria culorilor, dar a revenit la procesele superioare, propunând în 1897 o metodă pentru a testa inteligen a şcolarilor.

Trecut şi actualitate în psihologia experimentală românească Eduard Gruber (1861-1896) Sus ine primul curs de psihologie experimentală la Iaşi între anii 1893-1894 În 1893 înfiin ează şi primul laborator de psihologie experimentală la Universitatea din Iaşi. Teza de doctorat „Luminozitatea specifică culorilor” publicată în 1893 de către Wundt în 1889 participă la Londra la al II-lea Congres de Psihologie Experimentală unde expune o a doua lucrare ce are în aten ie problema culorilor – mai exact aceea a audi iei colorate şi fenomenelor similare. În 1893 realizează un chestionar cu 26 de întrebări pe care îl trimite unor oameni talenta i vizual. Chestionarul a fost publicat în „Revue Psihologique” sub redac ia lui Theodule Ribot, al cărui discipol a fost în 1886. Gruber a murit însă la doar 35 de ani într-o clinică de boli nervoase.

2

Psihologie experimentală 2009 – 2010

Constantin Rădulescu-Motru (1868-1957) A lucrat la Institutul de Psihologie de la Leipzig (1891-1893) Primul curs de psihologie experimentală la Universitatea din Bucureşti în 1897 Un moment important - publicarea lucrării „Problemele psihologiei” în 1898 a început prin a fi elev şi colaborator al lui Beaunis chiar în primul an de func ionare al laboratorului de psihologie fiziologică de la Sorbona (1889-1890). Înfiin ează în 1906 Laboratorul de psihologie experimentală al Universită ii din Bucureşti. Dintre lucrările sale amintim: „Problemele psihologiei” (1908); „Puterea sufletească” (1930); „Psihologia

„Despre suflet” (1899); poporului Român” (1937).

Nicolae Vaschide (1873-1907) În 1895 sus ine examenul de licen ă în psihologie cu o teză despre senza iile vizuale În acelaşi an el a audiat cursurile lui Alfred Binet inute la Universitatea din Bucureşti. În toamna aceluiaşi an Vaschide pleacă la Paris fiind invitat de Binet pentru a lucra în laboratorul acestuia ca ataşat. Din acel moment şi până la sfârşitul scurtei sale vie i, Vaschide a rămas în Fran a. A realizat numeroase cercetări singur sau în colaborare, a publicat 200 de studii dintre care 14 căr i. Între acestea 18 studii au fost realizate împreună cu Binet şi au apărut după 1897 în L’Annee psychologique. Împreună cu M. T. Holban a editat o revistă în care a publicat studiul său „Psihologia individuală” (1907).

Florian Ştefănescu-Goangă (1881-1958) A fost elevul lui Wundt în al cărui laborator a elaborat, la Leipzig, teza de doctorat - lucrare de psihologie experimentală publicată în revista lui Wundt în 1911. realizarea cea mai de pre a lui rămâne „Şcoala psihologică de la Cluj”, echipa de cercetători pe care i-a format şi care vor continua dezvolatarea psihologiei experimentale. A fost partizan al psihologiei biologice, a ini iat şi condus începuturile mişcării de selec ie şi orientare profesională (1929), diagnosticarea inteligen ei (1940). A creat la Cluj Revista de Psihologie (1938-1949) la care au publicat şi psihologi ca H. Pieron, S.N. Allport, C.E. Spearman ca şi psihologi români: N. Mărgineanu, Al. Roşca. Dintre lucrările sale: „Selec ia capacită ilor şi orientarea profesională” (1928), „Măsurarea inteligen ei”(1940,1945).

Gheorghe Zapan (1897-1976) - psiholog - timp de peste 40 de ani a func ionat în calitate de profesor de psihologie experimentală la Universitatea din Bucureşti. Contribu iile sale: peste 100 de studii şi articole, modele experimentale în vederea unei bune şi rapide depistări şi aprecieri a aptitudinilor şi intereselor elevilor pentru diferite profesiuni etc. Alexandru Roşca (1907-1996) Metodologie si tehnici experimentale in psihologie. Bucuresti: editura stiintifica (1971). - profesor la catedra de psihologie a Universită ii Babeş-Bolyai din Cluj –Napoca, şi-a concentrat activitatea didactică şi de cercetare ştiin ifică pe problematica psihologiei experimentale, psihologiei învă ării şi creativită ii. - În perioada anilor 1930-1945 a elaborat o serie de lucrări printre care „Măsurarea inteligen ei şi debilitatea mintală” (1930); „Motivele ac iunilor umane” (1943).

3

Psihologie experimentală 2009 – 2010

CURS 2. TIPOLOGIA EXPERIMENTELOR

EXPERIMENTUL - DEFINI II Dic ionarul de Psihologie al lui Paul Popescu-Neveanu defineşte experimentul ca fiind metodă fundamentală de cercetare ştiin ifică având ca opera ie centrală disocierea factorilor: „separarea factorilor care condi ionează apari ia unui fenomen dat şi studierea consecin elor fiecăruia asupra respectivului fenomen prin neutralizarea celorlal i, astfel discriminându-se între factorii reali şi cei aparen i, ajungându-se la esen a fenomenului ” (1978, 254-255).

Dic ionarul coordonat de Ursula Şchiopu prezintă experimentul ca o „metodă fundamentală prin care cunoaşterea este probabilă şi devine din ipoteză - adevăr verificat ceea ce permite progresul ştiin ific” (1997, 278).

Leon Festinger consideră că „experimentul constă în observarea şi măsurarea efectelor manipulării unor variabile independente asupra variabilelor dependente într-o situa ie în care ac iunea altor factori (prezen i efectiv, dar străini studiului) este redusă la minimum” (Festinger şi Katz după Hohn şi Vârgă, 2000,13). Pornind de aici S. Chelcea precizează faptul că experimentul psihosociologic în ştiin ele socio-umane constă în „analiza efectelor unor variabile independente asupra variabilelor dependente înt-o situa ie controlată, cu scopul verificării ipotezelor cauzale” (Chelcea, 2004, 433).

Criteriile pentru delimitarea tipurilor de experimente în psihologie sunt foarte variate: după mediul în care se realizează experimentul acesta poate fi de natural, teren sau de laborator; după modul de manipulare a variabilelor - experimente necontrolate, ex-post-facto, experimente sub observa ie controlată etc; după numărul grupelor experimentale pot exista experimente cu un singur grup, două, trei sau patru grupuri etc..

-

Cele mai cunoscute tipuri de experimente sunt: 1. Experimentul natural. - Are loc acolo unde participan ii la experiment îşi desfăşoară de obicei activitatea. - este dificil întucât este greu de realizat controlul tuturor variabilelor. - punctul forte este dat de şansa de a realiza o cercetare într-un mediu natural, în care omului nu i se impun condi ii artificiale, ci doar i se cere consim ământul de a fi actor în cadrul experimentului. - permite cercetătorului să observe situa ia înainte şi după producerea unei schimbări determinate de apari ia unui factor natural accidental sau de o combina ie specifică de factori obişnui i (naturali sau sociali). O variantă a acestui tip de experiment este experimentul psihopedagogic care vizează componentele psihologice ale mediului şcolar. 2. Experimentul de laborator. Aşa cum arată şi numele său se desfăşoară în condi ii de laborator; în acest cadru se poate asigura un control riguros al variabilelor implicate în experiment.

4

Psihologie experimentală 2009 – 2010

inerea sub control a variabilelor, manipularea lor fină, măsurarea exactă oferite de experimentul de laborator nu ar fi posibile în afara unei situa ii artificiale, de izolare fa ă de factorii aleatori. Avantajele experimentului de laborator pe care le enumeră Elliot Aronson şi J. Merrill Carlsmith sunt: posibilitatea de a pune în eviden ă fără ambiguitate cauzalitatea, un mai bun control asupra variabilelor externe şi posibilitatea de explorare a dimensiunilor şi parametrilor variabilelor complexe Prezen a cercetătorului în situa ia experimentală sporeşte şi mai mult gradul de artificialitate a experimentului de laborator: - Aşa cum arăta psihologul social Robert Rosenthal (1969), experimentatorul comite uneori erori de observare, alteori falsifică, prin omiterea unor date, rezultatele experimentelor şi modifică răspunsurile subiec ilor, ob inând un comportament conform cu ipotezele sale. Acest fenomen este cunoscut sub numele de efectul Rosenthal. - efectul Pygmalion - aşteptările profesorilor fa ă de elevi (pe care îi „etichetează” disciplina i sau indisciplina i) influen ează modul în care sunt aprecia i (mai degrabă după eticheta ce le-a fost atribuită decât după comportamentul lor efectiv). 3. Experimentul invocat (ex post facto) este acel experiment în care variabila independentă nu este provocată de cercetător (este non-experimentală) şi în aceste situa ii cercetătorul studiază doar efectul acesteia asupra comportamentului, organismului uman, mediului etc.. Experimentele invocate (ex-post-facto) au fost divizate în două categorii: a) pornind de la observa ia că uneori cercetătorul cunoaşte numărul şi situa ia celor care au suferit ac iunea unui factor (ex-post-facto cauză-efect), b) iar alteori nu se cunoaşte acest număr, dar se ştiu numărul şi situa ia celor care prezintă efectul ac iunii respectivului factor (ex-post-facto efect-cauză). 4. Experimentul de teren, definit ca „cercetare bazată pe cunoştin e teoretice, în care experimentatorul manevrează o variabilă independentă într-o situa ie socială reală în vederea verificării unei ipoteze" (French apud Chelcea, 2004, 464), elimină dificultă ile legate de artificialitatea experimentului de laborator. - Subiec ii sunt observa i în condi iile naturale ale existentei lor, - variabilele independente au caracteristici reale, - experimentatorul, de cele mai multe ori, nu influen ează prin prezenta sa situa ia experimentală, - motivarea participării subiec ilor este în întregime determinată de situa ia socială reală. - Experimentul de teren păstrează o caracteristică definitorie „manevrarea variabilelor". Cercetătorul introduce un factor experimental în situa ia socială pe care o studiază şi alege situa ia de studiu fără a încerca să o modifice. - se observă şi se înregistrează reac iile persoanelor în situa ii reale. 5. Experimentul func ional - urmăreşte covaria ia sistematică dintre variabila independentă şi cea dependentă stabilind în final rela ia func ională dintre acestea (de ex: grade diferite de căldură). 6. Experimentul factorial presupune alegerea a doar două valori ale variabilei independente (de pildă prezen a sau absen a zgomotului) şi urmăreşte efectul acestora asupra variabilei dependente (capacitatea de memorare). Rela ia este factorială pentru că identifică factorul care influen ează comportamentul participantului la experiment. 7. Experimentul de confirmare (provocat). Este un experiment clasic în care fenomenele sunt provocate în condi ii controlate pentru a verifica ipoteza de cercetare, ac ionându-se în mod deliberat asupra elementului studiat (experimentul lui Zimbardo - Stanford).

5

ea trebuie să respecte anumite cerin e: să fie verificabilă. să fie exprimată sub formă cantitativă sau să fie susceptibilă de o cuantificare convenabilă. să fie pe cât posibil cantitativă (să se poată lucra cu ea. cuvinte. o etapă ini ială a demersului ştiin ific care declanşează proceduri specifice de căutare (observa ie sau experiment). VARIABILE DE CERCETARE VARIABILA INDEPENDENTĂ . Hohn recomandă ca V. rela ii etc. pot fi utiliza i în condi ia de stimulare: diferi i excitan i senzoriali şi modificările parametrilor fizici ai acestora (oscila ii acustice. 14). stimuli simbolici sau cu semnifica ie socială (obiecte. să poată fi manipulată). testabilă. 2004.I. Ipoteza este „o propozi ie supusă verificării prin proba faptelor” (Richelle). persoane. Etape: În prima etapă se emit ipoteze generale. el trebuie să le opera ionalizeze pentru a deveni ipoteze de cercetare. Astfel. B. O a treia etapă este cea în care ipotezele de cercetare sunt puse la probă prin intermediul aparatului statistic • • • Pentru ca o ipoteză să fie considerată bună. să fie economică (parcimonioasă). 14). IPOTEZELE DE CERCETARE • • • • Ce este o ipoteză? „Orice afirma ie. o ipoteză este şi o strategie adoptată cu scopul de a rezolva o anumită problemă.Factorii manipula i de experimentator pentru determinarea unui comportament experimental (modelat) compun variabila independentă (V. M. să vizeze o posibilitate mai mare de consecin e. Deoarece ipotezele generale nu sunt direct verificabile. 2004.Psihologie experimentală 2009 – 2010 CURS 3. cercetările anterioare şi teoria ştiin ifică.). PROBLEMATICA DESIGN-ULUI EXPERIMENTAL A. 6 . în armonie cu alte ipoteze din acelaşi domeniu. Este o atitudine individuală care determină sensul unei alegeri (Piéron apud Clinciu. energie termică etc. propozi ie sau presupunere care serveşte drept tentativă în explicarea anumitor fapte” (Reber apud Clinciu. Cum se naşte o ipoteză de cercetare? Houser identifică trei surse ale ipotezelor: experien a personală. să fie verosimilă.).) sau stimul (condi ia de stimulare). o generalizare mai largă a datelor şi concluziilor ob inute. Din perspectiva cognitivistă.I.

Modalită i de manipulare a V.constitu ia corporală. uniforme şi repetitive până la strategiile de decizie. 7 . să fie uşor de măsurat sau de determinat (pentru că ea poate fi cantitativă sau calitativă). mod de prezentare. Aceasta este de fapt întreaga modificare comportamentală din care noi extragem una.folosirea raportului fals folosirea "complicilor” manipularea nivelului de stres manipularea unor indicatori fiziologici 1) 2) 3) 4) 5) 6) Controlul "variabilei experimentator” prin: oferirea a cât mai pu ine indicii subiec ilor.Factorul determinat de condi ia de stimulare şi vizat de experiment poartă denumirea de variabilă dependentă (V. grade diferite de complexitate. . . construirea de experimente realmente interesante. VARIABILA DEPENDENTĂ . sunt cele legate de subiect numite variabile invocate sau etichetă: -sex. cafea. de la reac iile simple. celălalt cu ceva identic ca formă. fără aprecieri valorice.Rela ia dintre variabila independentă şi cea dependentă este de cauză-efect. culoare. prezentare cât mai neutră.: prin manipularea stimulului manipularea contextului manipularea consemnului: .D. Variabila etichetă este o valoare care reflectă caracteristicile naturale ale subiec ilor. . medicamente. să fie bine definită. alcool.I. substan e chimice. ocupa ia. Tehnici ce s-au impus tot mai mult: grupul de control (lotul martor) şi utilizarea efectului placebo ( folosit larg în studiul dependen ei de droguri.). care să absoarbă întreaga aten ie a participan ilor. dar distantă a informa iilor. . Un bun experiment presupune ca variabila dependentă să satisfacă anumite condi ii: să fie sensibilă la varia iile variabilei independente. .IQ.Are. ceea ce dă naştere aceloraşi expectan e.pregătirea profesională.I. aspect. În psihofarmacologie se folosesc două tipuri de experimente placebo: simplu orb (repartizarea substan ei active şi a substan ei placebo se face fără ştirea subiec ilor) şi dublu orb (se face fără ştirea subiec ilor şi fără ştirea medicului sau a farmacistului). Pot fi atât calitative cât şi cantitative.Psihologie experimentală 2009 – 2010 O categorie distinctă de V. două aspecte mai relevante care vor fi etichetate ca V. .vârsta. la rândul ei. presupune ca to i subiec ii să experimenteze aceeaşi manevră. Def: În situa iile experimentale variabila etichetă este de fapt un criteriu de selec ie a subiec ilor şi nu poate fi manipulată de către experimentator. dar fără substan ă activă.D. amabilă. unul din grupuri fiind tratat cu substan a activă.

sarcina dată subiectului. b) Men inerea constantă a variabilelor străine identificate (dacă nu au putut fi eliminate). Variabilele străine Sunt acele variabile. CONTROLUL VARIABILELOR Cum s-a văzut. cercetătorul are la îndemână unele procedee de eliminare şi control al lor. Factorii cunoscu i că pot influen a comportamentul subiectului se numesc relevan i. după cum urmează: a) Izolarea subiectului în încăperi speciale (în experimentul de laborator) cu iluminare controlabilă. Cei despre care se ştie că. în experimentul dat. modalitatea uzuală este măsurarea unor parametri externi presupuşi a avea legătură cu aceştia: rata respira iei.D. concentrarea. instruc iunile sale. nu pot fi deduse direct (anxietatea. 8 . Variabila dependentă este abordabilă cel mai adesea prin observarea şi măsurarea directă a comportamentului studiat. presiunea sanguină. Pentru aceasta: atitudinea experimentatorului. adică efectele ei să fie statornice în timp şi nu episodice. atitudini. Pentru a le neutraliza efectele. emo ii. experimentatorul se poate folosi de casetofon sau de învă area lor pe de rost cu o gestică şi expresivitate identică la redare. fluctuante (Radu apud Clinciu. atunci când este posibil. ce definesc variabila independentă. influen ele mediului sau ale experimentatorului. experien a. variabilele străine pot falsifica rezultatele experimentului. Deoarece procesele interne. frecven a ritmului cardiac etc. nivelul de stres). În cazul experimentului cu mai multe probe trebuie avute în vedere: efectele de ordine (pozi ia în secven ă a probei) şi cele de prelungire (experien a subiectului cu o anumită probă modifică performan a la cele următoare). ziua/ ora desfăşurării experimentului etc.).Psihologie experimentală 2009 – 2010 să fie fiabilă. Aceste efecte pot fi par ial compensate prin contrabalansare. trebuie să fie egale pentru to i subiec ii examina i. să denatureze V. protejate acustic sau/şi electrostatic uneori. Pentru standardizarea instruc iunilor verbale. stabilitatea. timpul de reac ie. locul. 2004). repetarea experimentului dă aceleaşi scoruri ale variabilelor dependente. Modificările variabilei independente se reflectă în varia iile răspunsului prin medierea variabilei intermediare (Hebb). Controlul variabilei dependente trebuie să ne asigure că răspunsurile subiectului reflectă variabila independentă şi nu experien a subiectului. după Mihai Ani ei. subiectul este izolat şi de prezen a nemijlocită a experimentatorului. conductibilitatea electrică a pielii. ca şi cele măsurate anterior. reprezentată de personalitatea subiectului (motiva ie. fiind plasat în cabine cu vedere unilaterală ( „one way screen"). nu influen ează răspunsurile se numesc factori irelevan i. sentimente etc. Cea mai importantă caracteristică a VD este. reflexul fotopupilar şi dilatarea pupilei. factori care s-ar putea să influen eze. care arată că în condi ii identice. teama. succesiunea stimulilor.

