P. 1
Psihologie-Experimentala

Psihologie-Experimentala

|Views: 94|Likes:
Published by Dumitru Pogolsa

More info:

Published by: Dumitru Pogolsa on Oct 20, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/27/2013

pdf

text

original

Psihologie experimentală 2009 – 2010

SINTEZE PSIHOLOGIE EXPERIMENTALĂ CURS 1. INTRODUCERE ÎN PSIHOLOGIA EXPERIMENTALĂ Domeniul Psihologiei experimentale îl constituie teoria şi practica experimentului ca metodă de cercetare activă şi eficientă. Din acestă perspectivă Nicolae Lungu consideră că psihologia experimentală serveşte metodologic orice cercetare psihologică de tip experimental (2000,15). Mihai Ani ei consideră că psihologia experimentală este o disciplină care se ocupă în primul rând de modul corect de conducere a unor studii experimentale: cum să identificăm probleme din realitate, cum să dezvoltăm ipoteze, cum să organizăm experimentul pentru a verifica ipotezele, cum să adunăm datele, să le analizăm, să le interpretăm.

DEFINI IE N. Lungu - psihologia experimentală reprezintă ansamblul principiilor, normelor şi regulilor care stau la baza organizării şi desfăşurării experimentului în psihologie, cu scopul ob inerii de date verificate asupra realită ii psihice (2000,15).

CERCETAREA EXPERIMENTALĂ ÎN PSIHOLOGIE - SCURT ISTORICLeonardo Da Vinci – 1452 - 1519 - contribu ii şi anticipări in diferite ramuri ale ştiintei realizând numeroase experimente: mecanica, hidrotehnica, optica, cosmologie, anatomie, botanica etc. Galileo Galilei - 1564 - 1642 - astronom, filosof şi fizician italian. Considerat "părinte" al ştiin ei moderne, a fost gânditorul care a deschis o eră nouă în cercetarea ştiin ifică, bazată nu numai pe observa ia directă a naturii, dar şi pe informa iile date de mijloacele tehnice de investiga ie. Bressel - astronom german - 1820, şi-a dat seama studiind senza iile vizuale, că perioada de laten ă variază de la individ la individ şi ajunge la ideea unei “ecua ii personale”. Frenologia lui F.J.Gall (1758 - 1828) - după care facultă ile unui individ ar putea fi apreciate în func ie de forma creierului său, cunoaşte un mare succes în jurul anului 1820, dar nu are decât aparen ele unei teorii ştiin ifice şi ea este respinsă de Fleurens în 1842. P.Broca (1824 - 1880) care stabileşte că piciorul celei de a treia circumvolu ii frontale a emisferei stângi constituie centrul limbajului. Pionierii metodei experimentale Ernst Heinrich Weber (1795-1878)

1

Psihologie experimentală 2009 – 2010

- A fost specialist în anatomie şi fiziologie la Leipzig, cercetările sale concentrându-se asupra senza iilor cutanate, a sim ului tactil, urmărind concret efectul activită ii musculare în estimarea greută ii obiectelor. - Weber a descoperit raporturile constante, în cazul diferitelor modalită i senzoriale, între mărimea unei stimulări şi cantitatea necesară pentru a produce o nouă stimulare. În acest fel s-a ajuns la binecunoscuta lege a lui Weber privitoare la pragurile diferen iale. Gustav Theodor Fechner (1801-1887) - a realizat primele cercetări în psihologie având în centrul lor vederea cromatică şi imaginile consecutive. După 1850 el este cel care generalizează legea lui Weber, preocupându-se de posibilitatea existen ei unor legi care să guverneze transformarea energiei fizice în corespondentul ei mental. Fechner este cel care va formula legea pragurilor diferen iale extinse şi care pune bazele psihofizicii şi psihologiei experimentale prin lucrarea din 1860 „Elemente de psihofizică”. Hermann von Helmholtz (1821-1894) - Cercetător în ştiin ele naturii şi fiziolog, a adus contibu ii remarcabile în domeniul mecanismelor vederii colorate (teoria tricromatică a vederii), în sfera fiziologiei auzului (teoria rezonan ei), dar a realizat cercetări şi asupra aten iei şi memoriei, realizând de fapt experimente de tranzi ie între fiziologie şi psihologie experimentală. - Un experiment important este cel realizat asupra timpului de reac ie, prin care a studiat viteza de propagare a impulsului nervos. Wilhelm Wundt (1832-1920) A fost discipolul lui Helmholtz, a avut o temeinică pregătire în fiziologie, dar Wundt s-a sim it atras şi de psihologie fapt pentru care publică în 1874 lucrarea „Principii de psihofiziologie”, lucrare pe care Boring o considera drept cea mai importantă carte din istoria psihologiei experimentale. - Wundt rămâne în istorie prin înfiin area primului laborator de psihologie experimentală în 1879 la Leipzig, devenit apoi primul Institut de Psihologie. Tot el este cel care a înfiin at şi prima revistă de psihologie. Hermann Ebbinghaus (1850-1909) - A studiat memoria umană, devenind celebru prin lucrarea „Despre memorie” apărută în 1885. - A mai studiat teoria culorilor, dar a revenit la procesele superioare, propunând în 1897 o metodă pentru a testa inteligen a şcolarilor.

Trecut şi actualitate în psihologia experimentală românească Eduard Gruber (1861-1896) Sus ine primul curs de psihologie experimentală la Iaşi între anii 1893-1894 În 1893 înfiin ează şi primul laborator de psihologie experimentală la Universitatea din Iaşi. Teza de doctorat „Luminozitatea specifică culorilor” publicată în 1893 de către Wundt în 1889 participă la Londra la al II-lea Congres de Psihologie Experimentală unde expune o a doua lucrare ce are în aten ie problema culorilor – mai exact aceea a audi iei colorate şi fenomenelor similare. În 1893 realizează un chestionar cu 26 de întrebări pe care îl trimite unor oameni talenta i vizual. Chestionarul a fost publicat în „Revue Psihologique” sub redac ia lui Theodule Ribot, al cărui discipol a fost în 1886. Gruber a murit însă la doar 35 de ani într-o clinică de boli nervoase.

2

Psihologie experimentală 2009 – 2010

Constantin Rădulescu-Motru (1868-1957) A lucrat la Institutul de Psihologie de la Leipzig (1891-1893) Primul curs de psihologie experimentală la Universitatea din Bucureşti în 1897 Un moment important - publicarea lucrării „Problemele psihologiei” în 1898 a început prin a fi elev şi colaborator al lui Beaunis chiar în primul an de func ionare al laboratorului de psihologie fiziologică de la Sorbona (1889-1890). Înfiin ează în 1906 Laboratorul de psihologie experimentală al Universită ii din Bucureşti. Dintre lucrările sale amintim: „Problemele psihologiei” (1908); „Puterea sufletească” (1930); „Psihologia

„Despre suflet” (1899); poporului Român” (1937).

Nicolae Vaschide (1873-1907) În 1895 sus ine examenul de licen ă în psihologie cu o teză despre senza iile vizuale În acelaşi an el a audiat cursurile lui Alfred Binet inute la Universitatea din Bucureşti. În toamna aceluiaşi an Vaschide pleacă la Paris fiind invitat de Binet pentru a lucra în laboratorul acestuia ca ataşat. Din acel moment şi până la sfârşitul scurtei sale vie i, Vaschide a rămas în Fran a. A realizat numeroase cercetări singur sau în colaborare, a publicat 200 de studii dintre care 14 căr i. Între acestea 18 studii au fost realizate împreună cu Binet şi au apărut după 1897 în L’Annee psychologique. Împreună cu M. T. Holban a editat o revistă în care a publicat studiul său „Psihologia individuală” (1907).

Florian Ştefănescu-Goangă (1881-1958) A fost elevul lui Wundt în al cărui laborator a elaborat, la Leipzig, teza de doctorat - lucrare de psihologie experimentală publicată în revista lui Wundt în 1911. realizarea cea mai de pre a lui rămâne „Şcoala psihologică de la Cluj”, echipa de cercetători pe care i-a format şi care vor continua dezvolatarea psihologiei experimentale. A fost partizan al psihologiei biologice, a ini iat şi condus începuturile mişcării de selec ie şi orientare profesională (1929), diagnosticarea inteligen ei (1940). A creat la Cluj Revista de Psihologie (1938-1949) la care au publicat şi psihologi ca H. Pieron, S.N. Allport, C.E. Spearman ca şi psihologi români: N. Mărgineanu, Al. Roşca. Dintre lucrările sale: „Selec ia capacită ilor şi orientarea profesională” (1928), „Măsurarea inteligen ei”(1940,1945).

Gheorghe Zapan (1897-1976) - psiholog - timp de peste 40 de ani a func ionat în calitate de profesor de psihologie experimentală la Universitatea din Bucureşti. Contribu iile sale: peste 100 de studii şi articole, modele experimentale în vederea unei bune şi rapide depistări şi aprecieri a aptitudinilor şi intereselor elevilor pentru diferite profesiuni etc. Alexandru Roşca (1907-1996) Metodologie si tehnici experimentale in psihologie. Bucuresti: editura stiintifica (1971). - profesor la catedra de psihologie a Universită ii Babeş-Bolyai din Cluj –Napoca, şi-a concentrat activitatea didactică şi de cercetare ştiin ifică pe problematica psihologiei experimentale, psihologiei învă ării şi creativită ii. - În perioada anilor 1930-1945 a elaborat o serie de lucrări printre care „Măsurarea inteligen ei şi debilitatea mintală” (1930); „Motivele ac iunilor umane” (1943).

3

Psihologie experimentală 2009 – 2010

CURS 2. TIPOLOGIA EXPERIMENTELOR

EXPERIMENTUL - DEFINI II Dic ionarul de Psihologie al lui Paul Popescu-Neveanu defineşte experimentul ca fiind metodă fundamentală de cercetare ştiin ifică având ca opera ie centrală disocierea factorilor: „separarea factorilor care condi ionează apari ia unui fenomen dat şi studierea consecin elor fiecăruia asupra respectivului fenomen prin neutralizarea celorlal i, astfel discriminându-se între factorii reali şi cei aparen i, ajungându-se la esen a fenomenului ” (1978, 254-255).

Dic ionarul coordonat de Ursula Şchiopu prezintă experimentul ca o „metodă fundamentală prin care cunoaşterea este probabilă şi devine din ipoteză - adevăr verificat ceea ce permite progresul ştiin ific” (1997, 278).

Leon Festinger consideră că „experimentul constă în observarea şi măsurarea efectelor manipulării unor variabile independente asupra variabilelor dependente într-o situa ie în care ac iunea altor factori (prezen i efectiv, dar străini studiului) este redusă la minimum” (Festinger şi Katz după Hohn şi Vârgă, 2000,13). Pornind de aici S. Chelcea precizează faptul că experimentul psihosociologic în ştiin ele socio-umane constă în „analiza efectelor unor variabile independente asupra variabilelor dependente înt-o situa ie controlată, cu scopul verificării ipotezelor cauzale” (Chelcea, 2004, 433).

Criteriile pentru delimitarea tipurilor de experimente în psihologie sunt foarte variate: după mediul în care se realizează experimentul acesta poate fi de natural, teren sau de laborator; după modul de manipulare a variabilelor - experimente necontrolate, ex-post-facto, experimente sub observa ie controlată etc; după numărul grupelor experimentale pot exista experimente cu un singur grup, două, trei sau patru grupuri etc..

-

Cele mai cunoscute tipuri de experimente sunt: 1. Experimentul natural. - Are loc acolo unde participan ii la experiment îşi desfăşoară de obicei activitatea. - este dificil întucât este greu de realizat controlul tuturor variabilelor. - punctul forte este dat de şansa de a realiza o cercetare într-un mediu natural, în care omului nu i se impun condi ii artificiale, ci doar i se cere consim ământul de a fi actor în cadrul experimentului. - permite cercetătorului să observe situa ia înainte şi după producerea unei schimbări determinate de apari ia unui factor natural accidental sau de o combina ie specifică de factori obişnui i (naturali sau sociali). O variantă a acestui tip de experiment este experimentul psihopedagogic care vizează componentele psihologice ale mediului şcolar. 2. Experimentul de laborator. Aşa cum arată şi numele său se desfăşoară în condi ii de laborator; în acest cadru se poate asigura un control riguros al variabilelor implicate în experiment.

4

Psihologie experimentală 2009 – 2010

inerea sub control a variabilelor, manipularea lor fină, măsurarea exactă oferite de experimentul de laborator nu ar fi posibile în afara unei situa ii artificiale, de izolare fa ă de factorii aleatori. Avantajele experimentului de laborator pe care le enumeră Elliot Aronson şi J. Merrill Carlsmith sunt: posibilitatea de a pune în eviden ă fără ambiguitate cauzalitatea, un mai bun control asupra variabilelor externe şi posibilitatea de explorare a dimensiunilor şi parametrilor variabilelor complexe Prezen a cercetătorului în situa ia experimentală sporeşte şi mai mult gradul de artificialitate a experimentului de laborator: - Aşa cum arăta psihologul social Robert Rosenthal (1969), experimentatorul comite uneori erori de observare, alteori falsifică, prin omiterea unor date, rezultatele experimentelor şi modifică răspunsurile subiec ilor, ob inând un comportament conform cu ipotezele sale. Acest fenomen este cunoscut sub numele de efectul Rosenthal. - efectul Pygmalion - aşteptările profesorilor fa ă de elevi (pe care îi „etichetează” disciplina i sau indisciplina i) influen ează modul în care sunt aprecia i (mai degrabă după eticheta ce le-a fost atribuită decât după comportamentul lor efectiv). 3. Experimentul invocat (ex post facto) este acel experiment în care variabila independentă nu este provocată de cercetător (este non-experimentală) şi în aceste situa ii cercetătorul studiază doar efectul acesteia asupra comportamentului, organismului uman, mediului etc.. Experimentele invocate (ex-post-facto) au fost divizate în două categorii: a) pornind de la observa ia că uneori cercetătorul cunoaşte numărul şi situa ia celor care au suferit ac iunea unui factor (ex-post-facto cauză-efect), b) iar alteori nu se cunoaşte acest număr, dar se ştiu numărul şi situa ia celor care prezintă efectul ac iunii respectivului factor (ex-post-facto efect-cauză). 4. Experimentul de teren, definit ca „cercetare bazată pe cunoştin e teoretice, în care experimentatorul manevrează o variabilă independentă într-o situa ie socială reală în vederea verificării unei ipoteze" (French apud Chelcea, 2004, 464), elimină dificultă ile legate de artificialitatea experimentului de laborator. - Subiec ii sunt observa i în condi iile naturale ale existentei lor, - variabilele independente au caracteristici reale, - experimentatorul, de cele mai multe ori, nu influen ează prin prezenta sa situa ia experimentală, - motivarea participării subiec ilor este în întregime determinată de situa ia socială reală. - Experimentul de teren păstrează o caracteristică definitorie „manevrarea variabilelor". Cercetătorul introduce un factor experimental în situa ia socială pe care o studiază şi alege situa ia de studiu fără a încerca să o modifice. - se observă şi se înregistrează reac iile persoanelor în situa ii reale. 5. Experimentul func ional - urmăreşte covaria ia sistematică dintre variabila independentă şi cea dependentă stabilind în final rela ia func ională dintre acestea (de ex: grade diferite de căldură). 6. Experimentul factorial presupune alegerea a doar două valori ale variabilei independente (de pildă prezen a sau absen a zgomotului) şi urmăreşte efectul acestora asupra variabilei dependente (capacitatea de memorare). Rela ia este factorială pentru că identifică factorul care influen ează comportamentul participantului la experiment. 7. Experimentul de confirmare (provocat). Este un experiment clasic în care fenomenele sunt provocate în condi ii controlate pentru a verifica ipoteza de cercetare, ac ionându-se în mod deliberat asupra elementului studiat (experimentul lui Zimbardo - Stanford).

5

Hohn recomandă ca V. VARIABILE DE CERCETARE VARIABILA INDEPENDENTĂ . o ipoteză este şi o strategie adoptată cu scopul de a rezolva o anumită problemă. să fie exprimată sub formă cantitativă sau să fie susceptibilă de o cuantificare convenabilă.Psihologie experimentală 2009 – 2010 CURS 3. să fie verosimilă. 14). cercetările anterioare şi teoria ştiin ifică. PROBLEMATICA DESIGN-ULUI EXPERIMENTAL A. să vizeze o posibilitate mai mare de consecin e. cuvinte. Este o atitudine individuală care determină sensul unei alegeri (Piéron apud Clinciu. M.). rela ii etc. 14). o generalizare mai largă a datelor şi concluziilor ob inute.I. Din perspectiva cognitivistă. Deoarece ipotezele generale nu sunt direct verificabile. 6 . stimuli simbolici sau cu semnifica ie socială (obiecte. 2004. O a treia etapă este cea în care ipotezele de cercetare sunt puse la probă prin intermediul aparatului statistic • • • Pentru ca o ipoteză să fie considerată bună. Astfel. să poată fi manipulată). ea trebuie să respecte anumite cerin e: să fie verificabilă. testabilă. el trebuie să le opera ionalizeze pentru a deveni ipoteze de cercetare. energie termică etc. o etapă ini ială a demersului ştiin ific care declanşează proceduri specifice de căutare (observa ie sau experiment). să fie economică (parcimonioasă).I. Etape: În prima etapă se emit ipoteze generale. B. Ipoteza este „o propozi ie supusă verificării prin proba faptelor” (Richelle). Cum se naşte o ipoteză de cercetare? Houser identifică trei surse ale ipotezelor: experien a personală. să fie pe cât posibil cantitativă (să se poată lucra cu ea. 2004. propozi ie sau presupunere care serveşte drept tentativă în explicarea anumitor fapte” (Reber apud Clinciu. pot fi utiliza i în condi ia de stimulare: diferi i excitan i senzoriali şi modificările parametrilor fizici ai acestora (oscila ii acustice.Factorii manipula i de experimentator pentru determinarea unui comportament experimental (modelat) compun variabila independentă (V. în armonie cu alte ipoteze din acelaşi domeniu. persoane. IPOTEZELE DE CERCETARE • • • • Ce este o ipoteză? „Orice afirma ie.) sau stimul (condi ia de stimulare).).