dacă avem echipamentul necesar relevan a datelor ob inute. Concluziile A. C. e) Selec ia întâmplătoare a subiec ilor f) Eliminarea variabilelor străine cum ar fi: fluctua ii ale nivelului zgomotului. Logica de bază într-un design experimental Design-ul cercetării poate fi văzut ca: o structură a cercetării sau un liant al variatelor elemente presupuse de un proiect de cercetare. sublimare. Fiecare investiga ie necesită câ iva paşi: A. Planificarea design-ului cercetării presupune: . Alegerea problemei. cât şi la cel de control: • vârsta.Alegerea variabilelor . • pregătirea subiec ilor la ambele grupuri • profesii etc. Planificarea design-ului cercetării C. Aici factorii variabilei intermediare (care in de subiect şi de personalitatea sa) pot exercita un efect de modificare a răspunsurilor (prin mascare. faptul de a avea sau nu subiec i pentru experiment. Interpretarea datelor ob inute E. B. dacă nu se iau măsuri speciale de precau ie. varia ii ale luminii. d) Contrabalansarea sau rota ia se foloseşte pentru neutralizarea ordinii de prezentare.variabila independentă 9 . dificultatea proiectului. Execu ia propriu-zisă (aplicare) D.Psihologie experimentală 2009 – 2010 c) Balansarea efectelor variabilelor străine pentru a avea efecte similare atât la grupul experimental. B. Când alegem o problemă este bine să luăm în calcul câteva aspecte: limita de timp. deturnare şi falsificare). Alegerea problemei. g) Controlul variabilei răspuns (dependente) Identificarea variabilei dependente din ansamblul determinărilor reale şi re inerea numai a acelor componente despre care suntem siguri că sunt răspunsuri la condi ia de stimulare reprezintă o problemă deosebită pentru cercetarea experimentală. efectele oboselii etc.variabila dependentă . • sexul.

animale etc.aparate de înregistrare audio-video. C. Concluziile Elementele unui design de cercetare: Observa ii sau măsurători (simbolizate prin „O”) .Pot fi interven ii simple sau pot fi complexe .probe psihologice.. bărba i.Alegerea metodei .pentru a diferen ia interven iile folosim X1. X2 etc. - c. . tineri.. .unii cercetători folosesc X+ (interven ia) şi X. Interpretarea datelor ob inute E. Interven ii sau programe (simbolizate prin „X”) . O 2 etc. . Grupuri . . Execu ia propriu-zisă (aplicare) D.(grupul de control) . femei. .Psihologie experimentală 2009 – 2010 .Dacă dorim să diferen iem măsurătorile folosim O 1.dispozitive de administrat stimuli. instrumentarea experimentală Toate mijloacele tehnice: .experiment sau non-experiment .cronometre.modul în care acestea sunt construite e simbolizat printr-o literă plasată la începutul fiecărei linii (grup).computere. pretestarea instrumentelor alese pe un lot de subiec i foarte asemănător cu cei introduşi în experimentul propriu-zis. procedura utilizată.aparate de măsură etc.) sunt aleşi în func ie de ipoteza b.sau dacă studiul va avea loc în laborator sau va fi natural. subiec ii ce vor participa la experiment (copii. a.instrumente cu itemi multipli sau o baterie de teste sau măsurători aplicate . Principalele tipuri de construc ii ale grupurilor sunt: R = randomizare (selec ie aleatoare) N = grupuri non-echivalente C = balansare (grupuri similare ca structură) Timpul Acesta este reprezentat printr-o săgeată trasată de la stânga la dreapta - - - Exemplu: 10 . maniera de colectare a datelor.

1. 11 . Design experimental comparat pe grupuri randomizate cu măsurare pretest şi posttest. O reprezintă etapele măsurării R indică selec ia aleatoare a grupurilor X reprezintă interven ia R O 1 X O2 R O1 O2 Timp - alinierea verticală arată că testul şi posttestul sunt măsurate în acelaşi timp avem două linii – câte una pentru fiecare grup.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Fig.

Clasificarea design-urilor Este folosită selec ia aleatoare? Da Nu Experiment real (randomizat) Există un grup de control sau măsurări multiple? Nu Da Non-experiment Cvasi-experiment Numai posttest Experiment randomizat Pretest – posttest Grupuri non – echivalente Cvasi – experiment Numai posttest Non – experiment R R X O O N N O X O O O X O 12 . 1.Psihologie experimentală 2009 – 2010 TIPURI DE DESIGN Fig.

On unde O1. Design-ul cross-sec ional – toate măsurătorile sunt luate în acelaşi moment... Structura design-ului este: O (unde O reprezintă toate observa iile asupra tuturor variabilelor) b. Structura design-ului este: O1 O2 O3 . Design-ul corela ional . 1.n reprezintă măsurări ale tuturor variabilelor 13 ..Psihologie experimentală 2009 – 2010 DESIGN-URI NON – EXPERIMENTALE Există trei grupuri de design-uri de bază ce pot fi extinse la forme mai complexe pentru un singur grup. o singură dată..Este un design pur observa ional a. Design longitudinal cu măsurări multiple – implică două sau mai multe măsurători ale variabilelor într-un studiu asupra aceluiaşi grup de subiec i. Design-ul de tip pretest-posttest O1 X O2 2. Design-ul de tip serii întrerupte Exemple: a) Design pre-posttest cu mai mult de două măsurători X O4 O5 O6 O1 O 2 O 3 b) O1 Design pretest cu postest multiplu X O2 O3 O4 3.

Design-ul cu schimbarea grupurilor R R O O X O O X O O Este considerat unul dintre cele mai puternice design-uri experimentale.. Design experimental cu mai multe grupuri R X1 O1 R X2 O1 .. R X O R O 2.. Design-ul ex-post-facto C C X1 O1 X2 O1 14 .... R Xn O1 3. Design-ul de tip Solomon R R R R O1 O1 X X O2 O2 O O 4....... Design experimental cu două grupuri Este unul dintre cele mai simple tipuri de design experimental – posttest cu două grupuri randomizate....... 5.Psihologie experimentală 2009 – 2010 DESIGN-URI EXPERIMENTALE 1.

clar.Reperele scalelor se fixează arbitrar.Trebuie utilizat un număr adecvat de repetări. .Psihologie experimentală 2009 – 2010 Caracteristicile unui bun design experimental . precis. .Resursele disponibile pentru realizarea unui studiu experimental trebuie utilizate eficient. . . se recomandă gruparea lor. Recomandări la construc ia graficelor: . RAPORTUL DE CERCETARE EXPERIMENTALĂ PRELUCRAREA CANTITATIVĂ A DATELOR EXPERIMENTALE Considera ii privind construc ia şi utilizarea graficelor .lă ime să fie de 3/5. • Liniile şi coloanele tabelului trebuie aşezate în ordine logică pentru a facilita efectuarea de compara ii. se recomandă ca raportul înâl ime . 15 .Citirea graficelor se face de la stânga la dreapta. Discutarea din punct de vedere teoretic a datelor ob inute Chelcea recomandă unul dintre tipurile de elaborare: 1. La intersec ia axelor se află valoarea 0 (zero). Exemplu: 29673584 se va trece 29 673 584. .Histograma dă o reprezentare exactă a numărului de cazuri din fiecare clasă. CURS 4. dar nu se vor lăsa nici spa ii excesive.Design-ul experimental trebuie să fie cât mai simplu în raport cu obiectivele studiului.Unită ile experimentale trebuie să fie grupate pentru a controla sau balansa sursele de varia ie exterioară. denumirea a ceea ce reprezintă. 3.Cele două axe rectangulare vor purta câte o etichetă. pe ra ionament deductiv / inductiv (de la general la particular sau de la particular la general). Din punct de vedere estetic. Pe scala orizontală (abscisă). bazat pe opozi ie (aspecte negative / aspecte pozitive). pe ra ionament cauzal (identificarea lan urilor explicative). sintetic. 2. 4. . . analitic (descompunerea în subprobleme).Experimentul trebuie să faciliteze estimarea corectă a erorilor experimentale la nivelul unită ilor experimentului. valorile trebuie să crească de la stânga spre dreapta.Graficele vor fi numerotate şi vor purta câte un titlu în partea de jos. • Tabelele nu se vor înghesui. • Dacă cifrele de prezentat în tabele sunt foarte lungi. Utilizarea tabelelor Câteva reguli generale de alcătuire a tabelelor: • Tabelele trebuie să con ină în partea stângă sus un număr de identificare şi un titlu de prezentare. În caz de nevoie se poate insera şi o legendă cu explica ii suplimentare. • În caz de nevoie explica iile suplimentare se trec imediat sub titlu sau la subsolul tabelului. iar pe scala verticală de jos în sus.

interpretarea teoretică a rezultatelor. . la diateza activă şi folosind verbele la timpul prezent. care vizează aspectele pozitive / antiteza. deşi concis. evaluănd fenomenul studiat) Schema de organizare a lucrării Paşi obligatorii: a) O introducere. Să încercăm să fim reflexivi. vom discuta mai ales semnifica ia datelor. vom sublinia noutatea şi caracterul aplicativ al rezultatelor cercetării. rezultatele. a metodelor care au condus la rezultatele studiului.suficient de cuprinzător. prin reducere la absurd (relevând consecin ele inexisten ei elementului analizat).coeren ă: scris cu claritate. b) Trecerea în revistă a literaturii de specialitate cu referire la tema cercetată. Să includem cât mai multe materiale de ultimă oră. Să acordăm aten ie detaliilor. în care se prezintă stadiul de cunoaştere a problemei investigate. incluzând informa iile utile pentru verificarea rezultatelor printr-o nouă cercetare. care tratează aspectele negative / sinteza. verbele la timpul trecut se vor utiliza numai la descrierea modului de manipulare a variabilelor. concluziile şi implica iile cele mai relevante ale studiului. Să orientăm informa iile ob inute prin trecerea în revistă a literaturii de specialitate. bazat pe ra ionamentul dialectic (teza. Rezumatul Un bun rezumat trebuie să fie: . Introducerea . Să fim analitici. evaluativi şi critici fa ă de literatura consultată.exact. 16 . Dacă redactăm materialul pentru publicare într-o revistă de specialitate. . d) Prezentarea datelor. cunoaşterea în detaliu a metodologiei cercetării este de un interes major. . prin care cercetătorul are o contribu ie originală. 6. c) Descrierea design-ului şi a modului de desfăşurare a investiga iei. e) O discu ie asupra datelor relevante în cercetare. rezumatul trebuie să con ină tezele. Să dăm citate şi exemple pentru a justifica evaluările şi analizele făcute.întrebările la care trebuie să răspundă o bună introducere: • Care este problema studiată? • Care sunt ipotezele referitoare la această problemă? • Ce implica ii teoretice are studiul realizat şi cum va influen a el cunoaşterea în domeniu? • Care sunt enun urile testate şi cum au fost derivate concluziile? Literatura consultată „Să identificăm şi să discutăm studiile cele mai relevante in legătură cu tema ce ne preocupă.Psihologie experimentală 2009 – 2010 5. Descrierea design-ului cercetării dacă ne adresăm specialiştilor.nu necesită să fie intitulată .conform standardelor de redactare precizate de către editor: se prevăd în jur de100-120 de cuvinte.

în cazul abordărilor cantitative: datele şi metodele statistice de prelucrare a lor. Titlul. 34). fragmente autobiografice.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Analiza datelor . Referin e bibliografice CURS 5. introducerea metodei experimentale în studiul activită ii psihice. în faza ini ială după modelul fizicii – ştiin ă eminamente experimentală. Tehnici psihofiziologice în psihologia experimentală Încă de la începuturile psihologiei experimentale înregistrarea indicatorilor neurovegetativi ai comportamentului a intrat în tradi ia sa. Stabilirea raporturilor cantitative dintre excita ie şi senza ie trebuie să ină seama şi de trăirea subiectivă. Referitor la punerea în eviden ă a modificărilor neurovegetative aceasta se face prin intermediul unor aparaturi speciale de captare şi transformare a lor în unită i de măsură accesibile cercetătorului. Tehnicile de înregistrare a variabilelor dependente sunt variate şi au diferite grade de dificultate. Revista literaturii. Discu ii (şi uneori rezumatul) 7. N. Abstractul 3. În acest sens psihologul trebuie să cunoască modul de montare şi evident de utilizare a acestor aparate în vederea culegerii semnalelor şi nu în ultimul rând semnifica ia lor în cadrul cercetării ini iate. unele nefiindu-i accesibile psihologului şi necesitând o pregătire medicală (aşa cum este de pildă recoltarea probelor biologice şi analiza lor). Metoda (subiec i. Începuturile psihologiei experimentale îşi au rădăcinile în încercările fiziologilor de a raporta datele de fiziologie a organelor de sim la structura fizico-energetică a stimulen ilor. procedura) 5. autorul. problema şi ipoteza ce va fi testată 4. circulatorii etc. Experimentul urmăreşte varia iile sistematice ale comportamentului ca efect al modificării variabilei stimul (independente). aparate şi materiale. în care măsurarea pragurilor senzoriale şi a timpului de reac ie ocupa un loc însemnat. care nu putea fi cuprinsă în aria de preocupări a cercetării fiziologice.constituie cea mai mare parte dintr-un raport de cercetare. afilierea 2. în cazul studiilor calitative: se vor insera în propor ii convenabile răspunsurile persoanelor intervievate. ce reprezintă de altfel o componentă esen ială a senza iei. Lungu precizează faptul că implicit se produc şi varia ii ale factorilor organici care sus in comportamentul subiectului. În laboratoarele înfiin ate după 1879 se utilizau tehnici psihometrice şi determinări psihifiziologice dintre cele mai variate. a pus bazele scientizării psihologiei. ce pot fi înregistrate cu aparatura men ionată. comentarii ale martorilor oculari etc. Ca atare. O cercetarea experimentală are precizie şi consisten ă ridicată dacă modificările parametrilor neurovegetativi sunt puşi în corela ie cu varia iile comportamentale. METODE. Rezultate 6. - Componentele unui raport de cercetare (formatul APA) 1. Lungu dă ca 17 . INSTRUMENTE ŞI TEHNICI DE INVESTIGARE Aşa cum se ştie. Nicolae Lungu precizează faptul că psihologul se va limita la înregistrarea unor variabile psihofiziologoce a căror tehnică de captare este netraumatizantă pentru participantul la experiment (2000. Aşadar este necesară cunoaşterea acestor varia ii concomitente (comportamentale şi neurovegetative) ca rezultat al ac iunii variabilei independente. varia ii exprimate prin modificări respiratorii.

semnalează un dezechilibru neurovegetativ amplu. prin înregistrarea biocuren ilor cu care este asociată activitatea musculară. rigiditatea în mişcări) se asociază deseori cu tensiunea nervoasă. însă cel care a demonstrat posibilitatea culegerii direct de pe scalp a biocuren ilor cerebrali a fost psihiatrul german Hans Berger în 1929 (în lucrarea sa “Aspura encefalogramei la om ”). de unde valoarea diagnostică ridicată pentru studiul comportamentului expresiv” (Clinciu. Voiculescu şi Steriade (apud Lungu) arată că. 78). Cel mai interesant traseu EEG la om îl au însă undele alfa care caracterizează starea de relaxare mintală şi senzorială (starea de veghe. ori cu starea lui de sănătate sau boală“(2000. Tensiunea arterială (TA) 18 .tahipneea arată o stare de alertă. Pot fi comparate de asemenea rezultatele ob inute în astfel de situa ii cu cele din situa ii obişnuite. parametru foarte important. 36). fapt ce a determinat. mai ales după pareze sau paralizii. encefalograma are la om patru tipuri de unde: alfa. Permite înregistrarea biopoten ialelor generate de pulsa iile inimii. “activitatea bioelectrică a unor popula ii neuronale având o anumită dinamică odată cu vârsta. teta şi delta. Tensiunea musculară (starea de crispare. accesibilă şi utilă a ratei respira iei deoarece aportul de oxigen furnizat prin respira ie este dependent atât de regimul de efort al corpului uman cât şi de prezen a unor evenimente încărcate emo ional. beta. ce se poate rezolva printr-un aport crescut de oxigen.Psihologie experimentală 2009 – 2010 exemplu corelarea modificărilor respiratorii. Marinescu. după 1950). 78). În psihologia experimentală înregistrarea acestor biocuren i şi reproducerea lor pe osciloscoape special construite pot fi foarte utile prin asociere cu tehnicile de relaxare bazate pe bio-feedback (legea efectului. Totuşi. Pneumografia Este o măsură simplă. Trebuie precizat faptul că parametrii neurofiziologici sunt direct observabili în desfăşurarea proceselor afective. a lui Thorndike. S-a constatat că persoanele cu frecven ă mai scăzută a ritmului alfa au ritmuri mai lente în rezolvarea de probleme. Ei precizează faptul că undele teta şi delta au un ritm mai lent decât primele două şi caracterizează activitatea electrică a creierului din anumite regiuni. circulatorii sau sudorale (intensitate. Clinciu precizează că EEG este o sursă de informare cu privire la starea de func ionare a creierului în stare de sănătate sau de boală. EMG – electromiograma “Eviden iază în mod similar. Tehnica EEG a fost utilzată în cercetările sale şi de neurologul român Gh. dar şi cu starea de vigilitate a creierului (de unde utilizarea extensivă a EEG-ului pentru studiul somnului. volum) cu nivelul performan elor din timpul efectuării unei sarcini ce presupune o încărcătură afectivă ridicată şi ca atare multă tensiune (examene. în mod obişnuit. Ritmul respirator: 16-18 respira ii/minut este registrul normal de func ionare al aparatului respirator 19-20 respira ii/minut – accelerare a ritmului respirator ce poate surveni la schimbări afectiv-emo ionale sau psihofiziologice minore sau medii. analiza tehnicilor psihofiziologice să fie facută în capitolul despre afectivitate. 2000. fa ă de cei cu frecven e mai înalte. durată. regimul de func ionare a muşchilor stria i (tonusul muscular). chiar de panică sau alarmă. ca în multe tratate de psihologie experimentală. implicată în aşanumita condi ionare operantă). dar în repaus total). peste 20 respira ii/minut . EKG – electrocardiograma. concursuri). Lungu este de părere că stabilirea unor corela ii riguroase nu se poate supune unor legită i absolute (2000. Indicatori fiziologici EEG – electroencefalograma Producerea de poten iale electrice de către creier era cunoscută încă înainte de anul 1900.

Interesante aplica ii sunt legate de utilizarea RED pentru proba asociativ-verbală liberă. unul pe palma unei mâini. „Varia iile mari ale ritmului cardiac se asociază nu numai cu labilitatea şi instabilitatea emo ională. cu echilibru între principalele componente (neurovegetative. dar mai ales intensitatea acesteia. 79-80). 2000. unde sunt amplasa i cei doi electrozi în formă de disc. indicând emotivitatea. Şi un electroencefalograf obişnuit poate fi adaptat pentru înregistrarea reac iilor electrodermale.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Valorile presiunii sistolice şi diastolice au relevan ă pentru specialistul în cardiologie. sau pe palma mâinii opuse. cu spatele spre aparat. cât mai liniştit. 19 . RED reflectă nu numai tipul de trăire afectivă. dintre care unele sunt neutre. care creşte conductibilitatea ei electrică.). 2005. ca şi cel emo ional-afectiv şi psihologic al persoanei. Reac ia electrodermală (RED) “Este un răspuns al pielii la o manifestare neurovegetativă a ramurii simpatice a sistemului nervos autonom. fie diferen a ob inută prin procedeul măsurării rezisten ei electrice (deci a conductibilită ii) la trecerea unui curent electric între cele două puncte. de exemplu. Pulsul (ritmul cardiac) Poate fi determinat uşor prin intermediul aparatelor electronice ce măsoară simultan tensiunea arterială şi pulsul. 2000. peste 160 de pulsa ii/minut pot apărea fie în cardiopatii cronice. generate de emo ii” (Clinciu. dând în consecin ă răspunsuri electrice mai ample. ce pot fi puse în legătură cu activitatea sistemului nervos simpatic“ (idem. 300): subiectul stă comod. fiind un indicator al gradului de activare” (Clinciu. între 80-100 pulsa ii/minut . sau cu un nivel de anxietate foarte ridicat (atacul de panică). Aceştia sunt aplica i umezi. arătând fie activism psihofiziologic crescut. Pot fi utiliza i diferi i stimuli (zgomot brusc şi puternic. sensibilitatea la factori stresan i sau labilitatea neurovegetativă. Câteva dintre indica iile de determinare practică a RED. Semnifica ia psihologică a pulsului este: puls mai mic de 60 pulsa ii/minut arată o activitate cardiacă lentă. atingerea etc. avându-se grijă ca presiunea să fie constantă şi continuă. aflate în stare de şoc emo ional. le dă Al. între 100-160 pulsa ii/minut – aceasta indică un regim de func ionare foarte modificat. Roşca (1971. 82-83). în care se urmăresc răspunsurile electrodermale la liste de cuvinte. pentru psiholog acest parametru fiind important în contextul altora. mult utilizat în studiul comportamentului simulat. în eparea cu un ac. plăcută-neplăcută. Se poate determina fie diferen a de poten ial dintre două puncte de pe suprafa a corpului. afective şi somatice).tendin a de accelerare a activită ii cardiace. celălat pe dosul aceleiaşi mâini. este urmarea unor descărcări simpatice ce presupun o creştere a sudora iei în regiunile mai bogate în glande sudoripare (palma. datele furnizate putând fi folosite în multe ări (printre care SUA şi Canada) ca probe în instan ă. reflectând echilibrul neurovegetativ bun. miros neplăcut. cu o suprafa ă de 2 cm2 din argint. fiind absolut necesare investiga ii de specialitate şi instituirea unui tratament medicamentos şi igieno-dietetic specific. fie la persoane extrem de emotive. cea care s-a şi impus în timp. Scăderea rezisten ei electrice a pielii. între 60-80 pulsa ii/minut – pulsul normal. dar totodată se poate măsura şi cu mâna apăsând o arteră la nivelul încheieturii mâinii. Woodworth şi Schlosberg au determinat rezisten a (deci conductan a) electrică a pielii la trecerea unui curent electic continuu de 2 V prin aşezarea a doi electrozi pe piele. recolta i prin canalele poligrafului. ca în metoda exodermală. Valoarea obişnuită a rezisten ei electrice a pielii de 10 mho (100 de ohmi) suferă varia ii importante. sub medie. 82). a făcut ca interesul pentru RED să fie sprijinit de enormele posibilită i ale electronicii. ca în metoda endodermală. plumb sau zinc. este locul ideal de amplasare a electrozilor). “Apari ia şi impunerea poligrafului. iar altele au rezonan ă emo ional-afectivă mare. ci şi cu mari fluctua ii ale dispozi iilor interne. evitând mişcările mâinilor. fie disfunc ii ale aparatului cardiac în sine.

ci stabileşte într-o propor ie de aproximativ 70-80% dacă subiectul spune adevărul. 83). este timpul necesar stabilizării curbei “ (idem. care impunea mobilizarea musculară rapidă pentru situa iile ce implicau un risc vital. pericol. EMG. Dar. RED indică schimbarea orientării activită ii mintale. trebuie ca acesta să depăşească din punctul de vedere al duratei câteva secunde. dar este un indicator important al reac iilor emo ionale. 2005. ci conştiin a subiectului că abordează un fapt periculos. creşterea nivelului acesteia (şi deci a RED) este prezentă în faza activită ilor mintale şi fizice care presupun un efort sus inut. 2005. Ecou al unui comportament primitiv. această mobilizare energetică se făcea fie pentru a ataca. altfel stimuli sunt percepu i doar ca şocan i. frustrare sau mânie. deci şansa de eroare rămâne în continuare destul de mare. mâniei. dar şi teamă. Secre ia salivară Este de asemenea mai dificil de abordat experimental. Al i indicatori fiziologici Motilitatea gastro-intestinală. nivelul de revenire. spre deosebire de secre ia sudorifică pe care se bazează RED. vesel . curba respira iei. apreciat după aceleaşi unită i de măsură. durata. dar este mai dificil de abordat experimental. pletismograma etc. surprinzători sau neaştepta i. este greu de afirmat că un eveniment este dezagreabil. 139-140): Este un indicator al activită ii generale a sistemului nervos simpatic şi în mod particular un indice al conduitei emo ionale (în special pentru stările de tensiune. Este de men ionat că dintre indicatorii cel mai des utiliza i de către “detectorul de minciuni” (respira ie. fie pentru a evita pericolul prin fugă.trist. RED. În experimentul asociativ – verbal nu cuvintele generează emo ia. Este un bun indicator al emo iei şi stresului. exprimă valoarea maximă ob inută după aplicarea excita iei. apreciată în secunde sau minute. 86). Semnifica ia psihologică a RED Mihai Ani ei precizează semnifica ia psihologică a RED (2000. Deoarece activitatea ramurii simpatice a sistemului nervos autonom este coordonată cortical. care este o stare de intensă mobilizare energetică în vederea unei ac iuni. TA. Detectorul de minciuni (denumit impropriu astfel) nu detectează minciunile. măsurată în miliampermetri. EEG. plăcut .“Aparatele moderne (poligraful şi polireactometrul) înregistrează simultan mai mul i indicatori : EMG. dar descărcarea afectivă provoacă scăderea acestei reac ii. presiune sangvină. cele mai indicative informa ii legate de sinceritatea subiectului le dă RED. - - - - 20 . deşi uneori varia iile înregistrate sunt ori prea mici.neplăcut.inhibitor. suprafa a. pregătind astfel atacul. activitatea simpaticului este controlată de la nivel cortical. iar comportamentele pot fi puse în legătură cu situa ia de urgen ă (Sears) sau cu reac ia de luptă şi fugă (Cannon). Combinarea indicatorilor şi interpretarea lor corelativă creşte această probabilitate spre 90%. de unde şi aprigile dispute ale specialiştilor în legătură cu creditul ce poate fi acordat în instan ă informa iilor ob inute cu acest aparat “ (Clinciu.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Printre cei mai importan i indicatori ai RED se numără: “amplitudinea. excita iei este înso ită de “uscarea “ gurii şi de reducerea secre iei salivare. este un indicator cu o mare valoare psihodiagnostică. RED). cu un urbimetru. surpriză. frică). dar nu poate fi o măsură directă şi corectă a acestor schimbări. ori reciproc contradictorii. stimulator . chiar dacă aceasta se produce prin plâns. efecte ale aceluiaşi sistem nervos simpatic. EKG. după ce curba s-a stabilizat. RED nu poate fi supusă controlului voluntar. fie pentru a sesiza prezen a prăzii. măsurată în centimetri pătra i. dar şi în faza de pregătire a acestora. puls. expresia emo ională a fricii.

mai mult decât de oboseală. 25). Al i cercetători au arătat că stările conflictuale. Deşi uşor de manipulat. se poate calcula viteza impulsului nervos ca rezultat al raportului distan ă – timp. 2000. aşa cum e TR.vâscoasă şi groasă (Roşca. dar şi în func ie de perioada din lună a ciclului feminin.În 1850 Helmholtz a realizat printre primii măsurători asupra vitezei de propagare a influxului nervos. a parasimpaticului . Temperatura pielii Este “o rezultantă a metabolismului bazal şi are importante oscila ii (în jur de un grad în func ie de perioada din zi.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Există şi cazuri paradoxale. emo iile de mânie. Helmholtz a fost foarte derutat de diferen ele destul de sensibile între timpii de reac ii ai participan ilor la experiment. b) Cu mecanism de ceasornic – este echipat cu un electromagnet alimentat de la o baterie de 2 v. 21 . Exner. Deşi termenul de “timp de reac ie” a fost utilizat ca atare abia în 1873 de către fiziologul S. Cunoscând distan a dintre două puncte în care se aplică stimularea şi distan a în timp a apari iei reac iilor. Consisten a secre iei estre diferită: predominan a simpaticului o face sub ire şi apoasă. fapt care l-a condus la abandonarea acestor cercetări pe oameni. Cercetătorul a stimulat un nerv la distan e diferite de creier şi a măsurat timpii necesari unor reac ii la aceste stimulări. sursa de alimentare este o baterie de 6v. 1971. Organizarea internă a somnului depinde de factori biologici. 57): a) Cu dispozitiv electromagnetic. ceea ce este determinant pentru instalarea şi durata somnului fiind temperatura corporală. Tehnici de măsurare a timpului de reac ie Ca instrumente de măsurare a T. cum ar fi cel al pesoanelor introvertite aflate într-o situa ie neplăcută – scaunul stomatologic – care îşi trădează emo ia printr-un exces de secre ie salivară (sialoree). au arătat o foarte bună suprapunere între curba temperaturii şi curba somnului. chiar dacă astăzi se ştie că viteza impulsului nevos depinde de diametrul fibrelor nervoase implicate (Ani ei. Activită ile neinhibante. coboară temperatura preponderent la nivelul mâinilor şi al fe ei prin vasoconstric ie. pornind de la umăr şi ajungând la gleznă. Acestea sunt instrumente care măsoară durate mici şi foarte mici de timp. primele cercetări experimentale au fost realizate ceva mai devreme. tensionale. Helmholtz a aplicat stimulări unor persoane legate la ochi. După modul de ac ionare a dispozitivului de măsură a timpului se disting mai multe tipuri constructive de cronoscoape (Lungu. Studii desfăşurate la spitalul Montefiore de Czeiler şi Weitzman în “apartamente -laborator”. de unde şi importan a temperaturii ca metodă contraceptivă.R. Acest fenomen apare de altfel şi după perioade mai lungi de practică a trainingului autogen Schultz când poate să apară o diferen ă de trei grade fa ă de temperatura obişnuită. În ceea ce priveşte timpul de reac ie acesta este unul dintre indicatorii psihofiziologici cu largă utilizare în laboratoarele de psihologie datorită relevan ei deosebite pe care acesta o are în aprecierea unor parametrii de eficien ă a activită ii umane (viteza angajării într-o sarcină) (Lungu. se folosesc cronoscoapele (cronometrele). inventând şi aparate în acest scop. total deconectate de la ambian a exterioară pentru a suprima indicii externi ai trecerii timpului. în consecin ă. fiind un bun indicator al ritmului circadian (în special al ritmului veghe-somn). probabil şi alte emo ii puternice. În timp cercetările sale s-au dovedit suficient de riguroase. 2000. măsurând durata reac iei prin împingerea unei manete cu mâna. 54). 317). 85-86). semn al eficien ei metodei “(Clinciu. securitatea emo ională şi starea de confort provoacă vasodilata ie şi. creşterea temperaturii pielii. 2005. aceste aparate nu sunt suficient de precise.

răspunsuri verbale la stimulări de altă natură / descrieri verbale.R.R.citire directă – cu ajutorul cronoscoapelor de diverse tipuri. aparatura şi programele acestora permit combina ii ale parametrilor T. INSTRUMENTE ŞI TEHNICI DE INVESTIGARE A SENZA IILOR DEF. Clasificarea T.R. Marele dic ionar al psihologiei. e) Tehnici de modelare pe calculator a valorilor T. .R. precise şi comode de măsurare a T. 2005. Complex – când subiectul trebuie să selecteze răspunsul din mai multe posibile sau să dea mai multe răspunsuri. CURS 6.Psihologie experimentală 2009 – 2010 c) Cu electromotor (cronoscoape electrice) – instrumentul de măsură este ac ionat de un motoraş electric alimentat la re eaua urbană de 220v. defineşte senza ia ca – “eveniment psihic elementar care 22 . SENZA IILOR Larousse. se poate face prin: . De asemenea ele asigură o precizie sporită a determinărilor ca şi o prelucrarea statistico . verbale (Clinciu. Deşi acestea sunt mai costisitoare. 77).reac iile verbale pot fi: asocieri verbale. Ele dispun de un sistem automat de programare a stimulilor (vizuali şi auditivi). METODE. 2000. d) Cronoscoapele electronice sunt instrumente complexe. de asociere verbală (răspuns verbal). potrivit cu sarcina dată. T.R.R. În func ie de scopul experimentului determinarea T.reac iile fiziologice cele mai utilizate sunt: ritmul respirator tensiunea arterială (TA) pulsul reac ia electrodermală (RED) .) Psihologia experimentală utilizează printre variabilele dependente pe lângă timpul de reac ie (descris mai sus) şi răspunsurile sau reac iile fiziologice. Aşadar: . la stimuli senzoriali. dispozitive de reac ie (manete contactoare şi pedale) şi de control al reac iei (contori) şi cronometre cu afişare digitală.prin înregistrare grafică – la unele cronoscoape electronice se face cu ajutorul unor dispozitive anexă (imprimante). (Lungu. motorii.R.R poate fi: Simplu – când există o singură modalitate de reac ie la un stimul. De asemenea T.matematică automată a datelor ob inute. În func ie de complexitatea sarcinii experimentale şi de natura stimulilor avem: T.

pragul diferen ial exprimă cea mai mică diferen ă dintre doi excitan i pe care subiectul o poate sesiza. Pragul absolut inferior este exprimat de valoarea cea mai mică a unui excitant capabil să genereze o senza ie specifică. cu atât sensibilitatea este mai scăzută.Reprezintă valoarea cea mai mică de excita ie. 2. iar valoarea sa reprezintă expresia statistică a acestor determinări (valoarea medie). cu atât sensibilitatea este mai mare şi invers: cu cât pragul este mai ridicat. 1094). în senza ie de durere. Globul ocular are forma sferică şi e format din trei membrane . . generează senza ii de durere. deoarece între valoarea energetică a excitantului şi sensibilitate există un raport invers propor ional. albastru.). Aparatul motor. Pragul se stabileşte pe baza unui număr mare de determinări (masurători). transformând-o. Aparatul de protec ie alcătuit din membrane şi sistemul glandular. pragul absolut superior (maximal) şi pragul diferen ial. alcătuit din şase muşchi. Coroida se împarte la rândul ei în trei por iuni: coroida propriu-zisă. este format din trei elemente principale: 1. care ocupă cea mai mare parte. 3. în care se află aparatele de refrac ie şi organul terminal. În partea anterioară. undele electromagnetice cu lungimea intre 396-760 milimicroni. în spatele irisului se află un corp în forma unei lentile biconvexe. Pragul diferen ial . de regulă. Cu alte cuvinte. irisul este format din fibre musculare netede. Elementele constitutive ale ochiului Segmentul periferic al analizatorului vizual la om. căprui etc. p. indiferent de calitatea sa senzorială. unele circulare şi altele radiare. SENSIBILITATEA VIZUALĂ Excitantul specific pentru analizatorul vizual îl constituie lumina.dispuse concentric: a) Sclerotica este membrana externă a globului ocular cu rol de protec ie.Pragul reprezintă o măsură inversă a sensibilită ii. b) Coroida este membrana ce se află imediat sub sclerotică şi e bogat vascularizată. Globul ocular.Orice excitant care depaşeşte această limită. Praguri senzoriale În practica experimentală operăm cu următoarele tipuri de praguri senzoriale: pragul absolut inferior (minimal). care.Psihologie experimentală 2009 – 2010 rezultă din prelucrarea informa iei în sistemul nervos central în urma unei stimulări a unui organ de sim ” (2006. . sclerotica e transparentă pentru razele de lumină şi se numeşte cornee. Irisul are şi un pigment care dă culoarea ochilor (negru. Pragul absolut superior Este dat de valoarea maximă a excitantului care mai generează o senza ie specifică. ce se numeşte cristalin. adaugată excita iei ini iale. determină o nouă calitate a senza iei. având rolul de a mări sau micşora pupila. Cristalinul alaturi de 23 . Cu cât pragul senzorial este mai scăzut. Depăşirea acestei valori schimbă specificitatea senza iei propriu-zise. ochiul.

e necesar ca raza luminoasa ce pătrunde la retină să posede suficientă energie şi să ac ioneze timp suficient pentru a putea să excite fotoreceptorii. în loc de una singură sau două puncte negre în loc de unul. din acest punct de vedere. cel mai profund care reflectă lumina îndreptând-o spre celulele senzitive stratutul celulelor fotosensibile (conurile şi bastonaşele) stratul neuronilor bipolari stratul neuronilor multipolari a căror axoni formează nervul optic . Acuitatea vizuală = capacitatea ochiului omenesc de a diferen ia distan ele mici dintre obiecte sau distan ă minimă la care subiectul distinge două “pete” de lumină. • aparate de proiec ie pentru puncte. linii Un astfel de aparat. c) Retina . denumit “aparat pentru acuitate vizuala” sau Radoslawow (după numele inventatorului) (fig. de precizia cu care sunt percepute detaliile şi contururile şi.nucleul analizatorului Posibilităti de determinare a sensibilită ii vizuale Suportul teoretic al măsurătorilor Pentru a putea ob ine o senza ie vizuală.Dacă acuitatea vizuală e scazută. difuze . 1).Psihologie experimentală 2009 – 2010 cornee constituie suprafe e de refrac ie a luminii de care se serveşte ochiul. . detaliile fine ale obiectelor realită ii apar estompate. • aşa numitele inele ale lui Landolt etc. constituie baza percep iei vizuale a obiectelor. Procedee experimentale pentru determinarea acuită ii vizuale Ca teste pentru acuitatea vizuală se folosesc diferite: • planşe. Fig. • figuri geometrice. Cele mai importante sunt: stratul celulelor granulate. . • puncte sau linii foarte fine ce pot fi suprapuse sau diferen iate. • orificii iluminate.o masă fără contur şi fără structură. aşadar. Este alcătuită din 6 straturi de celule de forme şi având func ii diferite. Aparatul pentru acuitate vizuala Radoslawow 24 .Acuitatea vizuala este dată. 1.este aparatul nervos al ochiului şi este sensibilă numai în partea ei posterioară.