Def: În situa iile experimentale variabila etichetă este de fapt un criteriu de selec ie a subiec ilor şi nu poate fi manipulată de către experimentator. aspect.Factorul determinat de condi ia de stimulare şi vizat de experiment poartă denumirea de variabilă dependentă (V.I.D. Un bun experiment presupune ca variabila dependentă să satisfacă anumite condi ii: să fie sensibilă la varia iile variabilei independente. grade diferite de complexitate. . prezentare cât mai neutră. ceea ce dă naştere aceloraşi expectan e. alcool. Pot fi atât calitative cât şi cantitative.Psihologie experimentală 2009 – 2010 O categorie distinctă de V.: prin manipularea stimulului manipularea contextului manipularea consemnului: . celălalt cu ceva identic ca formă. de la reac iile simple.IQ. să fie uşor de măsurat sau de determinat (pentru că ea poate fi cantitativă sau calitativă). două aspecte mai relevante care vor fi etichetate ca V.Rela ia dintre variabila independentă şi cea dependentă este de cauză-efect. să fie bine definită. fără aprecieri valorice.vârsta. Tehnici ce s-au impus tot mai mult: grupul de control (lotul martor) şi utilizarea efectului placebo ( folosit larg în studiul dependen ei de droguri. Modalită i de manipulare a V.D. VARIABILA DEPENDENTĂ . unul din grupuri fiind tratat cu substan a activă. presupune ca to i subiec ii să experimenteze aceeaşi manevră. medicamente. . cafea. substan e chimice. culoare.folosirea raportului fals folosirea "complicilor” manipularea nivelului de stres manipularea unor indicatori fiziologici 1) 2) 3) 4) 5) 6) Controlul "variabilei experimentator” prin: oferirea a cât mai pu ine indicii subiec ilor.Are. 7 . dar distantă a informa iilor. Aceasta este de fapt întreaga modificare comportamentală din care noi extragem una.I. mod de prezentare. Variabila etichetă este o valoare care reflectă caracteristicile naturale ale subiec ilor. În psihofarmacologie se folosesc două tipuri de experimente placebo: simplu orb (repartizarea substan ei active şi a substan ei placebo se face fără ştirea subiec ilor) şi dublu orb (se face fără ştirea subiec ilor şi fără ştirea medicului sau a farmacistului). sunt cele legate de subiect numite variabile invocate sau etichetă: -sex. care să absoarbă întreaga aten ie a participan ilor. . . la rândul ei. amabilă.pregătirea profesională. uniforme şi repetitive până la strategiile de decizie. dar fără substan ă activă.constitu ia corporală. . .). ocupa ia. construirea de experimente realmente interesante.

concentrarea.Psihologie experimentală 2009 – 2010 să fie fiabilă. după cum urmează: a) Izolarea subiectului în încăperi speciale (în experimentul de laborator) cu iluminare controlabilă. în experimentul dat. nu influen ează răspunsurile se numesc factori irelevan i. experien a. trebuie să fie egale pentru to i subiec ii examina i. Variabila dependentă este abordabilă cel mai adesea prin observarea şi măsurarea directă a comportamentului studiat. atunci când este posibil. 2004). sentimente etc. instruc iunile sale. cercetătorul are la îndemână unele procedee de eliminare şi control al lor. sarcina dată subiectului. ce definesc variabila independentă. Pentru standardizarea instruc iunilor verbale. protejate acustic sau/şi electrostatic uneori. timpul de reac ie. 8 . emo ii. Aceste efecte pot fi par ial compensate prin contrabalansare. Variabilele străine Sunt acele variabile. frecven a ritmului cardiac etc. fluctuante (Radu apud Clinciu. Cei despre care se ştie că. presiunea sanguină. În cazul experimentului cu mai multe probe trebuie avute în vedere: efectele de ordine (pozi ia în secven ă a probei) şi cele de prelungire (experien a subiectului cu o anumită probă modifică performan a la cele următoare). stabilitatea. fiind plasat în cabine cu vedere unilaterală ( „one way screen"). să denatureze V. conductibilitatea electrică a pielii. ziua/ ora desfăşurării experimentului etc.D. Controlul variabilei dependente trebuie să ne asigure că răspunsurile subiectului reflectă variabila independentă şi nu experien a subiectului. atitudini. Modificările variabilei independente se reflectă în varia iile răspunsului prin medierea variabilei intermediare (Hebb). Deoarece procesele interne. adică efectele ei să fie statornice în timp şi nu episodice. succesiunea stimulilor. după Mihai Ani ei.). ca şi cele măsurate anterior. repetarea experimentului dă aceleaşi scoruri ale variabilelor dependente. nu pot fi deduse direct (anxietatea. reflexul fotopupilar şi dilatarea pupilei. experimentatorul se poate folosi de casetofon sau de învă area lor pe de rost cu o gestică şi expresivitate identică la redare. subiectul este izolat şi de prezen a nemijlocită a experimentatorului. care arată că în condi ii identice. b) Men inerea constantă a variabilelor străine identificate (dacă nu au putut fi eliminate). modalitatea uzuală este măsurarea unor parametri externi presupuşi a avea legătură cu aceştia: rata respira iei. CONTROLUL VARIABILELOR Cum s-a văzut. Factorii cunoscu i că pot influen a comportamentul subiectului se numesc relevan i. Cea mai importantă caracteristică a VD este. nivelul de stres). influen ele mediului sau ale experimentatorului. Pentru a le neutraliza efectele. variabilele străine pot falsifica rezultatele experimentului. locul. reprezentată de personalitatea subiectului (motiva ie. Pentru aceasta: atitudinea experimentatorului. factori care s-ar putea să influen eze. teama.

d) Contrabalansarea sau rota ia se foloseşte pentru neutralizarea ordinii de prezentare.variabila independentă 9 . sublimare.variabila dependentă . efectele oboselii etc. g) Controlul variabilei răspuns (dependente) Identificarea variabilei dependente din ansamblul determinărilor reale şi re inerea numai a acelor componente despre care suntem siguri că sunt răspunsuri la condi ia de stimulare reprezintă o problemă deosebită pentru cercetarea experimentală. dificultatea proiectului.Alegerea variabilelor . Alegerea problemei. Planificarea design-ului cercetării C. deturnare şi falsificare). e) Selec ia întâmplătoare a subiec ilor f) Eliminarea variabilelor străine cum ar fi: fluctua ii ale nivelului zgomotului. Aici factorii variabilei intermediare (care in de subiect şi de personalitatea sa) pot exercita un efect de modificare a răspunsurilor (prin mascare. cât şi la cel de control: • vârsta. Execu ia propriu-zisă (aplicare) D. Fiecare investiga ie necesită câ iva paşi: A. varia ii ale luminii.Psihologie experimentală 2009 – 2010 c) Balansarea efectelor variabilelor străine pentru a avea efecte similare atât la grupul experimental. Concluziile A. • sexul. Când alegem o problemă este bine să luăm în calcul câteva aspecte: limita de timp. B. • pregătirea subiec ilor la ambele grupuri • profesii etc. dacă avem echipamentul necesar relevan a datelor ob inute. Logica de bază într-un design experimental Design-ul cercetării poate fi văzut ca: o structură a cercetării sau un liant al variatelor elemente presupuse de un proiect de cercetare. Interpretarea datelor ob inute E. dacă nu se iau măsuri speciale de precau ie. B. Alegerea problemei. C. faptul de a avea sau nu subiec i pentru experiment. Planificarea design-ului cercetării presupune: .

. Principalele tipuri de construc ii ale grupurilor sunt: R = randomizare (selec ie aleatoare) N = grupuri non-echivalente C = balansare (grupuri similare ca structură) Timpul Acesta este reprezentat printr-o săgeată trasată de la stânga la dreapta - - - Exemplu: 10 . instrumentarea experimentală Toate mijloacele tehnice: .Alegerea metodei . maniera de colectare a datelor.Pot fi interven ii simple sau pot fi complexe .unii cercetători folosesc X+ (interven ia) şi X.cronometre. X2 etc. animale etc.modul în care acestea sunt construite e simbolizat printr-o literă plasată la începutul fiecărei linii (grup). tineri. Grupuri . pretestarea instrumentelor alese pe un lot de subiec i foarte asemănător cu cei introduşi în experimentul propriu-zis.probe psihologice. . Interven ii sau programe (simbolizate prin „X”) .) sunt aleşi în func ie de ipoteza b. C. . .experiment sau non-experiment . Execu ia propriu-zisă (aplicare) D. femei.dispozitive de administrat stimuli. bărba i. Concluziile Elementele unui design de cercetare: Observa ii sau măsurători (simbolizate prin „O”) .aparate de măsură etc.(grupul de control) . .aparate de înregistrare audio-video.sau dacă studiul va avea loc în laborator sau va fi natural. - c. subiec ii ce vor participa la experiment (copii..pentru a diferen ia interven iile folosim X1. procedura utilizată.computere.. O 2 etc. Interpretarea datelor ob inute E. a.Psihologie experimentală 2009 – 2010 .instrumente cu itemi multipli sau o baterie de teste sau măsurători aplicate .Dacă dorim să diferen iem măsurătorile folosim O 1.

11 . O reprezintă etapele măsurării R indică selec ia aleatoare a grupurilor X reprezintă interven ia R O 1 X O2 R O1 O2 Timp - alinierea verticală arată că testul şi posttestul sunt măsurate în acelaşi timp avem două linii – câte una pentru fiecare grup.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Fig. 1. Design experimental comparat pe grupuri randomizate cu măsurare pretest şi posttest.

Clasificarea design-urilor Este folosită selec ia aleatoare? Da Nu Experiment real (randomizat) Există un grup de control sau măsurări multiple? Nu Da Non-experiment Cvasi-experiment Numai posttest Experiment randomizat Pretest – posttest Grupuri non – echivalente Cvasi – experiment Numai posttest Non – experiment R R X O O N N O X O O O X O 12 .Psihologie experimentală 2009 – 2010 TIPURI DE DESIGN Fig. 1.

Design longitudinal cu măsurări multiple – implică două sau mai multe măsurători ale variabilelor într-un studiu asupra aceluiaşi grup de subiec i.. Structura design-ului este: O (unde O reprezintă toate observa iile asupra tuturor variabilelor) b. 1.Psihologie experimentală 2009 – 2010 DESIGN-URI NON – EXPERIMENTALE Există trei grupuri de design-uri de bază ce pot fi extinse la forme mai complexe pentru un singur grup. Design-ul de tip serii întrerupte Exemple: a) Design pre-posttest cu mai mult de două măsurători X O4 O5 O6 O1 O 2 O 3 b) O1 Design pretest cu postest multiplu X O2 O3 O4 3. Design-ul corela ional .n reprezintă măsurări ale tuturor variabilelor 13 .... Structura design-ului este: O1 O2 O3 . o singură dată. Design-ul de tip pretest-posttest O1 X O2 2. On unde O1. Design-ul cross-sec ional – toate măsurătorile sunt luate în acelaşi moment.Este un design pur observa ional a.

R Xn O1 3...... Design-ul ex-post-facto C C X1 O1 X2 O1 14 ... 5. Design experimental cu mai multe grupuri R X1 O1 R X2 O1 . Design experimental cu două grupuri Este unul dintre cele mai simple tipuri de design experimental – posttest cu două grupuri randomizate.Psihologie experimentală 2009 – 2010 DESIGN-URI EXPERIMENTALE 1. Design-ul cu schimbarea grupurilor R R O O X O O X O O Este considerat unul dintre cele mai puternice design-uri experimentale.......... R X O R O 2... Design-ul de tip Solomon R R R R O1 O1 X X O2 O2 O O 4.

Citirea graficelor se face de la stânga la dreapta.Histograma dă o reprezentare exactă a numărului de cazuri din fiecare clasă. 2. pe ra ionament deductiv / inductiv (de la general la particular sau de la particular la general). RAPORTUL DE CERCETARE EXPERIMENTALĂ PRELUCRAREA CANTITATIVĂ A DATELOR EXPERIMENTALE Considera ii privind construc ia şi utilizarea graficelor . se recomandă ca raportul înâl ime . clar.Cele două axe rectangulare vor purta câte o etichetă. . precis. • Dacă cifrele de prezentat în tabele sunt foarte lungi. dar nu se vor lăsa nici spa ii excesive. La intersec ia axelor se află valoarea 0 (zero). . Exemplu: 29673584 se va trece 29 673 584. Discutarea din punct de vedere teoretic a datelor ob inute Chelcea recomandă unul dintre tipurile de elaborare: 1.Experimentul trebuie să faciliteze estimarea corectă a erorilor experimentale la nivelul unită ilor experimentului.Trebuie utilizat un număr adecvat de repetări.Reperele scalelor se fixează arbitrar.Graficele vor fi numerotate şi vor purta câte un titlu în partea de jos. 15 . Utilizarea tabelelor Câteva reguli generale de alcătuire a tabelelor: • Tabelele trebuie să con ină în partea stângă sus un număr de identificare şi un titlu de prezentare. . . sintetic. iar pe scala verticală de jos în sus. Recomandări la construc ia graficelor: . pe ra ionament cauzal (identificarea lan urilor explicative). CURS 4.Design-ul experimental trebuie să fie cât mai simplu în raport cu obiectivele studiului. se recomandă gruparea lor. denumirea a ceea ce reprezintă. 3. bazat pe opozi ie (aspecte negative / aspecte pozitive).Resursele disponibile pentru realizarea unui studiu experimental trebuie utilizate eficient.Unită ile experimentale trebuie să fie grupate pentru a controla sau balansa sursele de varia ie exterioară. valorile trebuie să crească de la stânga spre dreapta. Pe scala orizontală (abscisă).lă ime să fie de 3/5. . . • Tabelele nu se vor înghesui. Din punct de vedere estetic. • În caz de nevoie explica iile suplimentare se trec imediat sub titlu sau la subsolul tabelului. 4. . • Liniile şi coloanele tabelului trebuie aşezate în ordine logică pentru a facilita efectuarea de compara ii. În caz de nevoie se poate insera şi o legendă cu explica ii suplimentare. analitic (descompunerea în subprobleme).Psihologie experimentală 2009 – 2010 Caracteristicile unui bun design experimental .

16 . .Psihologie experimentală 2009 – 2010 5. vom sublinia noutatea şi caracterul aplicativ al rezultatelor cercetării. prin care cercetătorul are o contribu ie originală. Să încercăm să fim reflexivi. . Să includem cât mai multe materiale de ultimă oră. Să acordăm aten ie detaliilor. Dacă redactăm materialul pentru publicare într-o revistă de specialitate. rezumatul trebuie să con ină tezele. Să orientăm informa iile ob inute prin trecerea în revistă a literaturii de specialitate. Introducerea . . Descrierea design-ului cercetării dacă ne adresăm specialiştilor. 6. la diateza activă şi folosind verbele la timpul prezent. incluzând informa iile utile pentru verificarea rezultatelor printr-o nouă cercetare. cunoaşterea în detaliu a metodologiei cercetării este de un interes major. Să dăm citate şi exemple pentru a justifica evaluările şi analizele făcute. Rezumatul Un bun rezumat trebuie să fie: . evaluativi şi critici fa ă de literatura consultată. c) Descrierea design-ului şi a modului de desfăşurare a investiga iei. d) Prezentarea datelor.conform standardelor de redactare precizate de către editor: se prevăd în jur de100-120 de cuvinte. evaluănd fenomenul studiat) Schema de organizare a lucrării Paşi obligatorii: a) O introducere.suficient de cuprinzător.nu necesită să fie intitulată . Să fim analitici. deşi concis. care vizează aspectele pozitive / antiteza. prin reducere la absurd (relevând consecin ele inexisten ei elementului analizat).întrebările la care trebuie să răspundă o bună introducere: • Care este problema studiată? • Care sunt ipotezele referitoare la această problemă? • Ce implica ii teoretice are studiul realizat şi cum va influen a el cunoaşterea în domeniu? • Care sunt enun urile testate şi cum au fost derivate concluziile? Literatura consultată „Să identificăm şi să discutăm studiile cele mai relevante in legătură cu tema ce ne preocupă. vom discuta mai ales semnifica ia datelor. interpretarea teoretică a rezultatelor. concluziile şi implica iile cele mai relevante ale studiului.exact. în care se prezintă stadiul de cunoaştere a problemei investigate. rezultatele. b) Trecerea în revistă a literaturii de specialitate cu referire la tema cercetată. verbele la timpul trecut se vor utiliza numai la descrierea modului de manipulare a variabilelor. e) O discu ie asupra datelor relevante în cercetare. bazat pe ra ionamentul dialectic (teza. care tratează aspectele negative / sinteza. a metodelor care au condus la rezultatele studiului.coeren ă: scris cu claritate.

procedura) 5. Metoda (subiec i. aparate şi materiale. în cazul abordărilor cantitative: datele şi metodele statistice de prelucrare a lor. Referin e bibliografice CURS 5. Experimentul urmăreşte varia iile sistematice ale comportamentului ca efect al modificării variabilei stimul (independente). Rezultate 6. Referitor la punerea în eviden ă a modificărilor neurovegetative aceasta se face prin intermediul unor aparaturi speciale de captare şi transformare a lor în unită i de măsură accesibile cercetătorului. Abstractul 3. autorul. Începuturile psihologiei experimentale îşi au rădăcinile în încercările fiziologilor de a raporta datele de fiziologie a organelor de sim la structura fizico-energetică a stimulen ilor. Aşadar este necesară cunoaşterea acestor varia ii concomitente (comportamentale şi neurovegetative) ca rezultat al ac iunii variabilei independente.constituie cea mai mare parte dintr-un raport de cercetare. Revista literaturii. Lungu precizează faptul că implicit se produc şi varia ii ale factorilor organici care sus in comportamentul subiectului. Titlul.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Analiza datelor . 34). varia ii exprimate prin modificări respiratorii. Ca atare. În laboratoarele înfiin ate după 1879 se utilizau tehnici psihometrice şi determinări psihifiziologice dintre cele mai variate. unele nefiindu-i accesibile psihologului şi necesitând o pregătire medicală (aşa cum este de pildă recoltarea probelor biologice şi analiza lor). circulatorii etc. METODE. în cazul studiilor calitative: se vor insera în propor ii convenabile răspunsurile persoanelor intervievate. În acest sens psihologul trebuie să cunoască modul de montare şi evident de utilizare a acestor aparate în vederea culegerii semnalelor şi nu în ultimul rând semnifica ia lor în cadrul cercetării ini iate. Tehnicile de înregistrare a variabilelor dependente sunt variate şi au diferite grade de dificultate. O cercetarea experimentală are precizie şi consisten ă ridicată dacă modificările parametrilor neurovegetativi sunt puşi în corela ie cu varia iile comportamentale. N. Stabilirea raporturilor cantitative dintre excita ie şi senza ie trebuie să ină seama şi de trăirea subiectivă. INSTRUMENTE ŞI TEHNICI DE INVESTIGARE Aşa cum se ştie. Lungu dă ca 17 . Discu ii (şi uneori rezumatul) 7. ce reprezintă de altfel o componentă esen ială a senza iei. a pus bazele scientizării psihologiei. în faza ini ială după modelul fizicii – ştiin ă eminamente experimentală. Tehnici psihofiziologice în psihologia experimentală Încă de la începuturile psihologiei experimentale înregistrarea indicatorilor neurovegetativi ai comportamentului a intrat în tradi ia sa. care nu putea fi cuprinsă în aria de preocupări a cercetării fiziologice. afilierea 2. ce pot fi înregistrate cu aparatura men ionată. Nicolae Lungu precizează faptul că psihologul se va limita la înregistrarea unor variabile psihofiziologoce a căror tehnică de captare este netraumatizantă pentru participantul la experiment (2000. în care măsurarea pragurilor senzoriale şi a timpului de reac ie ocupa un loc însemnat. - Componentele unui raport de cercetare (formatul APA) 1. fragmente autobiografice. introducerea metodei experimentale în studiul activită ii psihice. problema şi ipoteza ce va fi testată 4. comentarii ale martorilor oculari etc.