s-au folosit diferite proceduri experimentale. Hemeralopie = ("orbirea de zi") este exact opusul nictalopiei.Lipsa vitaminei A produce tulburări în procesul de adaptare. .Sistemul osicular din camera timpanică este format dintr-un lan de oscioare-ciocănelul.Cele mai importante mărimi care caracterizeaza sunetul sunt: frecven a şi 25 . Elementele constitutive ale urechii: Analizatorul auditiv este constituit din trei păr i: 1. care sunt afectate de hemeralopie şi degradează acuitatea vizuală odată cu trecerea timpului. figuri geometrice etc. intrarea de la lumină într-o cameră întunecoasă produce ini ial imposibilitatea de a vedea ceva. 2. pare ini ial ca fiind orbitoare. Urechea internă. face parte din categoria telereceptorilor. Vederea de noapte rămâne neafectată datorită folosirii celulelor cu bastonaş în locul celor cu con. . Unele din aceste proceduri au în vedere şi aparate speciale. Pentru cercetarea procesului de adaptare. nicovala şi scări a. 3.Urechea externă formează aparatul colector şi conductor al sunetelor şi este formată din pavilion şi conductul auditiv extern.) şi măsurării intensită ii de ilumina ie a acestora. cum se ştie. . . Utricula. sacula şi canalele semicirculare formează aparatul vestibular. unde se găsesc in fapt receptorii auditivi şi ai functiei echilibrului. 2. Să existe posibilitatea varierii intensită ii excitan ilor. Urechea externă. Adaptarea vizuală după ieşirea dintr-o încăpere întunecoasă. întrucât vitamina A participă la resinteza purpurului vizual. Vederea diurnă scade calitativ în mod progresiv. In spatele ferestrei ovale se află urechea internă.Camera timpanului. 3. după inani ie îndelungată. vârsta înaintată etc.Testul folosit în practica oftalmologică îl reprezintă cunoscutul “optotip” – propus de Snellen (1876) şi trebuie să fie citit de la distan ă de 6 m pentru fiecare ochi separat. este organul echilibrului. . Aparatele folosite la studiul adaptării şi care indeplinesc conditiile de mai sus se numesc in general adaptometre. Scăderea capacită ii de adaptare se găseşte. construite după urmatoarele principii: 1.Psihologie experimentală 2009 – 2010 . adaptarea la întuneric este mult redusă (cazurile de nictalopie sunt rare şi indeosebi ereditare). lumina de afară.Urechea internă. Să asigure izolarea absolută a ambilor ochi sau numai a unuia fa ă de influen a luminii naturale sau artificiale (camere obscure). . chiar dacă are o intensitate moderată. . Urechea mijlocie. SENSIBILITATEA AUDITIVĂ Structura morfofunc ională a urechii Aparatul auditiv. Să ofere posibilitatea prezentării diferi ilor excitan i vizuali (lumini.Aparatul receptor al analizatorului auditiv este melcul. Nictalopie = absen a sau tulburarea func iei bastonaşelor (“orbul găinilor”). care. Acesta este format dintr-un canal osos incurbat in spirală in jurul unei tije osoase de forma conica (modiolus). cel care asigură recep ionarea varieta ii infinite a sunetelor din ambian a în scopul orientării în mediul sonor. în anoxie. obiecte.

amar şi acru sau acid. Tipurile de senza ii gustative Se cunosc patru submodalită i gustative de bază: dulce. SENSIBILITATEA GUSTATIVĂ ŞI OLFACTIVĂ Structura analizatorului gustativ Corpusculii gustativi sunt structuri ovoide. . tumori ale nervului auditiv etc. afec iunilor din nucleii corticali ai analizatorului auditiv. Surditatea nervoasa ( de percep ie) . în mod special. Surditatea de conducere afectează traseul de pătrundere a oscila iilor sonore in urechea internă. . Studiile realizate au arătat că substan ele chimice insolubile în apă nu pot genera senza ii gustative. psihologia experimentală industrială preconizează câteva măsuri. stâlpii amigdalieni anteriori. 3. Tipuri de surditate 1. trebuie să fie dizolva i în salivă sau apă.construc ia unor maşini şi agregate silen ioase încă din faza de proiectare a lor. palat. sărat. cum sunt: . Modalită i de atenuare a zgomotului Pentru atenuarea efectului zgomotelor. Surditatea de conducere nu este niciodata totală intrucât se pastrează conducerea sunetelor prin oasele craniului.atenuarea surselor de zgomot deja existente prin măsuri de protejare antifonică a agregatelor şi a personalului. cum ar fi disfunctionalită i la nivelul comunicării 2) efecte la distan ă cu scăderea capacită ii de muncă datorită oboselii sau instalarea surdită ii profesionale. Efectele zgomotului asupra sensibilita ii auditive Zgomotele industriale pot avea două tipuri de efecte: 1) imediate.datorată unui proces de degenerare a celulelor senzoriale din urechea internă.e cunoscut faptul ca sunetele pot provoca diverse stări emo ionale. Procedee pentru determinarea sensibilită ii gustative 26 . stimulii chimici.De regulă.utilizarea de căşti antifon sau a clasicelor dopuri pentru astuparea urechilor . . . 2. pentru a putea excita corpusculii gustativi. Surditatea centrală este datorata dereglărilor de pe căile supraotice şi. fiind distribui i pe: limbă.natură S-a constatat ca zgomotele sunt atenuate in prezenta unei ambian e cromatice relaxante.meloterapie . faringe şi laringe.Psihologie experimentală 2009 – 2010 amplitudinea oscila iilor.Tonul afectiv .

poate fi inlocuită cu un număr mare de alte săruri. cu substan e chimice pure.cu ajutorul unor pipete gradate . de la care pleaca 5-6 fibrile asemănătoare firelor de păr. 10 trepte). Metode pentru determinarea pragurilor olfactive odorizarea unei camere.5 cm2 în fiecare narină.Încă înainte de 1900. se poate determina pragul olfactiv liminal. 3. În baza cercetărilor sale.0004 Eter etilic Tetraclorura de carbon Cloroform Acetat de etil Etil mercaptan Metil salicilat Acid valerianic Acid butiric Propil mercaptan Mosc artificial Anosmia par ială (pierderea sensibilită ii olfactive): 27 . c) Solu ia de clorură de sodiu ca solvent. d) Variind cantitatea de substan ă odorantă din solu ie.029 0.009 0.69 0.Receptorii olfactivi se prezinta sub formă de bastonaşe.30 0. Stimularea olfactivă .006 0.un pătră el de hârtie de filtru cu latura de aprox. Excitarea cu ajutorul curentului electric a diferitelor puncte de pe limbă şi varierea frecven ei şi intensită ii impulsurilor care pot da senza ii gustative diferite.Psihologie experimentală 2009 – 2010 1.100 0. Aplicarea unor solu ii apoase . . purtător al substan ei odorante. Praguri absolute pentru unele substan e: Substan e Minimum perceptibile în mg la litru de aer 5. 2. diferite construc ii de olfactometre cercetătorul Buccola folosea un burete imbibat cu substan a odorantă plasat pe fundul unei cutii mecanice. b) Concentra ia optimă a apei sărate este de 0.de diferite concentra ii.83 4. Elaborarea de reflexe condi ionate la stimuli gustativi. Mucoasa olfactivă ocupă o suprafa ă de 2.53 3. Metoda parfumerilor .Capetele distale ale bastonaşelor se termină cu un fel de cupă. inclavate într-o masă de epiteliu pigmentar.046 0. 3 cm este marcat cu substan a mirositoare la o concentra ie cunoscută (se dau aprox.73%. “cutia inodoră” (în care subiectul îşi introducea capul). Aronsohn (în 1886) ajunge la următoarele concluzii: a) Temperatura cea mai favorabilă olfac iei este pu in superioară celei a corpului: 38-40°. Mirosul Senza iile olfactive reflectă însuşirile chimice ale substan elor volatile care stimulează receptorii. o serie de cercetatori au observat că senza ia olfactivă nu ia naştere decât in timpul inspira iei aerului. Structura receptorilor olfactivi .

precum şi anumite procese patologice în care diferitele acuită i senzoriale cutanate dispar selectiv (de exemplu.) se află în muşchi. sau corpul în întregime.la perceperea însuşirilor spa iale ale obiectelor. corpusculii incapsula i Pacini etc. în cazul deplasării cu liftul). reflexul de extensie etc. Analizatorul kinestezic participă .împreună cu analizatorii vizual. Nici ortostatismul nu apare ca o senza ie distinctă. în siringomielie . Canalele semicirculare sunt sediul recep iei mişcării corpului în spa iu. omul poate face o analiza fină şi o coordonare bună a mişcărilor. altele de rece.). în sfârşit altele răspund numai la stimulări de presiune. SENSIBILITATEA CUTANATĂ S-a constatat că.În ce priveşte clasificarea durerii ca submodalitate senzorială tactilă. adică la accelerare sau încetinire. 3) senza ii de rece. aparatul vestibular răspunde la orice modificare a ritmului mişcarii.şi pe măsura evolu iei procesului patologic este afectată sensibilitatea termică. atâta vreme cât echilibrul nu este tulburat. Ca atare. precum şi accelerarea pozitivă sau negativă a mişcării pe verticală (de exemplu. pozi ia şi direc ia mişcărilor capului. de durere. SENZA IILE KINESTEZICE (DE MIŞCARE) Receptorii senza iilor kinestezice (termina ii nervoase libere.boala a măduvei spinale .fără bruscări şi trepida ii . care generează reflexe ce orientează corpul in spa iu (sunt. In baza controlului kinestezic un om poate aşeza mâna şi degetele mâinii libere în pozi ia în care i-a fost aşezată cealaltă mână (binein eles. mai sunt încă discu ii. deci. apoi cea tactilă). mişcarea uniformă . 4) senza ii de durere cutanată (superficiale). sensibilitatea cutanată este punctiforma şi astăzi este acceptată existen a a patru submodalită i senzoriale cutanate: 1) senza ii de tact (atingere). presiune (apăsare şi vibratile). În cazul în care analizatorii kinestezici func ionează normal.diferitele grade de pierdere selectivă a mirosurilor sau perceperea accentuată şi continuă a altora pot constitui teste clinice pentru diagnosticarea unor boli grave. Labirintul este constituit din canalele semicirculare şi organele otolitice (sacula şi utricula). subiectul va ine ochii închişi). în pofida faptului ca 28 .Pentru existen a celor patru subcalită i senzoriale cutanate pledează o serie de cercetări cronaximetrice. algezimetrice etc. Nucleul analizatorului kinestezic (proiec ia corticală) se găseşte în circumvolu ia centrală ascendentă. b) labirint (aparatul vestibular). localizarea şi amplitudinea) pe care o efectuează un anumit segment corporal..poate da informa ii asupra recep iei olfactive. tactil (mecano-cutanat) . viteza. întrucât senza iile de durere pot fi provocate în fapt în fiecare punct excitat. Toate mişcarile efectuate sunt controlate de creier pe baza informa iilor furnizate de receptorii kinestezici (proprioreceptori).Psihologie experimentală 2009 – 2010 .asigură reac iile statice locale şi segmentare ortostatismul. Receptorii care captează impulsurile aferente pentru senza iile statice şi de accelera ie se găsesc în: a) muşchi . .dispare mai întâi sensibilitatea algică . . 2) senza ii de cald. Obişnuit. legate de reflexele posturale). tendoane şi articula ii. . Senza iile kinestezice reflectă mişcarea (direc ia. dacă stimulentul depăşeşte un anumit grad de intensitate.nu este sesizată de subiectul aşezat pe scaun şi legat la ochi. SENZA IILE STATICE (SAU DE ECHILIBRU) Reflectă modificările pozi iei corpului în raport cu centrul de greutate. Aceasta. dacă pielea este marcată în milimetri pătra i (cu un gratar special) şi explorată sistematic cu diferite obiecte mici unele puncte excitate generează senza ii de cald. termoesteziometrice.

SENSIBILITATEA INTEROCEPTIVĂ (SENZA IILE INTERNE) Scoar a cerebrala primeşte in permanen ă informatii atat din lumea din afară. ca efect al stimulării sau suprasolicitării aparatului vestibular. chimice. termice etc. Ca atare s-a tras concluzia că ar exista o componentă senzorială a setei şi anume senza ia de sete propriu-zisă şi un mecanism aotoreglator care generează nevoia de ingestie hidrică până la completarea lichidului pierdut prin deshidratare (Lungu. În raport cu localizarea receptorilor pentru durere deosebim durerea: 29 . au aratat ca analizatorii interni răspund la diferite stimulari mecanice. prea plin vezical etc. numai modificările de echilibru şi în viteza de deplasare (trecerea de la repaus la mişcare şi invers.Psihologie experimentală 2009 – 2010 ortostatismul nu este un repaus propriu-uzis. Senza ia de durere viscerală Este senza ia ce provine de la unul dintre organele interne. 2000. Senza iile de sete Reflectă starea de uscăciune a gâtului ce înso eşte deshidratarea. ortostatismul este mai obositor decât mersul.) sunt sesizate ca senza ii statice . 2000. în mişcările globilor oculari . S-a observat că senza ia de sete nu reglează cantitatea de lichid ce trebuie ingerat şi nici frecven a ingerării. Informatiile asupra modificărilor din interiorul organismului sunt receptate şi transmise scoartei cerebrale de numeroşi analizatori interni. 2000. ai caror receptori se găsesc in peretii vaselor de sange şi ai diferitelor organe şi tesuturi interne. 73). o aşteptare sau o poftă pentru ceva deosebit de dezirabil” (Cannon după Lungu. sete. grea ă şi vomă în răul de accelerare). Senza ia de foame propriu-zisă – este “reflectarea în epigastru a unei dureri sau strânsori foarte neplăcute sau a unei impresii de roadere sau de presiune”(idem). deoarece muşchii sunt extinşi pentru a sus ine corpul de la cădere. De asemenea ingestia de apă nu este influen ată nici de extirparea glandelor salivare sau de administrarea unor chemostimulatori salivari. Prin elaborarea de reflexe conditionate la astfel de stimulari ale organelor interne. Componentă care duce la ingerarea hranei. cat şi din interiorul organismului. 73). Aparatul vestibular se află în strânsă legătură cu organele interne şi cu analizatorul vizual. Informa iile sunt culese prin intermediul nervilor glosofaringian şi vag. În senza iile de foame distingem: Apetitul . Legăturile organului vestibular sunt realizate şi controlate de diferite forma iuni din sistemul nervos central. „este o dorin ă. s-a dovedit ca scoarta cerebrala are o participare indubitabila in coordonarea sensibilitatii interne Din randul senzatiilor organice fac parte senzatiile de foame. accelerarea sau reducerea vitezei etc. utilizand in special metoda reflexelor conditionate.dinamice.nistagmus (în timpul rota iei rapide în jurul axei verticale) sau în reac iile organelor interne (de exemplu.are în vedere preferin a pentru mâncare. Aşa se explică modificările ce au loc în tonusul muscular (în special în musculatura de sus inere). Mecanismul fiziologic al setei nu e pe deplin lămurit. Aşadar. Scoar a cerebrală reglează func ia aparatului vestibular pe cale reflex -conditionată. 75). Senza iile de foame O defini ie descriptivă a acestora ar fi: „un complex de procese care duc la ingerarea hranei” (Goetze după Lungu. Diferite cercetari mai vechi. De aceea.

pe lângă al i factori. 7. sciatic. care de regulă se referă la caracterul şi intensitatea durerii aşa cum este descrisă de bolnav (durere înfundată. cumplită etc. CURS. Se ştie că „reac ia la durere" reprezintă o caracteristică de comportament evident. trăsăturile de personalitate ale subiectului (Lungu. Sunt indivizi care exacerbează senza ia de durere la cea mai mică zgârietură şi altii care ramân impasibili în fa a unei plăgi foarte întinse (clinicienii gastroenterologi cunosc cazuri in care bolnavi de ulcer cu o rană minusculă acuză dureri cumplite şi bolnavi cu ulcera ii extinse care au comportament linişit). ciupitoare.este înso ită de senza ii de furnicături. cât şi pe cel practician este aşa numita „reac ie la durere" (oamenii au un comportament foarte diferit şi uneori paradoxal in fata durerii somatice). amor eli. Durerea fantomă . Desigur că între aceste două extreme există grada ii individuale importante. Factorii care o pot determina sunt diferite forme de inflama ie a nervului (nevrite. 2006. Nevralgia . 2000).noxe prin ischiemie – alimentare redusă cu oxigen sau iriga ie sangvină redusă . 2000.noxe inflamatorii Durerea poate fi înso ită de următoarele fenomene: creşterea sensibilită ii în zona cutanată interesată (hiperestezie etc.noxe mecanice . foarte personală. în epătoare.) reflexe vegetative modificate: sudora ie.noxe chimice – acid clorhidric în cazulmulcerului gastric .Psihologie experimentală 2009 – 2010 - superficială somatică profundă viscerală Printre factorii care pot provoca durerea amintim: . 875). reumatism etc. intercostali).). arzătoare. 76-77). Parestezia . 30 . In geneza şi evolutia multor boli somatice şi psihice intră.este o irita ie a nervilor periferici în care predomină senza ia dureroasă (mai frecventă pe nervii trigemen. arzatoare. în epături etc. PROCEDURI EXPERIMENTALE UTILIZATE ÎN STUDIEREA PERCEP IEI DEFINI II Percep ia este ansamblul de mecanisme şi procese prin care organismul ia cunoştin ă de lumea înconjurătoare pe baza informa iilor elaborate prin sim uri (Larousse. Psihologia durerii interne Pentru descrierea senza iilor dureroase se foloseşte o terminologie extrem de diversă. O problemă care interesează atât pe psihologul cercetător.este cunoscută şi sub denumirea de „membrul fantomă” şi constă din dureri şi parestezii (pseudosenza ii) resim ite în zona membrului absent (amputat sau pierdut într-un accident). reflexe somatice: creşte tonusul muscular. modificări vasomotorii etc. sfâşietoare.) (Lungu. Câteva exemple de durere: Pirozisul sau popular “arsura la stomac” – este defapt denumirea unei dureri gastrointestinale descris de pacien i ca o senza ie fierbinte. seacă. Marele Dic ionar al Psihologiei.

întrucât pe retină se proiecteaza imaginea lucrurilor lumii reale. fie ca două profiluri. de exemplu. Este suficient ca privind un obiect să se reactualizeze şi însuşirile sale cutano-kinestezice. când 7 cuburi. Fondul pare să se intindă in mod continuu in spatele figurii şi nu este intrerupt de ea.forma obiectelor materiale este percepută de obicei vizual. între analizatorii vizual. 2. 5. percep ia obiectelor se face prin delimitarea lor de fond. Cuvântul german “gestalt” ne arată că însăşi elaborarea principiilor esen iale ale şcolii gestaltiste s-a bazat pe studierea perceptiei formei. Importante: impulsurile kinestezice provenind de la muşchii ciliari şi ai globului ocular care participă la fenomenele de acomodare şi convergen ă. 4. tactil şi kinestezic s-au elaborat legături temporare. Fig. ca.Rol important: Şcoala gestaltistă. dintre care cele mai importante sunt: 1. Aceasta este o legitate de bază a percep iei diferen ierii obiectelor de fondul pe care sunt plasate. Din cele arătate rezultă că aprecierea marimii obiectelor se dezvolta la copii în procesul experien ei individuale de manipulare obiectuală cutano-oculo-kinestezice. Boring „My wife and my mother-in-law" (so ia şi soacra). 3. Fig. Figura este percepută cu caracteristicile obiectului atunci când fondul pare fără formă (ca un material inform). 523). E. denumită de E. se poate vedea fie ca un vas. În experien a individuală. Figurile duble Dinamica perceptiei fond-figură (oscila iile perceptiei) poate fi cercetată cu mai multă uşurin ă prin examinarea aşa-numitelor figuri duble sau reversibile. tablourile de pe pere i sau cuvintele de pe pagină. 2.G. dar şi cutanat (prin pipăire). Dacă figura are o anumită semnifica ie ea este desprinsă cu mai multă uşurin ă de pe fond. Al i factori esen iali determinan i ai perceperii mărimii: unghiul vizual sau dimensiunea retiniană. Percep ia formei . . Figura posedă unele caracteristici obiectuale in timp ce fondul pare să fie inform. Percep ia mărimii În reflectarea mărimii obiectelor. Fig. o importan ă deosebită revine ochilor. 3. în forma imaginilor primare sau a perceptelor” (1978. se percep când 6. Figura tinde să apară mai in fa ă şi fondul mai in spate (figura se proiectează pe fond ca pe un ecran). experien a anterioară a subiectului în procesul manipulării cutano-kinestezice a obiectelor. tablourile şi cuvintele sunt percepute ca figuri. Desprinderea figurii de fond In experien a noastra. in vreme ce peretele şi pagina sunt percepute ca fond. 31 .Psihologie experimentală 2009 – 2010 În Dic ionarul de psihologie al lui Popescu-Neveanu percep ia este considerată „un proces psihic complex-senzorial şi cu un con inut obiectual realizând reflectarea directă şi unitară a ansamblului însuşirilor şi structurii obiectelor şi fenomenelor. Rubin (1921) a stabilit câteva legită i ale desprinderii obiectului de fond. 1. In aceste exemple.

Psihologie experimentală 2009 – 2010 Fig. în acest caz. iar relieful. este reprezentat prin reactualizarea legaturilor dintre componentele oculo-cutano-kinestezice.Cea mai utilizată procedură pentru mascarea figurilor este aceea de a „re ine" (de a nu desena) anumite elemente.Metoda deformării prin colorarea unor părti ale obiectului vizat intr-o formula cromatică identică sau apropiată de cea a fondului. Camuflajul In unele imprejurări este necesară mascarea obiectelor. 1. Păr ile umbrite indică adâncituri. iar cele luminoase. in camuflaj. care sunt repere definitorii ale obiectului respectiv. umbrele şi lumina sunt reflectate de o suprafa ă plană. observatorul este nevoit să suplinească elementele absente. . Fig. In acest caz. Atunci când se percepe un desen. Alte repere suplimentare indirecte: interpozi ia 32 . Percep ia de adâncime Stereoperceptia se formeaza in cursul ontogenezei prin stabilirea de legaturi conditionate intre diferitii analizatori.O altă metodă folosită in camuflaj este aceea a deformării contururilor. când 7 cuburi. . proeminen e. fie ca două profiluri. se poate vedea fie ca un vas. Fig. dar mai ales intre componentele retiniene si kinestezice ale analizatorului vizual şi cele tactil-kinestezice (palparea reliefului). 3. ceea ce este o operatie destul de dificilă. . „My wife and my mother-in-law" (so ia şi soacra). ca de exemplu. se percep când 6. 2.

şi economicexisten iale. secunde). La perceperea succesiunii participa o serie de factori. care sunt constituite din localizarea obiectelor in mediul inconjurator şi raporturile de perspectivă dintre ele (inainte sau inapoi. oboseala. digestie. conceptul de timp biologic (ibidem).Psihologie experimentală 2009 – 2010 - perspectiva aeriană perspective liniară Orientarea in spa iu Prin orientarea in spatiu intelegem capacitatea omului. ora de culcare etc. veghe şi somn). minute. c) factori psihologici: Wundt. iar cele lungi sunt subestimate. luat în parte (Lungu. de a-şi putea determina propria pozitie fa ă de acestea. aşadar. b) factori biologici ca: distanta dintre receptor şi cortex. adâncime etc. care se exprima prin senzatii specifice: senzatia de foame semnaleaza ora mesei.Orientarea temporală In esen ă. Functiile organismului au o anumita ritmicitate.). b) sistemul ritmurilor biologice dat de algoritmii de func ionare a proceselor interne (puls. definit prin aprecierea subiectivă a timpului universal. James.Timp biologic şi timp psihologic Timpul biologic curge mai repede sau mai lent în func ie de particularită ile speciei (om. respira ie. astfel: a) factori fizici (ce in de evenimentul de perceput). animale) şi chiar ale individului. Aceasta determinare este foarte necesara. omul dispune de trei sisteme de referin ă care asigură reglajul psiho-comportamental in raport de variatiile schimbarilor şi devenirilor: a) sistemul de repere fizice şi cosmice generate de mişcările de rota ie a pământului. Percep ia timpului A. Perceperea succesiunii Se realizează atunci cand apar o alternan ă şi o succesiune de faze şi stări in dinamica fenomenelor externe şi interne. Alături de timpul biologic. omul se foloseşte de anumite sisteme de referin ă.). aceasta se bazează pe recep ia senzorială specifică a schimbarilor survenite şi stimularea centrilor corticali unde se decodifica informatiile şi se formeaza perceptul. factor important in special in stimularile tactile. dreapta sau stanga. ca ordinea evenimentelor. avem şi un timp psihologic. imprejurari). B. c) sistemul de repere socio-culturale exprimate prin orarele impuse de activită ile socio profesionale. E. evaluat cu ajutorul unită ilor timpului cosmic (mişcările Pământului în jurul propriei axe şi al Soarelui) şi fizic (ore. care dau alternanta anotimpurilor şi zi-noapte. metabolism. Metode de cercetare a percep iei timpului 33 . duratele scurte de timp sunt supraestimate. Pentru orientarea in spatiu. In general. Titchener observaseră că subiectul atent percepe mai rapid stimulii. unul fa ă de altul şi fa ă de subiect etc. in baza insuşirilor spa iale ale obiectelor şi fenomenelor (dimensiune. deoarece in raport cu pozitia obiectelor in spatiu omul işi poate orienta mersul şi mişcările fa ă de ele. Ca mecanisme psihofiziologice. Perceperea şi aprecierea duratelor Se referă la evaluările pe care le facem asupra duratelor temporale ale diferitelor evenimente (situatii. ca şi a pauzelor dintre acestea. forma. Variabilitatea vitezei de desfăşurare a proceselor vitale justifica. sau pozi ia acestora in raport cu sine. D. C. 1968).

dar au fost cita i subiec i care evaluau corect sau chiar făceau subestimări. similar cu primul in ansamblu. Variabilele care pot influen a răspunsurile subiectului sunt variate şi multiple: lungimea şi natura activită ii. 34 . Se notează abaterile de subestimare sau supraestimare şi se face media lor. tiroxina şi cafeina: subiec i antrena i să estimeze corect timpul. mâna care va ridica greutatea mai mare va avea şi un impuls motor mai mare şi o va ridica mai uşor. Subiectul. foarte lent. Dupa 15 repetări se consideră montajul realizat şi se trece la experimentul critic: se exercită asupra mâinii subiectului două presiuni egale. oboseala. În final. timpul părea să se scurgă foarte repede. In fapt. Dacă un subiect a ridicat cu ambele mâini perechi de greută i diferite. supraestimau perioadele mai lungi sub efectul chininei şi subestimau uşor la tiroxină. b) Evaluarea verbală Subiectul este autorizat să evalueze timpul scurs la una din cele două variante experimentale (timp plin sau timp gol). dar deosebit in unele amănunte. după caz. iar unii pierdeau no iunea timpului. de ordinul secundelor (etalon). Influen a farmacodinamică a unor droguri asupra percep iei timpului Haşişul şi mescalina dilată aprecierea timpului. de doua ori succesiv . Unii autori au gasit supraestimări la cafeină. d) Evaluarea prin producere Se cere subiectului să semnaleze sfârşitul unei durate de timp. proiectand-o în sus". Chinina. Iluziile perceptive Sunt datorate atât unor limite func ionale ale aparatelor senzoriale. cu ochii închişi. se cere subiectului să evalueze durata în timp a sarcinilor efectuate: timp plin sau timp vid. fixate în prealabil de experimentator. in care coordonarea senzoriomotorie joacă un rol însemnat. percep ia mişcării vizează capacitatea de percepere a spa iului străbătut de un obiect (mobil) în unitatea de timp. la al ii. fie calitativ (secunde. sarcini cu timp plin (subiectului i se cere sa execute o activitate anume) şi sarcini cu timp vid (subiectul este în repaus şi nu desfaşoară vreo activitate. c) Evaluarea prin reproducere Experimentatorul fixează o durată de timp oarecare. c) In domeniul haptic (de apucare) şi de volum. foarte lungă etc. făcându-l să pară foarte lung. Fenomenul se inversa când li se cerea să estimeze perioade scurte.Psihologie experimentală 2009 – 2010 a) Timp vid si timp plin Duratele de timp date subiec ilor spre evaluare pot fi. fie cantitativ. cât mai ales ciocnirii dintre un sistem de legături condi ionate bine fixat şi un altul nou. cunoaşterea rezulattelor evaluării etc. daca poate. motiva ia. prin aprecierea sarcinii ca atare: scurtă. prin metoda produc iei. şi cere subiectului să o reproducă. foarte scurtă. Tipuri de iluzii perceptive a) Iluzia de greutate (Charpentier) Explica ia dată de aceşti cercetători se baza pe un „impuls motor" mai mare.. ele sunt reluate astăzi din perspectiva detec iei şi ghidării prin radar a unui mobil in mişcare. b) In domeniul baresteziei (presiunii) Se apasă mâna subiectului cu pârghia baresteziometrului. Protoxidul de azot (N20) in 30% amestec cu oxigen a dat reactii contradictorii: la unii subiecti. Percep ia mişcării Studiile asupra percep iei mişcării sunt extrem de numeroase şi se intind pe aproape un secol. i se cere ca. minute).prima dată la o presiune mai mare şi a doua oară la o presiune mai mica. Ini iate de psihologii structuralişti (Wertheimer). să nu se gândească la ceva special).

1999. La producerea iluziei. . la experimentul critic: i se dau 2 bile egale. 35 . Iluzia de perspectivă . CURS 8.Watt. El trebuie să aprecieze care este mai mare. d) In percep ia auditiva pot fi. După 15 repetari ale probei de montare.mărime. subiectul apreciază ca sunetul care apare în locul celui intens este mai slab şi invers. 82). Schema S-R . primeşte două sunete de intensită i diferite (succesiv). generate iluzii. fără a-l aviza pe subiect. Dacă se deseneaza stâlpii sau copacii. H. se prezintă 2 sunete de intensită i egale. 1996. Subiectul. la fel de mari şi nu din ce in ce mai mici pe măsură ce se depertează şoseaua sau calea ferata. Ochiul nostru s-a obişnuit să asocieze perspectiva cu distan a şi de aici această iluzie. cauzată de încălcarea legilor perspectivei liniare. ce străjuiesc o şosea sau o cale ferată. Iluzii optico-geometrice Fig. No iunile Defini ie No iunea (de la latinescul “nota” care însemna calitate) este produsul de bază al gândirii care reuneşte pe plan mintal însuşirile caracteristice ale unei clase de obiecte sau fenomene (Cocoradă şi Niculescu.Marbe. Gândirea este procesul psihic cognitiv superior care construieşte prin opera iile sale coordonate în ac iuni mintale. se trece. 1. K..sus ine ideea că psihologia nu poate fi fondată decât pe studiul comportamentului şi pe opozi ia sa la orice formă de introspec ie.87). Şcoli psihologice şi modele experimentale .mărime Iluzia de perspectivă .Curentul behaviorist . cu spatele la aparat. judecă i sau ra ionamente (Cocoradă şi Niculescu.Orth.Buhler etc). J. informa ii despre însuşirile generale ale claselor de obiecte şi fenomene sau despre rela iile dintre ele.Şcoala de la Wurzburg (K. de asemenea.“introspec ii experimentale” . Proceduri experimentale utilizate în studierea gândirii Defini ii Gândirea este o succesiune de opera ii care duc la dezvăluirea unor aspecte importante ale realită ii şi la rezolvarea anumitor probleme (Cosmovici. sub formă de no iuni. 1999. A. PROCEDURI EXPERIMENTALE UTILIZATE ÎN STUDIEREA GÂNDIRII ŞI LIMBAJULUI 1.178).Mayer. După 15 repetări.Gestaltiştii – care pun accent pe aspectele de configura ie şi totalitate în via a psihologică.Psihologie experimentală 2009 – 2010 primeşte simultan in fiecare mână câte o bilă de lemn (sau mingi): una mai mare şi alta mai mică. apare această iluzie.J.

acum. Pagube inundat după multe oamenilor mari râul făcând a ploi.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Cercetări experimentale privind formarea no iunilor Metode privind însuşirea notiunilor a) Metoda defin iei În urma utilizării acestei metode s-a realizat o clasificare a defini iei prin folosirea acesteia in studierea formării notiunilor la copil. d) Propozi ii mozaic Se bazează pe acelaşi principiu ca şi aranjarea no iunilor în succesiune cauzală. Modele experimentale pentru cercetarea proceselor şi opera iilor gândirii Lungu prezintă câteva probe ce pot fi utilizate pentru cercetarea opera iilor de analiză şi sinteză (2000.bucurie. dacă sunt aranjate in succesiunea lor logica. Din jocuri copiii duc oraş şi petrec se vara in veselie şi cu pădure. Arestare .fotbal . cu deosebirea că. 3. astfel avem: defini ii prin men ionarea scopului defini ii prin oferire de exemple defini ii prin genul proxim şi diferen a specifică.pedeapsa . Din moara multe spre munte ro i curge şi de vale mână râul. b) Se cere subiec ilor ca din cuvinte izolate să alcătuiasca o povestire.judecata .220-222).urmărire. b) Metoda simbolizării. 3. (vezi experimentele lui C. . 5) călătorie .câine credincios . 223224): a) Se prezină subiectului o serie de imagini care. L. Exemple de propozi ii mozaic: 1. 4. Hull din 1920 după Lungu. cuvintele sunt incluse intr-o propozi ie.furt . Pompieri – chibrit – foc stins . compun o povestire.fractură. 2) copil curios-uşă-nas însângerat.casă în flăcări . 2. La judecată sunt în nenorocirile vinova i tren de cei dati. 2000. 2.bandajare .vindecare .albină-călăre trântit. 3) ho -câine-închisoare. 36 . 1) cal . iar no iunile elaborate la aceste simboluri aveau un caracter artificial (nu existau în circula ia lexicală uzuală).pentru a cerceta procesul formării no iunilor în stare ”pură” s-au construit cuvinte fără în eles ca simboluri verbale. 4) ploaie -frig-picior rupt.apă. Medic . c) Ordonarea no iunilor în succesiune logică Şirul de cuvinte trebuie ordonat de subiect în succesiunea cauzală a evenimentelor: 1.

tot-parte. pânză . ploaie .. arătând in scris asemănările şi deosebirile. Subiec ii la care predomină în procesul compara iei mai multe asemănări decât deosebiri sau subliniază în mod special trăsăturile esen iale ale obiectelor comparate.zăpadă. li se lasă timp subiec ilor pentru a scrie asemănările şi deosebirile esen iale. Proba pare a fi destul de diagnostică.Binet şi Alice Descoendres). plecând de la acest raport.. fie .copac.. După ce se dictează o pereche de no iuni. să găsească a patra no iune. este prezentă la toti oamenii.? 2.? 5. întrucât. pasăre . apă .? 3. considerăm că ar fi de tip sintetic. b) Abstractizarea = eliminarea aspectelor neesen iale dintr-un grup de obiecte şi retinerea celor esen iale. stofă . Se povestesc anumite istorioare cu talc şi apoi se cere copiilor să extragă o anumită învă ătură de acolo (concluzie).Stem. J.? Generalizarea şi abstractizarea a) Generalizarea = unificarea mintală a obiectelor şi fenomenelor ce au însuşiri comune.păr . haină . gâscă .fotografie.Piaget. drum . oglindă ..piele.soare . mijloc-scop. Caracteristicile proceselor de gândire Deşi gândirea. iarna . vară . supraordonare-subordonare etc.. consecventa şi rapiditatea) comportă nişte particularităti individuale destul de pronun ate. Vom prezenta o serie de probe ce pot fi date in legătură cu testarea acestor particularită i: 1.şoarece. idem la pătrate. In instructaj experimentatorul cere copiilor să strângă figurile care se potrivesc la un loc. Descrierea probei. carte . ziuă . dificultate cu atât mai mare. In studierea proceselor de generalizare şi abstractizare s-a folosit mult metoda clasifica iei (W. noapte 6..? 4.luntre . iepure . pentru a ajunge la concluzie.stea.. pătrate şi cercuri roşii şi albastre de 2 mărimi diferite: cercuri mari roşii şi albastre şi cercuri mici roşii şi albastre. nucă . ca proces psihic superior. O altă probă folosită cu elevii pentru găsirea esen ialului este schimbarea textului unei scrisori in telegramă. copii).hârtie. calită ile ei (profunzimea. Probe de analogie: se dau subiectului trei no iuni. făina .coaje .. iarbă . Pentru rapiditatea gândirii Se prezinta subiectului şiruri de numere cu sarcina să în eleagă mecanismul matematic opera ional de succesiune a 37 . Se prezintă copiilor o poveste bogată în fabula ie şi li se cere să reducă această poveste la elementele ei esen iale. să se afle în acelaşi raport ca şi primele două. Subiectul trebuie. subiec ii sunt nevoi i să elimine o serie de detalii neesen iale. cu cat povestirea este mai stufoasa.croitor .? 7. Exemple: 1..dacă este cumva o scrisoare . Raporturile dintre no iuni pot fi dintre cele mai variate: cauză-efect. O. Se prezintă subiectilor (de regulă. Analogia Cum se ştie.. râu .. oraş .ploaie. Altă probă folosită în cercetarea generalizării şi abstractizării o constituie interpretarea de fabule. Conform cercetătorilor care au utilizat acest tip de probe (A.. subiec ii în ale căror lucrări predomină amănuntele şi care nu pot să desprindă esen ialul sunt considera i de tip analitic.sub forma unei telegrame.aer. împreună cu a treia.Decroly). analogia este o formă a compara iei care are în vedere redarea raporturilor dintre lucruri. Exemple: lumânare . independenta şi supletea. care..case . pisică . Primele două se află intr-un anumit raport.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Probe de comparare a diferitelor no iuni Se prezintă subiec ilor perechi de cuvinte pe care aceştia au sarcina de a le compara din amintire..profesor. pisica .barcă etc. fie sub forma unui rezumat concis. pădure .