rigiditatea în mişcări) se asociază deseori cu tensiunea nervoasă. analiza tehnicilor psihofiziologice să fie facută în capitolul despre afectivitate. Ei precizează faptul că undele teta şi delta au un ritm mai lent decât primele două şi caracterizează activitatea electrică a creierului din anumite regiuni. după 1950). teta şi delta. chiar de panică sau alarmă. S-a constatat că persoanele cu frecven ă mai scăzută a ritmului alfa au ritmuri mai lente în rezolvarea de probleme. durată. Clinciu precizează că EEG este o sursă de informare cu privire la starea de func ionare a creierului în stare de sănătate sau de boală. dar şi cu starea de vigilitate a creierului (de unde utilizarea extensivă a EEG-ului pentru studiul somnului. 78). implicată în aşanumita condi ionare operantă). Trebuie precizat faptul că parametrii neurofiziologici sunt direct observabili în desfăşurarea proceselor afective. Marinescu. În psihologia experimentală înregistrarea acestor biocuren i şi reproducerea lor pe osciloscoape special construite pot fi foarte utile prin asociere cu tehnicile de relaxare bazate pe bio-feedback (legea efectului. beta. peste 20 respira ii/minut . EMG – electromiograma “Eviden iază în mod similar. Lungu este de părere că stabilirea unor corela ii riguroase nu se poate supune unor legită i absolute (2000. Pneumografia Este o măsură simplă. Tensiunea arterială (TA) 18 . Permite înregistrarea biopoten ialelor generate de pulsa iile inimii. dar în repaus total). volum) cu nivelul performan elor din timpul efectuării unei sarcini ce presupune o încărcătură afectivă ridicată şi ca atare multă tensiune (examene. semnalează un dezechilibru neurovegetativ amplu. fapt ce a determinat. Totuşi. Pot fi comparate de asemenea rezultatele ob inute în astfel de situa ii cu cele din situa ii obişnuite. mai ales după pareze sau paralizii. însă cel care a demonstrat posibilitatea culegerii direct de pe scalp a biocuren ilor cerebrali a fost psihiatrul german Hans Berger în 1929 (în lucrarea sa “Aspura encefalogramei la om ”). concursuri). Ritmul respirator: 16-18 respira ii/minut este registrul normal de func ionare al aparatului respirator 19-20 respira ii/minut – accelerare a ritmului respirator ce poate surveni la schimbări afectiv-emo ionale sau psihofiziologice minore sau medii. ce se poate rezolva printr-un aport crescut de oxigen. de unde valoarea diagnostică ridicată pentru studiul comportamentului expresiv” (Clinciu. Tensiunea musculară (starea de crispare. parametru foarte important. Cel mai interesant traseu EEG la om îl au însă undele alfa care caracterizează starea de relaxare mintală şi senzorială (starea de veghe. regimul de func ionare a muşchilor stria i (tonusul muscular). 78). 2000. “activitatea bioelectrică a unor popula ii neuronale având o anumită dinamică odată cu vârsta.tahipneea arată o stare de alertă. Tehnica EEG a fost utilzată în cercetările sale şi de neurologul român Gh. Voiculescu şi Steriade (apud Lungu) arată că. Indicatori fiziologici EEG – electroencefalograma Producerea de poten iale electrice de către creier era cunoscută încă înainte de anul 1900.Psihologie experimentală 2009 – 2010 exemplu corelarea modificărilor respiratorii. EKG – electrocardiograma. a lui Thorndike. encefalograma are la om patru tipuri de unde: alfa. prin înregistrarea biocuren ilor cu care este asociată activitatea musculară. fa ă de cei cu frecven e mai înalte. ca în multe tratate de psihologie experimentală. circulatorii sau sudorale (intensitate. accesibilă şi utilă a ratei respira iei deoarece aportul de oxigen furnizat prin respira ie este dependent atât de regimul de efort al corpului uman cât şi de prezen a unor evenimente încărcate emo ional. ori cu starea lui de sănătate sau boală“(2000. în mod obişnuit. 36).

2000. unul pe palma unei mâini. generate de emo ii” (Clinciu. 2000. 300): subiectul stă comod. Interesante aplica ii sunt legate de utilizarea RED pentru proba asociativ-verbală liberă. fie disfunc ii ale aparatului cardiac în sine. Valoarea obişnuită a rezisten ei electrice a pielii de 10 mho (100 de ohmi) suferă varia ii importante. 82). mult utilizat în studiul comportamentului simulat. Semnifica ia psihologică a pulsului este: puls mai mic de 60 pulsa ii/minut arată o activitate cardiacă lentă. celălat pe dosul aceleiaşi mâini. Scăderea rezisten ei electrice a pielii. fiind un indicator al gradului de activare” (Clinciu. RED reflectă nu numai tipul de trăire afectivă. iar altele au rezonan ă emo ional-afectivă mare. 19 . Pot fi utiliza i diferi i stimuli (zgomot brusc şi puternic. ca în metoda endodermală. între 60-80 pulsa ii/minut – pulsul normal. 2005. dând în consecin ă răspunsuri electrice mai ample. le dă Al. unde sunt amplasa i cei doi electrozi în formă de disc. cu spatele spre aparat. evitând mişcările mâinilor. Roşca (1971. care creşte conductibilitatea ei electrică. indicând emotivitatea. plăcută-neplăcută. cea care s-a şi impus în timp. pentru psiholog acest parametru fiind important în contextul altora.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Valorile presiunii sistolice şi diastolice au relevan ă pentru specialistul în cardiologie. în eparea cu un ac. este locul ideal de amplasare a electrozilor). între 80-100 pulsa ii/minut . miros neplăcut. sau cu un nivel de anxietate foarte ridicat (atacul de panică). cât mai liniştit. dar mai ales intensitatea acesteia. de exemplu. Câteva dintre indica iile de determinare practică a RED. 82-83). 79-80). recolta i prin canalele poligrafului. Woodworth şi Schlosberg au determinat rezisten a (deci conductan a) electrică a pielii la trecerea unui curent electic continuu de 2 V prin aşezarea a doi electrozi pe piele. ca şi cel emo ional-afectiv şi psihologic al persoanei. ca în metoda exodermală. plumb sau zinc. „Varia iile mari ale ritmului cardiac se asociază nu numai cu labilitatea şi instabilitatea emo ională. “Apari ia şi impunerea poligrafului. fie diferen a ob inută prin procedeul măsurării rezisten ei electrice (deci a conductibilită ii) la trecerea unui curent electric între cele două puncte. peste 160 de pulsa ii/minut pot apărea fie în cardiopatii cronice. reflectând echilibrul neurovegetativ bun. sub medie. cu echilibru între principalele componente (neurovegetative. atingerea etc. este urmarea unor descărcări simpatice ce presupun o creştere a sudora iei în regiunile mai bogate în glande sudoripare (palma. fie la persoane extrem de emotive. datele furnizate putând fi folosite în multe ări (printre care SUA şi Canada) ca probe în instan ă. fiind absolut necesare investiga ii de specialitate şi instituirea unui tratament medicamentos şi igieno-dietetic specific. avându-se grijă ca presiunea să fie constantă şi continuă. Pulsul (ritmul cardiac) Poate fi determinat uşor prin intermediul aparatelor electronice ce măsoară simultan tensiunea arterială şi pulsul. arătând fie activism psihofiziologic crescut.tendin a de accelerare a activită ii cardiace.). sau pe palma mâinii opuse. cu o suprafa ă de 2 cm2 din argint. dar totodată se poate măsura şi cu mâna apăsând o arteră la nivelul încheieturii mâinii. afective şi somatice). dintre care unele sunt neutre. sensibilitatea la factori stresan i sau labilitatea neurovegetativă. ci şi cu mari fluctua ii ale dispozi iilor interne. Şi un electroencefalograf obişnuit poate fi adaptat pentru înregistrarea reac iilor electrodermale. Reac ia electrodermală (RED) “Este un răspuns al pielii la o manifestare neurovegetativă a ramurii simpatice a sistemului nervos autonom. ce pot fi puse în legătură cu activitatea sistemului nervos simpatic“ (idem. a făcut ca interesul pentru RED să fie sprijinit de enormele posibilită i ale electronicii. între 100-160 pulsa ii/minut – aceasta indică un regim de func ionare foarte modificat. Aceştia sunt aplica i umezi. aflate în stare de şoc emo ional. în care se urmăresc răspunsurile electrodermale la liste de cuvinte. Se poate determina fie diferen a de poten ial dintre două puncte de pe suprafa a corpului.

după ce curba s-a stabilizat. TA.inhibitor. RED). apreciată în secunde sau minute. surpriză. fie pentru a evita pericolul prin fugă. dar şi în faza de pregătire a acestora. RED indică schimbarea orientării activită ii mintale. excita iei este înso ită de “uscarea “ gurii şi de reducerea secre iei salivare. care impunea mobilizarea musculară rapidă pentru situa iile ce implicau un risc vital. stimulator . altfel stimuli sunt percepu i doar ca şocan i. frustrare sau mânie. măsurată în miliampermetri. deci şansa de eroare rămâne în continuare destul de mare. Dar. dar este un indicator important al reac iilor emo ionale.trist. ci conştiin a subiectului că abordează un fapt periculos. Combinarea indicatorilor şi interpretarea lor corelativă creşte această probabilitate spre 90%. ori reciproc contradictorii. creşterea nivelului acesteia (şi deci a RED) este prezentă în faza activită ilor mintale şi fizice care presupun un efort sus inut. activitatea simpaticului este controlată de la nivel cortical. RED nu poate fi supusă controlului voluntar. este greu de afirmat că un eveniment este dezagreabil. deşi uneori varia iile înregistrate sunt ori prea mici. expresia emo ională a fricii. - - - - 20 . EEG. este un indicator cu o mare valoare psihodiagnostică. frică). pericol. pletismograma etc. 86). 139-140): Este un indicator al activită ii generale a sistemului nervos simpatic şi în mod particular un indice al conduitei emo ionale (în special pentru stările de tensiune. dar şi teamă. 2005. Este de men ionat că dintre indicatorii cel mai des utiliza i de către “detectorul de minciuni” (respira ie. ci stabileşte într-o propor ie de aproximativ 70-80% dacă subiectul spune adevărul.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Printre cei mai importan i indicatori ai RED se numără: “amplitudinea. măsurată în centimetri pătra i. În experimentul asociativ – verbal nu cuvintele generează emo ia. trebuie ca acesta să depăşească din punctul de vedere al duratei câteva secunde. Ecou al unui comportament primitiv. Deoarece activitatea ramurii simpatice a sistemului nervos autonom este coordonată cortical. Detectorul de minciuni (denumit impropriu astfel) nu detectează minciunile. dar este mai dificil de abordat experimental. fie pentru a sesiza prezen a prăzii. suprafa a. plăcut . este timpul necesar stabilizării curbei “ (idem.“Aparatele moderne (poligraful şi polireactometrul) înregistrează simultan mai mul i indicatori : EMG. dar nu poate fi o măsură directă şi corectă a acestor schimbări. EMG.neplăcut. puls. pregătind astfel atacul. surprinzători sau neaştepta i. cele mai indicative informa ii legate de sinceritatea subiectului le dă RED. Secre ia salivară Este de asemenea mai dificil de abordat experimental. chiar dacă aceasta se produce prin plâns. această mobilizare energetică se făcea fie pentru a ataca. cu un urbimetru. vesel . dar descărcarea afectivă provoacă scăderea acestei reac ii. Al i indicatori fiziologici Motilitatea gastro-intestinală. mâniei. Este un bun indicator al emo iei şi stresului. spre deosebire de secre ia sudorifică pe care se bazează RED. 83). exprimă valoarea maximă ob inută după aplicarea excita iei. care este o stare de intensă mobilizare energetică în vederea unei ac iuni. curba respira iei. nivelul de revenire. RED. iar comportamentele pot fi puse în legătură cu situa ia de urgen ă (Sears) sau cu reac ia de luptă şi fugă (Cannon). efecte ale aceluiaşi sistem nervos simpatic. apreciat după aceleaşi unită i de măsură. presiune sangvină. 2005. Semnifica ia psihologică a RED Mihai Ani ei precizează semnifica ia psihologică a RED (2000. EKG. de unde şi aprigile dispute ale specialiştilor în legătură cu creditul ce poate fi acordat în instan ă informa iilor ob inute cu acest aparat “ (Clinciu. durata.

Studii desfăşurate la spitalul Montefiore de Czeiler şi Weitzman în “apartamente -laborator”. probabil şi alte emo ii puternice.R. fiind un bun indicator al ritmului circadian (în special al ritmului veghe-somn). primele cercetări experimentale au fost realizate ceva mai devreme. se poate calcula viteza impulsului nervos ca rezultat al raportului distan ă – timp. Temperatura pielii Este “o rezultantă a metabolismului bazal şi are importante oscila ii (în jur de un grad în func ie de perioada din zi. b) Cu mecanism de ceasornic – este echipat cu un electromagnet alimentat de la o baterie de 2 v. Organizarea internă a somnului depinde de factori biologici. a parasimpaticului . Helmholtz a aplicat stimulări unor persoane legate la ochi. inventând şi aparate în acest scop. Cercetătorul a stimulat un nerv la distan e diferite de creier şi a măsurat timpii necesari unor reac ii la aceste stimulări. Deşi termenul de “timp de reac ie” a fost utilizat ca atare abia în 1873 de către fiziologul S. Acestea sunt instrumente care măsoară durate mici şi foarte mici de timp. 54). sursa de alimentare este o baterie de 6v. 2000. pornind de la umăr şi ajungând la gleznă. 25). Al i cercetători au arătat că stările conflictuale. au arătat o foarte bună suprapunere între curba temperaturii şi curba somnului. 21 . total deconectate de la ambian a exterioară pentru a suprima indicii externi ai trecerii timpului. Helmholtz a fost foarte derutat de diferen ele destul de sensibile între timpii de reac ii ai participan ilor la experiment. aceste aparate nu sunt suficient de precise. Deşi uşor de manipulat. Activită ile neinhibante. se folosesc cronoscoapele (cronometrele). 2005. tensionale. 2000. În timp cercetările sale s-au dovedit suficient de riguroase. 85-86). coboară temperatura preponderent la nivelul mâinilor şi al fe ei prin vasoconstric ie. ceea ce este determinant pentru instalarea şi durata somnului fiind temperatura corporală. fapt care l-a condus la abandonarea acestor cercetări pe oameni. dar şi în func ie de perioada din lună a ciclului feminin. securitatea emo ională şi starea de confort provoacă vasodilata ie şi. creşterea temperaturii pielii. emo iile de mânie. semn al eficien ei metodei “(Clinciu.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Există şi cazuri paradoxale. În ceea ce priveşte timpul de reac ie acesta este unul dintre indicatorii psihofiziologici cu largă utilizare în laboratoarele de psihologie datorită relevan ei deosebite pe care acesta o are în aprecierea unor parametrii de eficien ă a activită ii umane (viteza angajării într-o sarcină) (Lungu. Tehnici de măsurare a timpului de reac ie Ca instrumente de măsurare a T. cum ar fi cel al pesoanelor introvertite aflate într-o situa ie neplăcută – scaunul stomatologic – care îşi trădează emo ia printr-un exces de secre ie salivară (sialoree). 57): a) Cu dispozitiv electromagnetic. Acest fenomen apare de altfel şi după perioade mai lungi de practică a trainingului autogen Schultz când poate să apară o diferen ă de trei grade fa ă de temperatura obişnuită. Exner. 317). 1971.În 1850 Helmholtz a realizat printre primii măsurători asupra vitezei de propagare a influxului nervos. în consecin ă. Cunoscând distan a dintre două puncte în care se aplică stimularea şi distan a în timp a apari iei reac iilor. După modul de ac ionare a dispozitivului de măsură a timpului se disting mai multe tipuri constructive de cronoscoape (Lungu. aşa cum e TR. mai mult decât de oboseală. chiar dacă astăzi se ştie că viteza impulsului nevos depinde de diametrul fibrelor nervoase implicate (Ani ei. Consisten a secre iei estre diferită: predominan a simpaticului o face sub ire şi apoasă. de unde şi importan a temperaturii ca metodă contraceptivă. măsurând durata reac iei prin împingerea unei manete cu mâna.vâscoasă şi groasă (Roşca.

2005.reac iile fiziologice cele mai utilizate sunt: ritmul respirator tensiunea arterială (TA) pulsul reac ia electrodermală (RED) .matematică automată a datelor ob inute. T. (Lungu. Deşi acestea sunt mai costisitoare. În func ie de complexitatea sarcinii experimentale şi de natura stimulilor avem: T. Complex – când subiectul trebuie să selecteze răspunsul din mai multe posibile sau să dea mai multe răspunsuri. În func ie de scopul experimentului determinarea T. verbale (Clinciu. De asemenea T. Aşadar: .prin înregistrare grafică – la unele cronoscoape electronice se face cu ajutorul unor dispozitive anexă (imprimante).R. Ele dispun de un sistem automat de programare a stimulilor (vizuali şi auditivi). aparatura şi programele acestora permit combina ii ale parametrilor T.Psihologie experimentală 2009 – 2010 c) Cu electromotor (cronoscoape electrice) – instrumentul de măsură este ac ionat de un motoraş electric alimentat la re eaua urbană de 220v. potrivit cu sarcina dată. Clasificarea T.R. defineşte senza ia ca – “eveniment psihic elementar care 22 .R. motorii. răspunsuri verbale la stimulări de altă natură / descrieri verbale. e) Tehnici de modelare pe calculator a valorilor T. De asemenea ele asigură o precizie sporită a determinărilor ca şi o prelucrarea statistico . METODE.R. de asociere verbală (răspuns verbal).reac iile verbale pot fi: asocieri verbale. dispozitive de reac ie (manete contactoare şi pedale) şi de control al reac iei (contori) şi cronometre cu afişare digitală. la stimuli senzoriali.R. se poate face prin: .) Psihologia experimentală utilizează printre variabilele dependente pe lângă timpul de reac ie (descris mai sus) şi răspunsurile sau reac iile fiziologice. SENZA IILOR Larousse.R. precise şi comode de măsurare a T. 2000. 77).citire directă – cu ajutorul cronoscoapelor de diverse tipuri. INSTRUMENTE ŞI TEHNICI DE INVESTIGARE A SENZA IILOR DEF.R. Marele dic ionar al psihologiei. . CURS 6.R poate fi: Simplu – când există o singură modalitate de reac ie la un stimul. d) Cronoscoapele electronice sunt instrumente complexe.