7. cineva l-a dus la spital. 38 . Răspunsurile se dau in urma unei întrebări sugestive din partea experimentatorului. Subiectul trebuie să facă. 24 . iar in jur copaci inverzi i şi incărca i de fructe etc. 3. s-a lovit şi a murit imediat. timp de trei minute. Apoi se cere subiectului să tragă o linie care s-o intersecteze pe aceasta. b) Se cere subiectului să deseneze o linie orizontala de la stanga la dreapta (de aprox. 6. Exemple: a) 2. 13. 26. Subiectii au sarcina de a găsi fraza (de a o alege din cele 8) care se potriveşte fiecăruia din cele 5 proverbe. 10 --Se mai poate testa rapiditatea şi prin urmărirea vitezei de rezolvare a unor probleme. 8. Ca sa iasa afară. 8. 7. Probe de sugestibilitate (in legatura tot cu independen a gandirii) a) Se cere subiectului să deseneze un cerc cu ajutorul unei monede şi apoi să deseneze un punct in interior. 30. Cineva spunea că nu va intra in apă până nu va şti să inoate. 28. 6. 6. 8. 8. Cum însă nici unul nu voia să fie in coada şirului.P. 10. 8. 11. Exemplu: a) Un ou şi jumătate costă un leu şi jumătate. un numar de opt fraze dintre care cinci corespund proverbelor.Psihologie experimentală 2009 – 2010 numerelor din şir şi să-l continue pe această bază cu încă cel pu in 2 numere.d) 7. Când au pornit spre casă. Pentru profunzimea gândirii (pătrunderea in esen a fenomenelor) Se prezintă subiectului cinci proverbe şi. Pentru testarea gandirii creative Torrance E. 10 . După câte zile ajunge el la gura fântanii? 2. ca în figura de mai jos. urcă in fiecare zi cate 5 m. Pentru copii mai mari: propozi ii absurde Exemple: Un motociclist a căzut. 7. Alte probe. Cât vor costa 10 ouă? b) Un biet melc a căzut intr-o fântană adancă de 20 m.c) 5. au hotărât să nu fie nici unul ultimul din şir. un desen cât mai complet pe baza ideilor sugerate de o figură incompletă. copii la săniuş. (1994) a elaborat o serie de teste pentru evaluarea gandirii creative.b) 32. dar sunt pu ine speran e ca va mai scapa cu via ă. Pentru testarea aspectului critic al gândirii (caracteristica a independen ei gândirii) Pentru copii mai mici: imagini (tablouri absurde) Exemplu: un cocoş care înoată pe un lac. Am trei fra i: Ion. Se cere subiectilor să raspundă ce văd in anumite imagini prezentate. 8 . 5. 3-4 cm). 9. 6. 4. Vasile şi eu Mai multi copii s-au jucat până seara pe camp. separat. 14 e) 5. s-au gandit să meargă în şir unul după altul. dar noaptea va aluneca câte 4 m înapoi. 4.

In patru din cei cinci saci. ritmul de în elegere (perspicacitatea). flexibilitate (numărul de categorii de răspunsuri). 2000). Dificultă i in rezolvarea de probleme: fixitatea func ionlală şi a metodei S-a demonstrat experimental că neputin a subiectului de a transfera func ionalitatea cunoscută a obiectului asupra unor utilită i ale lui şi in alte situa ii similare sau uşor diferite constituie o piedică serioasă in rezolvarea problemelor. Fixitatea functionala sporeşte dacă subiectul lucrează intr-o singură directie cu obiectul. A. Dacă obiectul este plurifunc ional utilizat. abstract-concret). De câte extrageri a unei singure bile este nevoie (fără a privi in interiorul cutiei) pentru a putea determina culoarea bilelor din fiecare cutie? b) Să presupunem că 5 saci au fost umplu i. cineva le-a schimbat etichetele astfel. care este sacul ce con ine bile de 9 grame? 39 . Figură incompletă ce trebuie întregită cu cât mai multe detalii figurale (sarcină neverbală) (după Lungu. Estimările s-au facut după următorii indici ai creativită ii: fluen a (numărul de răspunsuri). (negru-alb). specifică pentru un tip de problemă. fiecare bilă de rulment cântăreşte 10 grame. 1.A. intarindu-i astfel restrictiv functionalitatea. originalitate (elemente neobişnuite.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Fig. printr-o singura cântărire.N. Cum se poate determina. a doua are doue bile albe şi cealaltă are o bilă albă şi una neagră. tipul de gândire etc. (alb-alb) şi N. . Modele de probleme pentru cercetarea experimentala a perspicacită ii şi ra ionamentului logico-matematic a) Cutiile cu etichete schimbate: Se dau trei cutii care con in câte două bile: una are două bile negre. Într-un singur sac greutatea fiecărei bile este de 9 grame. Ca efect al inertiei gandirii. Rezolvarea de probleme După demersurile subiectului pentru găsirea solutiei de rezolvare se pot urmări o serie de parametri de definire a gandirii. la unii subiecti poate să apară şi o fixitate func ională a metodei: utilizarea repetată a unei metode de rezolvare. atunci subiectul îi va putea extinde mai uşor func ionalitatea şi la alte situa ii. în mod inegal. Din greşeală. încât pe ele scrie fals N. direc ia mişcării proceselor de gândire (concret-abstract.Eficien a rezolvării problemelor in şcoală creşte proportional cu în elegerea enuntului lor de către elevi.A. poate conduce la utilizarea ei neadecvată la alte probleme (situa ie intâlnită la unii elevi in rezolvarea problemelor de aritmetica). fa ă de cazul când doar il observa. cum ar fi: capacitatea de în elegere. cu bile de rulmen i. elaborare (numărul de idei comunicate de detalii). cu frecven ă uzuală scazută). (negru-negru).

liber sau impus. popula ia.eventual un cuvânt compus sau o locu iune. Conceptele de limbă. sub imboldul necesită ilor practice de codaj electronic şi de programare a calculatoarelor. îndată după auzirea cuvântului . studiind limba. prezentarea probei.Psihologie experimentală 2009 – 2010 2. 2000). 1879). Asocia ia este „simplă" în sensul că subiectul nu trebuie să dea decât un cuvânt . experimentatorul fiind în acelaşi timp subiect şi notându-şi propriile asociatii de cuvinte alese de el însuşi (Galton.stimul (inductor). Pentru a-şi îndeplini această particularitate esen ială. Condi iile de desfăşurare a experimentului asociativ – verbal (după Lungu. limbaj. timpul de răspuns. Tehnica asocia iilor libere simple. la finele secolului XIX. Cea mai veche variantă a asocia iilor de cuvinte prezintă numai interes istoric: ea este de tip introspec ionist. între limbă şi conduitele verbale există o strânsă rela ie. vorbirea. manevrarea cronometrului etc. Psihologia limbajului trebuie să studieze ansamblul proceselor de comunicare determinate social care face posibilă însuşirea experientei umane. muncitori etc. face abstrac ie de conduitele verbale individuale. 2000. Prezentarea stimulului poate fi vizuală sau auditivă. care constituie. c) Este bine ca subiectul să fie aşezat cu spatele spre experimentator pentru a nu fi distras de manevrele acestuia (notarea răspunsurilor. T. 100). 244) a) Încăperea în care se face experimentul să fie ferită de zgomote sau alte elemente de distragere. cuvântul ce-i vine în minte. individuală sau colectivă. Clasificarea tehnicilor de utilizare a experimentului asociativ-verbal a) Tehnici clasice 1. 1968 după Lungu. fapt ce i-a făcut pe multi autori să vorbească despre termenii unui nou domeniu de cercetare psiholingvistică (Osgood şi Sebeok. 414). de Saussure (1916). Considera ii teoretice şi metodologice Primii care s-au ocupat de procesul de comunicare au fost gramaticienii urma i. vorbire constituie fiecare în parte o fa etă a aceluiaşi proces unitar şi complex. PROCEDURI EXPERIMENTALE UTILIZATE ÎN STUDIEREA LIMBAJULUI Defini ii ale limbajului: Limbajul este un sistem şi o activitate de comunicare cu ajutorul limbii (Popescu-Neveanu. care are drept caracteristică esen ială comunicarea umană. 1954. Libertatea de alegere a subiectului nu este limitată. studiată omogenă (studen i. Subiectul trebuie să spună cel mai repede posibil. Niculescu. de lingvişti. limbajul trebuie să aibă o structură minimală comună diferi ilor membri ai societă ii. după F. 40 . Bineîn eles. Vorbirea este o conduită socială şi în interiorul acesteia limbajul constituie un sistem de comunica ie.). Dar lingvistica. b) Subiectul să fie relaxat şi să ştie ce are de făcut: e bine ca instructajul dat să fie simplu şi clar şi să se facă un exerci iu prealabil cu anumite cuvinte care nu sunt incluse pe lista de experimentare. De aceste conduite verbale se ocupă psihologia. Experimentul asociativ . psihologi şi recent. 1999. 1978. Această structură este asigurată de limbă iar de studierea ei se ocupă lingvistica.verbal. răspunsul poate fi scris sau verbal. Slama Cazacu. de matematicieni şi informaticieni.răspuns (indus) .) sau luată după unele criterii. Este o activitate de comunicare umană realizată printr-un sistem de semne şi reguli determinate istoric şi utilizat de o comunitate (Cocoradă.

c) echolalice (repetâ cuvântul stimul). Această tehnică poate da naştere la interferen e. secundar. similară cu precedenta. Într-un timp dat.. b) Tehnici derivate 1. Acestea sunt formulate clar şi au un sens logic. banal (obişnuit).B.verbal determină şi gradul de coeren ă şi fluiditate verbală.stimul. subiectul răspunde. 2000). e) interogative (întreabă: Ce? Cum?). Se dau aproximativ 3 minute. profesional şi general . mijlocul şi sfârşitul propozi iei. III. Subiectul nu răspunde “spontan".inductoare. Procedeul este foarte eficient pentru determinarea legăturilor intraverbale (în special.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Se notează categoria din care face parte cuvântul răspuns (primar. Asocia ie prin semnifica ie (terminarea sau încheierea propozitiilor). ci şi de cuvântul de dinaintea lui. Asocia ii repetate. Asocia ii în lan .. Fiecare cuvânt al seriei poate fi influen at nu numai de stimulul ini ial la care subiectul trebuie să răspundă. Tehnica de asocia ie restrânsă simplă (zisă şi de asocia ie controlată). A fost folosit şi în activitatea judiciară pentru depistarea infractorilor (în lista de cuvinte ce se 41 .. Asocia ie restrânsă continuă. precum şi principiul de structurare (după legătura semantică dintre inductor şi indus). 3. flexibilitatea legăturilor intraverbale). 3. cerând subiectului să repete răspunsurile date mai înainte la fiecare din aceste cuvinte . nume de oraşe sau lucruri din casă) prin cel mai mare număr de cuvinte ce intră în genul respectiv). Scrierea automată (similară întrucâtva cu tehnica asocia iile libere continue). se face o pauză după care se prezintă din nou aceeaşi listă. la cuvântul gară. Se dau 2 sau 3 cuvinte cu ajutorul cărora subiectul trebuie să construiască o frază compusă din 25 -50 de cuvinte (exemplu: pădure . fată.Experimental asociativ . 6. f) refuză răspunsul. Clasificarea răspunsurilor subiec ilor după următoarele criterii: I. ci trebuie să aleagă dintr-o listă de răspunsuri pe cel care i se pare că evocă mai bine cuvântul . 5. 4. Asocia ii verbale inferioare: a) primitive sau elementar exclamative (oh. .verbal a fost utilizat şi ca indicator al tipului de activitate nervoasă superioară (L. Se alcătuiesc două propozi ii care au un cuvânt comun omis. Citindu-le o singură dată. Se prezintă subiectului un singur cuvânt-stimul şi acesta răspunde cu mai multe cuvinte posibile pe care acesta i le evocă.. b) imitative (subiectul dă un răspuns asemănător după structura sonoră a cuvântului .zână . subiectul trebuie să găsească cuvântul care a fost omis. nu după sens). „cale ferată" etc. exemplu: „a fost odată. Asocia ie for ată. băiat etc. II. experimentatorul poate da un model de început care indică domeniul.via ă ). 2. plurisilabice etc.transport". După ce s-a prezentat o dată lista de cuvinte. Subiectul trebuie să asocieze fiecare răspuns cu cuvântul dinainte şi nu cu cuvântul . După criteriul lungimii cuvântului: monosilabice. d) exterioare (fâră nici o legătură cu cuvântul dat). original etc. Procedeul fluidită ii dirijate. Sunt cercetate aici în mod deosebit interferentele rezultate din asociatiile continue. Tehnica asocia iilor libere continui. Pentru uşurare. 2. numai că subiectul trebuie să răspundă la un stimul generic (de exemplu. . Se face media laten elor pe categorii (domenii) şi se stabilesc gradul de consolidare al legăturilor verbale.periferice.).Experimentul asociativ . De exemplu.stimul. tertiar). hm). subiectul trebuie să scrie cât mai multe cuvinte (în 2 minute). zână. Se cere subiectului să dea un antonim sau sinonim (libertatea de alegere e restrânsă).stimul. Clasificarea se mai poate face şi după domeniul de familiaritate al cuvântului :cotidian. Cuvintele omise trebuie să fie la începutul. IV. Gakkel după Lungu. Asocia ii verbale superioare. ah. (o poveste. 4.

se structurează în stereotipuri dinamice. fragilitatea conservării informatiei în aşa numita „memorie imediată" s-ar datora modificărilor activită ii electrice a structurilor nervoase (fragilitatea acestor trasee). Bazele neurofiziologice şi biochimice ale memoriei Din punct de vedere fiziologic. stimulul declanşat trebuie să fie prezent pentru a reactualiza “urma". legăturile nervoase temporare se structurează şi se fixează mai solid.435)”. CURS 9. memoria se bazează pe fenomenele de remanen ă ce au loc la nivelul celulelor nervoase corticale. . Cu alte cuvinte. 2000). Metode de investigare a memoriei a) Metoda întinderii sau de determinare a capacită ii de reproducere imediată (sau memoria imediată). bancnote etc.) (Lungu. PROCEDURI EXPERIMENTALE UTILIZATE ÎN STUDIEREA MEMORIEI ŞI A ÎNVĂ ĂRII Defini ia memoriei Dic ionarul de psihologie al lui Popescu-Neveanu defineşte memoria astfel: „proces psihic de stocare şi destocare a informa iei. citind lucrarea lui Fechner (Elemente der Psychophisik). care. De regulă. datorită unor întăriri mai intense şi repetate. Principalii factori în sinteza proteinelor sunt acizii ribonucleici (ARN) şi dezoxiribonucleici (ADN). memoria e definită ca un proces de întipărire (fixare). sertar. păstrare şi actualizare se bazează pe capacitatea creierului de a elabora legături nervoase temporare între diferite focare de excita ie din cortex. 2000). afective şi voluntare a omului. cum se ştie. In recunoaştere. memoria include în sine trei faze cu o foarte strânsă legătură între ele. care.Psihologie experimentală 2009 – 2010 prezintă infractorilor prezumtivi se introduc şi câteva cuvinte „critice". masă. Procesele de întipărire. de acumulare şi utilizare a experien ei cognitive (1978. În reproducere.faza de re inere sau de păstrare şi faza de actualizare cu două nivele (recunoaşterea şi reproducerea). 42 . păstrare (re inere). Din punctul de vedere al unor autori. sunt şi purtătorii informa iei genetice. memoria de scurtă durată se bazează pe plasticitatea popula iilor neuronale (Lungu. are ideea de a utiliza metode cantitative în studiul proceselor psihice superioare şi în special al memoriei. recunoaştere şi reproducere a experien ei cognitive. de a le sistematiza şi consolida şi de a le analiza. ceea ce duce la o actualizare mai facilă (nu este necesară prezen a excitantului declanşator). In ce priveşte memoria de lungă durată biochimiştii încearcă să demonstreze că aceasta s-ar datora proceselor de sinteză a proteinelor şi enzimelor de la nivelul celulei nervoase.faza de achizi ie şi de memorare. ce se formează între un număr indefinit şi foarte variat de focare de excita ie simultane şi succesive. Aşadar. Aceste legături nervoase temporare. Cercetarea experimentală a memoriei Un mare pas înainte făcut de psihologia experimentală în studiul proceselor psihice complexe îl constituie studiul experimental al memoriei ini iat de Hermann Ebbinghaus. şi anume: . de exemplu. Cu cât “bătătorirea" prin repetare a acestor urme este mai intensă cu atât durabilitatea (trăinicia) engramelor este mai mare. care fixează engramele (urmele) excitan ilor ce au ac ionat asupra organismului. ceea ce se explică printr-o „bătătorire" mai slabă a acesteia.

Criteriul “stăpânirii materialului" se ia după prima reproducere absolut corectă. Elementele prezentate pentru reproducere imediată pot fi: cifre. c) Metoda timpului de achizi ie (denumită şi metoda memorizării complete). 43 . după un anumit interval de timp. între două prezentări. obiecte (imagini) etc.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Este vorba de determinarea cantită ii de material care poate fi reprodus după o singură prezentare. 1971. Se cere subiectilor să memoreze din nou materialul respectiv până ajung să-l stăpânească bine. b) Metoda elementelor re inute Caracteristica acestei metode este aceea că volumul de elemente date spre memorare depăşeşte capacitatea memoriei imediate. datorită uitării. subiec ii nu mai sunt în stare să reproducă în întregime lista prezentată ini ial. Constă în măsurarea timpului sau numărului de încercări până ce subiectul izbuteşte să stăpânească bine materialul. 2. d) Metoda ajutorului (anticipa iei) Procedura: După câteva prezentări ale materialului. în aşa fel încât pe listă apar perechi de elemente mnemice. Cuvintele care se prezintă subiectului vor fi asociate fie între ele. Astăzi se foloseşte metoda reproducerilor succesive: materialul se prezintă de mai multe ori (într-un ritm constant) şi se introduce câte o reproducere a elementelor retinute. relativ permanentă în conduita. li se cere s-o reproducă. care reprezintă modificarea în conduita cerută de o situa ie nouă sau modificată” (Roşca.. silabe fără sau cu sens etc. i se prezintă unul din membri perechii (cuplului). silabe. PROCEDURI EXPERIMENTALE UTILIZATE ÎN STUDIEREA ÎNVĂ ĂRII DEFINI IA ÎNVĂ ĂRII “Învă area este definită ca o modificare sistematică. f) Metoda perechilor asociate sau asocia iilor corecte (asocia iilor de sprijin). Experimentatorul are grijă să corecteze subiectul ori de câte ori greşeşte şi să-i “sufle" ori de câte ori se poticneşte până ce ajunge să stăpânească bine materialul. procedeul poartă denumirea de “metoda întinderii". In procesul învă ării are loc achizi ia unor răspunsuri noi. Când se cere subiectului să reproducă elementele re inute. în modul de a răspunde la o situa ie. al indeplinirii aceloraşi sarcini. subiectul urmând a-l reproduce pe celălalt. Se notează fie numărul erorilor făcute de subiect. şi. Performan a se notează după numărul de elemente re inute. litere. Fireşte că. cuvinte. 188). ca rezultat al practicii. fie numărul de interven ii necesare din partea experimentatorului. fie cu cifre. e) Metoda economiei Se prezintă subiec ilor spre memorare o listă de date. cuvinte. Datorită faptului că se testează „întinderea" elementelor re inute de subiect după o singură prezentare. figuri etc. Se face o compara ie între timpul sau numărul de repeti ii care au fost necesare la memorarea ini ială şi cele necesare rememorării. propozitii. se cere subiectului să-l reproducă.

d) Stimulul indiferent să fie suficient de intens pentru a putea fi perceput. care utilizează alti indicatori. - Invă area poate sa insemne in faza initială. nu se mai formează legătura temporară. Există şi alte metode. b) Stimulul indiferent să preceadă pe cel neconditional cu cel putin 1/2 de secundă. Sunt cinci conditii principale: a) Stimulul indiferent să coincidă cu cel neconditional in repetate randuri. când nu produc animalului decât o reac ie de orientare (intoarcerea capului. CONDI II PENTRU FORMAREA REFEXULUI CONDI IONAT Stimulii sau excitan ii sunt denumi i agen ii mediului ambiant. b) necondi ionali. lumina trebuie să aibă loc concomitent cu hrănirea. In condi ionarea clasică stimulul conditionat precede cu câteva secunde stimulul neconditionat. c) Emisferele cerebrate trebuie să fie în stare de excitabilitate (adică animalul să fie treaz şi flămând dacă ne bazăm pe reflexul salivar). 44 . de mai multe ori. cei ce conduc la producerea unei reac ii condi ionate. dar învatarea nu implică. Dacă se produce in acelaşi timp sau dupa cel înnăscut. In acest caz invatarea începe cu rezolvarea unei probleme. privirea cu aten ie in direc ia stimulului nou) . secre ia salivară. prin incercare şi eroare sau printr-un proces de intelegere. CONDI IONAREA CLASICĂ Condi ionarea este procesul prin care anumite reac ii ajung sa fie declanşate de anumi i stimuli a căror semnifica ie (sau func ie semnalizatoare) s-a constituit in urma unei coinciden e. Rezultă de aici ca există o anumită relatie intre inva are şi rezolvarea de probleme. de exemplu o reac ie motorică la o stimulare electrică (reac ie de apărare). iar apoi. dacă produc apari ia unui reflex necondi ionat c) condi ionali. Ex: In cercetările sale Pavlov a utilizat ca indicator preferat al formării legăturilor temporare. bine consolidată. In experienta citată mai sus. de obicei repetate. ac ionând asupra organelor senzoriale. cu stimuli necondi iona i sau cu al i stimuli care si-au câştigat o semnificatie stabilizata.Psihologie experimentală 2009 – 2010 ACCEP IUNI ALE NO IUNII DE ÎNVĂ ARE Din punct de vedere fiziologic invă area inseamnă elaborarea de noi legături temporare in scoar a cerebrală şi consolidarea legăturilor formate. totdeauna rezolvarea unei probleme. A forma un reflex condi ionat inseamnă să transformi un excitant indiferent in excitant conditional. Ei sunt de trei feluri : a) indiferen i. prin repetarea actiunii. găsirea unui nou răspuns la o situatie. perfectarea şi consolidarea răspunsului. Aceasta coinciden ă este denumite „intărire".

TIPURI DE ÎNVĂ ARE R. ci şi după imaginea vizuală. “copac"). Leontiev arată că imbunătă irea diferen ierii auditive a inăltimii sunetelor nu se poate face numai prin antrenare senzoriala.1996. intonarea „externă" (cu glas tare) sau internă („in surdina") a sunetelor respective de către subiect (Roşca. d) Asocia iile verbale se formează cu prilejul învă ării cuvintelor şi al asocierii lor în propozi ii. când sugarul inva ă să-şi recunoască mama.. prin exercitii de diferentiere pe cale auditiva a inaltimii sunetelor. f) Însu irea no iunilor constă „în a încadra obiectele într-o clasă şi in a raspunde acestei clase ca intreg". presupunând toate celelalte tipuri men ionate anterior (Gagne după Cosmovici. In acest caz ea poate fi restrânsă. care arata in ce măsura diferen ierea a fost corectă.Psihologie experimentală 2009 – 2010 e) Stimulul indiferent să fie mai slab decât cel necondi ional. 196). ÎNVĂ AREA VERBALĂ Invă area verbală este inva area unui material verbal. Chiar în invă area unui labirint subiec ii adeseori ra ioneaza in termenii limbii. De indata ce un stimul dobândeşte un caracter semnalizator in raport cu activitatea pe care omul o efectueaza. 1996. In acest caz. Avem în vedere aici indeosebi reducerea pragului senzorial ex: detectarea unor noi detalii. cel mai complex tip de învă are. Pentru aceasta este indispensabila participarea „motricii vocale". in conditiile repetarii identice a stimulilor. pe care le-a ierarhizat in functie de complexitatea lor şi anume: a) Invă area de semnale (descrisă de Pavlov). Prin “notiuni definite" autorul intelege notiunile abstracte care se asimileaza prin punerea lor in relatie cu altele. „ciocan". fie o creştere a preciziei sau fine ei coordonărilor sau a schemelor preexistente. g) Învă area no iunilor definite şi a regulilor. de importan a sa pentru câine (Cosmovici. ca efect al exerci iului şi ameliorarea perceperii stimulilor complecşi Analiza stimulilor. perechi asociate de termeni verbali etc. regula fiind „o capacitate internă. Din acest motiv este greu sa separăm inva area verbala de invă area perceptivă sau senzorio . când sugarul înva ă o reac ie simplă: să-şi ină singur biberonul. Ex: Una din metodele mai frecvent utilizate in studierea şi demonstrarea formarii noii coordonări senzoriomotorii este invă area desenului in oglindă. Aproape în toate ac iunile de inva are ale omului este implicat Iimbajul. ÎNVĂ AREA PERCEPTIVĂ Sub numele de învă are perceptivă cuprindem modificările discriminative cu un caracter sistematic. litere.ori perceptive-motorie. h) Rezolvarea de probleme constituie cea mai grea sarcina. N. 45 . 1971. care oferă individului posibilitatea de a răspunde la o clasă de situa ii-stimul cu o clasă de performan e". sensibilitatea creşte. numere. nu numai după voce. ducând la precizia diferen ierii percep iilor. la memorarea unui material verbal: serii de termeni verbali. Gagne se referă numai la notiunile concrete (“ra ă". în care se realizează o noua coordonare ochi-mână. E vorba nu de intensitatea fizică. implicând fie stabilirea de noi coordonări senzoriomotorii. De aceea. b) Invă area stimul-răspuns (tip Thorndike). ÎNVATAREA SENZORIO-MOTORIE Sub acest titlu sunt cuprinse fenomenele de invă are in care modificarea reac iei constă in adaptarea unei forme de reac ii preexistente la condi ii perceptive noi. ci de cea biologică. e) Învă area discriminării de culori. c) Înlăn uirea de răspunsuri prezentă în învă area unui act mai complex (mersul pe bicicletă). Cercetări efectuate în laboratoarele lui A. forme. Gagne a căutat să distingă 8 tipuri de învă are. le include in aceeasi categorie cu invatarea regulilor. recunoaşterea unor structuri in conditii diferite de percepere etc. 76). diferentierea unor stimuli foarte asemanatori. 90). in mare masură. diferentierea lor se realizeaza indeosebi in legatura cu activitatea de răspuns a organismului.

tonificare. Volumul aten iei ca factor psihoindividual prezintă o mare importan ă în via a omului. Aten ie voluntară. Aten ie habituală (sau set-ul habitual). orientare selectivă şi concentare focalizată a proceselor psihocomportamentale în vederea unei optime şi facile reflectări sau (şi) a unei intreven ii eficiente” (Popescu – Neveanu. Modelarea experimentala a particularita ilor aten iei Stabilitatea aten iei Dacă încercăm să privim pentru mai mult timp un anumit obiect. determinată de stimuli neaşteptati (pocnituri. necesitătile de cercetare sau didactice au impus şi alte subdivizări ale atentiei.Psihologie experimentală 2009 – 2010 TRANSFERUL Se in elege prin transfer influen a unei învă ări anterioare asupra unei învă ări consecutive. Volumul aten iei este datorat. ca: formele aten iei. însă. la teatru percepem simultan un număr redus de personaje. dar care se referă la capacitatea de a cuprinde simultan în câmpul său un numar de actiuni. când la un detaliu al obiectului. Când inva ăm un lucru. CURS 10. Aten ie involuntară. a unui telefon. în plan fiziologic. se poate observa că privirea noastră se deplasează în procesul examinării. 2000): 1. Dacă învă area consecutivă se face mai incet sau este îngreunată transferul este negativ. 3. a unei vizite etc). De asemenea. când la altul (fluctua iile aten iei). aşteptarea unei veşti. îndeosebi în activitatea profesională (la conducătorii auto. tipurile aten iei. mai ales atunci când există un factor motiva ional puternic. Se ştie că atunci când avem de efectuat o activitate care solicită o aten ie foarte concentrată. determinată de starea de pregătire. calită ile aten iei etc. determinată de orientarea inten ionată a activită ii perceptive. 46 . Munn (1966) se foloseşte de 3 clase (după Lungu. 69) Complexitatea fenomenologică a aten iei Deşi a fost fragmentată deseori pe compartimente de studiu. mobilizare. fulger etc). transferul este pozitiv. solda ii din patrulele de recunoaştere etc). În activitatea cotidiană. reuşim să cuprindem întreaga desfăşurare a ac iunii dramatice. extinderii zonei de excitabilitate optime în scoar ă ca efect al contopirii excita iilor simultane. CLASIFICAREA TIPURILOR DE ATEN IE Pentru clasificarea tipurilor de aten ie. aten ia noastră se poate concentra un timp oarecare asupra unei activită i. aten ia se prezintă ca un proces unitar. Distribu ia aten iei Este o caracteristică a aten iei legată strâns de volum. executarea unei activită i secundare este uneori imposibilă sau dificilă. 2. De exemplu. o activitate mai repede ca urmare a faptului ca am invă at o altă activitate mai inainte. Volumul aten iei În câmpul activită ii noastre la un moment dat pot fi cuprinse un număr limitat de obiecte. la aviatori. de la un detaliu la alt detaliu. de aşteptare a anumitor stimuli (de exemplu. 1978. PROCEDURI EXPERIMENTALE UTILIZATE ÎN STUDIEREA ATEN IEI ŞI PERSONALITĂ II Defini ia aten iei „Activare. în care intră o serie de elemente psihologice şi neurofiziologice. dar dat fiind că aten ia se deplasează rapid de la un personaj la altul.

Distragerea atentiei Distragerea trebuie raportată întotdeauna la concentrarea aten iei. 2000. deplasarea este rezultatul mobilită ii proceselor nervoase: deplasarea focarului de excitabilitate optimă. Adep ii acestei orientări au subliniat avantajele inventarelor: administrarea rapidă pe un grup mare de persoane. La această probă. unii cercetători s-au orientat spre dezvoltarea şi rafinarea inventarelor de personalitate. posibilitatea de a utiliza uşor proceduri statistice pentru stabilirea normelor şi a consisten ei interne a rela iei dintre scorurile testului şi alte măsurători ale comportamentului etc. 205-206). Se calculeaza. subiectul are sarcina de a bara semnele indicate in prezentare cu caractere mai groase. Au fost eviden iate şi o serie de limite ale acestora. Deplasarea atentiei Este definită ca posibilitatea de a trece cu uşurin ă de la o activitate la alta (unii oameni realizează cu mai multa uşurin ă acest lucru. (Lungu. .de sensul comun al acestuia. 2. Ce este personalitatea? Se impune mai intâi să deosebim termenii „persoană” şi „personalitate”.Personalitatea . O privire generală asupra mai multor definitii date personalita ii eviden iază câteva caracteristici ale acesteia (Perron apud Dafinoiu. În cazul când amândouă activită ile sunt noi pentru subiect. 2000): 47 .este o construc ie teoretică elaborată de psihologie in scopul în elegerii şi explicarii .categorie. ea va fi executată fără dificultă i. între care posibilitatea falsificării răspunsurilor şi faptul că inventarele vizează doar aspecte superficiale ale personalită ii sunt cele mai importante. pentru evaluarea cantitativă. al ii mai greu). Un rol important în deplasarea aten iei la om îl au semnalele verbale sub forma cerin elor şi indica iilor date. Pentru a putea desfaşura simultan două sau mai multe activită i. prin distragerea aten iei în elegem două aspecte: a) distragerea generată de o excesivă labilitate a proceselor nervoase şi care se exprima printr-o imposibilitate de concentrare mai indelungată asupra unei activitati b) distragerea poate apărea ca o consecin ă a concentrării prea mari a atentiei.. Aceste cercetări s-au centrat îndeosebi pe evaluarea unor trăsături sau aspecte restrânse ale personalită ii şi au profitat de dezvoltarea tehnicilor statistice şi de o mai bună în elegere a problemelor complexe legate de fidelitatea şi validitatea măsurătorilor. constructie teoretica .desemnează individul uman concret.Termenul persoană . Aceasta primă precizare ne permite să diferen iem conota ia ştiin ifică a termenului . e necesar ca cel pu in una din ele să fie automatizată şi să nu mai solicite controlul permanent al conştiin ei. Fiziologic.la nivelul teoriei ştiin ifice .a modalită ii de fiin are şi func ionare ce caracterizeaza organismul psihofiziologic pe care il numim persoană umană. adică însuşire sau calitate pe care cineva o poate avea sau nu. suma figurilor corect barate. Probe speciale de aten ie O probă care evaluează şi capacitatea de muncă este cea a lui Toulouse – Pieron. ele cer eforturi sus inute de gândire şi nu vor fi executate fără dificultă i.personalitate” . PROCEDURI EXPERIMENTALE UTILIZATE ÎN STUDIEREA PERSONALITĂ II Considera ii teoretice “Concomitent cu dezvoltarea tehnicilor proiective. . care ordonează un efort voluntar în vederea trecerii la efectuarea unei alte activită i. În fapt.Psihologie experimentală 2009 – 2010 În cazul când una din activită i a fost automatizată devenind deprindere.

Conflicte valorice in cercetarea psihosocială Deşi problemele etice au fost totdeauna luate în considerare de către cercetătorii in domeniul personalită ii şi de către psihologii practicieni. dacă factorii ereditari au un rol important în determinarea unor trăsăsturi de personalitate. un subiect din ce in ce mai mult analizat. Având în vedere interac iunea dintre teorie şi metode. permanen ă . Una dintre defini iile ce eviden iază cel mai bine aceste caracteristici este cea dată de Allport: “Personalitatea este organizarea dinamică în cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determină gândirea şi comportamentul său caracteristic" (Allport apud Dafinoiu. pe termen lung. Teoriile ştiin ifice asupra personalita ii îşi propun mai multe obiective: I. coeren ă. Allport. identificarea ei printre celelalte.Globalitatea: personalitatea cuiva este constituită din ansamblul de caracteristici care permit descrierea acestei persoane. In plan comportamental. Începând de la mijlocul anilor '70. Defini ie personalitate Cele trei caracteristici . III.Psihologie experimentală 2009 – 2010 .eviden iază faptul c ă per so nalitatea este o structură. ne relevă anumite invariante. Explicarea respectivei conduite prin utilizarea informatiilor referitoare la influen ele de diverse tipuri (ereditare şi de mediu) Predic ia conduitei în situa ii tipice. . putem afirma că obiectivele metodelor de evaluare ale personalită ii sunt aceleaşi: descrierea.globalitate. Comportamentul este determinat de trăsăturile de personalitate sau de situa ie ? Unul dintre obiectivele principale ale cunoaşterii şi evaluării personalitatii este realizarea de predic ii privind comportamentul persoanei intr-o anumita situatie. 32). 48 . atunci acestea ar trebui să fie suficient de stabile pentru a asigura cadrul necesar unui bun prognostic. II. de aşteptare şi interpretare. trăsătura are la bază câteva afirma ii implicite: • comportamentul este consecvent: persoana tinde să manifeste aceleaşi reac ii obişnuite în raport cu o categorie întreagă de situa ii. mobilizare energetică exagerată etc. • personalitatea are o anume stabilitate. în virtutea coeren ei sale. din varia ia caracteristicilor majore ale personalită ii este datorată factorilor genetici. timiditatea este un mod relativ stabil de comportare marcat de stângacie. o trăsătură este indicată de predispozi ia de a răspunde in acela i fel la o varietate de stimuli. Trăsătura psihică este conceptul care eviden iază aceste însuşiri sau particularită i relativ stabile ale unei persoane sau ale unui proces psihic.Coeren a: majoritatea teoriilor postuleaza ideea existen ei unei anume organizări şi interdependen e a elementelor componente ale personalită ii. De exemplu. ele constituie. 2002. Privită astfel. hiperemotivitate. Cattell consideră că. dacă nu chiar mai mult. . explica ia şi predic ia. multe cercetări efectuate asupra gemenilor indică faptul că aproape jumătate. Eysenck. unitar. observa ia ne furnizează un cadru relativ stabil. Descrierea conduitei prin apelul la diverse taxonomii.Permanen a (stabilitatea) temporală: daca personalitatea este un sistem func ional. • oamenii variază în func ie de nivelul sau frecven a oricărui tip de comportament. deşi faptele de conduită ale unei persoane prezintă o anume variabilitate situa ională. in ultima vreme. Rolul eredită ii in determinarea personalită ii O corectă evaluare a personalită ii asigură baza necesară pentru un prognostic valid privind dezvoltarea acesteia. Or. acesta generează legi de organizare a căror ac iune este permanentă.