Depăşirea acestei valori schimbă specificitatea senza iei propriu-zise. 3. . Elementele constitutive ale ochiului Segmentul periferic al analizatorului vizual la om. undele electromagnetice cu lungimea intre 396-760 milimicroni.). Globul ocular. Cristalinul alaturi de 23 . ce se numeşte cristalin. . indiferent de calitatea sa senzorială. Pragul absolut inferior este exprimat de valoarea cea mai mică a unui excitant capabil să genereze o senza ie specifică. este format din trei elemente principale: 1. determină o nouă calitate a senza iei. pragul absolut superior (maximal) şi pragul diferen ial. albastru. ochiul. p. 2. Cu cât pragul senzorial este mai scăzut.Reprezintă valoarea cea mai mică de excita ie. adaugată excita iei ini iale. generează senza ii de durere. Cu alte cuvinte. având rolul de a mări sau micşora pupila. în care se află aparatele de refrac ie şi organul terminal. cu atât sensibilitatea este mai scăzută. Coroida se împarte la rândul ei în trei por iuni: coroida propriu-zisă. pragul diferen ial exprimă cea mai mică diferen ă dintre doi excitan i pe care subiectul o poate sesiza. care ocupă cea mai mare parte.Psihologie experimentală 2009 – 2010 rezultă din prelucrarea informa iei în sistemul nervos central în urma unei stimulări a unui organ de sim ” (2006.dispuse concentric: a) Sclerotica este membrana externă a globului ocular cu rol de protec ie. de regulă. Irisul are şi un pigment care dă culoarea ochilor (negru. Pragul absolut superior Este dat de valoarea maximă a excitantului care mai generează o senza ie specifică. Pragul diferen ial . transformând-o. alcătuit din şase muşchi. deoarece între valoarea energetică a excitantului şi sensibilitate există un raport invers propor ional. Praguri senzoriale În practica experimentală operăm cu următoarele tipuri de praguri senzoriale: pragul absolut inferior (minimal). Pragul se stabileşte pe baza unui număr mare de determinări (masurători). în spatele irisului se află un corp în forma unei lentile biconvexe. care. 1094). Aparatul de protec ie alcătuit din membrane şi sistemul glandular. Globul ocular are forma sferică şi e format din trei membrane . b) Coroida este membrana ce se află imediat sub sclerotică şi e bogat vascularizată. Aparatul motor. iar valoarea sa reprezintă expresia statistică a acestor determinări (valoarea medie). În partea anterioară.Pragul reprezintă o măsură inversă a sensibilită ii. cu atât sensibilitatea este mai mare şi invers: cu cât pragul este mai ridicat. sclerotica e transparentă pentru razele de lumină şi se numeşte cornee. SENSIBILITATEA VIZUALĂ Excitantul specific pentru analizatorul vizual îl constituie lumina. irisul este format din fibre musculare netede. în senza ie de durere. unele circulare şi altele radiare.Orice excitant care depaşeşte această limită. căprui etc.

Este alcătuită din 6 straturi de celule de forme şi având func ii diferite. Procedee experimentale pentru determinarea acuită ii vizuale Ca teste pentru acuitatea vizuală se folosesc diferite: • planşe.Dacă acuitatea vizuală e scazută. 1. c) Retina .Psihologie experimentală 2009 – 2010 cornee constituie suprafe e de refrac ie a luminii de care se serveşte ochiul.o masă fără contur şi fără structură. e necesar ca raza luminoasa ce pătrunde la retină să posede suficientă energie şi să ac ioneze timp suficient pentru a putea să excite fotoreceptorii. Cele mai importante sunt: stratul celulelor granulate. Fig. 1). linii Un astfel de aparat. • puncte sau linii foarte fine ce pot fi suprapuse sau diferen iate. detaliile fine ale obiectelor realită ii apar estompate.este aparatul nervos al ochiului şi este sensibilă numai în partea ei posterioară. • figuri geometrice. de precizia cu care sunt percepute detaliile şi contururile şi. . în loc de una singură sau două puncte negre în loc de unul. denumit “aparat pentru acuitate vizuala” sau Radoslawow (după numele inventatorului) (fig. difuze . . cel mai profund care reflectă lumina îndreptând-o spre celulele senzitive stratutul celulelor fotosensibile (conurile şi bastonaşele) stratul neuronilor bipolari stratul neuronilor multipolari a căror axoni formează nervul optic . Acuitatea vizuală = capacitatea ochiului omenesc de a diferen ia distan ele mici dintre obiecte sau distan ă minimă la care subiectul distinge două “pete” de lumină.nucleul analizatorului Posibilităti de determinare a sensibilită ii vizuale Suportul teoretic al măsurătorilor Pentru a putea ob ine o senza ie vizuală. constituie baza percep iei vizuale a obiectelor. aşadar. • aşa numitele inele ale lui Landolt etc. din acest punct de vedere. Aparatul pentru acuitate vizuala Radoslawow 24 .Acuitatea vizuala este dată. • aparate de proiec ie pentru puncte. • orificii iluminate.

Camera timpanului.Testul folosit în practica oftalmologică îl reprezintă cunoscutul “optotip” – propus de Snellen (1876) şi trebuie să fie citit de la distan ă de 6 m pentru fiecare ochi separat. intrarea de la lumină într-o cameră întunecoasă produce ini ial imposibilitatea de a vedea ceva. .Sistemul osicular din camera timpanică este format dintr-un lan de oscioare-ciocănelul. Urechea externă.Psihologie experimentală 2009 – 2010 . Să ofere posibilitatea prezentării diferi ilor excitan i vizuali (lumini. pare ini ial ca fiind orbitoare. SENSIBILITATEA AUDITIVĂ Structura morfofunc ională a urechii Aparatul auditiv. Urechea internă. . . 3. 2. nicovala şi scări a. 3. . face parte din categoria telereceptorilor. care sunt afectate de hemeralopie şi degradează acuitatea vizuală odată cu trecerea timpului. este organul echilibrului. construite după urmatoarele principii: 1. Scăderea capacită ii de adaptare se găseşte. Unele din aceste proceduri au în vedere şi aparate speciale. cum se ştie. figuri geometrice etc. . Utricula. Vederea diurnă scade calitativ în mod progresiv. obiecte. . Urechea mijlocie. Să asigure izolarea absolută a ambilor ochi sau numai a unuia fa ă de influen a luminii naturale sau artificiale (camere obscure). Hemeralopie = ("orbirea de zi") este exact opusul nictalopiei. sacula şi canalele semicirculare formează aparatul vestibular. Pentru cercetarea procesului de adaptare. In spatele ferestrei ovale se află urechea internă. care. Aparatele folosite la studiul adaptării şi care indeplinesc conditiile de mai sus se numesc in general adaptometre.Aparatul receptor al analizatorului auditiv este melcul.) şi măsurării intensită ii de ilumina ie a acestora. întrucât vitamina A participă la resinteza purpurului vizual.Lipsa vitaminei A produce tulburări în procesul de adaptare. Vederea de noapte rămâne neafectată datorită folosirii celulelor cu bastonaş în locul celor cu con. Nictalopie = absen a sau tulburarea func iei bastonaşelor (“orbul găinilor”).Urechea externă formează aparatul colector şi conductor al sunetelor şi este formată din pavilion şi conductul auditiv extern. Elementele constitutive ale urechii: Analizatorul auditiv este constituit din trei păr i: 1. în anoxie. . după inani ie îndelungată. 2. Acesta este format dintr-un canal osos incurbat in spirală in jurul unei tije osoase de forma conica (modiolus). lumina de afară. chiar dacă are o intensitate moderată. Să existe posibilitatea varierii intensită ii excitan ilor. vârsta înaintată etc. cel care asigură recep ionarea varieta ii infinite a sunetelor din ambian a în scopul orientării în mediul sonor.Urechea internă. Adaptarea vizuală după ieşirea dintr-o încăpere întunecoasă. s-au folosit diferite proceduri experimentale.Cele mai importante mărimi care caracterizeaza sunetul sunt: frecven a şi 25 . adaptarea la întuneric este mult redusă (cazurile de nictalopie sunt rare şi indeosebi ereditare). unde se găsesc in fapt receptorii auditivi şi ai functiei echilibrului.

construc ia unor maşini şi agregate silen ioase încă din faza de proiectare a lor.e cunoscut faptul ca sunetele pot provoca diverse stări emo ionale. sărat. stimulii chimici. 2. . SENSIBILITATEA GUSTATIVĂ ŞI OLFACTIVĂ Structura analizatorului gustativ Corpusculii gustativi sunt structuri ovoide.utilizarea de căşti antifon sau a clasicelor dopuri pentru astuparea urechilor . Procedee pentru determinarea sensibilită ii gustative 26 . Efectele zgomotului asupra sensibilita ii auditive Zgomotele industriale pot avea două tipuri de efecte: 1) imediate. în mod special. tumori ale nervului auditiv etc. . Surditatea de conducere afectează traseul de pătrundere a oscila iilor sonore in urechea internă.atenuarea surselor de zgomot deja existente prin măsuri de protejare antifonică a agregatelor şi a personalului. cum ar fi disfunctionalită i la nivelul comunicării 2) efecte la distan ă cu scăderea capacită ii de muncă datorită oboselii sau instalarea surdită ii profesionale. 3.datorată unui proces de degenerare a celulelor senzoriale din urechea internă. Tipurile de senza ii gustative Se cunosc patru submodalită i gustative de bază: dulce. cum sunt: . palat. afec iunilor din nucleii corticali ai analizatorului auditiv.De regulă. amar şi acru sau acid. pentru a putea excita corpusculii gustativi.meloterapie . Modalită i de atenuare a zgomotului Pentru atenuarea efectului zgomotelor.Tonul afectiv .natură S-a constatat ca zgomotele sunt atenuate in prezenta unei ambian e cromatice relaxante. trebuie să fie dizolva i în salivă sau apă. Surditatea de conducere nu este niciodata totală intrucât se pastrează conducerea sunetelor prin oasele craniului. Surditatea nervoasa ( de percep ie) . stâlpii amigdalieni anteriori. Studiile realizate au arătat că substan ele chimice insolubile în apă nu pot genera senza ii gustative. fiind distribui i pe: limbă. faringe şi laringe.Psihologie experimentală 2009 – 2010 amplitudinea oscila iilor. . Surditatea centrală este datorata dereglărilor de pe căile supraotice şi. psihologia experimentală industrială preconizează câteva măsuri. . Tipuri de surditate 1.

Aplicarea unor solu ii apoase .cu ajutorul unor pipete gradate .006 0.de diferite concentra ii. .046 0. Aronsohn (în 1886) ajunge la următoarele concluzii: a) Temperatura cea mai favorabilă olfac iei este pu in superioară celei a corpului: 38-40°. c) Solu ia de clorură de sodiu ca solvent.Psihologie experimentală 2009 – 2010 1. 3 cm este marcat cu substan a mirositoare la o concentra ie cunoscută (se dau aprox. Mucoasa olfactivă ocupă o suprafa ă de 2. Structura receptorilor olfactivi . purtător al substan ei odorante. o serie de cercetatori au observat că senza ia olfactivă nu ia naştere decât in timpul inspira iei aerului. 10 trepte). Metoda parfumerilor . poate fi inlocuită cu un număr mare de alte săruri. Elaborarea de reflexe condi ionate la stimuli gustativi.100 0.30 0.Capetele distale ale bastonaşelor se termină cu un fel de cupă.5 cm2 în fiecare narină. cu substan e chimice pure. Mirosul Senza iile olfactive reflectă însuşirile chimice ale substan elor volatile care stimulează receptorii.69 0. b) Concentra ia optimă a apei sărate este de 0. “cutia inodoră” (în care subiectul îşi introducea capul).un pătră el de hârtie de filtru cu latura de aprox.Receptorii olfactivi se prezinta sub formă de bastonaşe.83 4. Praguri absolute pentru unele substan e: Substan e Minimum perceptibile în mg la litru de aer 5. inclavate într-o masă de epiteliu pigmentar. Excitarea cu ajutorul curentului electric a diferitelor puncte de pe limbă şi varierea frecven ei şi intensită ii impulsurilor care pot da senza ii gustative diferite. d) Variind cantitatea de substan ă odorantă din solu ie. Stimularea olfactivă .029 0.009 0. de la care pleaca 5-6 fibrile asemănătoare firelor de păr. 3. 2. Metode pentru determinarea pragurilor olfactive odorizarea unei camere.73%. diferite construc ii de olfactometre cercetătorul Buccola folosea un burete imbibat cu substan a odorantă plasat pe fundul unei cutii mecanice.53 3. În baza cercetărilor sale. se poate determina pragul olfactiv liminal.0004 Eter etilic Tetraclorura de carbon Cloroform Acetat de etil Etil mercaptan Metil salicilat Acid valerianic Acid butiric Propil mercaptan Mosc artificial Anosmia par ială (pierderea sensibilită ii olfactive): 27 .Încă înainte de 1900.

precum şi accelerarea pozitivă sau negativă a mişcării pe verticală (de exemplu. altele de rece. aparatul vestibular răspunde la orice modificare a ritmului mişcarii. apoi cea tactilă). b) labirint (aparatul vestibular). Toate mişcarile efectuate sunt controlate de creier pe baza informa iilor furnizate de receptorii kinestezici (proprioreceptori). sau corpul în întregime. reflexul de extensie etc. subiectul va ine ochii închişi). tactil (mecano-cutanat) . Senza iile kinestezice reflectă mişcarea (direc ia. tendoane şi articula ii. algezimetrice etc.) se află în muşchi. In baza controlului kinestezic un om poate aşeza mâna şi degetele mâinii libere în pozi ia în care i-a fost aşezată cealaltă mână (binein eles.la perceperea însuşirilor spa iale ale obiectelor.nu este sesizată de subiectul aşezat pe scaun şi legat la ochi. . atâta vreme cât echilibrul nu este tulburat. Analizatorul kinestezic participă . legate de reflexele posturale). 3) senza ii de rece. Obişnuit.fără bruscări şi trepida ii . în pofida faptului ca 28 . corpusculii incapsula i Pacini etc. dacă stimulentul depăşeşte un anumit grad de intensitate.asigură reac iile statice locale şi segmentare ortostatismul.poate da informa ii asupra recep iei olfactive.Psihologie experimentală 2009 – 2010 . SENSIBILITATEA CUTANATĂ S-a constatat că. în siringomielie . 4) senza ii de durere cutanată (superficiale). 2) senza ii de cald.diferitele grade de pierdere selectivă a mirosurilor sau perceperea accentuată şi continuă a altora pot constitui teste clinice pentru diagnosticarea unor boli grave. în sfârşit altele răspund numai la stimulări de presiune..dispare mai întâi sensibilitatea algică . Labirintul este constituit din canalele semicirculare şi organele otolitice (sacula şi utricula). adică la accelerare sau încetinire.Pentru existen a celor patru subcalită i senzoriale cutanate pledează o serie de cercetări cronaximetrice. mişcarea uniformă .boala a măduvei spinale . precum şi anumite procese patologice în care diferitele acuită i senzoriale cutanate dispar selectiv (de exemplu. pozi ia şi direc ia mişcărilor capului. deci. viteza. dacă pielea este marcată în milimetri pătra i (cu un gratar special) şi explorată sistematic cu diferite obiecte mici unele puncte excitate generează senza ii de cald. omul poate face o analiza fină şi o coordonare bună a mişcărilor. Receptorii care captează impulsurile aferente pentru senza iile statice şi de accelera ie se găsesc în: a) muşchi . Aceasta. în cazul deplasării cu liftul).şi pe măsura evolu iei procesului patologic este afectată sensibilitatea termică.împreună cu analizatorii vizual. mai sunt încă discu ii.). localizarea şi amplitudinea) pe care o efectuează un anumit segment corporal. În cazul în care analizatorii kinestezici func ionează normal. Ca atare. . SENZA IILE STATICE (SAU DE ECHILIBRU) Reflectă modificările pozi iei corpului în raport cu centrul de greutate. SENZA IILE KINESTEZICE (DE MIŞCARE) Receptorii senza iilor kinestezice (termina ii nervoase libere.În ce priveşte clasificarea durerii ca submodalitate senzorială tactilă. sensibilitatea cutanată este punctiforma şi astăzi este acceptată existen a a patru submodalită i senzoriale cutanate: 1) senza ii de tact (atingere). Nucleul analizatorului kinestezic (proiec ia corticală) se găseşte în circumvolu ia centrală ascendentă. Nici ortostatismul nu apare ca o senza ie distinctă. presiune (apăsare şi vibratile). Canalele semicirculare sunt sediul recep iei mişcării corpului în spa iu. care generează reflexe ce orientează corpul in spa iu (sunt. . întrucât senza iile de durere pot fi provocate în fapt în fiecare punct excitat. de durere. termoesteziometrice.

) sunt sesizate ca senza ii statice . Prin elaborarea de reflexe conditionate la astfel de stimulari ale organelor interne. Legăturile organului vestibular sunt realizate şi controlate de diferite forma iuni din sistemul nervos central. utilizand in special metoda reflexelor conditionate.nistagmus (în timpul rota iei rapide în jurul axei verticale) sau în reac iile organelor interne (de exemplu. s-a dovedit ca scoarta cerebrala are o participare indubitabila in coordonarea sensibilitatii interne Din randul senzatiilor organice fac parte senzatiile de foame. 73). Scoar a cerebrală reglează func ia aparatului vestibular pe cale reflex -conditionată. 2000. sete. Aparatul vestibular se află în strânsă legătură cu organele interne şi cu analizatorul vizual. Senza ia de foame propriu-zisă – este “reflectarea în epigastru a unei dureri sau strânsori foarte neplăcute sau a unei impresii de roadere sau de presiune”(idem). numai modificările de echilibru şi în viteza de deplasare (trecerea de la repaus la mişcare şi invers.dinamice. 73). SENSIBILITATEA INTEROCEPTIVĂ (SENZA IILE INTERNE) Scoar a cerebrala primeşte in permanen ă informatii atat din lumea din afară. De asemenea ingestia de apă nu este influen ată nici de extirparea glandelor salivare sau de administrarea unor chemostimulatori salivari. au aratat ca analizatorii interni răspund la diferite stimulari mecanice. grea ă şi vomă în răul de accelerare). Aşadar. 75). Ca atare s-a tras concluzia că ar exista o componentă senzorială a setei şi anume senza ia de sete propriu-zisă şi un mecanism aotoreglator care generează nevoia de ingestie hidrică până la completarea lichidului pierdut prin deshidratare (Lungu. Mecanismul fiziologic al setei nu e pe deplin lămurit. o aşteptare sau o poftă pentru ceva deosebit de dezirabil” (Cannon după Lungu. ai caror receptori se găsesc in peretii vaselor de sange şi ai diferitelor organe şi tesuturi interne. Senza iile de sete Reflectă starea de uscăciune a gâtului ce înso eşte deshidratarea. în mişcările globilor oculari . Componentă care duce la ingerarea hranei. accelerarea sau reducerea vitezei etc.Psihologie experimentală 2009 – 2010 ortostatismul nu este un repaus propriu-uzis. Diferite cercetari mai vechi. deoarece muşchii sunt extinşi pentru a sus ine corpul de la cădere. cat şi din interiorul organismului. S-a observat că senza ia de sete nu reglează cantitatea de lichid ce trebuie ingerat şi nici frecven a ingerării. ca efect al stimulării sau suprasolicitării aparatului vestibular. În senza iile de foame distingem: Apetitul . „este o dorin ă. În raport cu localizarea receptorilor pentru durere deosebim durerea: 29 . Senza ia de durere viscerală Este senza ia ce provine de la unul dintre organele interne. Aşa se explică modificările ce au loc în tonusul muscular (în special în musculatura de sus inere). Informa iile sunt culese prin intermediul nervilor glosofaringian şi vag. De aceea. 2000. termice etc. Informatiile asupra modificărilor din interiorul organismului sunt receptate şi transmise scoartei cerebrale de numeroşi analizatori interni. prea plin vezical etc. chimice. 2000. ortostatismul este mai obositor decât mersul. Senza iile de foame O defini ie descriptivă a acestora ar fi: „un complex de procese care duc la ingerarea hranei” (Goetze după Lungu.are în vedere preferin a pentru mâncare.

76-77). 30 . 2006.este cunoscută şi sub denumirea de „membrul fantomă” şi constă din dureri şi parestezii (pseudosenza ii) resim ite în zona membrului absent (amputat sau pierdut într-un accident). sciatic. Parestezia . Factorii care o pot determina sunt diferite forme de inflama ie a nervului (nevrite. trăsăturile de personalitate ale subiectului (Lungu. Câteva exemple de durere: Pirozisul sau popular “arsura la stomac” – este defapt denumirea unei dureri gastrointestinale descris de pacien i ca o senza ie fierbinte. amor eli.noxe prin ischiemie – alimentare redusă cu oxigen sau iriga ie sangvină redusă . 2000. Sunt indivizi care exacerbează senza ia de durere la cea mai mică zgârietură şi altii care ramân impasibili în fa a unei plăgi foarte întinse (clinicienii gastroenterologi cunosc cazuri in care bolnavi de ulcer cu o rană minusculă acuză dureri cumplite şi bolnavi cu ulcera ii extinse care au comportament linişit). foarte personală. în epătoare. reflexe somatice: creşte tonusul muscular.este înso ită de senza ii de furnicături.este o irita ie a nervilor periferici în care predomină senza ia dureroasă (mai frecventă pe nervii trigemen. 875). seacă. reumatism etc. O problemă care interesează atât pe psihologul cercetător. arzătoare.noxe inflamatorii Durerea poate fi înso ită de următoarele fenomene: creşterea sensibilită ii în zona cutanată interesată (hiperestezie etc.noxe chimice – acid clorhidric în cazulmulcerului gastric . PROCEDURI EXPERIMENTALE UTILIZATE ÎN STUDIEREA PERCEP IEI DEFINI II Percep ia este ansamblul de mecanisme şi procese prin care organismul ia cunoştin ă de lumea înconjurătoare pe baza informa iilor elaborate prin sim uri (Larousse. Durerea fantomă . care de regulă se referă la caracterul şi intensitatea durerii aşa cum este descrisă de bolnav (durere înfundată. 7. 2000). arzatoare. în epături etc. Desigur că între aceste două extreme există grada ii individuale importante. modificări vasomotorii etc. In geneza şi evolutia multor boli somatice şi psihice intră. Marele Dic ionar al Psihologiei. sfâşietoare. ciupitoare. Se ştie că „reac ia la durere" reprezintă o caracteristică de comportament evident.Psihologie experimentală 2009 – 2010 - superficială somatică profundă viscerală Printre factorii care pot provoca durerea amintim: . cumplită etc.) reflexe vegetative modificate: sudora ie. CURS.). pe lângă al i factori. intercostali). Psihologia durerii interne Pentru descrierea senza iilor dureroase se foloseşte o terminologie extrem de diversă. cât şi pe cel practician este aşa numita „reac ie la durere" (oamenii au un comportament foarte diferit şi uneori paradoxal in fata durerii somatice).) (Lungu. Nevralgia .noxe mecanice .

Rol important: Şcoala gestaltistă. se percep când 6. Percep ia formei . Fig. în forma imaginilor primare sau a perceptelor” (1978.G. În experien a individuală. 3. Fig. 1. denumită de E. ca. de exemplu. se poate vedea fie ca un vas. Fondul pare să se intindă in mod continuu in spatele figurii şi nu este intrerupt de ea. 2. Figura posedă unele caracteristici obiectuale in timp ce fondul pare să fie inform. . întrucât pe retină se proiecteaza imaginea lucrurilor lumii reale. dintre care cele mai importante sunt: 1. Figurile duble Dinamica perceptiei fond-figură (oscila iile perceptiei) poate fi cercetată cu mai multă uşurin ă prin examinarea aşa-numitelor figuri duble sau reversibile. 523). Figura tinde să apară mai in fa ă şi fondul mai in spate (figura se proiectează pe fond ca pe un ecran). Dacă figura are o anumită semnifica ie ea este desprinsă cu mai multă uşurin ă de pe fond. Al i factori esen iali determinan i ai perceperii mărimii: unghiul vizual sau dimensiunea retiniană. Boring „My wife and my mother-in-law" (so ia şi soacra). Rubin (1921) a stabilit câteva legită i ale desprinderii obiectului de fond. 5. tablourile şi cuvintele sunt percepute ca figuri. 2. E. percep ia obiectelor se face prin delimitarea lor de fond. Percep ia mărimii În reflectarea mărimii obiectelor.Psihologie experimentală 2009 – 2010 În Dic ionarul de psihologie al lui Popescu-Neveanu percep ia este considerată „un proces psihic complex-senzorial şi cu un con inut obiectual realizând reflectarea directă şi unitară a ansamblului însuşirilor şi structurii obiectelor şi fenomenelor. in vreme ce peretele şi pagina sunt percepute ca fond. Importante: impulsurile kinestezice provenind de la muşchii ciliari şi ai globului ocular care participă la fenomenele de acomodare şi convergen ă. 4. 3. tablourile de pe pere i sau cuvintele de pe pagină. Aceasta este o legitate de bază a percep iei diferen ierii obiectelor de fondul pe care sunt plasate. Desprinderea figurii de fond In experien a noastra. când 7 cuburi. tactil şi kinestezic s-au elaborat legături temporare. între analizatorii vizual. o importan ă deosebită revine ochilor. Este suficient ca privind un obiect să se reactualizeze şi însuşirile sale cutano-kinestezice. dar şi cutanat (prin pipăire). 31 .forma obiectelor materiale este percepută de obicei vizual. In aceste exemple. Fig. Din cele arătate rezultă că aprecierea marimii obiectelor se dezvolta la copii în procesul experien ei individuale de manipulare obiectuală cutano-oculo-kinestezice. fie ca două profiluri. Cuvântul german “gestalt” ne arată că însăşi elaborarea principiilor esen iale ale şcolii gestaltiste s-a bazat pe studierea perceptiei formei. experien a anterioară a subiectului în procesul manipulării cutano-kinestezice a obiectelor. Figura este percepută cu caracteristicile obiectului atunci când fondul pare fără formă (ca un material inform).

ceea ce este o operatie destul de dificilă. este reprezentat prin reactualizarea legaturilor dintre componentele oculo-cutano-kinestezice. Camuflajul In unele imprejurări este necesară mascarea obiectelor. în acest caz. care sunt repere definitorii ale obiectului respectiv. când 7 cuburi.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Fig.Cea mai utilizată procedură pentru mascarea figurilor este aceea de a „re ine" (de a nu desena) anumite elemente. umbrele şi lumina sunt reflectate de o suprafa ă plană. se poate vedea fie ca un vas. 1. Fig. Păr ile umbrite indică adâncituri. Percep ia de adâncime Stereoperceptia se formeaza in cursul ontogenezei prin stabilirea de legaturi conditionate intre diferitii analizatori.Metoda deformării prin colorarea unor părti ale obiectului vizat intr-o formula cromatică identică sau apropiată de cea a fondului. Fig. 3. In acest caz. se percep când 6. . observatorul este nevoit să suplinească elementele absente. . . proeminen e. iar cele luminoase. „My wife and my mother-in-law" (so ia şi soacra). Atunci când se percepe un desen. dar mai ales intre componentele retiniene si kinestezice ale analizatorului vizual şi cele tactil-kinestezice (palparea reliefului). in camuflaj.O altă metodă folosită in camuflaj este aceea a deformării contururilor. iar relieful. 2. Alte repere suplimentare indirecte: interpozi ia 32 . fie ca două profiluri. ca de exemplu.

duratele scurte de timp sunt supraestimate. aceasta se bazează pe recep ia senzorială specifică a schimbarilor survenite şi stimularea centrilor corticali unde se decodifica informatiile şi se formeaza perceptul. animale) şi chiar ale individului. evaluat cu ajutorul unită ilor timpului cosmic (mişcările Pământului în jurul propriei axe şi al Soarelui) şi fizic (ore. ca ordinea evenimentelor. in baza insuşirilor spa iale ale obiectelor şi fenomenelor (dimensiune. veghe şi somn). metabolism. c) sistemul de repere socio-culturale exprimate prin orarele impuse de activită ile socio profesionale. ora de culcare etc. sau pozi ia acestora in raport cu sine. Percep ia timpului A.Orientarea temporală In esen ă. E. 1968). luat în parte (Lungu. secunde). factor important in special in stimularile tactile. b) sistemul ritmurilor biologice dat de algoritmii de func ionare a proceselor interne (puls. respira ie. digestie.Psihologie experimentală 2009 – 2010 - perspectiva aeriană perspective liniară Orientarea in spa iu Prin orientarea in spatiu intelegem capacitatea omului. minute. deoarece in raport cu pozitia obiectelor in spatiu omul işi poate orienta mersul şi mişcările fa ă de ele.Timp biologic şi timp psihologic Timpul biologic curge mai repede sau mai lent în func ie de particularită ile speciei (om. Variabilitatea vitezei de desfăşurare a proceselor vitale justifica.). care se exprima prin senzatii specifice: senzatia de foame semnaleaza ora mesei. Perceperea succesiunii Se realizează atunci cand apar o alternan ă şi o succesiune de faze şi stări in dinamica fenomenelor externe şi interne. imprejurari). forma. b) factori biologici ca: distanta dintre receptor şi cortex. omul se foloseşte de anumite sisteme de referin ă. conceptul de timp biologic (ibidem). dreapta sau stanga. D. Metode de cercetare a percep iei timpului 33 . Perceperea şi aprecierea duratelor Se referă la evaluările pe care le facem asupra duratelor temporale ale diferitelor evenimente (situatii. La perceperea succesiunii participa o serie de factori. care sunt constituite din localizarea obiectelor in mediul inconjurator şi raporturile de perspectivă dintre ele (inainte sau inapoi. ca şi a pauzelor dintre acestea. Pentru orientarea in spatiu. de a-şi putea determina propria pozitie fa ă de acestea. B. aşadar. Functiile organismului au o anumita ritmicitate. care dau alternanta anotimpurilor şi zi-noapte. C. James. avem şi un timp psihologic. iar cele lungi sunt subestimate. definit prin aprecierea subiectivă a timpului universal. Titchener observaseră că subiectul atent percepe mai rapid stimulii. c) factori psihologici: Wundt. Aceasta determinare este foarte necesara. astfel: a) factori fizici (ce in de evenimentul de perceput).şi economicexisten iale. unul fa ă de altul şi fa ă de subiect etc. oboseala. In general. Alături de timpul biologic. adâncime etc. Ca mecanisme psihofiziologice.). omul dispune de trei sisteme de referin ă care asigură reglajul psiho-comportamental in raport de variatiile schimbarilor şi devenirilor: a) sistemul de repere fizice şi cosmice generate de mişcările de rota ie a pământului.

făcându-l să pară foarte lung. Dupa 15 repetări se consideră montajul realizat şi se trece la experimentul critic: se exercită asupra mâinii subiectului două presiuni egale. cât mai ales ciocnirii dintre un sistem de legături condi ionate bine fixat şi un altul nou. de ordinul secundelor (etalon). cunoaşterea rezulattelor evaluării etc. In fapt. in care coordonarea senzoriomotorie joacă un rol însemnat. c) In domeniul haptic (de apucare) şi de volum. d) Evaluarea prin producere Se cere subiectului să semnaleze sfârşitul unei durate de timp. foarte lungă etc. Se notează abaterile de subestimare sau supraestimare şi se face media lor. ele sunt reluate astăzi din perspectiva detec iei şi ghidării prin radar a unui mobil in mişcare. timpul părea să se scurgă foarte repede. Subiectul. Iluziile perceptive Sunt datorate atât unor limite func ionale ale aparatelor senzoriale. cu ochii închişi. fie cantitativ. de doua ori succesiv . În final. Percep ia mişcării Studiile asupra percep iei mişcării sunt extrem de numeroase şi se intind pe aproape un secol. 34 . să nu se gândească la ceva special). fixate în prealabil de experimentator. Influen a farmacodinamică a unor droguri asupra percep iei timpului Haşişul şi mescalina dilată aprecierea timpului. iar unii pierdeau no iunea timpului. la al ii. Dacă un subiect a ridicat cu ambele mâini perechi de greută i diferite. Ini iate de psihologii structuralişti (Wertheimer).Psihologie experimentală 2009 – 2010 a) Timp vid si timp plin Duratele de timp date subiec ilor spre evaluare pot fi. Unii autori au gasit supraestimări la cafeină. supraestimau perioadele mai lungi sub efectul chininei şi subestimau uşor la tiroxină. fie calitativ (secunde. se cere subiectului să evalueze durata în timp a sarcinilor efectuate: timp plin sau timp vid. după caz. c) Evaluarea prin reproducere Experimentatorul fixează o durată de timp oarecare. minute). Protoxidul de azot (N20) in 30% amestec cu oxigen a dat reactii contradictorii: la unii subiecti. percep ia mişcării vizează capacitatea de percepere a spa iului străbătut de un obiect (mobil) în unitatea de timp. dar au fost cita i subiec i care evaluau corect sau chiar făceau subestimări. proiectand-o în sus". oboseala. prin aprecierea sarcinii ca atare: scurtă. foarte lent. sarcini cu timp plin (subiectului i se cere sa execute o activitate anume) şi sarcini cu timp vid (subiectul este în repaus şi nu desfaşoară vreo activitate. motiva ia. daca poate. similar cu primul in ansamblu. b) In domeniul baresteziei (presiunii) Se apasă mâna subiectului cu pârghia baresteziometrului. şi cere subiectului să o reproducă. dar deosebit in unele amănunte. Variabilele care pot influen a răspunsurile subiectului sunt variate şi multiple: lungimea şi natura activită ii. prin metoda produc iei. foarte scurtă. i se cere ca. mâna care va ridica greutatea mai mare va avea şi un impuls motor mai mare şi o va ridica mai uşor.prima dată la o presiune mai mare şi a doua oară la o presiune mai mica. tiroxina şi cafeina: subiec i antrena i să estimeze corect timpul. Chinina. b) Evaluarea verbală Subiectul este autorizat să evalueze timpul scurs la una din cele două variante experimentale (timp plin sau timp gol). Tipuri de iluzii perceptive a) Iluzia de greutate (Charpentier) Explica ia dată de aceşti cercetători se baza pe un „impuls motor" mai mare. Fenomenul se inversa când li se cerea să estimeze perioade scurte..

la experimentul critic: i se dau 2 bile egale. fără a-l aviza pe subiect. 82).mărime Iluzia de perspectivă . După 15 repetări. Iluzii optico-geometrice Fig. se prezintă 2 sunete de intensită i egale. PROCEDURI EXPERIMENTALE UTILIZATE ÎN STUDIEREA GÂNDIRII ŞI LIMBAJULUI 1. A..J.Psihologie experimentală 2009 – 2010 primeşte simultan in fiecare mână câte o bilă de lemn (sau mingi): una mai mare şi alta mai mică. K. H. generate iluzii. CURS 8. 1. Gândirea este procesul psihic cognitiv superior care construieşte prin opera iile sale coordonate în ac iuni mintale.mărime. El trebuie să aprecieze care este mai mare. de asemenea. Dacă se deseneaza stâlpii sau copacii. la fel de mari şi nu din ce in ce mai mici pe măsură ce se depertează şoseaua sau calea ferata.Gestaltiştii – care pun accent pe aspectele de configura ie şi totalitate în via a psihologică. După 15 repetari ale probei de montare. 35 .178). apare această iluzie.Marbe. ce străjuiesc o şosea sau o cale ferată. Şcoli psihologice şi modele experimentale . cauzată de încălcarea legilor perspectivei liniare. Iluzia de perspectivă .87). d) In percep ia auditiva pot fi. No iunile Defini ie No iunea (de la latinescul “nota” care însemna calitate) este produsul de bază al gândirii care reuneşte pe plan mintal însuşirile caracteristice ale unei clase de obiecte sau fenomene (Cocoradă şi Niculescu. Subiectul. informa ii despre însuşirile generale ale claselor de obiecte şi fenomene sau despre rela iile dintre ele. Proceduri experimentale utilizate în studierea gândirii Defini ii Gândirea este o succesiune de opera ii care duc la dezvăluirea unor aspecte importante ale realită ii şi la rezolvarea anumitor probleme (Cosmovici. 1999. J. 1999.Curentul behaviorist .Orth. sub formă de no iuni.Buhler etc).Şcoala de la Wurzburg (K.“introspec ii experimentale” . se trece. Ochiul nostru s-a obişnuit să asocieze perspectiva cu distan a şi de aici această iluzie. cu spatele la aparat.Watt.sus ine ideea că psihologia nu poate fi fondată decât pe studiul comportamentului şi pe opozi ia sa la orice formă de introspec ie. 1996. La producerea iluziei. subiectul apreciază ca sunetul care apare în locul celui intens este mai slab şi invers. Schema S-R . . judecă i sau ra ionamente (Cocoradă şi Niculescu. primeşte două sunete de intensită i diferite (succesiv).Mayer.

vindecare . d) Propozi ii mozaic Se bazează pe acelaşi principiu ca şi aranjarea no iunilor în succesiune cauzală. 2. 2) copil curios-uşă-nas însângerat. Medic . dacă sunt aranjate in succesiunea lor logica.fotbal .urmărire. b) Metoda simbolizării. iar no iunile elaborate la aceste simboluri aveau un caracter artificial (nu existau în circula ia lexicală uzuală). 4. Din jocuri copiii duc oraş şi petrec se vara in veselie şi cu pădure. Hull din 1920 după Lungu.judecata . Modele experimentale pentru cercetarea proceselor şi opera iilor gândirii Lungu prezintă câteva probe ce pot fi utilizate pentru cercetarea opera iilor de analiză şi sinteză (2000. 3.casă în flăcări . c) Ordonarea no iunilor în succesiune logică Şirul de cuvinte trebuie ordonat de subiect în succesiunea cauzală a evenimentelor: 1. La judecată sunt în nenorocirile vinova i tren de cei dati. acum. Pompieri – chibrit – foc stins . (vezi experimentele lui C. L.albină-călăre trântit. . Exemple de propozi ii mozaic: 1.bucurie. Pagube inundat după multe oamenilor mari râul făcând a ploi.câine credincios . 1) cal . 2.furt . compun o povestire.fractură. 223224): a) Se prezină subiectului o serie de imagini care. 5) călătorie .220-222).Psihologie experimentală 2009 – 2010 Cercetări experimentale privind formarea no iunilor Metode privind însuşirea notiunilor a) Metoda defin iei În urma utilizării acestei metode s-a realizat o clasificare a defini iei prin folosirea acesteia in studierea formării notiunilor la copil. Arestare . cuvintele sunt incluse intr-o propozi ie. 3. 36 . astfel avem: defini ii prin men ionarea scopului defini ii prin oferire de exemple defini ii prin genul proxim şi diferen a specifică. 3) ho -câine-închisoare.apă. Din moara multe spre munte ro i curge şi de vale mână râul. cu deosebirea că. b) Se cere subiec ilor ca din cuvinte izolate să alcătuiasca o povestire. 2000.pentru a cerceta procesul formării no iunilor în stare ”pură” s-au construit cuvinte fără în eles ca simboluri verbale.pedeapsa .bandajare . 4) ploaie -frig-picior rupt.

considerăm că ar fi de tip sintetic. Descrierea probei.luntre . iepure .barcă etc. Se povestesc anumite istorioare cu talc şi apoi se cere copiilor să extragă o anumită învă ătură de acolo (concluzie).sub forma unei telegrame. Exemple: lumânare . să se afle în acelaşi raport ca şi primele două.? 2.profesor. pisica .. independenta şi supletea.? 5.Decroly). Exemple: 1. făina . După ce se dictează o pereche de no iuni. iarna . este prezentă la toti oamenii. Proba pare a fi destul de diagnostică.croitor . mijloc-scop. Probe de analogie: se dau subiectului trei no iuni.case . Vom prezenta o serie de probe ce pot fi date in legătură cu testarea acestor particularită i: 1.Binet şi Alice Descoendres). carte . pătrate şi cercuri roşii şi albastre de 2 mărimi diferite: cercuri mari roşii şi albastre şi cercuri mici roşii şi albastre. fie sub forma unui rezumat concis.. oglindă . cu cat povestirea este mai stufoasa. analogia este o formă a compara iei care are în vedere redarea raporturilor dintre lucruri. J. idem la pătrate. b) Abstractizarea = eliminarea aspectelor neesen iale dintr-un grup de obiecte şi retinerea celor esen iale.. ca proces psihic superior.zăpadă.? 3. întrucât. fie . In studierea proceselor de generalizare şi abstractizare s-a folosit mult metoda clasifica iei (W.stea. gâscă . O. Primele două se află intr-un anumit raport. împreună cu a treia. Altă probă folosită în cercetarea generalizării şi abstractizării o constituie interpretarea de fabule.. Pentru rapiditatea gândirii Se prezinta subiectului şiruri de numere cu sarcina să în eleagă mecanismul matematic opera ional de succesiune a 37 . ziuă .. Conform cercetătorilor care au utilizat acest tip de probe (A. stofă .aer. Raporturile dintre no iuni pot fi dintre cele mai variate: cauză-efect. Se prezintă subiectilor (de regulă. Caracteristicile proceselor de gândire Deşi gândirea.ploaie.? 4. arătând in scris asemănările şi deosebirile.păr ..coaje . subiec ii sunt nevoi i să elimine o serie de detalii neesen iale... li se lasă timp subiec ilor pentru a scrie asemănările şi deosebirile esen iale. haină . râu . copii). pasăre . Subiec ii la care predomină în procesul compara iei mai multe asemănări decât deosebiri sau subliniază în mod special trăsăturile esen iale ale obiectelor comparate.hârtie. nucă . ploaie .? Generalizarea şi abstractizarea a) Generalizarea = unificarea mintală a obiectelor şi fenomenelor ce au însuşiri comune. care. Analogia Cum se ştie. pânză . iarbă .. tot-parte. să găsească a patra no iune. Subiectul trebuie.. vară .? 7. drum .. plecând de la acest raport.şoarece..copac. apă . pisică . pentru a ajunge la concluzie.fotografie. oraş .. noapte 6.dacă este cumva o scrisoare . consecventa şi rapiditatea) comportă nişte particularităti individuale destul de pronun ate.piele. O altă probă folosită cu elevii pentru găsirea esen ialului este schimbarea textului unei scrisori in telegramă. In instructaj experimentatorul cere copiilor să strângă figurile care se potrivesc la un loc. calită ile ei (profunzimea. subiec ii în ale căror lucrări predomină amănuntele şi care nu pot să desprindă esen ialul sunt considera i de tip analitic.Piaget.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Probe de comparare a diferitelor no iuni Se prezintă subiec ilor perechi de cuvinte pe care aceştia au sarcina de a le compara din amintire. pădure . Se prezintă copiilor o poveste bogată în fabula ie şi li se cere să reducă această poveste la elementele ei esen iale..soare .Stem. supraordonare-subordonare etc. dificultate cu atât mai mare.

7. 8. Probe de sugestibilitate (in legatura tot cu independen a gandirii) a) Se cere subiectului să deseneze un cerc cu ajutorul unei monede şi apoi să deseneze un punct in interior. 5. Vasile şi eu Mai multi copii s-au jucat până seara pe camp. 6. Am trei fra i: Ion. Cineva spunea că nu va intra in apă până nu va şti să inoate. 3-4 cm). Apoi se cere subiectului să tragă o linie care s-o intersecteze pe aceasta. (1994) a elaborat o serie de teste pentru evaluarea gandirii creative. Când au pornit spre casă. 10 . copii la săniuş. 6.Psihologie experimentală 2009 – 2010 numerelor din şir şi să-l continue pe această bază cu încă cel pu in 2 numere. 8. 4. Alte probe. 24 . Exemplu: a) Un ou şi jumătate costă un leu şi jumătate. au hotărât să nu fie nici unul ultimul din şir.d) 7. 8. 26.b) 32. urcă in fiecare zi cate 5 m. 13. Pentru testarea gandirii creative Torrance E. 4. 14 e) 5. cineva l-a dus la spital. dar noaptea va aluneca câte 4 m înapoi. Răspunsurile se dau in urma unei întrebări sugestive din partea experimentatorului. separat. s-au gandit să meargă în şir unul după altul. Cum însă nici unul nu voia să fie in coada şirului. Exemple: a) 2. 9. 8. timp de trei minute. ca în figura de mai jos. Ca sa iasa afară. s-a lovit şi a murit imediat. un numar de opt fraze dintre care cinci corespund proverbelor. b) Se cere subiectului să deseneze o linie orizontala de la stanga la dreapta (de aprox. 6.P. Subiectul trebuie să facă. 7. dar sunt pu ine speran e ca va mai scapa cu via ă. 30. Pentru testarea aspectului critic al gândirii (caracteristica a independen ei gândirii) Pentru copii mai mici: imagini (tablouri absurde) Exemplu: un cocoş care înoată pe un lac. iar in jur copaci inverzi i şi incărca i de fructe etc. 3. Pentru profunzimea gândirii (pătrunderea in esen a fenomenelor) Se prezintă subiectului cinci proverbe şi. un desen cât mai complet pe baza ideilor sugerate de o figură incompletă. 8 . 28. 10. Pentru copii mai mari: propozi ii absurde Exemple: Un motociclist a căzut. După câte zile ajunge el la gura fântanii? 2. 6. Cât vor costa 10 ouă? b) Un biet melc a căzut intr-o fântană adancă de 20 m. 38 . 10 --Se mai poate testa rapiditatea şi prin urmărirea vitezei de rezolvare a unor probleme. 8. 11. Subiectii au sarcina de a găsi fraza (de a o alege din cele 8) care se potriveşte fiecăruia din cele 5 proverbe. 7.c) 5. Se cere subiectilor să raspundă ce văd in anumite imagini prezentate.

tipul de gândire etc. De câte extrageri a unei singure bile este nevoie (fără a privi in interiorul cutiei) pentru a putea determina culoarea bilelor din fiecare cutie? b) Să presupunem că 5 saci au fost umplu i. Rezolvarea de probleme După demersurile subiectului pentru găsirea solutiei de rezolvare se pot urmări o serie de parametri de definire a gandirii.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Fig. fiecare bilă de rulment cântăreşte 10 grame. Figură incompletă ce trebuie întregită cu cât mai multe detalii figurale (sarcină neverbală) (după Lungu. poate conduce la utilizarea ei neadecvată la alte probleme (situa ie intâlnită la unii elevi in rezolvarea problemelor de aritmetica). cineva le-a schimbat etichetele astfel. elaborare (numărul de idei comunicate de detalii). a doua are doue bile albe şi cealaltă are o bilă albă şi una neagră. cum ar fi: capacitatea de în elegere. Din greşeală. Dacă obiectul este plurifunc ional utilizat. Cum se poate determina. (negru-negru). A. originalitate (elemente neobişnuite. printr-o singura cântărire. (negru-alb).Eficien a rezolvării problemelor in şcoală creşte proportional cu în elegerea enuntului lor de către elevi. ritmul de în elegere (perspicacitatea). abstract-concret). (alb-alb) şi N. în mod inegal. intarindu-i astfel restrictiv functionalitatea. Estimările s-au facut după următorii indici ai creativită ii: fluen a (numărul de răspunsuri). 2000). Într-un singur sac greutatea fiecărei bile este de 9 grame. Ca efect al inertiei gandirii. In patru din cei cinci saci. 1.A. cu frecven ă uzuală scazută). cu bile de rulmen i. Dificultă i in rezolvarea de probleme: fixitatea func ionlală şi a metodei S-a demonstrat experimental că neputin a subiectului de a transfera func ionalitatea cunoscută a obiectului asupra unor utilită i ale lui şi in alte situa ii similare sau uşor diferite constituie o piedică serioasă in rezolvarea problemelor. specifică pentru un tip de problemă. Fixitatea functionala sporeşte dacă subiectul lucrează intr-o singură directie cu obiectul. direc ia mişcării proceselor de gândire (concret-abstract. la unii subiecti poate să apară şi o fixitate func ională a metodei: utilizarea repetată a unei metode de rezolvare. flexibilitate (numărul de categorii de răspunsuri). încât pe ele scrie fals N. Modele de probleme pentru cercetarea experimentala a perspicacită ii şi ra ionamentului logico-matematic a) Cutiile cu etichete schimbate: Se dau trei cutii care con in câte două bile: una are două bile negre. fa ă de cazul când doar il observa.A. .N. care este sacul ce con ine bile de 9 grame? 39 . atunci subiectul îi va putea extinde mai uşor func ionalitatea şi la alte situa ii.

Această structură este asigurată de limbă iar de studierea ei se ocupă lingvistica. de Saussure (1916). vorbire constituie fiecare în parte o fa etă a aceluiaşi proces unitar şi complex. 1999. îndată după auzirea cuvântului . Clasificarea tehnicilor de utilizare a experimentului asociativ-verbal a) Tehnici clasice 1. după F.stimul (inductor). 414). Condi iile de desfăşurare a experimentului asociativ – verbal (după Lungu. Experimentul asociativ . la finele secolului XIX. 1968 după Lungu. Tehnica asocia iilor libere simple. 40 . Libertatea de alegere a subiectului nu este limitată. individuală sau colectivă. manevrarea cronometrului etc. Este o activitate de comunicare umană realizată printr-un sistem de semne şi reguli determinate istoric şi utilizat de o comunitate (Cocoradă. de matematicieni şi informaticieni.) sau luată după unele criterii. b) Subiectul să fie relaxat şi să ştie ce are de făcut: e bine ca instructajul dat să fie simplu şi clar şi să se facă un exerci iu prealabil cu anumite cuvinte care nu sunt incluse pe lista de experimentare. Cea mai veche variantă a asocia iilor de cuvinte prezintă numai interes istoric: ea este de tip introspec ionist.Psihologie experimentală 2009 – 2010 2. între limbă şi conduitele verbale există o strânsă rela ie. Vorbirea este o conduită socială şi în interiorul acesteia limbajul constituie un sistem de comunica ie. c) Este bine ca subiectul să fie aşezat cu spatele spre experimentator pentru a nu fi distras de manevrele acestuia (notarea răspunsurilor. care constituie. popula ia. vorbirea. 244) a) Încăperea în care se face experimentul să fie ferită de zgomote sau alte elemente de distragere. Prezentarea stimulului poate fi vizuală sau auditivă. prezentarea probei. răspunsul poate fi scris sau verbal. Considera ii teoretice şi metodologice Primii care s-au ocupat de procesul de comunicare au fost gramaticienii urma i. liber sau impus. face abstrac ie de conduitele verbale individuale. muncitori etc. fapt ce i-a făcut pe multi autori să vorbească despre termenii unui nou domeniu de cercetare psiholingvistică (Osgood şi Sebeok.eventual un cuvânt compus sau o locu iune. Slama Cazacu. de lingvişti. Conceptele de limbă. 2000). Psihologia limbajului trebuie să studieze ansamblul proceselor de comunicare determinate social care face posibilă însuşirea experientei umane. 1978. De aceste conduite verbale se ocupă psihologia. experimentatorul fiind în acelaşi timp subiect şi notându-şi propriile asociatii de cuvinte alese de el însuşi (Galton. psihologi şi recent. 1879). 100). Pentru a-şi îndeplini această particularitate esen ială. 2000. studiată omogenă (studen i. studiind limba. Asocia ia este „simplă" în sensul că subiectul nu trebuie să dea decât un cuvânt . Niculescu. Dar lingvistica.). care are drept caracteristică esen ială comunicarea umană. T.răspuns (indus) . Bineîn eles. limbajul trebuie să aibă o structură minimală comună diferi ilor membri ai societă ii. 1954.verbal. PROCEDURI EXPERIMENTALE UTILIZATE ÎN STUDIEREA LIMBAJULUI Defini ii ale limbajului: Limbajul este un sistem şi o activitate de comunicare cu ajutorul limbii (Popescu-Neveanu. limbaj. Subiectul trebuie să spună cel mai repede posibil. sub imboldul necesită ilor practice de codaj electronic şi de programare a calculatoarelor. timpul de răspuns. cuvântul ce-i vine în minte.

2000). Se prezintă subiectului un singur cuvânt-stimul şi acesta răspunde cu mai multe cuvinte posibile pe care acesta i le evocă. subiectul trebuie să găsească cuvântul care a fost omis. 2. Asocia ii repetate. 4. Într-un timp dat. la cuvântul gară. numai că subiectul trebuie să răspundă la un stimul generic (de exemplu. ah. 4. 6. III.. precum şi principiul de structurare (după legătura semantică dintre inductor şi indus). similară cu precedenta. Cuvintele omise trebuie să fie la începutul. 3. exemplu: „a fost odată. secundar. Subiectul trebuie să asocieze fiecare răspuns cu cuvântul dinainte şi nu cu cuvântul .Experimentul asociativ . . zână. Subiectul nu răspunde “spontan".zână . cerând subiectului să repete răspunsurile date mai înainte la fiecare din aceste cuvinte . De exemplu. Sunt cercetate aici în mod deosebit interferentele rezultate din asociatiile continue. După criteriul lungimii cuvântului: monosilabice. nume de oraşe sau lucruri din casă) prin cel mai mare număr de cuvinte ce intră în genul respectiv). Se dau aproximativ 3 minute. Asocia ie for ată. Pentru uşurare. ci şi de cuvântul de dinaintea lui. 2. IV. „cale ferată" etc. nu după sens). A fost folosit şi în activitatea judiciară pentru depistarea infractorilor (în lista de cuvinte ce se 41 .). Tehnica de asocia ie restrânsă simplă (zisă şi de asocia ie controlată). e) interogative (întreabă: Ce? Cum?).Experimental asociativ . experimentatorul poate da un model de început care indică domeniul. f) refuză răspunsul. hm). . II..stimul. Asocia ii verbale superioare. Se dau 2 sau 3 cuvinte cu ajutorul cărora subiectul trebuie să construiască o frază compusă din 25 -50 de cuvinte (exemplu: pădure . fată. Procedeul fluidită ii dirijate. (o poveste.stimul. b) imitative (subiectul dă un răspuns asemănător după structura sonoră a cuvântului . Procedeul este foarte eficient pentru determinarea legăturilor intraverbale (în special.transport".verbal determină şi gradul de coeren ă şi fluiditate verbală. Se alcătuiesc două propozi ii care au un cuvânt comun omis. Tehnica asocia iilor libere continui.stimul. 3.periferice.. După ce s-a prezentat o dată lista de cuvinte. se face o pauză după care se prezintă din nou aceeaşi listă.inductoare. d) exterioare (fâră nici o legătură cu cuvântul dat). tertiar). subiectul răspunde. Asocia ii verbale inferioare: a) primitive sau elementar exclamative (oh.B. b) Tehnici derivate 1. flexibilitatea legăturilor intraverbale). Asocia ii în lan . băiat etc. Asocia ie prin semnifica ie (terminarea sau încheierea propozitiilor).. Gakkel după Lungu.via ă ). Se face media laten elor pe categorii (domenii) şi se stabilesc gradul de consolidare al legăturilor verbale. mijlocul şi sfârşitul propozi iei. Se cere subiectului să dea un antonim sau sinonim (libertatea de alegere e restrânsă). Citindu-le o singură dată.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Se notează categoria din care face parte cuvântul răspuns (primar. profesional şi general . Asocia ie restrânsă continuă. c) echolalice (repetâ cuvântul stimul). banal (obişnuit).verbal a fost utilizat şi ca indicator al tipului de activitate nervoasă superioară (L. original etc. 5. plurisilabice etc. Clasificarea se mai poate face şi după domeniul de familiaritate al cuvântului :cotidian. subiectul trebuie să scrie cât mai multe cuvinte (în 2 minute). Clasificarea răspunsurilor subiec ilor după următoarele criterii: I. Scrierea automată (similară întrucâtva cu tehnica asocia iile libere continue). Această tehnică poate da naştere la interferen e. Acestea sunt formulate clar şi au un sens logic. ci trebuie să aleagă dintr-o listă de răspunsuri pe cel care i se pare că evocă mai bine cuvântul . Fiecare cuvânt al seriei poate fi influen at nu numai de stimulul ini ial la care subiectul trebuie să răspundă.

ce se formează între un număr indefinit şi foarte variat de focare de excita ie simultane şi succesive.435)”. Procesele de întipărire. legăturile nervoase temporare se structurează şi se fixează mai solid. şi anume: . Cercetarea experimentală a memoriei Un mare pas înainte făcut de psihologia experimentală în studiul proceselor psihice complexe îl constituie studiul experimental al memoriei ini iat de Hermann Ebbinghaus. care fixează engramele (urmele) excitan ilor ce au ac ionat asupra organismului. memoria de scurtă durată se bazează pe plasticitatea popula iilor neuronale (Lungu. Aceste legături nervoase temporare. datorită unor întăriri mai intense şi repetate. fragilitatea conservării informatiei în aşa numita „memorie imediată" s-ar datora modificărilor activită ii electrice a structurilor nervoase (fragilitatea acestor trasee). In ce priveşte memoria de lungă durată biochimiştii încearcă să demonstreze că aceasta s-ar datora proceselor de sinteză a proteinelor şi enzimelor de la nivelul celulei nervoase. De regulă. recunoaştere şi reproducere a experien ei cognitive. Bazele neurofiziologice şi biochimice ale memoriei Din punct de vedere fiziologic. păstrare şi actualizare se bazează pe capacitatea creierului de a elabora legături nervoase temporare între diferite focare de excita ie din cortex. memoria e definită ca un proces de întipărire (fixare). păstrare (re inere). masă.faza de achizi ie şi de memorare. 2000). se structurează în stereotipuri dinamice. PROCEDURI EXPERIMENTALE UTILIZATE ÎN STUDIEREA MEMORIEI ŞI A ÎNVĂ ĂRII Defini ia memoriei Dic ionarul de psihologie al lui Popescu-Neveanu defineşte memoria astfel: „proces psihic de stocare şi destocare a informa iei. cum se ştie. Principalii factori în sinteza proteinelor sunt acizii ribonucleici (ARN) şi dezoxiribonucleici (ADN). bancnote etc. Metode de investigare a memoriei a) Metoda întinderii sau de determinare a capacită ii de reproducere imediată (sau memoria imediată). citind lucrarea lui Fechner (Elemente der Psychophisik). . sunt şi purtătorii informa iei genetice. În reproducere. ceea ce se explică printr-o „bătătorire" mai slabă a acesteia. sertar. are ideea de a utiliza metode cantitative în studiul proceselor psihice superioare şi în special al memoriei. memoria se bazează pe fenomenele de remanen ă ce au loc la nivelul celulelor nervoase corticale.) (Lungu. Cu cât “bătătorirea" prin repetare a acestor urme este mai intensă cu atât durabilitatea (trăinicia) engramelor este mai mare. de a le sistematiza şi consolida şi de a le analiza. Din punctul de vedere al unor autori. 42 . de exemplu. Aşadar. care.Psihologie experimentală 2009 – 2010 prezintă infractorilor prezumtivi se introduc şi câteva cuvinte „critice".faza de re inere sau de păstrare şi faza de actualizare cu două nivele (recunoaşterea şi reproducerea). Cu alte cuvinte. stimulul declanşat trebuie să fie prezent pentru a reactualiza “urma". In recunoaştere. afective şi voluntare a omului. ceea ce duce la o actualizare mai facilă (nu este necesară prezen a excitantului declanşator). care. de acumulare şi utilizare a experien ei cognitive (1978. 2000). CURS 9. memoria include în sine trei faze cu o foarte strânsă legătură între ele.

Psihologie experimentală 2009 – 2010 Este vorba de determinarea cantită ii de material care poate fi reprodus după o singură prezentare. şi. în modul de a răspunde la o situa ie. d) Metoda ajutorului (anticipa iei) Procedura: După câteva prezentări ale materialului. Fireşte că. 43 .. procedeul poartă denumirea de “metoda întinderii". 2. după un anumit interval de timp. în aşa fel încât pe listă apar perechi de elemente mnemice. fie cu cifre. c) Metoda timpului de achizi ie (denumită şi metoda memorizării complete). 1971. se cere subiectului să-l reproducă. b) Metoda elementelor re inute Caracteristica acestei metode este aceea că volumul de elemente date spre memorare depăşeşte capacitatea memoriei imediate. subiec ii nu mai sunt în stare să reproducă în întregime lista prezentată ini ial. cuvinte. silabe fără sau cu sens etc. Astăzi se foloseşte metoda reproducerilor succesive: materialul se prezintă de mai multe ori (într-un ritm constant) şi se introduce câte o reproducere a elementelor retinute. li se cere s-o reproducă. între două prezentări. Se face o compara ie între timpul sau numărul de repeti ii care au fost necesare la memorarea ini ială şi cele necesare rememorării. Constă în măsurarea timpului sau numărului de încercări până ce subiectul izbuteşte să stăpânească bine materialul. Datorită faptului că se testează „întinderea" elementelor re inute de subiect după o singură prezentare. cuvinte. Cuvintele care se prezintă subiectului vor fi asociate fie între ele. figuri etc. fie numărul de interven ii necesare din partea experimentatorului. care reprezintă modificarea în conduita cerută de o situa ie nouă sau modificată” (Roşca. al indeplinirii aceloraşi sarcini. PROCEDURI EXPERIMENTALE UTILIZATE ÎN STUDIEREA ÎNVĂ ĂRII DEFINI IA ÎNVĂ ĂRII “Învă area este definită ca o modificare sistematică. silabe. Se cere subiectilor să memoreze din nou materialul respectiv până ajung să-l stăpânească bine. f) Metoda perechilor asociate sau asocia iilor corecte (asocia iilor de sprijin). Performan a se notează după numărul de elemente re inute. Criteriul “stăpânirii materialului" se ia după prima reproducere absolut corectă. obiecte (imagini) etc. Elementele prezentate pentru reproducere imediată pot fi: cifre. i se prezintă unul din membri perechii (cuplului). In procesul învă ării are loc achizi ia unor răspunsuri noi. litere. Se notează fie numărul erorilor făcute de subiect. datorită uitării. Experimentatorul are grijă să corecteze subiectul ori de câte ori greşeşte şi să-i “sufle" ori de câte ori se poticneşte până ce ajunge să stăpânească bine materialul. propozitii. Când se cere subiectului să reproducă elementele re inute. subiectul urmând a-l reproduce pe celălalt. ca rezultat al practicii. 188). e) Metoda economiei Se prezintă subiec ilor spre memorare o listă de date. relativ permanentă în conduita.

Dacă se produce in acelaşi timp sau dupa cel înnăscut. A forma un reflex condi ionat inseamnă să transformi un excitant indiferent in excitant conditional. In condi ionarea clasică stimulul conditionat precede cu câteva secunde stimulul neconditionat. cu stimuli necondi iona i sau cu al i stimuli care si-au câştigat o semnificatie stabilizata. secre ia salivară. lumina trebuie să aibă loc concomitent cu hrănirea. când nu produc animalului decât o reac ie de orientare (intoarcerea capului. b) necondi ionali. CONDI II PENTRU FORMAREA REFEXULUI CONDI IONAT Stimulii sau excitan ii sunt denumi i agen ii mediului ambiant. d) Stimulul indiferent să fie suficient de intens pentru a putea fi perceput. c) Emisferele cerebrate trebuie să fie în stare de excitabilitate (adică animalul să fie treaz şi flămând dacă ne bazăm pe reflexul salivar). b) Stimulul indiferent să preceadă pe cel neconditional cu cel putin 1/2 de secundă. iar apoi. care utilizează alti indicatori. perfectarea şi consolidarea răspunsului. totdeauna rezolvarea unei probleme. Ei sunt de trei feluri : a) indiferen i.Psihologie experimentală 2009 – 2010 ACCEP IUNI ALE NO IUNII DE ÎNVĂ ARE Din punct de vedere fiziologic invă area inseamnă elaborarea de noi legături temporare in scoar a cerebrală şi consolidarea legăturilor formate. de mai multe ori. de obicei repetate. dar învatarea nu implică. prin incercare şi eroare sau printr-un proces de intelegere. privirea cu aten ie in direc ia stimulului nou) . In acest caz invatarea începe cu rezolvarea unei probleme. Există şi alte metode. nu se mai formează legătura temporară. - Invă area poate sa insemne in faza initială. Rezultă de aici ca există o anumită relatie intre inva are şi rezolvarea de probleme. cei ce conduc la producerea unei reac ii condi ionate. CONDI IONAREA CLASICĂ Condi ionarea este procesul prin care anumite reac ii ajung sa fie declanşate de anumi i stimuli a căror semnifica ie (sau func ie semnalizatoare) s-a constituit in urma unei coinciden e. Sunt cinci conditii principale: a) Stimulul indiferent să coincidă cu cel neconditional in repetate randuri. prin repetarea actiunii. Ex: In cercetările sale Pavlov a utilizat ca indicator preferat al formării legăturilor temporare. dacă produc apari ia unui reflex necondi ionat c) condi ionali. ac ionând asupra organelor senzoriale. 44 . bine consolidată. de exemplu o reac ie motorică la o stimulare electrică (reac ie de apărare). In experienta citată mai sus. găsirea unui nou răspuns la o situatie. Aceasta coinciden ă este denumite „intărire".

când sugarul înva ă o reac ie simplă: să-şi ină singur biberonul. forme. presupunând toate celelalte tipuri men ionate anterior (Gagne după Cosmovici.ori perceptive-motorie. implicând fie stabilirea de noi coordonări senzoriomotorii. E vorba nu de intensitatea fizică. le include in aceeasi categorie cu invatarea regulilor. prin exercitii de diferentiere pe cale auditiva a inaltimii sunetelor. intonarea „externă" (cu glas tare) sau internă („in surdina") a sunetelor respective de către subiect (Roşca. în care se realizează o noua coordonare ochi-mână. numere. ducând la precizia diferen ierii percep iilor. care oferă individului posibilitatea de a răspunde la o clasă de situa ii-stimul cu o clasă de performan e". De aceea. fie o creştere a preciziei sau fine ei coordonărilor sau a schemelor preexistente. 196). de importan a sa pentru câine (Cosmovici. 90). in mare masură. ÎNVĂ AREA PERCEPTIVĂ Sub numele de învă are perceptivă cuprindem modificările discriminative cu un caracter sistematic. Avem în vedere aici indeosebi reducerea pragului senzorial ex: detectarea unor noi detalii. diferentierea lor se realizeaza indeosebi in legatura cu activitatea de răspuns a organismului. In acest caz ea poate fi restrânsă. Prin “notiuni definite" autorul intelege notiunile abstracte care se asimileaza prin punerea lor in relatie cu altele. In acest caz. litere.Psihologie experimentală 2009 – 2010 e) Stimulul indiferent să fie mai slab decât cel necondi ional. Cercetări efectuate în laboratoarele lui A. De indata ce un stimul dobândeşte un caracter semnalizator in raport cu activitatea pe care omul o efectueaza. Chiar în invă area unui labirint subiec ii adeseori ra ioneaza in termenii limbii.1996. care arata in ce măsura diferen ierea a fost corectă. pe care le-a ierarhizat in functie de complexitatea lor şi anume: a) Invă area de semnale (descrisă de Pavlov). h) Rezolvarea de probleme constituie cea mai grea sarcina. cel mai complex tip de învă are. Leontiev arată că imbunătă irea diferen ierii auditive a inăltimii sunetelor nu se poate face numai prin antrenare senzoriala. “copac"). ci de cea biologică. Aproape în toate ac iunile de inva are ale omului este implicat Iimbajul. c) Înlăn uirea de răspunsuri prezentă în învă area unui act mai complex (mersul pe bicicletă). ci şi după imaginea vizuală. b) Invă area stimul-răspuns (tip Thorndike). in conditiile repetarii identice a stimulilor. 1971. f) Însu irea no iunilor constă „în a încadra obiectele într-o clasă şi in a raspunde acestei clase ca intreg". Ex: Una din metodele mai frecvent utilizate in studierea şi demonstrarea formarii noii coordonări senzoriomotorii este invă area desenului in oglindă. d) Asocia iile verbale se formează cu prilejul învă ării cuvintelor şi al asocierii lor în propozi ii. ÎNVĂ AREA VERBALĂ Invă area verbală este inva area unui material verbal. Gagne se referă numai la notiunile concrete (“ra ă". 76). e) Învă area discriminării de culori. diferentierea unor stimuli foarte asemanatori. 45 . când sugarul inva ă să-şi recunoască mama.. g) Învă area no iunilor definite şi a regulilor. Pentru aceasta este indispensabila participarea „motricii vocale". recunoaşterea unor structuri in conditii diferite de percepere etc. ca efect al exerci iului şi ameliorarea perceperii stimulilor complecşi Analiza stimulilor. sensibilitatea creşte. N. regula fiind „o capacitate internă. ÎNVATAREA SENZORIO-MOTORIE Sub acest titlu sunt cuprinse fenomenele de invă are in care modificarea reac iei constă in adaptarea unei forme de reac ii preexistente la condi ii perceptive noi. perechi asociate de termeni verbali etc. la memorarea unui material verbal: serii de termeni verbali. „ciocan". 1996. TIPURI DE ÎNVĂ ARE R. Din acest motiv este greu sa separăm inva area verbala de invă area perceptivă sau senzorio . nu numai după voce. Gagne a căutat să distingă 8 tipuri de învă are.

când la altul (fluctua iile aten iei). tonificare. Modelarea experimentala a particularita ilor aten iei Stabilitatea aten iei Dacă încercăm să privim pentru mai mult timp un anumit obiect. necesitătile de cercetare sau didactice au impus şi alte subdivizări ale atentiei. Aten ie voluntară. Volumul aten iei este datorat. de la un detaliu la alt detaliu. determinată de stimuli neaşteptati (pocnituri. 1978. CLASIFICAREA TIPURILOR DE ATEN IE Pentru clasificarea tipurilor de aten ie. reuşim să cuprindem întreaga desfăşurare a ac iunii dramatice. Se ştie că atunci când avem de efectuat o activitate care solicită o aten ie foarte concentrată. solda ii din patrulele de recunoaştere etc). De asemenea. Dacă învă area consecutivă se face mai incet sau este îngreunată transferul este negativ. Aten ie involuntară. mobilizare. ca: formele aten iei. când la un detaliu al obiectului. Volumul aten iei ca factor psihoindividual prezintă o mare importan ă în via a omului. dar care se referă la capacitatea de a cuprinde simultan în câmpul său un numar de actiuni. CURS 10. determinată de orientarea inten ionată a activită ii perceptive. extinderii zonei de excitabilitate optime în scoar ă ca efect al contopirii excita iilor simultane. Distribu ia aten iei Este o caracteristică a aten iei legată strâns de volum.Psihologie experimentală 2009 – 2010 TRANSFERUL Se in elege prin transfer influen a unei învă ări anterioare asupra unei învă ări consecutive. în plan fiziologic. aşteptarea unei veşti. 3. calită ile aten iei etc. transferul este pozitiv. 2. de aşteptare a anumitor stimuli (de exemplu. În activitatea cotidiană. determinată de starea de pregătire. 2000): 1. Munn (1966) se foloseşte de 3 clase (după Lungu. dar dat fiind că aten ia se deplasează rapid de la un personaj la altul. Aten ie habituală (sau set-ul habitual). în care intră o serie de elemente psihologice şi neurofiziologice. Volumul aten iei În câmpul activită ii noastre la un moment dat pot fi cuprinse un număr limitat de obiecte. a unui telefon. însă. la teatru percepem simultan un număr redus de personaje. orientare selectivă şi concentare focalizată a proceselor psihocomportamentale în vederea unei optime şi facile reflectări sau (şi) a unei intreven ii eficiente” (Popescu – Neveanu. 69) Complexitatea fenomenologică a aten iei Deşi a fost fragmentată deseori pe compartimente de studiu. tipurile aten iei. se poate observa că privirea noastră se deplasează în procesul examinării. mai ales atunci când există un factor motiva ional puternic. Când inva ăm un lucru. la aviatori. aten ia noastră se poate concentra un timp oarecare asupra unei activită i. fulger etc). o activitate mai repede ca urmare a faptului ca am invă at o altă activitate mai inainte. îndeosebi în activitatea profesională (la conducătorii auto. executarea unei activită i secundare este uneori imposibilă sau dificilă. De exemplu. 46 . a unei vizite etc). aten ia se prezintă ca un proces unitar. PROCEDURI EXPERIMENTALE UTILIZATE ÎN STUDIEREA ATEN IEI ŞI PERSONALITĂ II Defini ia aten iei „Activare.

la nivelul teoriei ştiin ifice .personalitate” . În cazul când amândouă activită ile sunt noi pentru subiect.Psihologie experimentală 2009 – 2010 În cazul când una din activită i a fost automatizată devenind deprindere. constructie teoretica . între care posibilitatea falsificării răspunsurilor şi faptul că inventarele vizează doar aspecte superficiale ale personalită ii sunt cele mai importante. Fiziologic. La această probă. pentru evaluarea cantitativă. Au fost eviden iate şi o serie de limite ale acestora. unii cercetători s-au orientat spre dezvoltarea şi rafinarea inventarelor de personalitate.. 2. al ii mai greu).Personalitatea .este o construc ie teoretică elaborată de psihologie in scopul în elegerii şi explicarii . În fapt.a modalită ii de fiin are şi func ionare ce caracterizeaza organismul psihofiziologic pe care il numim persoană umană.Termenul persoană . Aceste cercetări s-au centrat îndeosebi pe evaluarea unor trăsături sau aspecte restrânse ale personalită ii şi au profitat de dezvoltarea tehnicilor statistice şi de o mai bună în elegere a problemelor complexe legate de fidelitatea şi validitatea măsurătorilor. 205-206). . ele cer eforturi sus inute de gândire şi nu vor fi executate fără dificultă i. PROCEDURI EXPERIMENTALE UTILIZATE ÎN STUDIEREA PERSONALITĂ II Considera ii teoretice “Concomitent cu dezvoltarea tehnicilor proiective. (Lungu. . posibilitatea de a utiliza uşor proceduri statistice pentru stabilirea normelor şi a consisten ei interne a rela iei dintre scorurile testului şi alte măsurători ale comportamentului etc. ea va fi executată fără dificultă i. Un rol important în deplasarea aten iei la om îl au semnalele verbale sub forma cerin elor şi indica iilor date. adică însuşire sau calitate pe care cineva o poate avea sau nu. subiectul are sarcina de a bara semnele indicate in prezentare cu caractere mai groase. O privire generală asupra mai multor definitii date personalita ii eviden iază câteva caracteristici ale acesteia (Perron apud Dafinoiu. 2000): 47 . Deplasarea atentiei Este definită ca posibilitatea de a trece cu uşurin ă de la o activitate la alta (unii oameni realizează cu mai multa uşurin ă acest lucru. Distragerea atentiei Distragerea trebuie raportată întotdeauna la concentrarea aten iei. 2000. deplasarea este rezultatul mobilită ii proceselor nervoase: deplasarea focarului de excitabilitate optimă. Pentru a putea desfaşura simultan două sau mai multe activită i. suma figurilor corect barate. Adep ii acestei orientări au subliniat avantajele inventarelor: administrarea rapidă pe un grup mare de persoane. prin distragerea aten iei în elegem două aspecte: a) distragerea generată de o excesivă labilitate a proceselor nervoase şi care se exprima printr-o imposibilitate de concentrare mai indelungată asupra unei activitati b) distragerea poate apărea ca o consecin ă a concentrării prea mari a atentiei. Aceasta primă precizare ne permite să diferen iem conota ia ştiin ifică a termenului . care ordonează un efort voluntar în vederea trecerii la efectuarea unei alte activită i.categorie. e necesar ca cel pu in una din ele să fie automatizată şi să nu mai solicite controlul permanent al conştiin ei. Probe speciale de aten ie O probă care evaluează şi capacitatea de muncă este cea a lui Toulouse – Pieron. Se calculeaza.desemnează individul uman concret. Ce este personalitatea? Se impune mai intâi să deosebim termenii „persoană” şi „personalitate”.de sensul comun al acestuia.

Coeren a: majoritatea teoriilor postuleaza ideea existen ei unei anume organizări şi interdependen e a elementelor componente ale personalită ii. timiditatea este un mod relativ stabil de comportare marcat de stângacie.eviden iază faptul c ă per so nalitatea este o structură. 32). Allport. 48 .Globalitatea: personalitatea cuiva este constituită din ansamblul de caracteristici care permit descrierea acestei persoane. Una dintre defini iile ce eviden iază cel mai bine aceste caracteristici este cea dată de Allport: “Personalitatea este organizarea dinamică în cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determină gândirea şi comportamentul său caracteristic" (Allport apud Dafinoiu. Având în vedere interac iunea dintre teorie şi metode. III. dacă nu chiar mai mult. De exemplu. trăsătura are la bază câteva afirma ii implicite: • comportamentul este consecvent: persoana tinde să manifeste aceleaşi reac ii obişnuite în raport cu o categorie întreagă de situa ii. 2002. Cattell consideră că. Explicarea respectivei conduite prin utilizarea informatiilor referitoare la influen ele de diverse tipuri (ereditare şi de mediu) Predic ia conduitei în situa ii tipice. • personalitatea are o anume stabilitate. Privită astfel. în virtutea coeren ei sale. Începând de la mijlocul anilor '70. pe termen lung. dacă factorii ereditari au un rol important în determinarea unor trăsăsturi de personalitate. din varia ia caracteristicilor majore ale personalită ii este datorată factorilor genetici. ne relevă anumite invariante. deşi faptele de conduită ale unei persoane prezintă o anume variabilitate situa ională. unitar. hiperemotivitate. observa ia ne furnizează un cadru relativ stabil. de aşteptare şi interpretare.globalitate. Trăsătura psihică este conceptul care eviden iază aceste însuşiri sau particularită i relativ stabile ale unei persoane sau ale unui proces psihic. • oamenii variază în func ie de nivelul sau frecven a oricărui tip de comportament. ele constituie. Conflicte valorice in cercetarea psihosocială Deşi problemele etice au fost totdeauna luate în considerare de către cercetătorii in domeniul personalită ii şi de către psihologii practicieni. Defini ie personalitate Cele trei caracteristici . Comportamentul este determinat de trăsăturile de personalitate sau de situa ie ? Unul dintre obiectivele principale ale cunoaşterii şi evaluării personalitatii este realizarea de predic ii privind comportamentul persoanei intr-o anumita situatie. explica ia şi predic ia. putem afirma că obiectivele metodelor de evaluare ale personalită ii sunt aceleaşi: descrierea. . o trăsătură este indicată de predispozi ia de a răspunde in acela i fel la o varietate de stimuli. mobilizare energetică exagerată etc. Eysenck. acesta generează legi de organizare a căror ac iune este permanentă. In plan comportamental.Permanen a (stabilitatea) temporală: daca personalitatea este un sistem func ional. coeren ă. Descrierea conduitei prin apelul la diverse taxonomii. atunci acestea ar trebui să fie suficient de stabile pentru a asigura cadrul necesar unui bun prognostic. Rolul eredită ii in determinarea personalită ii O corectă evaluare a personalită ii asigură baza necesară pentru un prognostic valid privind dezvoltarea acesteia. . II. identificarea ei printre celelalte. permanen ă . in ultima vreme.Psihologie experimentală 2009 – 2010 . multe cercetări efectuate asupra gemenilor indică faptul că aproape jumătate. Or. un subiect din ce in ce mai mult analizat. Teoriile ştiin ifice asupra personalita ii îşi propun mai multe obiective: I.

ii. Probleme de etică ale experimentului psihologic Implica iile de ordin etic ale unei cercetări sunt majore şi o serie de principii. . Aşadar ei trebuie avertiza i şi despre acele aspecte care pot avea efecte nedorite (M. ajutându-l să evite conflicte valorice. cadrul institutional in care este organizată cercetarea . iii. Protectia drepturilor individului versus libertatea cercetarii stiintifice.problematica profesării. 166). cercetătorul va informa subiec ii înaintea participării. norme. Cercetătorii recunosc faptul că participan ii la experiment au dreptul la intimitate şi îşi pot cere drepturile în cazul urmăririi comportamentului lor în absen a acordului exprimat. reguli trebuie să fie cunoscute şi respectate indiferent de statutul celui care întreprinde cercetarea (de la student la cercetător. despre aspectele care în mod rezonabil ar putea să influen eze dorin a de a participa şi va explica toate celelalte aspecte ale cercetării despre care participan ii vor să ob ină informa ii. Dreptul omului de stiin ă de a avansa in profesia sa versus normele sociale referitoare la tratamentul oamenilor. în ce scop şi pentru cât timp. interpretarea şi aplicarea rezultatelor cercetarii. Protectia drepturilor individului versus obligatia profesionala a omului de stiinta de a cauta noi informa ii. 49 .rela ia dintre societate şi ştiin ă. Ob inerea consim ământului participan ilor Conform principiilor eticii. de la preparator la profesor universitar) sau de complexitatea demersului experimental (Ani ei. iar începerea unei cercetări nu se poate realiza fără acordul scris al unei comisii specializate existente la nivelul universită ilor sau institutelor de cercetare (Ani ei. 2000. 11. 2000. conducerea cercetării şi tratamentul aplicat participantilor la cercetare . De asemenea. PROBLEME DE ETICĂ ÎN PSIHOLOGIA EXPERIMENTALĂ Aspecte etice vizate în cadrul cercetărilor din ştiin ele socio-umane În momentul în care dorim să realizăm un experiment psihologic trebuie să inem seamă şi de aspectele etice implicate într-o cercetare. Ani ei. Există ări (printre care şi România) în care normele de etică sunt prevăzute prin lege. 2000. În cadrul ştiin elor socio-umane aspectele etice vizează cel pu in trei categorii: . . Etica cercetării nu este un set de dogme morale impuse comunită ii cercetătorilor (Hohn şi Vârgă. iv. conflictele valorice se referă la: i. Tipuri de probleme etice in cercetarea psihologice şi in activitatea de evaluare a personalitatii Intimitatea Respectarea demnita ii persoanei evaluate psihologic Consim ământul informat Inşelarea sau păcălirea subiec ilor Confiden ialitatea CURS. Protectia drepturilor individului versus nevoia societă ii de progres stiintific si tehnologic. Aspecte ale activită ii ştiin ifice care pot antrena probleme etice Există patru aspecte majore ale activită ii ştiintifice privind evaluarea personalită ii care pot genera probleme etice: formularea teoriilor sau problemelor cercetării. 47). persoanele ce au luat parte la o cercetare au dreptul să ştie dacă propriul lor comportament a fost sau nu manipulat. 2000. libertatea persoanei şi protectia intimitatii.Psihologie experimentală 2009 – 2010 In general. Mai degrabă ea poate fi considerată un set de principii menit să asiste cercetătorul în demersurile sale. 166). 171).tratamentul aplicat participan ilor la experiment.

exceptând cazul în care s-a convenit contrariul. se preferă o limitare drastică a utilizării înşelării participan ilor. care presupune o informare prealabilă a participan ilor (înainte de începerea experimentului) asupra duratei acestuia. Chiar şi proiectul cel mai scrupulous din punct de vedere etic cu asigurarea unui risc minim de vătămare poate avea efecte consecutive neprevăzute. ei nu se mai comportă firesc. Imagina i-vă ce sar întâmpla în momentul în care participan ilor la un experiment li se dezvăluie că scopul lui este de a vedea în ce condi ii şi în ce măsură eşti gata să sari în ajutorul semenului tău” (s. în cadrul căreia participan ilor li se dau toate informa iile.: „deception”). 2006). trebuie respectate următoarele direc ii de ac iune: . cercetările impun încălcarea dreptului la intimitate al participantului la experiment.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Respectarea intimită ii Adesea. În acest sens se pot oferi consulta ii ulterioare pentru a oferi explica ii suplimentare celor care au nevoie (M.) (Ilu apud Andronic. cine participă şi precizarea faptului că au libertatea totală de a participa sau nu şi de a se retrage oricând în timpul experimentului. De aceea. 174). Ani ei. 2006). b) Informarea post-experiment (en. „Inducerea în eroare a participan ilor este o sursă puternică de nemul umire din partea participan ilor. se explică de ce a fost nevoie de tactica înşelării. participan ii trebuie să aibă posibilitatea de a primi ajutor sau sfaturi de la experimentator dacă apar totuşi probleme. 2000. Astfel. doar în cazurile în care este absolut necesar. note de curs). 50 . Ani ei. În cazul în care utilizarea înşelării participan ilor nu poate fi evitată. percep iile sau comportamentele. Confiden ialitatea Rezultatele unui experiment trebuie inute secret atunci când ele se referă strict la o persoană. Participan ii sunt ruga i să pună întrebări şi să îşi exprime opiniile în legătură cu modul de desfăşurare şi utilitatea experimentului desfăşurat” (Boncu apud Andronic. care se pot difuza în rândul opiniei publice. în vreme ce al ii sunt complici ai experimentatorului: „Ra iunea pentru care subiec ilor nu li se dezvăluie adevăratul scop şi algoritm al experimentului şi sunt „prosti i” e simplă: dacă subiec ii cunosc obiectivul şi ipotezele experimentului. asupra condi iilor de desfăşurare. 2000.n. care sunt puşi uneori să îndeplinească sarcini care le provoacă neplăceri şi stres sau pot dezvolta reprezentări şi atitudini negative fa ă de studiile de psihologie socială. li se pot manipula trăirile. mai ales în cazul celor în care se foloseşte înşelarea (păcălirea) unei păr i a participan ilor (en. 2000. . Subiec ilor li se pot adresa întrebări intime. 172). Protec ia împotriva consecin elor dăunătoare O modalitate concretă sugerată de APA este posibilitatea ca subiectul să poată lua legătura cu investigatorul în urma participării lor la cercetare. „debriefing” adică a asculta raportul cuiva). pot fi observa i fără ca ei să ştie.se iau toate măsurile posibile pentru protejarea siguran ei fizice şi psihice şi pentru respectarea drepturilor participantului. Libertatea subiectului de a se retrage Participan ilor trebuie să li se ofere posibilitatea de a refuza participarea sau de a se retrage oricând din experiment.se utilizează o serie de tehnici concrete de ameliorare sau eliminare a efectelor inducerii în eroare: a) Consensul informativ. Debriefing-ul Studiile de psihologie experimentală ridică numeroase probleme de natură etică. E foarte dificil de stabilit în ce condi ii o cercetare justifică încălcarea acestor drepturi (Ştefan Boncu. „Cu to ii suntem de acord că omul de ştiin ă nebun care şi-ar intui subiec ii de scaun legându-i în curele ar da dovadă de un comportament total ne-etic!” (M.

Manipularea prin creşterea compensa iilor Art. Ob inerea consim ământului Art.7. dacă studiul sau cercetarea avută în vedere poate fi finalizată la fel de bine cu persoane care au capacitatea deplină de a-şi da consim ământul informat. independent. Cercetarea. În cazul în care există posibilitatea producerii unor daune şi suferin ă.2. XIV. practici educa ionale sau curriculare. putând oricând să-şi retragă datele din cercetare. Psihologii vor căuta să examineze etic.5. Psihologii se pot dispensa în cadrul cercetărilor de consim ământul informat al participan ilor numai dacă (a) cercetarea nu poate produce în nici un fel daune (observa ii naturale. XIV. Utilizarea animalelor în cercetare Art. durata. În acest caz. Evitarea unor categorii de subiec i Art. În cercetările lor psihologii vor căuta. poate fi derulată numai dacă nu poate produce suferin ă sau daune participan ilor.1. Psihologii vor ob ine consim ământul informat de la to i participan ii la cercetare pentru înregistrările audio şi video. XIV. Utilizarea de suport audio-video Art. Psihologii nu vor face studii şi cercetări care implică proceduri de prezentare ascunsă/falsă a modelului de cercetare decât dacă alternativa de prezentare corectă nu este fezabilă ştiin ific sau aduce o alterare evidentă concluziilor cercetării. vor evita provocarea de suferin ă acestora. XIV. XIV. Acordul de cercetare Art. din partea unei institu ii.6. XIV. participan ii vor fi informa i de utilizarea unui astfel de model de cercetare şi vor participa numai dacă îşi dau consim ământul. oferind garan ii că acestea vor fi utilizate numai într-o manieră în care identificarea nu poate produce daune celor implica i. În ob inerea consim ământului informat psihologii vor aduce la cunoştin a participan ilor scopurile cercetării. excep ie făcând cercetările care nu presupun metode invazive producătoare de suferin ă sau leziuni. dreptul oricui de a se retrage din cercetare şi în general toate datele pe care participan ii le solicită şi de care au nevoie pentru a-şi da consim ământul. Persoane şi grupuri vulnerabile Art. chestionare anonimă. XIV. Limitări ale informării Art. pentru desfăşurarea cercetărilor.3.9.8. XIV. XIV. respectând atât standardele de rigoare ştiin ifică cât şi standardele etice. să promoveze cele mai noi metodologii de cercetare utilizate de comunitatea psihologică interna ională.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Principii generale privind efectuarea cercetărilor cu subiec i umani Asocia ia Psihologilor din România Asocia ia Psihologilor din România prevede în capitolul XIV din Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică reglementări referitoare la cercetarea ştiin ifică şi valorificarea rezultatelor: „Art. procedurile utilizate. beneficiile inclusiv compensa iile financiare. înaintea efectuării acestora. Excep ia de la consim ământ Art. Psihologii nu se vor folosi de persoane cu incapacitate de a-şi da consim ământul în nici un studiu sau cercetare.4. XIV. cercetare de arhive) sau (b) este permisă de reglementări legislative. adecvat drepturilor omului şi să ia toate măsurile de protec ie pentru orice cercetare ce implică grupuri vulnerabile şi/sau persoane cu incapacitate de a-şi da consim ământul informat. în acest caz. cu atât mai mult atunci când sunt eviden e clare că există riscul producerii de suferin ă şi daune în timpul cercetării. aceştia vor furniza toate datele necesare pentru acordarea aprobării şi vor avea în vedere ca protocolul de cercetare să corespundă aprobărilor primite. pe cât posibil. Psihologii vor evita să propună şi să acorde participan ilor la cercetare compensa ii financiare excesive sau alte forme de stimulente pentru participarea la cercetare şi care pot favoriza ob inerea consim ământului. înainte de a lua decizia de a începe. riscurile. limitele confiden ialită ii. Atunci când psihologii au nevoie de aprobare. psihologii au obliga ia să o minimizeze pe cât posibil.10. Psihologii care utilizează animale în cercetările lor. Corectitudinea datelor 51 .

monitorizarea. Astfel psihologii vor face distinc ia între autor principal al cercetării. lipsa de obiectivitate în evaluări. Principiul standardelor morale şi legale 52 . titlul academic sau pozi ia socială sau cea de sef de departament sau manager într-o institu ie nu conferă nimănui credit pentru o pozi ie principală în cercetare. diferen ele de opinie nu constituie abateri de la buna conduită în cercetarea ştiin ifică. Psihologii afla i într-un proces de deliberare. XIV. XIV. XIV. interpretarea deliberat distorsionată a rezultatelor şi deformarea concluziilor. Plagiatul Art. Abuzul de status Art. Psihologii vor proteja datele de cercetare.12. Selec ia proiectelor de cercetare. neatribuirea corectă a paternită ii unei lucrări. excluzându-se orice considerent personal sau de natură extraprofesională. diferen ele de concep ie experimentală sau practică. XIV. Psihologii vor fi credita i pentru cercetările făcute cât şi pentru publicarea acestora numai în măsura în care aceştia au o contribu ie majoră. realizarea şi raportarea activită ilor de cercetare ştiin ifică vor manifesta impar ialitate şi obiectivitate şi vor respecta drepturile de proprietate intelectuală. Psihologii nu vor prezenta date sau rezultate din alte studii sau cercetări. sunt încuraja i şi li se recomandă să se consulte cu colegii lor sau cu persoane avizate dintr-un corp de avizare a problemelor etice ce pot aduce obiectivitate şi clarificare în procesul de luare a deciziei. diferen ele de interpretare a datelor. XIV. consumator de timp. plagierea rezultatelor sau a publica iilor altor autori.14.17. Principiul competen ei 3. Astfel pozi ia academică. înlocuirea rezultatelor cu date fictive. nedezvăluirea conflictelor de interese. Protejarea datelor Art. altfel vor retrage şi anula cercetarea. căutarea şi apelarea la astfel de consultări reflectă maturitate profesională şi o abordare etică a procesului de luare a deciziei. Onestitate ştiin ifică Art. Dacă vor constata erori de prezentare a datelor sau de prelucrare a acestora vor face to i paşii necesari pentru corectarea acestora.11. neînregistrarea şi/sau nestocarea rezultatelor. deturnarea fondurilor de cercetare.15.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Art. Datele contradictorii. ca apar inându-le lor. decât în măsura în care există o acoperire reală prin contribu ia adusă la cercetare şi nu prin statusul social sau academic. asigurându-se că acestea sunt păstrate în condi ii de securitate.16. Buna conduită în cercetarea ştiin ifică Art. În activitatea de cercetare ştiin ifică psihologii vor evita ascunderea sau înlăturarea rezultatelor nedorite. Atunci când există solicitări de folosire sau de verificare a datelor din partea unui alt cercetător decât cei implica i direct în cercetare. Psihologii implica i în evaluarea. Principiul responsabilită ii 2. Principiile Etice ale Psihologilor Asocia ia Psihologilor Americani (APA) 1. Deşi decizia direc iei de ac iune apar ine psihologului. a rezultatelor cercetărilor realizate pentru a fi valorificate publicistic sau practic se va face doar pe criterii de relevan ă ştiin ifică. datele de cercetare sistematizate sau cele deja publicate pot fi păstrate fără restric ii dar în condi iile respectării normelor etice. contribu ie la cercetare. XIV. Psihologii nu au voie să prezinte date false pentru care nu au fost făcute în realitate măsurători. Protocoalele de cercetare. psihologii vor putea oferi datele de cercetare numai în măsura în care se păstrează confiden ialitatea acestor informa ii de către cei cărora li se încredin ează şi dacă există o specificare clară a modului de utilizare a acestora. nerespectarea condi iilor de confiden ialitate precum şi publicarea sau finan area repetată a aceloraşi rezultate ca elemente de noutate ştiin ifică. XIV.13. Transmiterea datelor Art. confec ionarea de rezultate. contribu ie minoră şi statusul sau pozi ia pe care o de ine respectivul psiholog.

2004. Dar curiozitatea bolnavă a împăratului nu a putut fi satisfăcută pentru că to i copilaşii au murit înainte de a împlini vârsta de doi ani. observând schimbări comportamentale nedorite. fără să fi fost atinşi de vreo boală incurabilă. timp de două săptămâni fie rolul de prizonier. Grija şi utilizarea animalelor după Clinciu (2005). a luat hotărârea de a întrerupe experimentul » (Babbie apud Chelcea. au devenit tiranici. acesta a luat câte un nounăscut din 18 regiuni ale Imperiului German şi a ordonat doicilor să-i crească fără a le adresa niciodată nici un cuvânt. 430). Ilustrări ale problemelor deontologice Cel mai vechi caz de încălcare a normelor morale într-un experimentul cu con inut psihologic rămâne experimentul făcut din porunca împăratului lui Frederic al II-lea (1194-1250): mânat de curiozitatea de a afla ce limbă vor vorbi copiii (de diferite na ionalită i) când vor fi mari. sadici. acceptând să dea chiar to i banii înapoi. Pe neaşteptate.Psihologie experimentală 2009 – 2010 4. S-a constatat că paznicii îşi luaseră rolul în serios mai mult decât se aşteptase Zimbardo. cruzi. Bunăstarea consumatorului 7. Principiul declara iilor publice 5. 53 . Philip Zimbardo. Caren a afectivă. Cercetarea cu participan i umani 10. Principiul rela iilor profesionale 8. Ei primeau câte 15 dolari pe zi pentru participarea la experiment. Cercetătorul a inclus în protocolul experimentului voluntari pentru studierea comportamentului încarcera ilor. studen ii care acceptaseră rolul de prizonieri au fost aresta i. Principiul tehnicilor de evaluare 9. Deşi plata pentru experiment nu era de neglijat. izolarea socială (mai ales în primii ani de via ă) produc întotdeauna (dacă nu decesul) tulburări psihice ireversibile (Chelcea. trei dintre studen ii ce jucau rolul prizonierilor au refuzat să mai participe la experiment. lua i din camerele lor şi « închişi« în celulele penitenciarului improvizat. 429). 2004. erau « buni ». În acelaşi registru al încălcării normelor morale se înscrie experimentul lui Philip Zimbardo de la Universitatea Stanford (SUA). Gardienii au început să-i supravegheze. Principiul confiden ialită ii 6. dacă de la naştere nu vor auzi nici un cuvânt. fie pe cel de gardian într-o închisoare simulată chiar în campusul Universită ii amintite. « Aşa numitul Stanford Prison Experiment realizat în 1972 prevedea ca 24 de studen i să joace. Unii gardieni se comportau normal. dar nu interveneau să potolească zelul celorlal i.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->