166). conducerea cercetării şi tratamentul aplicat participantilor la cercetare . Dreptul omului de stiin ă de a avansa in profesia sa versus normele sociale referitoare la tratamentul oamenilor. Ob inerea consim ământului participan ilor Conform principiilor eticii. 2000. 171). iii. 49 . Protectia drepturilor individului versus libertatea cercetarii stiintifice. ajutându-l să evite conflicte valorice. Protectia drepturilor individului versus obligatia profesionala a omului de stiinta de a cauta noi informa ii. . Aşadar ei trebuie avertiza i şi despre acele aspecte care pot avea efecte nedorite (M. 2000. Protectia drepturilor individului versus nevoia societă ii de progres stiintific si tehnologic. ii. norme. iar începerea unei cercetări nu se poate realiza fără acordul scris al unei comisii specializate existente la nivelul universită ilor sau institutelor de cercetare (Ani ei.tratamentul aplicat participan ilor la experiment. Probleme de etică ale experimentului psihologic Implica iile de ordin etic ale unei cercetări sunt majore şi o serie de principii.problematica profesării. În cadrul ştiin elor socio-umane aspectele etice vizează cel pu in trei categorii: . reguli trebuie să fie cunoscute şi respectate indiferent de statutul celui care întreprinde cercetarea (de la student la cercetător. Aspecte ale activită ii ştiin ifice care pot antrena probleme etice Există patru aspecte majore ale activită ii ştiintifice privind evaluarea personalită ii care pot genera probleme etice: formularea teoriilor sau problemelor cercetării. PROBLEME DE ETICĂ ÎN PSIHOLOGIA EXPERIMENTALĂ Aspecte etice vizate în cadrul cercetărilor din ştiin ele socio-umane În momentul în care dorim să realizăm un experiment psihologic trebuie să inem seamă şi de aspectele etice implicate într-o cercetare. de la preparator la profesor universitar) sau de complexitatea demersului experimental (Ani ei. conflictele valorice se referă la: i. Ani ei. cadrul institutional in care este organizată cercetarea . 166). libertatea persoanei şi protectia intimitatii. Mai degrabă ea poate fi considerată un set de principii menit să asiste cercetătorul în demersurile sale. De asemenea. iv. 2000. cercetătorul va informa subiec ii înaintea participării. . persoanele ce au luat parte la o cercetare au dreptul să ştie dacă propriul lor comportament a fost sau nu manipulat. Tipuri de probleme etice in cercetarea psihologice şi in activitatea de evaluare a personalitatii Intimitatea Respectarea demnita ii persoanei evaluate psihologic Consim ământul informat Inşelarea sau păcălirea subiec ilor Confiden ialitatea CURS. 47). Etica cercetării nu este un set de dogme morale impuse comunită ii cercetătorilor (Hohn şi Vârgă. interpretarea şi aplicarea rezultatelor cercetarii.Psihologie experimentală 2009 – 2010 In general. 2000. Există ări (printre care şi România) în care normele de etică sunt prevăzute prin lege. Cercetătorii recunosc faptul că participan ii la experiment au dreptul la intimitate şi îşi pot cere drepturile în cazul urmăririi comportamentului lor în absen a acordului exprimat. 11.rela ia dintre societate şi ştiin ă. în ce scop şi pentru cât timp. despre aspectele care în mod rezonabil ar putea să influen eze dorin a de a participa şi va explica toate celelalte aspecte ale cercetării despre care participan ii vor să ob ină informa ii.

Psihologie experimentală 2009 – 2010 Respectarea intimită ii Adesea. note de curs). Subiec ilor li se pot adresa întrebări intime. care se pot difuza în rândul opiniei publice. în cadrul căreia participan ilor li se dau toate informa iile. În cazul în care utilizarea înşelării participan ilor nu poate fi evitată. cercetările impun încălcarea dreptului la intimitate al participantului la experiment. li se pot manipula trăirile. Chiar şi proiectul cel mai scrupulous din punct de vedere etic cu asigurarea unui risc minim de vătămare poate avea efecte consecutive neprevăzute. Debriefing-ul Studiile de psihologie experimentală ridică numeroase probleme de natură etică. trebuie respectate următoarele direc ii de ac iune: . Ani ei.se iau toate măsurile posibile pentru protejarea siguran ei fizice şi psihice şi pentru respectarea drepturilor participantului. mai ales în cazul celor în care se foloseşte înşelarea (păcălirea) unei păr i a participan ilor (en. asupra condi iilor de desfăşurare.: „deception”). „debriefing” adică a asculta raportul cuiva). E foarte dificil de stabilit în ce condi ii o cercetare justifică încălcarea acestor drepturi (Ştefan Boncu. De aceea. Ani ei. pot fi observa i fără ca ei să ştie. În acest sens se pot oferi consulta ii ulterioare pentru a oferi explica ii suplimentare celor care au nevoie (M. „Cu to ii suntem de acord că omul de ştiin ă nebun care şi-ar intui subiec ii de scaun legându-i în curele ar da dovadă de un comportament total ne-etic!” (M. Protec ia împotriva consecin elor dăunătoare O modalitate concretă sugerată de APA este posibilitatea ca subiectul să poată lua legătura cu investigatorul în urma participării lor la cercetare. care presupune o informare prealabilă a participan ilor (înainte de începerea experimentului) asupra duratei acestuia. b) Informarea post-experiment (en. Imagina i-vă ce sar întâmpla în momentul în care participan ilor la un experiment li se dezvăluie că scopul lui este de a vedea în ce condi ii şi în ce măsură eşti gata să sari în ajutorul semenului tău” (s. cine participă şi precizarea faptului că au libertatea totală de a participa sau nu şi de a se retrage oricând în timpul experimentului.n. .se utilizează o serie de tehnici concrete de ameliorare sau eliminare a efectelor inducerii în eroare: a) Consensul informativ. se preferă o limitare drastică a utilizării înşelării participan ilor. ei nu se mai comportă firesc. 2006). care sunt puşi uneori să îndeplinească sarcini care le provoacă neplăceri şi stres sau pot dezvolta reprezentări şi atitudini negative fa ă de studiile de psihologie socială. Confiden ialitatea Rezultatele unui experiment trebuie inute secret atunci când ele se referă strict la o persoană. doar în cazurile în care este absolut necesar. în vreme ce al ii sunt complici ai experimentatorului: „Ra iunea pentru care subiec ilor nu li se dezvăluie adevăratul scop şi algoritm al experimentului şi sunt „prosti i” e simplă: dacă subiec ii cunosc obiectivul şi ipotezele experimentului. 174). exceptând cazul în care s-a convenit contrariul. 50 . 2000.) (Ilu apud Andronic. participan ii trebuie să aibă posibilitatea de a primi ajutor sau sfaturi de la experimentator dacă apar totuşi probleme. 172). 2000. „Inducerea în eroare a participan ilor este o sursă puternică de nemul umire din partea participan ilor. Astfel. percep iile sau comportamentele. 2006). se explică de ce a fost nevoie de tactica înşelării. 2000. Libertatea subiectului de a se retrage Participan ilor trebuie să li se ofere posibilitatea de a refuza participarea sau de a se retrage oricând din experiment. Participan ii sunt ruga i să pună întrebări şi să îşi exprime opiniile în legătură cu modul de desfăşurare şi utilitatea experimentului desfăşurat” (Boncu apud Andronic.

1. Psihologii se pot dispensa în cadrul cercetărilor de consim ământul informat al participan ilor numai dacă (a) cercetarea nu poate produce în nici un fel daune (observa ii naturale. Psihologii vor ob ine consim ământul informat de la to i participan ii la cercetare pentru înregistrările audio şi video. riscurile. Psihologii vor evita să propună şi să acorde participan ilor la cercetare compensa ii financiare excesive sau alte forme de stimulente pentru participarea la cercetare şi care pot favoriza ob inerea consim ământului. XIV.2. aceştia vor furniza toate datele necesare pentru acordarea aprobării şi vor avea în vedere ca protocolul de cercetare să corespundă aprobărilor primite. participan ii vor fi informa i de utilizarea unui astfel de model de cercetare şi vor participa numai dacă îşi dau consim ământul. oferind garan ii că acestea vor fi utilizate numai într-o manieră în care identificarea nu poate produce daune celor implica i. procedurile utilizate. Ob inerea consim ământului Art. Acordul de cercetare Art. pe cât posibil. independent. XIV. XIV.7. pentru desfăşurarea cercetărilor. beneficiile inclusiv compensa iile financiare.8. Persoane şi grupuri vulnerabile Art. XIV. XIV. cu atât mai mult atunci când sunt eviden e clare că există riscul producerii de suferin ă şi daune în timpul cercetării.10. În ob inerea consim ământului informat psihologii vor aduce la cunoştin a participan ilor scopurile cercetării. din partea unei institu ii.4. Corectitudinea datelor 51 . XIV. să promoveze cele mai noi metodologii de cercetare utilizate de comunitatea psihologică interna ională. putând oricând să-şi retragă datele din cercetare. Evitarea unor categorii de subiec i Art.3. Utilizarea de suport audio-video Art. Limitări ale informării Art. În cercetările lor psihologii vor căuta. Manipularea prin creşterea compensa iilor Art. poate fi derulată numai dacă nu poate produce suferin ă sau daune participan ilor.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Principii generale privind efectuarea cercetărilor cu subiec i umani Asocia ia Psihologilor din România Asocia ia Psihologilor din România prevede în capitolul XIV din Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică reglementări referitoare la cercetarea ştiin ifică şi valorificarea rezultatelor: „Art. XIV. durata. psihologii au obliga ia să o minimizeze pe cât posibil. XIV. Cercetarea. practici educa ionale sau curriculare. Utilizarea animalelor în cercetare Art.5. Psihologii care utilizează animale în cercetările lor. înaintea efectuării acestora. Psihologii nu se vor folosi de persoane cu incapacitate de a-şi da consim ământul în nici un studiu sau cercetare. În cazul în care există posibilitatea producerii unor daune şi suferin ă. XIV. cercetare de arhive) sau (b) este permisă de reglementări legislative. Excep ia de la consim ământ Art. limitele confiden ialită ii. dreptul oricui de a se retrage din cercetare şi în general toate datele pe care participan ii le solicită şi de care au nevoie pentru a-şi da consim ământul. Psihologii nu vor face studii şi cercetări care implică proceduri de prezentare ascunsă/falsă a modelului de cercetare decât dacă alternativa de prezentare corectă nu este fezabilă ştiin ific sau aduce o alterare evidentă concluziilor cercetării. adecvat drepturilor omului şi să ia toate măsurile de protec ie pentru orice cercetare ce implică grupuri vulnerabile şi/sau persoane cu incapacitate de a-şi da consim ământul informat. vor evita provocarea de suferin ă acestora. în acest caz. dacă studiul sau cercetarea avută în vedere poate fi finalizată la fel de bine cu persoane care au capacitatea deplină de a-şi da consim ământul informat. Atunci când psihologii au nevoie de aprobare. excep ie făcând cercetările care nu presupun metode invazive producătoare de suferin ă sau leziuni. Psihologii vor căuta să examineze etic. chestionare anonimă. respectând atât standardele de rigoare ştiin ifică cât şi standardele etice.6. înainte de a lua decizia de a începe. În acest caz.9. XIV.

Psihologii afla i într-un proces de deliberare. diferen ele de opinie nu constituie abateri de la buna conduită în cercetarea ştiin ifică. Onestitate ştiin ifică Art. Astfel psihologii vor face distinc ia între autor principal al cercetării. Transmiterea datelor Art. diferen ele de interpretare a datelor. titlul academic sau pozi ia socială sau cea de sef de departament sau manager într-o institu ie nu conferă nimănui credit pentru o pozi ie principală în cercetare. contribu ie la cercetare. Atunci când există solicitări de folosire sau de verificare a datelor din partea unui alt cercetător decât cei implica i direct în cercetare. XIV. neînregistrarea şi/sau nestocarea rezultatelor. confec ionarea de rezultate. XIV. nerespectarea condi iilor de confiden ialitate precum şi publicarea sau finan area repetată a aceloraşi rezultate ca elemente de noutate ştiin ifică. Principiul competen ei 3. XIV. Principiul standardelor morale şi legale 52 . XIV. datele de cercetare sistematizate sau cele deja publicate pot fi păstrate fără restric ii dar în condi iile respectării normelor etice. neatribuirea corectă a paternită ii unei lucrări. monitorizarea. interpretarea deliberat distorsionată a rezultatelor şi deformarea concluziilor. Deşi decizia direc iei de ac iune apar ine psihologului.16. Dacă vor constata erori de prezentare a datelor sau de prelucrare a acestora vor face to i paşii necesari pentru corectarea acestora. XIV.14. decât în măsura în care există o acoperire reală prin contribu ia adusă la cercetare şi nu prin statusul social sau academic. deturnarea fondurilor de cercetare.13. Astfel pozi ia academică. diferen ele de concep ie experimentală sau practică. Psihologii vor proteja datele de cercetare. XIV. Protocoalele de cercetare. a rezultatelor cercetărilor realizate pentru a fi valorificate publicistic sau practic se va face doar pe criterii de relevan ă ştiin ifică.15. psihologii vor putea oferi datele de cercetare numai în măsura în care se păstrează confiden ialitatea acestor informa ii de către cei cărora li se încredin ează şi dacă există o specificare clară a modului de utilizare a acestora. Protejarea datelor Art.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Art. Psihologii implica i în evaluarea. Principiul responsabilită ii 2. căutarea şi apelarea la astfel de consultări reflectă maturitate profesională şi o abordare etică a procesului de luare a deciziei. Psihologii vor fi credita i pentru cercetările făcute cât şi pentru publicarea acestora numai în măsura în care aceştia au o contribu ie majoră. Principiile Etice ale Psihologilor Asocia ia Psihologilor Americani (APA) 1. plagierea rezultatelor sau a publica iilor altor autori. XIV. În activitatea de cercetare ştiin ifică psihologii vor evita ascunderea sau înlăturarea rezultatelor nedorite. nedezvăluirea conflictelor de interese.12.11. Psihologii nu vor prezenta date sau rezultate din alte studii sau cercetări. lipsa de obiectivitate în evaluări. Selec ia proiectelor de cercetare. asigurându-se că acestea sunt păstrate în condi ii de securitate. altfel vor retrage şi anula cercetarea. Psihologii nu au voie să prezinte date false pentru care nu au fost făcute în realitate măsurători.17. consumator de timp. excluzându-se orice considerent personal sau de natură extraprofesională. contribu ie minoră şi statusul sau pozi ia pe care o de ine respectivul psiholog. realizarea şi raportarea activită ilor de cercetare ştiin ifică vor manifesta impar ialitate şi obiectivitate şi vor respecta drepturile de proprietate intelectuală. Buna conduită în cercetarea ştiin ifică Art. ca apar inându-le lor. înlocuirea rezultatelor cu date fictive. Datele contradictorii. sunt încuraja i şi li se recomandă să se consulte cu colegii lor sau cu persoane avizate dintr-un corp de avizare a problemelor etice ce pot aduce obiectivitate şi clarificare în procesul de luare a deciziei. Plagiatul Art. Abuzul de status Art.

2004. Ei primeau câte 15 dolari pe zi pentru participarea la experiment. Gardienii au început să-i supravegheze. Unii gardieni se comportau normal. 430). acceptând să dea chiar to i banii înapoi. erau « buni ». timp de două săptămâni fie rolul de prizonier. studen ii care acceptaseră rolul de prizonieri au fost aresta i. Principiul confiden ialită ii 6. Ilustrări ale problemelor deontologice Cel mai vechi caz de încălcare a normelor morale într-un experimentul cu con inut psihologic rămâne experimentul făcut din porunca împăratului lui Frederic al II-lea (1194-1250): mânat de curiozitatea de a afla ce limbă vor vorbi copiii (de diferite na ionalită i) când vor fi mari. În acelaşi registru al încălcării normelor morale se înscrie experimentul lui Philip Zimbardo de la Universitatea Stanford (SUA). « Aşa numitul Stanford Prison Experiment realizat în 1972 prevedea ca 24 de studen i să joace. Cercetarea cu participan i umani 10. dar nu interveneau să potolească zelul celorlal i. Caren a afectivă. observând schimbări comportamentale nedorite. cruzi. Grija şi utilizarea animalelor după Clinciu (2005). Philip Zimbardo. lua i din camerele lor şi « închişi« în celulele penitenciarului improvizat. 429). izolarea socială (mai ales în primii ani de via ă) produc întotdeauna (dacă nu decesul) tulburări psihice ireversibile (Chelcea. Principiul declara iilor publice 5. S-a constatat că paznicii îşi luaseră rolul în serios mai mult decât se aşteptase Zimbardo. acesta a luat câte un nounăscut din 18 regiuni ale Imperiului German şi a ordonat doicilor să-i crească fără a le adresa niciodată nici un cuvânt. Principiul rela iilor profesionale 8. 2004. Deşi plata pentru experiment nu era de neglijat. dacă de la naştere nu vor auzi nici un cuvânt. au devenit tiranici. fie pe cel de gardian într-o închisoare simulată chiar în campusul Universită ii amintite.Psihologie experimentală 2009 – 2010 4. Cercetătorul a inclus în protocolul experimentului voluntari pentru studierea comportamentului încarcera ilor. Principiul tehnicilor de evaluare 9. fără să fi fost atinşi de vreo boală incurabilă. Dar curiozitatea bolnavă a împăratului nu a putut fi satisfăcută pentru că to i copilaşii au murit înainte de a împlini vârsta de doi ani. 53 . a luat hotărârea de a întrerupe experimentul » (Babbie apud Chelcea. Pe neaşteptate. sadici. Bunăstarea consumatorului 7. trei dintre studen ii ce jucau rolul prizonierilor au refuzat să mai participe la experiment.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful