Psihologie experimentală 2009 – 2010

SINTEZE PSIHOLOGIE EXPERIMENTALĂ CURS 1. INTRODUCERE ÎN PSIHOLOGIA EXPERIMENTALĂ Domeniul Psihologiei experimentale îl constituie teoria şi practica experimentului ca metodă de cercetare activă şi eficientă. Din acestă perspectivă Nicolae Lungu consideră că psihologia experimentală serveşte metodologic orice cercetare psihologică de tip experimental (2000,15). Mihai Ani ei consideră că psihologia experimentală este o disciplină care se ocupă în primul rând de modul corect de conducere a unor studii experimentale: cum să identificăm probleme din realitate, cum să dezvoltăm ipoteze, cum să organizăm experimentul pentru a verifica ipotezele, cum să adunăm datele, să le analizăm, să le interpretăm.

DEFINI IE N. Lungu - psihologia experimentală reprezintă ansamblul principiilor, normelor şi regulilor care stau la baza organizării şi desfăşurării experimentului în psihologie, cu scopul ob inerii de date verificate asupra realită ii psihice (2000,15).

CERCETAREA EXPERIMENTALĂ ÎN PSIHOLOGIE - SCURT ISTORICLeonardo Da Vinci – 1452 - 1519 - contribu ii şi anticipări in diferite ramuri ale ştiintei realizând numeroase experimente: mecanica, hidrotehnica, optica, cosmologie, anatomie, botanica etc. Galileo Galilei - 1564 - 1642 - astronom, filosof şi fizician italian. Considerat "părinte" al ştiin ei moderne, a fost gânditorul care a deschis o eră nouă în cercetarea ştiin ifică, bazată nu numai pe observa ia directă a naturii, dar şi pe informa iile date de mijloacele tehnice de investiga ie. Bressel - astronom german - 1820, şi-a dat seama studiind senza iile vizuale, că perioada de laten ă variază de la individ la individ şi ajunge la ideea unei “ecua ii personale”. Frenologia lui F.J.Gall (1758 - 1828) - după care facultă ile unui individ ar putea fi apreciate în func ie de forma creierului său, cunoaşte un mare succes în jurul anului 1820, dar nu are decât aparen ele unei teorii ştiin ifice şi ea este respinsă de Fleurens în 1842. P.Broca (1824 - 1880) care stabileşte că piciorul celei de a treia circumvolu ii frontale a emisferei stângi constituie centrul limbajului. Pionierii metodei experimentale Ernst Heinrich Weber (1795-1878)

1

Psihologie experimentală 2009 – 2010

- A fost specialist în anatomie şi fiziologie la Leipzig, cercetările sale concentrându-se asupra senza iilor cutanate, a sim ului tactil, urmărind concret efectul activită ii musculare în estimarea greută ii obiectelor. - Weber a descoperit raporturile constante, în cazul diferitelor modalită i senzoriale, între mărimea unei stimulări şi cantitatea necesară pentru a produce o nouă stimulare. În acest fel s-a ajuns la binecunoscuta lege a lui Weber privitoare la pragurile diferen iale. Gustav Theodor Fechner (1801-1887) - a realizat primele cercetări în psihologie având în centrul lor vederea cromatică şi imaginile consecutive. După 1850 el este cel care generalizează legea lui Weber, preocupându-se de posibilitatea existen ei unor legi care să guverneze transformarea energiei fizice în corespondentul ei mental. Fechner este cel care va formula legea pragurilor diferen iale extinse şi care pune bazele psihofizicii şi psihologiei experimentale prin lucrarea din 1860 „Elemente de psihofizică”. Hermann von Helmholtz (1821-1894) - Cercetător în ştiin ele naturii şi fiziolog, a adus contibu ii remarcabile în domeniul mecanismelor vederii colorate (teoria tricromatică a vederii), în sfera fiziologiei auzului (teoria rezonan ei), dar a realizat cercetări şi asupra aten iei şi memoriei, realizând de fapt experimente de tranzi ie între fiziologie şi psihologie experimentală. - Un experiment important este cel realizat asupra timpului de reac ie, prin care a studiat viteza de propagare a impulsului nervos. Wilhelm Wundt (1832-1920) A fost discipolul lui Helmholtz, a avut o temeinică pregătire în fiziologie, dar Wundt s-a sim it atras şi de psihologie fapt pentru care publică în 1874 lucrarea „Principii de psihofiziologie”, lucrare pe care Boring o considera drept cea mai importantă carte din istoria psihologiei experimentale. - Wundt rămâne în istorie prin înfiin area primului laborator de psihologie experimentală în 1879 la Leipzig, devenit apoi primul Institut de Psihologie. Tot el este cel care a înfiin at şi prima revistă de psihologie. Hermann Ebbinghaus (1850-1909) - A studiat memoria umană, devenind celebru prin lucrarea „Despre memorie” apărută în 1885. - A mai studiat teoria culorilor, dar a revenit la procesele superioare, propunând în 1897 o metodă pentru a testa inteligen a şcolarilor.

Trecut şi actualitate în psihologia experimentală românească Eduard Gruber (1861-1896) Sus ine primul curs de psihologie experimentală la Iaşi între anii 1893-1894 În 1893 înfiin ează şi primul laborator de psihologie experimentală la Universitatea din Iaşi. Teza de doctorat „Luminozitatea specifică culorilor” publicată în 1893 de către Wundt în 1889 participă la Londra la al II-lea Congres de Psihologie Experimentală unde expune o a doua lucrare ce are în aten ie problema culorilor – mai exact aceea a audi iei colorate şi fenomenelor similare. În 1893 realizează un chestionar cu 26 de întrebări pe care îl trimite unor oameni talenta i vizual. Chestionarul a fost publicat în „Revue Psihologique” sub redac ia lui Theodule Ribot, al cărui discipol a fost în 1886. Gruber a murit însă la doar 35 de ani într-o clinică de boli nervoase.

2

Psihologie experimentală 2009 – 2010

Constantin Rădulescu-Motru (1868-1957) A lucrat la Institutul de Psihologie de la Leipzig (1891-1893) Primul curs de psihologie experimentală la Universitatea din Bucureşti în 1897 Un moment important - publicarea lucrării „Problemele psihologiei” în 1898 a început prin a fi elev şi colaborator al lui Beaunis chiar în primul an de func ionare al laboratorului de psihologie fiziologică de la Sorbona (1889-1890). Înfiin ează în 1906 Laboratorul de psihologie experimentală al Universită ii din Bucureşti. Dintre lucrările sale amintim: „Problemele psihologiei” (1908); „Puterea sufletească” (1930); „Psihologia

„Despre suflet” (1899); poporului Român” (1937).

Nicolae Vaschide (1873-1907) În 1895 sus ine examenul de licen ă în psihologie cu o teză despre senza iile vizuale În acelaşi an el a audiat cursurile lui Alfred Binet inute la Universitatea din Bucureşti. În toamna aceluiaşi an Vaschide pleacă la Paris fiind invitat de Binet pentru a lucra în laboratorul acestuia ca ataşat. Din acel moment şi până la sfârşitul scurtei sale vie i, Vaschide a rămas în Fran a. A realizat numeroase cercetări singur sau în colaborare, a publicat 200 de studii dintre care 14 căr i. Între acestea 18 studii au fost realizate împreună cu Binet şi au apărut după 1897 în L’Annee psychologique. Împreună cu M. T. Holban a editat o revistă în care a publicat studiul său „Psihologia individuală” (1907).

Florian Ştefănescu-Goangă (1881-1958) A fost elevul lui Wundt în al cărui laborator a elaborat, la Leipzig, teza de doctorat - lucrare de psihologie experimentală publicată în revista lui Wundt în 1911. realizarea cea mai de pre a lui rămâne „Şcoala psihologică de la Cluj”, echipa de cercetători pe care i-a format şi care vor continua dezvolatarea psihologiei experimentale. A fost partizan al psihologiei biologice, a ini iat şi condus începuturile mişcării de selec ie şi orientare profesională (1929), diagnosticarea inteligen ei (1940). A creat la Cluj Revista de Psihologie (1938-1949) la care au publicat şi psihologi ca H. Pieron, S.N. Allport, C.E. Spearman ca şi psihologi români: N. Mărgineanu, Al. Roşca. Dintre lucrările sale: „Selec ia capacită ilor şi orientarea profesională” (1928), „Măsurarea inteligen ei”(1940,1945).

Gheorghe Zapan (1897-1976) - psiholog - timp de peste 40 de ani a func ionat în calitate de profesor de psihologie experimentală la Universitatea din Bucureşti. Contribu iile sale: peste 100 de studii şi articole, modele experimentale în vederea unei bune şi rapide depistări şi aprecieri a aptitudinilor şi intereselor elevilor pentru diferite profesiuni etc. Alexandru Roşca (1907-1996) Metodologie si tehnici experimentale in psihologie. Bucuresti: editura stiintifica (1971). - profesor la catedra de psihologie a Universită ii Babeş-Bolyai din Cluj –Napoca, şi-a concentrat activitatea didactică şi de cercetare ştiin ifică pe problematica psihologiei experimentale, psihologiei învă ării şi creativită ii. - În perioada anilor 1930-1945 a elaborat o serie de lucrări printre care „Măsurarea inteligen ei şi debilitatea mintală” (1930); „Motivele ac iunilor umane” (1943).

3

Psihologie experimentală 2009 – 2010

CURS 2. TIPOLOGIA EXPERIMENTELOR

EXPERIMENTUL - DEFINI II Dic ionarul de Psihologie al lui Paul Popescu-Neveanu defineşte experimentul ca fiind metodă fundamentală de cercetare ştiin ifică având ca opera ie centrală disocierea factorilor: „separarea factorilor care condi ionează apari ia unui fenomen dat şi studierea consecin elor fiecăruia asupra respectivului fenomen prin neutralizarea celorlal i, astfel discriminându-se între factorii reali şi cei aparen i, ajungându-se la esen a fenomenului ” (1978, 254-255).

Dic ionarul coordonat de Ursula Şchiopu prezintă experimentul ca o „metodă fundamentală prin care cunoaşterea este probabilă şi devine din ipoteză - adevăr verificat ceea ce permite progresul ştiin ific” (1997, 278).

Leon Festinger consideră că „experimentul constă în observarea şi măsurarea efectelor manipulării unor variabile independente asupra variabilelor dependente într-o situa ie în care ac iunea altor factori (prezen i efectiv, dar străini studiului) este redusă la minimum” (Festinger şi Katz după Hohn şi Vârgă, 2000,13). Pornind de aici S. Chelcea precizează faptul că experimentul psihosociologic în ştiin ele socio-umane constă în „analiza efectelor unor variabile independente asupra variabilelor dependente înt-o situa ie controlată, cu scopul verificării ipotezelor cauzale” (Chelcea, 2004, 433).

Criteriile pentru delimitarea tipurilor de experimente în psihologie sunt foarte variate: după mediul în care se realizează experimentul acesta poate fi de natural, teren sau de laborator; după modul de manipulare a variabilelor - experimente necontrolate, ex-post-facto, experimente sub observa ie controlată etc; după numărul grupelor experimentale pot exista experimente cu un singur grup, două, trei sau patru grupuri etc..

-

Cele mai cunoscute tipuri de experimente sunt: 1. Experimentul natural. - Are loc acolo unde participan ii la experiment îşi desfăşoară de obicei activitatea. - este dificil întucât este greu de realizat controlul tuturor variabilelor. - punctul forte este dat de şansa de a realiza o cercetare într-un mediu natural, în care omului nu i se impun condi ii artificiale, ci doar i se cere consim ământul de a fi actor în cadrul experimentului. - permite cercetătorului să observe situa ia înainte şi după producerea unei schimbări determinate de apari ia unui factor natural accidental sau de o combina ie specifică de factori obişnui i (naturali sau sociali). O variantă a acestui tip de experiment este experimentul psihopedagogic care vizează componentele psihologice ale mediului şcolar. 2. Experimentul de laborator. Aşa cum arată şi numele său se desfăşoară în condi ii de laborator; în acest cadru se poate asigura un control riguros al variabilelor implicate în experiment.

4

Psihologie experimentală 2009 – 2010

inerea sub control a variabilelor, manipularea lor fină, măsurarea exactă oferite de experimentul de laborator nu ar fi posibile în afara unei situa ii artificiale, de izolare fa ă de factorii aleatori. Avantajele experimentului de laborator pe care le enumeră Elliot Aronson şi J. Merrill Carlsmith sunt: posibilitatea de a pune în eviden ă fără ambiguitate cauzalitatea, un mai bun control asupra variabilelor externe şi posibilitatea de explorare a dimensiunilor şi parametrilor variabilelor complexe Prezen a cercetătorului în situa ia experimentală sporeşte şi mai mult gradul de artificialitate a experimentului de laborator: - Aşa cum arăta psihologul social Robert Rosenthal (1969), experimentatorul comite uneori erori de observare, alteori falsifică, prin omiterea unor date, rezultatele experimentelor şi modifică răspunsurile subiec ilor, ob inând un comportament conform cu ipotezele sale. Acest fenomen este cunoscut sub numele de efectul Rosenthal. - efectul Pygmalion - aşteptările profesorilor fa ă de elevi (pe care îi „etichetează” disciplina i sau indisciplina i) influen ează modul în care sunt aprecia i (mai degrabă după eticheta ce le-a fost atribuită decât după comportamentul lor efectiv). 3. Experimentul invocat (ex post facto) este acel experiment în care variabila independentă nu este provocată de cercetător (este non-experimentală) şi în aceste situa ii cercetătorul studiază doar efectul acesteia asupra comportamentului, organismului uman, mediului etc.. Experimentele invocate (ex-post-facto) au fost divizate în două categorii: a) pornind de la observa ia că uneori cercetătorul cunoaşte numărul şi situa ia celor care au suferit ac iunea unui factor (ex-post-facto cauză-efect), b) iar alteori nu se cunoaşte acest număr, dar se ştiu numărul şi situa ia celor care prezintă efectul ac iunii respectivului factor (ex-post-facto efect-cauză). 4. Experimentul de teren, definit ca „cercetare bazată pe cunoştin e teoretice, în care experimentatorul manevrează o variabilă independentă într-o situa ie socială reală în vederea verificării unei ipoteze" (French apud Chelcea, 2004, 464), elimină dificultă ile legate de artificialitatea experimentului de laborator. - Subiec ii sunt observa i în condi iile naturale ale existentei lor, - variabilele independente au caracteristici reale, - experimentatorul, de cele mai multe ori, nu influen ează prin prezenta sa situa ia experimentală, - motivarea participării subiec ilor este în întregime determinată de situa ia socială reală. - Experimentul de teren păstrează o caracteristică definitorie „manevrarea variabilelor". Cercetătorul introduce un factor experimental în situa ia socială pe care o studiază şi alege situa ia de studiu fără a încerca să o modifice. - se observă şi se înregistrează reac iile persoanelor în situa ii reale. 5. Experimentul func ional - urmăreşte covaria ia sistematică dintre variabila independentă şi cea dependentă stabilind în final rela ia func ională dintre acestea (de ex: grade diferite de căldură). 6. Experimentul factorial presupune alegerea a doar două valori ale variabilei independente (de pildă prezen a sau absen a zgomotului) şi urmăreşte efectul acestora asupra variabilei dependente (capacitatea de memorare). Rela ia este factorială pentru că identifică factorul care influen ează comportamentul participantului la experiment. 7. Experimentul de confirmare (provocat). Este un experiment clasic în care fenomenele sunt provocate în condi ii controlate pentru a verifica ipoteza de cercetare, ac ionându-se în mod deliberat asupra elementului studiat (experimentul lui Zimbardo - Stanford).

5

el trebuie să le opera ionalizeze pentru a deveni ipoteze de cercetare. o generalizare mai largă a datelor şi concluziilor ob inute. PROBLEMATICA DESIGN-ULUI EXPERIMENTAL A. cercetările anterioare şi teoria ştiin ifică. rela ii etc. 14). să fie pe cât posibil cantitativă (să se poată lucra cu ea. B. cuvinte. o ipoteză este şi o strategie adoptată cu scopul de a rezolva o anumită problemă.I. persoane. IPOTEZELE DE CERCETARE • • • • Ce este o ipoteză? „Orice afirma ie. 14). 6 .). testabilă. Astfel.I. energie termică etc. Hohn recomandă ca V.).Factorii manipula i de experimentator pentru determinarea unui comportament experimental (modelat) compun variabila independentă (V. să fie exprimată sub formă cantitativă sau să fie susceptibilă de o cuantificare convenabilă. o etapă ini ială a demersului ştiin ific care declanşează proceduri specifice de căutare (observa ie sau experiment). Deoarece ipotezele generale nu sunt direct verificabile. Din perspectiva cognitivistă. Este o atitudine individuală care determină sensul unei alegeri (Piéron apud Clinciu. în armonie cu alte ipoteze din acelaşi domeniu.) sau stimul (condi ia de stimulare). 2004. să poată fi manipulată). VARIABILE DE CERCETARE VARIABILA INDEPENDENTĂ . propozi ie sau presupunere care serveşte drept tentativă în explicarea anumitor fapte” (Reber apud Clinciu. O a treia etapă este cea în care ipotezele de cercetare sunt puse la probă prin intermediul aparatului statistic • • • Pentru ca o ipoteză să fie considerată bună. să fie economică (parcimonioasă). Ipoteza este „o propozi ie supusă verificării prin proba faptelor” (Richelle). Etape: În prima etapă se emit ipoteze generale. stimuli simbolici sau cu semnifica ie socială (obiecte. Cum se naşte o ipoteză de cercetare? Houser identifică trei surse ale ipotezelor: experien a personală. pot fi utiliza i în condi ia de stimulare: diferi i excitan i senzoriali şi modificările parametrilor fizici ai acestora (oscila ii acustice. să fie verosimilă. să vizeze o posibilitate mai mare de consecin e.Psihologie experimentală 2009 – 2010 CURS 3. M. 2004. ea trebuie să respecte anumite cerin e: să fie verificabilă.

presupune ca to i subiec ii să experimenteze aceeaşi manevră. sunt cele legate de subiect numite variabile invocate sau etichetă: -sex. ceea ce dă naştere aceloraşi expectan e. la rândul ei.vârsta. două aspecte mai relevante care vor fi etichetate ca V. Def: În situa iile experimentale variabila etichetă este de fapt un criteriu de selec ie a subiec ilor şi nu poate fi manipulată de către experimentator.Rela ia dintre variabila independentă şi cea dependentă este de cauză-efect. dar distantă a informa iilor. mod de prezentare. grade diferite de complexitate. . aspect. Tehnici ce s-au impus tot mai mult: grupul de control (lotul martor) şi utilizarea efectului placebo ( folosit larg în studiul dependen ei de droguri. uniforme şi repetitive până la strategiile de decizie. fără aprecieri valorice. care să absoarbă întreaga aten ie a participan ilor. construirea de experimente realmente interesante. Pot fi atât calitative cât şi cantitative.constitu ia corporală. substan e chimice.Factorul determinat de condi ia de stimulare şi vizat de experiment poartă denumirea de variabilă dependentă (V. celălalt cu ceva identic ca formă. dar fără substan ă activă. prezentare cât mai neutră.Psihologie experimentală 2009 – 2010 O categorie distinctă de V. ocupa ia. . amabilă.I.Are.). Modalită i de manipulare a V. În psihofarmacologie se folosesc două tipuri de experimente placebo: simplu orb (repartizarea substan ei active şi a substan ei placebo se face fără ştirea subiec ilor) şi dublu orb (se face fără ştirea subiec ilor şi fără ştirea medicului sau a farmacistului). . VARIABILA DEPENDENTĂ . cafea. Variabila etichetă este o valoare care reflectă caracteristicile naturale ale subiec ilor.pregătirea profesională. 7 .folosirea raportului fals folosirea "complicilor” manipularea nivelului de stres manipularea unor indicatori fiziologici 1) 2) 3) 4) 5) 6) Controlul "variabilei experimentator” prin: oferirea a cât mai pu ine indicii subiec ilor.D.IQ. culoare. de la reac iile simple. alcool. să fie bine definită. .I.D. . . să fie uşor de măsurat sau de determinat (pentru că ea poate fi cantitativă sau calitativă). Un bun experiment presupune ca variabila dependentă să satisfacă anumite condi ii: să fie sensibilă la varia iile variabilei independente. unul din grupuri fiind tratat cu substan a activă. Aceasta este de fapt întreaga modificare comportamentală din care noi extragem una. medicamente.: prin manipularea stimulului manipularea contextului manipularea consemnului: .

sentimente etc. ca şi cele măsurate anterior. Controlul variabilei dependente trebuie să ne asigure că răspunsurile subiectului reflectă variabila independentă şi nu experien a subiectului. locul. frecven a ritmului cardiac etc. repetarea experimentului dă aceleaşi scoruri ale variabilelor dependente. sarcina dată subiectului. Variabila dependentă este abordabilă cel mai adesea prin observarea şi măsurarea directă a comportamentului studiat. nivelul de stres). nu influen ează răspunsurile se numesc factori irelevan i. fiind plasat în cabine cu vedere unilaterală ( „one way screen"). emo ii. cercetătorul are la îndemână unele procedee de eliminare şi control al lor. care arată că în condi ii identice. atunci când este posibil. reprezentată de personalitatea subiectului (motiva ie. ce definesc variabila independentă. nu pot fi deduse direct (anxietatea.D. presiunea sanguină. concentrarea.Psihologie experimentală 2009 – 2010 să fie fiabilă. în experimentul dat. după cum urmează: a) Izolarea subiectului în încăperi speciale (în experimentul de laborator) cu iluminare controlabilă. subiectul este izolat şi de prezen a nemijlocită a experimentatorului. atitudini. variabilele străine pot falsifica rezultatele experimentului. factori care s-ar putea să influen eze. Pentru a le neutraliza efectele. În cazul experimentului cu mai multe probe trebuie avute în vedere: efectele de ordine (pozi ia în secven ă a probei) şi cele de prelungire (experien a subiectului cu o anumită probă modifică performan a la cele următoare). trebuie să fie egale pentru to i subiec ii examina i. Variabilele străine Sunt acele variabile. Aceste efecte pot fi par ial compensate prin contrabalansare. experien a. conductibilitatea electrică a pielii. Factorii cunoscu i că pot influen a comportamentul subiectului se numesc relevan i. timpul de reac ie. CONTROLUL VARIABILELOR Cum s-a văzut. 8 . ziua/ ora desfăşurării experimentului etc.). 2004). teama. Deoarece procesele interne. instruc iunile sale. Cei despre care se ştie că. Pentru standardizarea instruc iunilor verbale. Modificările variabilei independente se reflectă în varia iile răspunsului prin medierea variabilei intermediare (Hebb). adică efectele ei să fie statornice în timp şi nu episodice. protejate acustic sau/şi electrostatic uneori. reflexul fotopupilar şi dilatarea pupilei. b) Men inerea constantă a variabilelor străine identificate (dacă nu au putut fi eliminate). fluctuante (Radu apud Clinciu. stabilitatea. experimentatorul se poate folosi de casetofon sau de învă area lor pe de rost cu o gestică şi expresivitate identică la redare. Cea mai importantă caracteristică a VD este. să denatureze V. după Mihai Ani ei. modalitatea uzuală este măsurarea unor parametri externi presupuşi a avea legătură cu aceştia: rata respira iei. influen ele mediului sau ale experimentatorului. Pentru aceasta: atitudinea experimentatorului. succesiunea stimulilor.

Psihologie experimentală 2009 – 2010 c) Balansarea efectelor variabilelor străine pentru a avea efecte similare atât la grupul experimental. efectele oboselii etc. Planificarea design-ului cercetării presupune: . Aici factorii variabilei intermediare (care in de subiect şi de personalitatea sa) pot exercita un efect de modificare a răspunsurilor (prin mascare. dacă nu se iau măsuri speciale de precau ie.Alegerea variabilelor . • sexul. Execu ia propriu-zisă (aplicare) D. d) Contrabalansarea sau rota ia se foloseşte pentru neutralizarea ordinii de prezentare. faptul de a avea sau nu subiec i pentru experiment. Alegerea problemei. g) Controlul variabilei răspuns (dependente) Identificarea variabilei dependente din ansamblul determinărilor reale şi re inerea numai a acelor componente despre care suntem siguri că sunt răspunsuri la condi ia de stimulare reprezintă o problemă deosebită pentru cercetarea experimentală. Fiecare investiga ie necesită câ iva paşi: A. sublimare.variabila independentă 9 .variabila dependentă . e) Selec ia întâmplătoare a subiec ilor f) Eliminarea variabilelor străine cum ar fi: fluctua ii ale nivelului zgomotului. Alegerea problemei. dificultatea proiectului. Interpretarea datelor ob inute E. Planificarea design-ului cercetării C. • pregătirea subiec ilor la ambele grupuri • profesii etc. Când alegem o problemă este bine să luăm în calcul câteva aspecte: limita de timp. B. Concluziile A. deturnare şi falsificare). varia ii ale luminii. C. B. Logica de bază într-un design experimental Design-ul cercetării poate fi văzut ca: o structură a cercetării sau un liant al variatelor elemente presupuse de un proiect de cercetare. cât şi la cel de control: • vârsta. dacă avem echipamentul necesar relevan a datelor ob inute.

.modul în care acestea sunt construite e simbolizat printr-o literă plasată la începutul fiecărei linii (grup).) sunt aleşi în func ie de ipoteza b. O 2 etc. X2 etc. . - c.unii cercetători folosesc X+ (interven ia) şi X. . subiec ii ce vor participa la experiment (copii.experiment sau non-experiment . instrumentarea experimentală Toate mijloacele tehnice: .probe psihologice. pretestarea instrumentelor alese pe un lot de subiec i foarte asemănător cu cei introduşi în experimentul propriu-zis. bărba i. Grupuri .pentru a diferen ia interven iile folosim X1. . Interven ii sau programe (simbolizate prin „X”) .dispozitive de administrat stimuli.aparate de înregistrare audio-video. Interpretarea datelor ob inute E. C. maniera de colectare a datelor.Pot fi interven ii simple sau pot fi complexe .Alegerea metodei . Concluziile Elementele unui design de cercetare: Observa ii sau măsurători (simbolizate prin „O”) .(grupul de control) . Principalele tipuri de construc ii ale grupurilor sunt: R = randomizare (selec ie aleatoare) N = grupuri non-echivalente C = balansare (grupuri similare ca structură) Timpul Acesta este reprezentat printr-o săgeată trasată de la stânga la dreapta - - - Exemplu: 10 .cronometre.instrumente cu itemi multipli sau o baterie de teste sau măsurători aplicate .sau dacă studiul va avea loc în laborator sau va fi natural. . tineri. Execu ia propriu-zisă (aplicare) D. procedura utilizată.aparate de măsură etc. animale etc. .Dacă dorim să diferen iem măsurătorile folosim O 1.computere. a.Psihologie experimentală 2009 – 2010 . femei..

11 . O reprezintă etapele măsurării R indică selec ia aleatoare a grupurilor X reprezintă interven ia R O 1 X O2 R O1 O2 Timp - alinierea verticală arată că testul şi posttestul sunt măsurate în acelaşi timp avem două linii – câte una pentru fiecare grup.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Fig. Design experimental comparat pe grupuri randomizate cu măsurare pretest şi posttest. 1.

Clasificarea design-urilor Este folosită selec ia aleatoare? Da Nu Experiment real (randomizat) Există un grup de control sau măsurări multiple? Nu Da Non-experiment Cvasi-experiment Numai posttest Experiment randomizat Pretest – posttest Grupuri non – echivalente Cvasi – experiment Numai posttest Non – experiment R R X O O N N O X O O O X O 12 .Psihologie experimentală 2009 – 2010 TIPURI DE DESIGN Fig. 1.

Este un design pur observa ional a.Psihologie experimentală 2009 – 2010 DESIGN-URI NON – EXPERIMENTALE Există trei grupuri de design-uri de bază ce pot fi extinse la forme mai complexe pentru un singur grup. Design-ul de tip pretest-posttest O1 X O2 2.. o singură dată. Structura design-ului este: O (unde O reprezintă toate observa iile asupra tuturor variabilelor) b. On unde O1. Structura design-ului este: O1 O2 O3 . Design longitudinal cu măsurări multiple – implică două sau mai multe măsurători ale variabilelor într-un studiu asupra aceluiaşi grup de subiec i. 1.. Design-ul corela ional .n reprezintă măsurări ale tuturor variabilelor 13 . Design-ul de tip serii întrerupte Exemple: a) Design pre-posttest cu mai mult de două măsurători X O4 O5 O6 O1 O 2 O 3 b) O1 Design pretest cu postest multiplu X O2 O3 O4 3. Design-ul cross-sec ional – toate măsurătorile sunt luate în acelaşi moment...

..Psihologie experimentală 2009 – 2010 DESIGN-URI EXPERIMENTALE 1... Design-ul de tip Solomon R R R R O1 O1 X X O2 O2 O O 4. Design-ul ex-post-facto C C X1 O1 X2 O1 14 .. Design-ul cu schimbarea grupurilor R R O O X O O X O O Este considerat unul dintre cele mai puternice design-uri experimentale... Design experimental cu două grupuri Este unul dintre cele mai simple tipuri de design experimental – posttest cu două grupuri randomizate.. R Xn O1 3.. Design experimental cu mai multe grupuri R X1 O1 R X2 O1 . R X O R O 2... 5........

Graficele vor fi numerotate şi vor purta câte un titlu în partea de jos. se recomandă ca raportul înâl ime . Recomandări la construc ia graficelor: . . Utilizarea tabelelor Câteva reguli generale de alcătuire a tabelelor: • Tabelele trebuie să con ină în partea stângă sus un număr de identificare şi un titlu de prezentare. Din punct de vedere estetic. La intersec ia axelor se află valoarea 0 (zero). denumirea a ceea ce reprezintă.Design-ul experimental trebuie să fie cât mai simplu în raport cu obiectivele studiului. . RAPORTUL DE CERCETARE EXPERIMENTALĂ PRELUCRAREA CANTITATIVĂ A DATELOR EXPERIMENTALE Considera ii privind construc ia şi utilizarea graficelor . . • În caz de nevoie explica iile suplimentare se trec imediat sub titlu sau la subsolul tabelului.Experimentul trebuie să faciliteze estimarea corectă a erorilor experimentale la nivelul unită ilor experimentului. • Liniile şi coloanele tabelului trebuie aşezate în ordine logică pentru a facilita efectuarea de compara ii. 2. bazat pe opozi ie (aspecte negative / aspecte pozitive). clar. Exemplu: 29673584 se va trece 29 673 584.Resursele disponibile pentru realizarea unui studiu experimental trebuie utilizate eficient.Histograma dă o reprezentare exactă a numărului de cazuri din fiecare clasă. 15 . sintetic. • Dacă cifrele de prezentat în tabele sunt foarte lungi. Discutarea din punct de vedere teoretic a datelor ob inute Chelcea recomandă unul dintre tipurile de elaborare: 1. Pe scala orizontală (abscisă).Psihologie experimentală 2009 – 2010 Caracteristicile unui bun design experimental . valorile trebuie să crească de la stânga spre dreapta. 3.Citirea graficelor se face de la stânga la dreapta.Cele două axe rectangulare vor purta câte o etichetă. 4. .Unită ile experimentale trebuie să fie grupate pentru a controla sau balansa sursele de varia ie exterioară.lă ime să fie de 3/5. se recomandă gruparea lor. precis. analitic (descompunerea în subprobleme). În caz de nevoie se poate insera şi o legendă cu explica ii suplimentare. pe ra ionament deductiv / inductiv (de la general la particular sau de la particular la general).Reperele scalelor se fixează arbitrar. .Trebuie utilizat un număr adecvat de repetări. • Tabelele nu se vor înghesui. . iar pe scala verticală de jos în sus. pe ra ionament cauzal (identificarea lan urilor explicative). dar nu se vor lăsa nici spa ii excesive. . CURS 4.

d) Prezentarea datelor. . 16 . vom discuta mai ales semnifica ia datelor. prin reducere la absurd (relevând consecin ele inexisten ei elementului analizat).Psihologie experimentală 2009 – 2010 5. Să includem cât mai multe materiale de ultimă oră. Introducerea . . b) Trecerea în revistă a literaturii de specialitate cu referire la tema cercetată. a metodelor care au condus la rezultatele studiului. verbele la timpul trecut se vor utiliza numai la descrierea modului de manipulare a variabilelor. Să acordăm aten ie detaliilor. rezumatul trebuie să con ină tezele.conform standardelor de redactare precizate de către editor: se prevăd în jur de100-120 de cuvinte. Dacă redactăm materialul pentru publicare într-o revistă de specialitate. Să încercăm să fim reflexivi. în care se prezintă stadiul de cunoaştere a problemei investigate. prin care cercetătorul are o contribu ie originală. 6.întrebările la care trebuie să răspundă o bună introducere: • Care este problema studiată? • Care sunt ipotezele referitoare la această problemă? • Ce implica ii teoretice are studiul realizat şi cum va influen a el cunoaşterea în domeniu? • Care sunt enun urile testate şi cum au fost derivate concluziile? Literatura consultată „Să identificăm şi să discutăm studiile cele mai relevante in legătură cu tema ce ne preocupă. bazat pe ra ionamentul dialectic (teza. la diateza activă şi folosind verbele la timpul prezent. Să dăm citate şi exemple pentru a justifica evaluările şi analizele făcute. interpretarea teoretică a rezultatelor. deşi concis. vom sublinia noutatea şi caracterul aplicativ al rezultatelor cercetării. concluziile şi implica iile cele mai relevante ale studiului. cunoaşterea în detaliu a metodologiei cercetării este de un interes major. care vizează aspectele pozitive / antiteza.suficient de cuprinzător. Rezumatul Un bun rezumat trebuie să fie: . care tratează aspectele negative / sinteza. Să orientăm informa iile ob inute prin trecerea în revistă a literaturii de specialitate.exact. . evaluănd fenomenul studiat) Schema de organizare a lucrării Paşi obligatorii: a) O introducere. incluzând informa iile utile pentru verificarea rezultatelor printr-o nouă cercetare. evaluativi şi critici fa ă de literatura consultată. c) Descrierea design-ului şi a modului de desfăşurare a investiga iei.nu necesită să fie intitulată . Să fim analitici. Descrierea design-ului cercetării dacă ne adresăm specialiştilor.coeren ă: scris cu claritate. rezultatele. e) O discu ie asupra datelor relevante în cercetare.

Ca atare. Lungu precizează faptul că implicit se produc şi varia ii ale factorilor organici care sus in comportamentul subiectului. comentarii ale martorilor oculari etc. care nu putea fi cuprinsă în aria de preocupări a cercetării fiziologice. circulatorii etc. În laboratoarele înfiin ate după 1879 se utilizau tehnici psihometrice şi determinări psihifiziologice dintre cele mai variate. - Componentele unui raport de cercetare (formatul APA) 1. INSTRUMENTE ŞI TEHNICI DE INVESTIGARE Aşa cum se ştie. varia ii exprimate prin modificări respiratorii. fragmente autobiografice.constituie cea mai mare parte dintr-un raport de cercetare. Referitor la punerea în eviden ă a modificărilor neurovegetative aceasta se face prin intermediul unor aparaturi speciale de captare şi transformare a lor în unită i de măsură accesibile cercetătorului. în cazul studiilor calitative: se vor insera în propor ii convenabile răspunsurile persoanelor intervievate. ce reprezintă de altfel o componentă esen ială a senza iei. problema şi ipoteza ce va fi testată 4. Tehnicile de înregistrare a variabilelor dependente sunt variate şi au diferite grade de dificultate. Abstractul 3.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Analiza datelor . Nicolae Lungu precizează faptul că psihologul se va limita la înregistrarea unor variabile psihofiziologoce a căror tehnică de captare este netraumatizantă pentru participantul la experiment (2000. unele nefiindu-i accesibile psihologului şi necesitând o pregătire medicală (aşa cum este de pildă recoltarea probelor biologice şi analiza lor). în faza ini ială după modelul fizicii – ştiin ă eminamente experimentală. afilierea 2. autorul. În acest sens psihologul trebuie să cunoască modul de montare şi evident de utilizare a acestor aparate în vederea culegerii semnalelor şi nu în ultimul rând semnifica ia lor în cadrul cercetării ini iate. Metoda (subiec i. Referin e bibliografice CURS 5. introducerea metodei experimentale în studiul activită ii psihice. Experimentul urmăreşte varia iile sistematice ale comportamentului ca efect al modificării variabilei stimul (independente). procedura) 5. Rezultate 6. Stabilirea raporturilor cantitative dintre excita ie şi senza ie trebuie să ină seama şi de trăirea subiectivă. 34). METODE. O cercetarea experimentală are precizie şi consisten ă ridicată dacă modificările parametrilor neurovegetativi sunt puşi în corela ie cu varia iile comportamentale. Revista literaturii. Aşadar este necesară cunoaşterea acestor varia ii concomitente (comportamentale şi neurovegetative) ca rezultat al ac iunii variabilei independente. Titlul. în care măsurarea pragurilor senzoriale şi a timpului de reac ie ocupa un loc însemnat. aparate şi materiale. N. ce pot fi înregistrate cu aparatura men ionată. a pus bazele scientizării psihologiei. Începuturile psihologiei experimentale îşi au rădăcinile în încercările fiziologilor de a raporta datele de fiziologie a organelor de sim la structura fizico-energetică a stimulen ilor. Tehnici psihofiziologice în psihologia experimentală Încă de la începuturile psihologiei experimentale înregistrarea indicatorilor neurovegetativi ai comportamentului a intrat în tradi ia sa. în cazul abordărilor cantitative: datele şi metodele statistice de prelucrare a lor. Lungu dă ca 17 . Discu ii (şi uneori rezumatul) 7.

Trebuie precizat faptul că parametrii neurofiziologici sunt direct observabili în desfăşurarea proceselor afective. după 1950). concursuri). rigiditatea în mişcări) se asociază deseori cu tensiunea nervoasă. mai ales după pareze sau paralizii. Totuşi. Ei precizează faptul că undele teta şi delta au un ritm mai lent decât primele două şi caracterizează activitatea electrică a creierului din anumite regiuni. Tehnica EEG a fost utilzată în cercetările sale şi de neurologul român Gh. Tensiunea musculară (starea de crispare. S-a constatat că persoanele cu frecven ă mai scăzută a ritmului alfa au ritmuri mai lente în rezolvarea de probleme. prin înregistrarea biocuren ilor cu care este asociată activitatea musculară. Ritmul respirator: 16-18 respira ii/minut este registrul normal de func ionare al aparatului respirator 19-20 respira ii/minut – accelerare a ritmului respirator ce poate surveni la schimbări afectiv-emo ionale sau psihofiziologice minore sau medii. volum) cu nivelul performan elor din timpul efectuării unei sarcini ce presupune o încărcătură afectivă ridicată şi ca atare multă tensiune (examene. accesibilă şi utilă a ratei respira iei deoarece aportul de oxigen furnizat prin respira ie este dependent atât de regimul de efort al corpului uman cât şi de prezen a unor evenimente încărcate emo ional. fapt ce a determinat. regimul de func ionare a muşchilor stria i (tonusul muscular). Lungu este de părere că stabilirea unor corela ii riguroase nu se poate supune unor legită i absolute (2000. a lui Thorndike. dar în repaus total). Pot fi comparate de asemenea rezultatele ob inute în astfel de situa ii cu cele din situa ii obişnuite. circulatorii sau sudorale (intensitate. Indicatori fiziologici EEG – electroencefalograma Producerea de poten iale electrice de către creier era cunoscută încă înainte de anul 1900. în mod obişnuit. ce se poate rezolva printr-un aport crescut de oxigen. teta şi delta. EMG – electromiograma “Eviden iază în mod similar. implicată în aşanumita condi ionare operantă). Tensiunea arterială (TA) 18 . beta. Cel mai interesant traseu EEG la om îl au însă undele alfa care caracterizează starea de relaxare mintală şi senzorială (starea de veghe. “activitatea bioelectrică a unor popula ii neuronale având o anumită dinamică odată cu vârsta. dar şi cu starea de vigilitate a creierului (de unde utilizarea extensivă a EEG-ului pentru studiul somnului. 78). însă cel care a demonstrat posibilitatea culegerii direct de pe scalp a biocuren ilor cerebrali a fost psihiatrul german Hans Berger în 1929 (în lucrarea sa “Aspura encefalogramei la om ”). peste 20 respira ii/minut . Pneumografia Este o măsură simplă. Clinciu precizează că EEG este o sursă de informare cu privire la starea de func ionare a creierului în stare de sănătate sau de boală. semnalează un dezechilibru neurovegetativ amplu. de unde valoarea diagnostică ridicată pentru studiul comportamentului expresiv” (Clinciu. chiar de panică sau alarmă.Psihologie experimentală 2009 – 2010 exemplu corelarea modificărilor respiratorii. 36). durată. Marinescu. encefalograma are la om patru tipuri de unde: alfa. Voiculescu şi Steriade (apud Lungu) arată că.tahipneea arată o stare de alertă. EKG – electrocardiograma. fa ă de cei cu frecven e mai înalte. 78). parametru foarte important. 2000. ori cu starea lui de sănătate sau boală“(2000. În psihologia experimentală înregistrarea acestor biocuren i şi reproducerea lor pe osciloscoape special construite pot fi foarte utile prin asociere cu tehnicile de relaxare bazate pe bio-feedback (legea efectului. ca în multe tratate de psihologie experimentală. Permite înregistrarea biopoten ialelor generate de pulsa iile inimii. analiza tehnicilor psihofiziologice să fie facută în capitolul despre afectivitate.

ce pot fi puse în legătură cu activitatea sistemului nervos simpatic“ (idem. peste 160 de pulsa ii/minut pot apărea fie în cardiopatii cronice. miros neplăcut. ca şi cel emo ional-afectiv şi psihologic al persoanei. cu echilibru între principalele componente (neurovegetative. 82). sensibilitatea la factori stresan i sau labilitatea neurovegetativă. Roşca (1971. dar mai ales intensitatea acesteia. unul pe palma unei mâini. unde sunt amplasa i cei doi electrozi în formă de disc. 82-83). de exemplu. indicând emotivitatea. care creşte conductibilitatea ei electrică. dintre care unele sunt neutre. mult utilizat în studiul comportamentului simulat. ca în metoda exodermală. avându-se grijă ca presiunea să fie constantă şi continuă. sub medie. este urmarea unor descărcări simpatice ce presupun o creştere a sudora iei în regiunile mai bogate în glande sudoripare (palma. dar totodată se poate măsura şi cu mâna apăsând o arteră la nivelul încheieturii mâinii. cea care s-a şi impus în timp. a făcut ca interesul pentru RED să fie sprijinit de enormele posibilită i ale electronicii. sau cu un nivel de anxietate foarte ridicat (atacul de panică). 2005. între 100-160 pulsa ii/minut – aceasta indică un regim de func ionare foarte modificat. Valoarea obişnuită a rezisten ei electrice a pielii de 10 mho (100 de ohmi) suferă varia ii importante. evitând mişcările mâinilor. RED reflectă nu numai tipul de trăire afectivă.). Pulsul (ritmul cardiac) Poate fi determinat uşor prin intermediul aparatelor electronice ce măsoară simultan tensiunea arterială şi pulsul. cu spatele spre aparat. Aceştia sunt aplica i umezi. celălat pe dosul aceleiaşi mâini. ci şi cu mari fluctua ii ale dispozi iilor interne. generate de emo ii” (Clinciu. Scăderea rezisten ei electrice a pielii. le dă Al. fiind absolut necesare investiga ii de specialitate şi instituirea unui tratament medicamentos şi igieno-dietetic specific. plăcută-neplăcută. atingerea etc. Woodworth şi Schlosberg au determinat rezisten a (deci conductan a) electrică a pielii la trecerea unui curent electic continuu de 2 V prin aşezarea a doi electrozi pe piele. între 60-80 pulsa ii/minut – pulsul normal. 2000. Semnifica ia psihologică a pulsului este: puls mai mic de 60 pulsa ii/minut arată o activitate cardiacă lentă. reflectând echilibrul neurovegetativ bun. fie la persoane extrem de emotive. Reac ia electrodermală (RED) “Este un răspuns al pielii la o manifestare neurovegetativă a ramurii simpatice a sistemului nervos autonom. Şi un electroencefalograf obişnuit poate fi adaptat pentru înregistrarea reac iilor electrodermale. ca în metoda endodermală. Câteva dintre indica iile de determinare practică a RED. “Apari ia şi impunerea poligrafului. fie disfunc ii ale aparatului cardiac în sine. arătând fie activism psihofiziologic crescut. „Varia iile mari ale ritmului cardiac se asociază nu numai cu labilitatea şi instabilitatea emo ională. plumb sau zinc. 300): subiectul stă comod. fie diferen a ob inută prin procedeul măsurării rezisten ei electrice (deci a conductibilită ii) la trecerea unui curent electric între cele două puncte. 2000. sau pe palma mâinii opuse. 19 . aflate în stare de şoc emo ional. dând în consecin ă răspunsuri electrice mai ample. 79-80). Se poate determina fie diferen a de poten ial dintre două puncte de pe suprafa a corpului. în care se urmăresc răspunsurile electrodermale la liste de cuvinte. iar altele au rezonan ă emo ional-afectivă mare. Interesante aplica ii sunt legate de utilizarea RED pentru proba asociativ-verbală liberă. cât mai liniştit. între 80-100 pulsa ii/minut . pentru psiholog acest parametru fiind important în contextul altora.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Valorile presiunii sistolice şi diastolice au relevan ă pentru specialistul în cardiologie. recolta i prin canalele poligrafului. cu o suprafa ă de 2 cm2 din argint. afective şi somatice). Pot fi utiliza i diferi i stimuli (zgomot brusc şi puternic. în eparea cu un ac. fiind un indicator al gradului de activare” (Clinciu. este locul ideal de amplasare a electrozilor).tendin a de accelerare a activită ii cardiace. datele furnizate putând fi folosite în multe ări (printre care SUA şi Canada) ca probe în instan ă.

chiar dacă aceasta se produce prin plâns. În experimentul asociativ – verbal nu cuvintele generează emo ia. EKG. Este de men ionat că dintre indicatorii cel mai des utiliza i de către “detectorul de minciuni” (respira ie. Deoarece activitatea ramurii simpatice a sistemului nervos autonom este coordonată cortical. dar descărcarea afectivă provoacă scăderea acestei reac ii. vesel . Secre ia salivară Este de asemenea mai dificil de abordat experimental. spre deosebire de secre ia sudorifică pe care se bazează RED. pregătind astfel atacul. RED indică schimbarea orientării activită ii mintale. măsurată în miliampermetri. trebuie ca acesta să depăşească din punctul de vedere al duratei câteva secunde. cele mai indicative informa ii legate de sinceritatea subiectului le dă RED. excita iei este înso ită de “uscarea “ gurii şi de reducerea secre iei salivare. dar este un indicator important al reac iilor emo ionale. mâniei. pletismograma etc. dar este mai dificil de abordat experimental. pericol. iar comportamentele pot fi puse în legătură cu situa ia de urgen ă (Sears) sau cu reac ia de luptă şi fugă (Cannon). RED nu poate fi supusă controlului voluntar. Detectorul de minciuni (denumit impropriu astfel) nu detectează minciunile. frică). această mobilizare energetică se făcea fie pentru a ataca. deci şansa de eroare rămâne în continuare destul de mare. curba respira iei. este un indicator cu o mare valoare psihodiagnostică. dar nu poate fi o măsură directă şi corectă a acestor schimbări. apreciat după aceleaşi unită i de măsură. EEG. ori reciproc contradictorii. suprafa a. care este o stare de intensă mobilizare energetică în vederea unei ac iuni. 2005. Ecou al unui comportament primitiv.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Printre cei mai importan i indicatori ai RED se numără: “amplitudinea. durata. altfel stimuli sunt percepu i doar ca şocan i. măsurată în centimetri pătra i. nivelul de revenire. Este un bun indicator al emo iei şi stresului. activitatea simpaticului este controlată de la nivel cortical. RED). 2005. apreciată în secunde sau minute. surpriză. Dar. Al i indicatori fiziologici Motilitatea gastro-intestinală. care impunea mobilizarea musculară rapidă pentru situa iile ce implicau un risc vital. efecte ale aceluiaşi sistem nervos simpatic. fie pentru a evita pericolul prin fugă. creşterea nivelului acesteia (şi deci a RED) este prezentă în faza activită ilor mintale şi fizice care presupun un efort sus inut. puls. exprimă valoarea maximă ob inută după aplicarea excita iei. de unde şi aprigile dispute ale specialiştilor în legătură cu creditul ce poate fi acordat în instan ă informa iilor ob inute cu acest aparat “ (Clinciu.“Aparatele moderne (poligraful şi polireactometrul) înregistrează simultan mai mul i indicatori : EMG. plăcut . cu un urbimetru. 83). expresia emo ională a fricii. TA. ci conştiin a subiectului că abordează un fapt periculos. stimulator . Combinarea indicatorilor şi interpretarea lor corelativă creşte această probabilitate spre 90%. Semnifica ia psihologică a RED Mihai Ani ei precizează semnifica ia psihologică a RED (2000. 86). ci stabileşte într-o propor ie de aproximativ 70-80% dacă subiectul spune adevărul. fie pentru a sesiza prezen a prăzii. EMG. presiune sangvină. după ce curba s-a stabilizat. este timpul necesar stabilizării curbei “ (idem. frustrare sau mânie. dar şi în faza de pregătire a acestora. deşi uneori varia iile înregistrate sunt ori prea mici. - - - - 20 .neplăcut.trist. este greu de afirmat că un eveniment este dezagreabil. dar şi teamă. 139-140): Este un indicator al activită ii generale a sistemului nervos simpatic şi în mod particular un indice al conduitei emo ionale (în special pentru stările de tensiune. surprinzători sau neaştepta i.inhibitor. RED.

Deşi uşor de manipulat. pornind de la umăr şi ajungând la gleznă. mai mult decât de oboseală. a parasimpaticului . Exner. După modul de ac ionare a dispozitivului de măsură a timpului se disting mai multe tipuri constructive de cronoscoape (Lungu. 2000. b) Cu mecanism de ceasornic – este echipat cu un electromagnet alimentat de la o baterie de 2 v. dar şi în func ie de perioada din lună a ciclului feminin. cum ar fi cel al pesoanelor introvertite aflate într-o situa ie neplăcută – scaunul stomatologic – care îşi trădează emo ia printr-un exces de secre ie salivară (sialoree). 54). creşterea temperaturii pielii. Deşi termenul de “timp de reac ie” a fost utilizat ca atare abia în 1873 de către fiziologul S. sursa de alimentare este o baterie de 6v. primele cercetări experimentale au fost realizate ceva mai devreme. semn al eficien ei metodei “(Clinciu. aşa cum e TR. ceea ce este determinant pentru instalarea şi durata somnului fiind temperatura corporală. tensionale. de unde şi importan a temperaturii ca metodă contraceptivă. 2000. Cunoscând distan a dintre două puncte în care se aplică stimularea şi distan a în timp a apari iei reac iilor. măsurând durata reac iei prin împingerea unei manete cu mâna. Helmholtz a fost foarte derutat de diferen ele destul de sensibile între timpii de reac ii ai participan ilor la experiment.R. au arătat o foarte bună suprapunere între curba temperaturii şi curba somnului. securitatea emo ională şi starea de confort provoacă vasodilata ie şi.În 1850 Helmholtz a realizat printre primii măsurători asupra vitezei de propagare a influxului nervos. inventând şi aparate în acest scop. 85-86). fapt care l-a condus la abandonarea acestor cercetări pe oameni. Studii desfăşurate la spitalul Montefiore de Czeiler şi Weitzman în “apartamente -laborator”. se poate calcula viteza impulsului nervos ca rezultat al raportului distan ă – timp. Acestea sunt instrumente care măsoară durate mici şi foarte mici de timp. Organizarea internă a somnului depinde de factori biologici. 317). Consisten a secre iei estre diferită: predominan a simpaticului o face sub ire şi apoasă. fiind un bun indicator al ritmului circadian (în special al ritmului veghe-somn). În ceea ce priveşte timpul de reac ie acesta este unul dintre indicatorii psihofiziologici cu largă utilizare în laboratoarele de psihologie datorită relevan ei deosebite pe care acesta o are în aprecierea unor parametrii de eficien ă a activită ii umane (viteza angajării într-o sarcină) (Lungu. Helmholtz a aplicat stimulări unor persoane legate la ochi. Acest fenomen apare de altfel şi după perioade mai lungi de practică a trainingului autogen Schultz când poate să apară o diferen ă de trei grade fa ă de temperatura obişnuită. aceste aparate nu sunt suficient de precise. coboară temperatura preponderent la nivelul mâinilor şi al fe ei prin vasoconstric ie. 57): a) Cu dispozitiv electromagnetic. probabil şi alte emo ii puternice. Temperatura pielii Este “o rezultantă a metabolismului bazal şi are importante oscila ii (în jur de un grad în func ie de perioada din zi. Al i cercetători au arătat că stările conflictuale. În timp cercetările sale s-au dovedit suficient de riguroase. Activită ile neinhibante. în consecin ă. 1971. 21 . total deconectate de la ambian a exterioară pentru a suprima indicii externi ai trecerii timpului. chiar dacă astăzi se ştie că viteza impulsului nevos depinde de diametrul fibrelor nervoase implicate (Ani ei. se folosesc cronoscoapele (cronometrele). 2005. Cercetătorul a stimulat un nerv la distan e diferite de creier şi a măsurat timpii necesari unor reac ii la aceste stimulări. Tehnici de măsurare a timpului de reac ie Ca instrumente de măsurare a T.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Există şi cazuri paradoxale. 25).vâscoasă şi groasă (Roşca. emo iile de mânie.

În func ie de scopul experimentului determinarea T. precise şi comode de măsurare a T. Clasificarea T. motorii.) Psihologia experimentală utilizează printre variabilele dependente pe lângă timpul de reac ie (descris mai sus) şi răspunsurile sau reac iile fiziologice.reac iile fiziologice cele mai utilizate sunt: ritmul respirator tensiunea arterială (TA) pulsul reac ia electrodermală (RED) . De asemenea T. METODE.R. CURS 6. potrivit cu sarcina dată. se poate face prin: .prin înregistrare grafică – la unele cronoscoape electronice se face cu ajutorul unor dispozitive anexă (imprimante). . În func ie de complexitatea sarcinii experimentale şi de natura stimulilor avem: T.R. 2000. răspunsuri verbale la stimulări de altă natură / descrieri verbale. Complex – când subiectul trebuie să selecteze răspunsul din mai multe posibile sau să dea mai multe răspunsuri.reac iile verbale pot fi: asocieri verbale. INSTRUMENTE ŞI TEHNICI DE INVESTIGARE A SENZA IILOR DEF.R. e) Tehnici de modelare pe calculator a valorilor T. Marele dic ionar al psihologiei. 2005.matematică automată a datelor ob inute. SENZA IILOR Larousse. dispozitive de reac ie (manete contactoare şi pedale) şi de control al reac iei (contori) şi cronometre cu afişare digitală.R. Deşi acestea sunt mai costisitoare. 77). aparatura şi programele acestora permit combina ii ale parametrilor T. Aşadar: . de asociere verbală (răspuns verbal).R. d) Cronoscoapele electronice sunt instrumente complexe. Ele dispun de un sistem automat de programare a stimulilor (vizuali şi auditivi). T.Psihologie experimentală 2009 – 2010 c) Cu electromotor (cronoscoape electrice) – instrumentul de măsură este ac ionat de un motoraş electric alimentat la re eaua urbană de 220v. defineşte senza ia ca – “eveniment psihic elementar care 22 . (Lungu.R. De asemenea ele asigură o precizie sporită a determinărilor ca şi o prelucrarea statistico .R.citire directă – cu ajutorul cronoscoapelor de diverse tipuri.R poate fi: Simplu – când există o singură modalitate de reac ie la un stimul. la stimuli senzoriali. verbale (Clinciu.

irisul este format din fibre musculare netede. . 3. pragul absolut superior (maximal) şi pragul diferen ial.Reprezintă valoarea cea mai mică de excita ie. Pragul diferen ial . Globul ocular. Aparatul motor. Cu cât pragul senzorial este mai scăzut. 1094). Cristalinul alaturi de 23 . în spatele irisului se află un corp în forma unei lentile biconvexe. de regulă. Globul ocular are forma sferică şi e format din trei membrane .). este format din trei elemente principale: 1. în senza ie de durere. cu atât sensibilitatea este mai mare şi invers: cu cât pragul este mai ridicat. Praguri senzoriale În practica experimentală operăm cu următoarele tipuri de praguri senzoriale: pragul absolut inferior (minimal). ce se numeşte cristalin. cu atât sensibilitatea este mai scăzută. Irisul are şi un pigment care dă culoarea ochilor (negru. adaugată excita iei ini iale. alcătuit din şase muşchi. . Pragul se stabileşte pe baza unui număr mare de determinări (masurători). Elementele constitutive ale ochiului Segmentul periferic al analizatorului vizual la om. transformând-o. generează senza ii de durere. 2. pragul diferen ial exprimă cea mai mică diferen ă dintre doi excitan i pe care subiectul o poate sesiza. căprui etc. albastru. Depăşirea acestei valori schimbă specificitatea senza iei propriu-zise. Pragul absolut superior Este dat de valoarea maximă a excitantului care mai generează o senza ie specifică. Cu alte cuvinte. undele electromagnetice cu lungimea intre 396-760 milimicroni. Pragul absolut inferior este exprimat de valoarea cea mai mică a unui excitant capabil să genereze o senza ie specifică. În partea anterioară. Coroida se împarte la rândul ei în trei por iuni: coroida propriu-zisă. b) Coroida este membrana ce se află imediat sub sclerotică şi e bogat vascularizată. deoarece între valoarea energetică a excitantului şi sensibilitate există un raport invers propor ional. în care se află aparatele de refrac ie şi organul terminal.dispuse concentric: a) Sclerotica este membrana externă a globului ocular cu rol de protec ie. care ocupă cea mai mare parte.Orice excitant care depaşeşte această limită. Aparatul de protec ie alcătuit din membrane şi sistemul glandular. p. determină o nouă calitate a senza iei. ochiul. unele circulare şi altele radiare. care. sclerotica e transparentă pentru razele de lumină şi se numeşte cornee. indiferent de calitatea sa senzorială.Pragul reprezintă o măsură inversă a sensibilită ii. iar valoarea sa reprezintă expresia statistică a acestor determinări (valoarea medie). SENSIBILITATEA VIZUALĂ Excitantul specific pentru analizatorul vizual îl constituie lumina. având rolul de a mări sau micşora pupila.Psihologie experimentală 2009 – 2010 rezultă din prelucrarea informa iei în sistemul nervos central în urma unei stimulări a unui organ de sim ” (2006.

linii Un astfel de aparat. Cele mai importante sunt: stratul celulelor granulate.o masă fără contur şi fără structură. denumit “aparat pentru acuitate vizuala” sau Radoslawow (după numele inventatorului) (fig.Dacă acuitatea vizuală e scazută. cel mai profund care reflectă lumina îndreptând-o spre celulele senzitive stratutul celulelor fotosensibile (conurile şi bastonaşele) stratul neuronilor bipolari stratul neuronilor multipolari a căror axoni formează nervul optic . Aparatul pentru acuitate vizuala Radoslawow 24 . . • orificii iluminate. • aparate de proiec ie pentru puncte. • figuri geometrice. Fig.Acuitatea vizuala este dată. . • puncte sau linii foarte fine ce pot fi suprapuse sau diferen iate. detaliile fine ale obiectelor realită ii apar estompate. 1). c) Retina . Acuitatea vizuală = capacitatea ochiului omenesc de a diferen ia distan ele mici dintre obiecte sau distan ă minimă la care subiectul distinge două “pete” de lumină. difuze . constituie baza percep iei vizuale a obiectelor.Psihologie experimentală 2009 – 2010 cornee constituie suprafe e de refrac ie a luminii de care se serveşte ochiul. 1. e necesar ca raza luminoasa ce pătrunde la retină să posede suficientă energie şi să ac ioneze timp suficient pentru a putea să excite fotoreceptorii.nucleul analizatorului Posibilităti de determinare a sensibilită ii vizuale Suportul teoretic al măsurătorilor Pentru a putea ob ine o senza ie vizuală. în loc de una singură sau două puncte negre în loc de unul. Procedee experimentale pentru determinarea acuită ii vizuale Ca teste pentru acuitatea vizuală se folosesc diferite: • planşe. aşadar. Este alcătuită din 6 straturi de celule de forme şi având func ii diferite. de precizia cu care sunt percepute detaliile şi contururile şi. din acest punct de vedere.este aparatul nervos al ochiului şi este sensibilă numai în partea ei posterioară. • aşa numitele inele ale lui Landolt etc.

. care sunt afectate de hemeralopie şi degradează acuitatea vizuală odată cu trecerea timpului. In spatele ferestrei ovale se află urechea internă. Urechea internă. adaptarea la întuneric este mult redusă (cazurile de nictalopie sunt rare şi indeosebi ereditare). după inani ie îndelungată. cum se ştie. Să ofere posibilitatea prezentării diferi ilor excitan i vizuali (lumini. chiar dacă are o intensitate moderată. este organul echilibrului. 3.Psihologie experimentală 2009 – 2010 . Adaptarea vizuală după ieşirea dintr-o încăpere întunecoasă.Camera timpanului. Nictalopie = absen a sau tulburarea func iei bastonaşelor (“orbul găinilor”). Utricula. . 2. Pentru cercetarea procesului de adaptare. întrucât vitamina A participă la resinteza purpurului vizual. figuri geometrice etc. nicovala şi scări a. Aparatele folosite la studiul adaptării şi care indeplinesc conditiile de mai sus se numesc in general adaptometre. Acesta este format dintr-un canal osos incurbat in spirală in jurul unei tije osoase de forma conica (modiolus). Hemeralopie = ("orbirea de zi") este exact opusul nictalopiei. Unele din aceste proceduri au în vedere şi aparate speciale. s-au folosit diferite proceduri experimentale. unde se găsesc in fapt receptorii auditivi şi ai functiei echilibrului. care. Să asigure izolarea absolută a ambilor ochi sau numai a unuia fa ă de influen a luminii naturale sau artificiale (camere obscure). . Scăderea capacită ii de adaptare se găseşte. lumina de afară.Urechea externă formează aparatul colector şi conductor al sunetelor şi este formată din pavilion şi conductul auditiv extern. Urechea externă.Lipsa vitaminei A produce tulburări în procesul de adaptare. Urechea mijlocie. . Elementele constitutive ale urechii: Analizatorul auditiv este constituit din trei păr i: 1. obiecte.Sistemul osicular din camera timpanică este format dintr-un lan de oscioare-ciocănelul. Vederea diurnă scade calitativ în mod progresiv. 3. . cel care asigură recep ionarea varieta ii infinite a sunetelor din ambian a în scopul orientării în mediul sonor. face parte din categoria telereceptorilor. Să existe posibilitatea varierii intensită ii excitan ilor.Aparatul receptor al analizatorului auditiv este melcul. . sacula şi canalele semicirculare formează aparatul vestibular. vârsta înaintată etc.) şi măsurării intensită ii de ilumina ie a acestora. construite după urmatoarele principii: 1. Vederea de noapte rămâne neafectată datorită folosirii celulelor cu bastonaş în locul celor cu con. intrarea de la lumină într-o cameră întunecoasă produce ini ial imposibilitatea de a vedea ceva. SENSIBILITATEA AUDITIVĂ Structura morfofunc ională a urechii Aparatul auditiv. 2.Urechea internă. pare ini ial ca fiind orbitoare. în anoxie.Testul folosit în practica oftalmologică îl reprezintă cunoscutul “optotip” – propus de Snellen (1876) şi trebuie să fie citit de la distan ă de 6 m pentru fiecare ochi separat. .Cele mai importante mărimi care caracterizeaza sunetul sunt: frecven a şi 25 .

natură S-a constatat ca zgomotele sunt atenuate in prezenta unei ambian e cromatice relaxante.De regulă. cum ar fi disfunctionalită i la nivelul comunicării 2) efecte la distan ă cu scăderea capacită ii de muncă datorită oboselii sau instalarea surdită ii profesionale. Surditatea de conducere nu este niciodata totală intrucât se pastrează conducerea sunetelor prin oasele craniului. . sărat. în mod special. afec iunilor din nucleii corticali ai analizatorului auditiv. Modalită i de atenuare a zgomotului Pentru atenuarea efectului zgomotelor. pentru a putea excita corpusculii gustativi. Tipuri de surditate 1.atenuarea surselor de zgomot deja existente prin măsuri de protejare antifonică a agregatelor şi a personalului. psihologia experimentală industrială preconizează câteva măsuri. stimulii chimici. .construc ia unor maşini şi agregate silen ioase încă din faza de proiectare a lor. tumori ale nervului auditiv etc. amar şi acru sau acid. Tipurile de senza ii gustative Se cunosc patru submodalită i gustative de bază: dulce. fiind distribui i pe: limbă.meloterapie . palat. cum sunt: . faringe şi laringe. stâlpii amigdalieni anteriori.Tonul afectiv . Surditatea de conducere afectează traseul de pătrundere a oscila iilor sonore in urechea internă.Psihologie experimentală 2009 – 2010 amplitudinea oscila iilor. Procedee pentru determinarea sensibilită ii gustative 26 . Studiile realizate au arătat că substan ele chimice insolubile în apă nu pot genera senza ii gustative. SENSIBILITATEA GUSTATIVĂ ŞI OLFACTIVĂ Structura analizatorului gustativ Corpusculii gustativi sunt structuri ovoide. 3. Surditatea nervoasa ( de percep ie) . 2.datorată unui proces de degenerare a celulelor senzoriale din urechea internă. . trebuie să fie dizolva i în salivă sau apă.utilizarea de căşti antifon sau a clasicelor dopuri pentru astuparea urechilor . Surditatea centrală este datorata dereglărilor de pe căile supraotice şi.e cunoscut faptul ca sunetele pot provoca diverse stări emo ionale. Efectele zgomotului asupra sensibilita ii auditive Zgomotele industriale pot avea două tipuri de efecte: 1) imediate. .

poate fi inlocuită cu un număr mare de alte săruri.006 0.Receptorii olfactivi se prezinta sub formă de bastonaşe.5 cm2 în fiecare narină. Aronsohn (în 1886) ajunge la următoarele concluzii: a) Temperatura cea mai favorabilă olfac iei este pu in superioară celei a corpului: 38-40°. 3. Metoda parfumerilor .30 0. se poate determina pragul olfactiv liminal.0004 Eter etilic Tetraclorura de carbon Cloroform Acetat de etil Etil mercaptan Metil salicilat Acid valerianic Acid butiric Propil mercaptan Mosc artificial Anosmia par ială (pierderea sensibilită ii olfactive): 27 . cu substan e chimice pure. Stimularea olfactivă . Aplicarea unor solu ii apoase . Structura receptorilor olfactivi .un pătră el de hârtie de filtru cu latura de aprox. de la care pleaca 5-6 fibrile asemănătoare firelor de păr.Capetele distale ale bastonaşelor se termină cu un fel de cupă. Elaborarea de reflexe condi ionate la stimuli gustativi. Praguri absolute pentru unele substan e: Substan e Minimum perceptibile în mg la litru de aer 5.83 4.029 0.Încă înainte de 1900. În baza cercetărilor sale.69 0. Excitarea cu ajutorul curentului electric a diferitelor puncte de pe limbă şi varierea frecven ei şi intensită ii impulsurilor care pot da senza ii gustative diferite. purtător al substan ei odorante.de diferite concentra ii. o serie de cercetatori au observat că senza ia olfactivă nu ia naştere decât in timpul inspira iei aerului. 2. . diferite construc ii de olfactometre cercetătorul Buccola folosea un burete imbibat cu substan a odorantă plasat pe fundul unei cutii mecanice.046 0.53 3. c) Solu ia de clorură de sodiu ca solvent. b) Concentra ia optimă a apei sărate este de 0. Mirosul Senza iile olfactive reflectă însuşirile chimice ale substan elor volatile care stimulează receptorii. 3 cm este marcat cu substan a mirositoare la o concentra ie cunoscută (se dau aprox. Mucoasa olfactivă ocupă o suprafa ă de 2.100 0. Metode pentru determinarea pragurilor olfactive odorizarea unei camere. d) Variind cantitatea de substan ă odorantă din solu ie.73%. inclavate într-o masă de epiteliu pigmentar. 10 trepte). “cutia inodoră” (în care subiectul îşi introducea capul).Psihologie experimentală 2009 – 2010 1.009 0.cu ajutorul unor pipete gradate .

în pofida faptului ca 28 . 3) senza ii de rece. . sensibilitatea cutanată este punctiforma şi astăzi este acceptată existen a a patru submodalită i senzoriale cutanate: 1) senza ii de tact (atingere). deci. SENSIBILITATEA CUTANATĂ S-a constatat că. altele de rece.poate da informa ii asupra recep iei olfactive. termoesteziometrice.fără bruscări şi trepida ii . care generează reflexe ce orientează corpul in spa iu (sunt. adică la accelerare sau încetinire. Canalele semicirculare sunt sediul recep iei mişcării corpului în spa iu. In baza controlului kinestezic un om poate aşeza mâna şi degetele mâinii libere în pozi ia în care i-a fost aşezată cealaltă mână (binein eles. Aceasta. de durere. Receptorii care captează impulsurile aferente pentru senza iile statice şi de accelera ie se găsesc în: a) muşchi . presiune (apăsare şi vibratile). viteza. Ca atare.. Nucleul analizatorului kinestezic (proiec ia corticală) se găseşte în circumvolu ia centrală ascendentă.). În cazul în care analizatorii kinestezici func ionează normal. SENZA IILE STATICE (SAU DE ECHILIBRU) Reflectă modificările pozi iei corpului în raport cu centrul de greutate. corpusculii incapsula i Pacini etc. în sfârşit altele răspund numai la stimulări de presiune.Psihologie experimentală 2009 – 2010 . b) labirint (aparatul vestibular). sau corpul în întregime.dispare mai întâi sensibilitatea algică . în cazul deplasării cu liftul).nu este sesizată de subiectul aşezat pe scaun şi legat la ochi.diferitele grade de pierdere selectivă a mirosurilor sau perceperea accentuată şi continuă a altora pot constitui teste clinice pentru diagnosticarea unor boli grave. în siringomielie . tendoane şi articula ii. apoi cea tactilă). omul poate face o analiza fină şi o coordonare bună a mişcărilor. reflexul de extensie etc. dacă pielea este marcată în milimetri pătra i (cu un gratar special) şi explorată sistematic cu diferite obiecte mici unele puncte excitate generează senza ii de cald.împreună cu analizatorii vizual. mişcarea uniformă .În ce priveşte clasificarea durerii ca submodalitate senzorială tactilă. Analizatorul kinestezic participă . precum şi anumite procese patologice în care diferitele acuită i senzoriale cutanate dispar selectiv (de exemplu.şi pe măsura evolu iei procesului patologic este afectată sensibilitatea termică. algezimetrice etc. precum şi accelerarea pozitivă sau negativă a mişcării pe verticală (de exemplu.asigură reac iile statice locale şi segmentare ortostatismul.) se află în muşchi. 4) senza ii de durere cutanată (superficiale). localizarea şi amplitudinea) pe care o efectuează un anumit segment corporal.la perceperea însuşirilor spa iale ale obiectelor. Toate mişcarile efectuate sunt controlate de creier pe baza informa iilor furnizate de receptorii kinestezici (proprioreceptori). 2) senza ii de cald. atâta vreme cât echilibrul nu este tulburat. subiectul va ine ochii închişi). dacă stimulentul depăşeşte un anumit grad de intensitate. SENZA IILE KINESTEZICE (DE MIŞCARE) Receptorii senza iilor kinestezice (termina ii nervoase libere. tactil (mecano-cutanat) . . Senza iile kinestezice reflectă mişcarea (direc ia. aparatul vestibular răspunde la orice modificare a ritmului mişcarii. mai sunt încă discu ii.Pentru existen a celor patru subcalită i senzoriale cutanate pledează o serie de cercetări cronaximetrice. pozi ia şi direc ia mişcărilor capului. . Labirintul este constituit din canalele semicirculare şi organele otolitice (sacula şi utricula). legate de reflexele posturale). Nici ortostatismul nu apare ca o senza ie distinctă. întrucât senza iile de durere pot fi provocate în fapt în fiecare punct excitat. Obişnuit.boala a măduvei spinale .

Scoar a cerebrală reglează func ia aparatului vestibular pe cale reflex -conditionată. Aşa se explică modificările ce au loc în tonusul muscular (în special în musculatura de sus inere). grea ă şi vomă în răul de accelerare). „este o dorin ă. ca efect al stimulării sau suprasolicitării aparatului vestibular. termice etc. 2000. Senza ia de foame propriu-zisă – este “reflectarea în epigastru a unei dureri sau strânsori foarte neplăcute sau a unei impresii de roadere sau de presiune”(idem). ortostatismul este mai obositor decât mersul.Psihologie experimentală 2009 – 2010 ortostatismul nu este un repaus propriu-uzis. În raport cu localizarea receptorilor pentru durere deosebim durerea: 29 . deoarece muşchii sunt extinşi pentru a sus ine corpul de la cădere. SENSIBILITATEA INTEROCEPTIVĂ (SENZA IILE INTERNE) Scoar a cerebrala primeşte in permanen ă informatii atat din lumea din afară. Informatiile asupra modificărilor din interiorul organismului sunt receptate şi transmise scoartei cerebrale de numeroşi analizatori interni.are în vedere preferin a pentru mâncare. accelerarea sau reducerea vitezei etc. Ca atare s-a tras concluzia că ar exista o componentă senzorială a setei şi anume senza ia de sete propriu-zisă şi un mecanism aotoreglator care generează nevoia de ingestie hidrică până la completarea lichidului pierdut prin deshidratare (Lungu. Prin elaborarea de reflexe conditionate la astfel de stimulari ale organelor interne. 2000. Senza iile de sete Reflectă starea de uscăciune a gâtului ce înso eşte deshidratarea. 75). ai caror receptori se găsesc in peretii vaselor de sange şi ai diferitelor organe şi tesuturi interne. Informa iile sunt culese prin intermediul nervilor glosofaringian şi vag. 73). De aceea. s-a dovedit ca scoarta cerebrala are o participare indubitabila in coordonarea sensibilitatii interne Din randul senzatiilor organice fac parte senzatiile de foame. În senza iile de foame distingem: Apetitul . în mişcările globilor oculari . utilizand in special metoda reflexelor conditionate. prea plin vezical etc. Componentă care duce la ingerarea hranei. chimice. numai modificările de echilibru şi în viteza de deplasare (trecerea de la repaus la mişcare şi invers. 73). o aşteptare sau o poftă pentru ceva deosebit de dezirabil” (Cannon după Lungu. Legăturile organului vestibular sunt realizate şi controlate de diferite forma iuni din sistemul nervos central. Senza ia de durere viscerală Este senza ia ce provine de la unul dintre organele interne. Aparatul vestibular se află în strânsă legătură cu organele interne şi cu analizatorul vizual. au aratat ca analizatorii interni răspund la diferite stimulari mecanice. Aşadar. 2000. sete.dinamice.) sunt sesizate ca senza ii statice . De asemenea ingestia de apă nu este influen ată nici de extirparea glandelor salivare sau de administrarea unor chemostimulatori salivari. S-a observat că senza ia de sete nu reglează cantitatea de lichid ce trebuie ingerat şi nici frecven a ingerării.nistagmus (în timpul rota iei rapide în jurul axei verticale) sau în reac iile organelor interne (de exemplu. Senza iile de foame O defini ie descriptivă a acestora ar fi: „un complex de procese care duc la ingerarea hranei” (Goetze după Lungu. Mecanismul fiziologic al setei nu e pe deplin lămurit. cat şi din interiorul organismului. Diferite cercetari mai vechi.

în epături etc. 875). arzătoare.).este o irita ie a nervilor periferici în care predomină senza ia dureroasă (mai frecventă pe nervii trigemen. Se ştie că „reac ia la durere" reprezintă o caracteristică de comportament evident. 76-77). 7. CURS. cât şi pe cel practician este aşa numita „reac ie la durere" (oamenii au un comportament foarte diferit şi uneori paradoxal in fata durerii somatice). pe lângă al i factori. 30 . ciupitoare. reflexe somatice: creşte tonusul muscular. intercostali). Durerea fantomă .Psihologie experimentală 2009 – 2010 - superficială somatică profundă viscerală Printre factorii care pot provoca durerea amintim: . sciatic. foarte personală. Câteva exemple de durere: Pirozisul sau popular “arsura la stomac” – este defapt denumirea unei dureri gastrointestinale descris de pacien i ca o senza ie fierbinte. O problemă care interesează atât pe psihologul cercetător.noxe prin ischiemie – alimentare redusă cu oxigen sau iriga ie sangvină redusă . 2000).este cunoscută şi sub denumirea de „membrul fantomă” şi constă din dureri şi parestezii (pseudosenza ii) resim ite în zona membrului absent (amputat sau pierdut într-un accident). arzatoare. în epătoare. reumatism etc. cumplită etc. modificări vasomotorii etc. Parestezia . Desigur că între aceste două extreme există grada ii individuale importante.noxe chimice – acid clorhidric în cazulmulcerului gastric .noxe inflamatorii Durerea poate fi înso ită de următoarele fenomene: creşterea sensibilită ii în zona cutanată interesată (hiperestezie etc.noxe mecanice . 2006. sfâşietoare. Psihologia durerii interne Pentru descrierea senza iilor dureroase se foloseşte o terminologie extrem de diversă. In geneza şi evolutia multor boli somatice şi psihice intră. PROCEDURI EXPERIMENTALE UTILIZATE ÎN STUDIEREA PERCEP IEI DEFINI II Percep ia este ansamblul de mecanisme şi procese prin care organismul ia cunoştin ă de lumea înconjurătoare pe baza informa iilor elaborate prin sim uri (Larousse. seacă. care de regulă se referă la caracterul şi intensitatea durerii aşa cum este descrisă de bolnav (durere înfundată. amor eli. 2000.este înso ită de senza ii de furnicături. Nevralgia . trăsăturile de personalitate ale subiectului (Lungu. Factorii care o pot determina sunt diferite forme de inflama ie a nervului (nevrite.) (Lungu. Sunt indivizi care exacerbează senza ia de durere la cea mai mică zgârietură şi altii care ramân impasibili în fa a unei plăgi foarte întinse (clinicienii gastroenterologi cunosc cazuri in care bolnavi de ulcer cu o rană minusculă acuză dureri cumplite şi bolnavi cu ulcera ii extinse care au comportament linişit). Marele Dic ionar al Psihologiei.) reflexe vegetative modificate: sudora ie.

În experien a individuală.G. experien a anterioară a subiectului în procesul manipulării cutano-kinestezice a obiectelor. între analizatorii vizual. 1. se percep când 6. Fig. Fig. Figura este percepută cu caracteristicile obiectului atunci când fondul pare fără formă (ca un material inform). . Figura posedă unele caracteristici obiectuale in timp ce fondul pare să fie inform. o importan ă deosebită revine ochilor. în forma imaginilor primare sau a perceptelor” (1978. Rubin (1921) a stabilit câteva legită i ale desprinderii obiectului de fond. tactil şi kinestezic s-au elaborat legături temporare. 2. Importante: impulsurile kinestezice provenind de la muşchii ciliari şi ai globului ocular care participă la fenomenele de acomodare şi convergen ă. 523). denumită de E. 31 . de exemplu. dintre care cele mai importante sunt: 1. Fondul pare să se intindă in mod continuu in spatele figurii şi nu este intrerupt de ea. fie ca două profiluri. Este suficient ca privind un obiect să se reactualizeze şi însuşirile sale cutano-kinestezice. 5. Figurile duble Dinamica perceptiei fond-figură (oscila iile perceptiei) poate fi cercetată cu mai multă uşurin ă prin examinarea aşa-numitelor figuri duble sau reversibile. ca. Al i factori esen iali determinan i ai perceperii mărimii: unghiul vizual sau dimensiunea retiniană. tablourile de pe pere i sau cuvintele de pe pagină. in vreme ce peretele şi pagina sunt percepute ca fond. tablourile şi cuvintele sunt percepute ca figuri. Boring „My wife and my mother-in-law" (so ia şi soacra). Percep ia formei . Desprinderea figurii de fond In experien a noastra. 2. dar şi cutanat (prin pipăire). Aceasta este o legitate de bază a percep iei diferen ierii obiectelor de fondul pe care sunt plasate. Percep ia mărimii În reflectarea mărimii obiectelor. Dacă figura are o anumită semnifica ie ea este desprinsă cu mai multă uşurin ă de pe fond. se poate vedea fie ca un vas. Fig. In aceste exemple. Din cele arătate rezultă că aprecierea marimii obiectelor se dezvolta la copii în procesul experien ei individuale de manipulare obiectuală cutano-oculo-kinestezice. percep ia obiectelor se face prin delimitarea lor de fond. 3. când 7 cuburi. întrucât pe retină se proiecteaza imaginea lucrurilor lumii reale. 3. E.forma obiectelor materiale este percepută de obicei vizual.Psihologie experimentală 2009 – 2010 În Dic ionarul de psihologie al lui Popescu-Neveanu percep ia este considerată „un proces psihic complex-senzorial şi cu un con inut obiectual realizând reflectarea directă şi unitară a ansamblului însuşirilor şi structurii obiectelor şi fenomenelor. Cuvântul german “gestalt” ne arată că însăşi elaborarea principiilor esen iale ale şcolii gestaltiste s-a bazat pe studierea perceptiei formei.Rol important: Şcoala gestaltistă. 4. Figura tinde să apară mai in fa ă şi fondul mai in spate (figura se proiectează pe fond ca pe un ecran).

se percep când 6. când 7 cuburi. In acest caz. 1.Metoda deformării prin colorarea unor părti ale obiectului vizat intr-o formula cromatică identică sau apropiată de cea a fondului. in camuflaj. umbrele şi lumina sunt reflectate de o suprafa ă plană. 3. Păr ile umbrite indică adâncituri. fie ca două profiluri. este reprezentat prin reactualizarea legaturilor dintre componentele oculo-cutano-kinestezice. care sunt repere definitorii ale obiectului respectiv. iar relieful. Alte repere suplimentare indirecte: interpozi ia 32 . Fig. . 2. în acest caz. dar mai ales intre componentele retiniene si kinestezice ale analizatorului vizual şi cele tactil-kinestezice (palparea reliefului).Cea mai utilizată procedură pentru mascarea figurilor este aceea de a „re ine" (de a nu desena) anumite elemente. proeminen e. . se poate vedea fie ca un vas. observatorul este nevoit să suplinească elementele absente. Atunci când se percepe un desen. . ceea ce este o operatie destul de dificilă. Percep ia de adâncime Stereoperceptia se formeaza in cursul ontogenezei prin stabilirea de legaturi conditionate intre diferitii analizatori. ca de exemplu.O altă metodă folosită in camuflaj este aceea a deformării contururilor. Fig. iar cele luminoase.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Fig. Camuflajul In unele imprejurări este necesară mascarea obiectelor. „My wife and my mother-in-law" (so ia şi soacra).

aceasta se bazează pe recep ia senzorială specifică a schimbarilor survenite şi stimularea centrilor corticali unde se decodifica informatiile şi se formeaza perceptul. conceptul de timp biologic (ibidem). care dau alternanta anotimpurilor şi zi-noapte. animale) şi chiar ale individului. Aceasta determinare este foarte necesara. care sunt constituite din localizarea obiectelor in mediul inconjurator şi raporturile de perspectivă dintre ele (inainte sau inapoi.). secunde). b) sistemul ritmurilor biologice dat de algoritmii de func ionare a proceselor interne (puls. La perceperea succesiunii participa o serie de factori. Functiile organismului au o anumita ritmicitate.Timp biologic şi timp psihologic Timpul biologic curge mai repede sau mai lent în func ie de particularită ile speciei (om. B. aşadar. b) factori biologici ca: distanta dintre receptor şi cortex. metabolism.Psihologie experimentală 2009 – 2010 - perspectiva aeriană perspective liniară Orientarea in spa iu Prin orientarea in spatiu intelegem capacitatea omului. In general. luat în parte (Lungu. forma. E. ca şi a pauzelor dintre acestea. Metode de cercetare a percep iei timpului 33 . deoarece in raport cu pozitia obiectelor in spatiu omul işi poate orienta mersul şi mişcările fa ă de ele.). definit prin aprecierea subiectivă a timpului universal. adâncime etc. Perceperea succesiunii Se realizează atunci cand apar o alternan ă şi o succesiune de faze şi stări in dinamica fenomenelor externe şi interne. omul se foloseşte de anumite sisteme de referin ă. oboseala. duratele scurte de timp sunt supraestimate. James. de a-şi putea determina propria pozitie fa ă de acestea. ca ordinea evenimentelor. dreapta sau stanga. imprejurari). Pentru orientarea in spatiu. c) factori psihologici: Wundt. avem şi un timp psihologic.Orientarea temporală In esen ă.şi economicexisten iale. care se exprima prin senzatii specifice: senzatia de foame semnaleaza ora mesei. respira ie. Perceperea şi aprecierea duratelor Se referă la evaluările pe care le facem asupra duratelor temporale ale diferitelor evenimente (situatii. ora de culcare etc. Titchener observaseră că subiectul atent percepe mai rapid stimulii. omul dispune de trei sisteme de referin ă care asigură reglajul psiho-comportamental in raport de variatiile schimbarilor şi devenirilor: a) sistemul de repere fizice şi cosmice generate de mişcările de rota ie a pământului. evaluat cu ajutorul unită ilor timpului cosmic (mişcările Pământului în jurul propriei axe şi al Soarelui) şi fizic (ore. sau pozi ia acestora in raport cu sine. in baza insuşirilor spa iale ale obiectelor şi fenomenelor (dimensiune. astfel: a) factori fizici (ce in de evenimentul de perceput). unul fa ă de altul şi fa ă de subiect etc. 1968). iar cele lungi sunt subestimate. minute. Percep ia timpului A. Alături de timpul biologic. c) sistemul de repere socio-culturale exprimate prin orarele impuse de activită ile socio profesionale. Variabilitatea vitezei de desfăşurare a proceselor vitale justifica. D. digestie. C. factor important in special in stimularile tactile. Ca mecanisme psihofiziologice. veghe şi somn).

prin aprecierea sarcinii ca atare: scurtă. motiva ia. similar cu primul in ansamblu. dar au fost cita i subiec i care evaluau corect sau chiar făceau subestimări. Ini iate de psihologii structuralişti (Wertheimer). b) Evaluarea verbală Subiectul este autorizat să evalueze timpul scurs la una din cele două variante experimentale (timp plin sau timp gol). minute). prin metoda produc iei. timpul părea să se scurgă foarte repede. Iluziile perceptive Sunt datorate atât unor limite func ionale ale aparatelor senzoriale. În final. Tipuri de iluzii perceptive a) Iluzia de greutate (Charpentier) Explica ia dată de aceşti cercetători se baza pe un „impuls motor" mai mare. foarte lungă etc. Se notează abaterile de subestimare sau supraestimare şi se face media lor. mâna care va ridica greutatea mai mare va avea şi un impuls motor mai mare şi o va ridica mai uşor. fie cantitativ.. dar deosebit in unele amănunte. oboseala. cât mai ales ciocnirii dintre un sistem de legături condi ionate bine fixat şi un altul nou. ele sunt reluate astăzi din perspectiva detec iei şi ghidării prin radar a unui mobil in mişcare. Dacă un subiect a ridicat cu ambele mâini perechi de greută i diferite. b) In domeniul baresteziei (presiunii) Se apasă mâna subiectului cu pârghia baresteziometrului. daca poate. percep ia mişcării vizează capacitatea de percepere a spa iului străbătut de un obiect (mobil) în unitatea de timp. supraestimau perioadele mai lungi sub efectul chininei şi subestimau uşor la tiroxină. in care coordonarea senzoriomotorie joacă un rol însemnat. Variabilele care pot influen a răspunsurile subiectului sunt variate şi multiple: lungimea şi natura activită ii. Chinina. In fapt. tiroxina şi cafeina: subiec i antrena i să estimeze corect timpul. cu ochii închişi. proiectand-o în sus". i se cere ca.prima dată la o presiune mai mare şi a doua oară la o presiune mai mica. d) Evaluarea prin producere Se cere subiectului să semnaleze sfârşitul unei durate de timp. de ordinul secundelor (etalon). şi cere subiectului să o reproducă. făcându-l să pară foarte lung. c) In domeniul haptic (de apucare) şi de volum. Percep ia mişcării Studiile asupra percep iei mişcării sunt extrem de numeroase şi se intind pe aproape un secol. c) Evaluarea prin reproducere Experimentatorul fixează o durată de timp oarecare. Protoxidul de azot (N20) in 30% amestec cu oxigen a dat reactii contradictorii: la unii subiecti. cunoaşterea rezulattelor evaluării etc. Dupa 15 repetări se consideră montajul realizat şi se trece la experimentul critic: se exercită asupra mâinii subiectului două presiuni egale. la al ii. Unii autori au gasit supraestimări la cafeină. fixate în prealabil de experimentator. Subiectul. Influen a farmacodinamică a unor droguri asupra percep iei timpului Haşişul şi mescalina dilată aprecierea timpului. foarte lent. sarcini cu timp plin (subiectului i se cere sa execute o activitate anume) şi sarcini cu timp vid (subiectul este în repaus şi nu desfaşoară vreo activitate. fie calitativ (secunde. iar unii pierdeau no iunea timpului. 34 . să nu se gândească la ceva special).Psihologie experimentală 2009 – 2010 a) Timp vid si timp plin Duratele de timp date subiec ilor spre evaluare pot fi. Fenomenul se inversa când li se cerea să estimeze perioade scurte. foarte scurtă. se cere subiectului să evalueze durata în timp a sarcinilor efectuate: timp plin sau timp vid. de doua ori succesiv . după caz.

judecă i sau ra ionamente (Cocoradă şi Niculescu. No iunile Defini ie No iunea (de la latinescul “nota” care însemna calitate) este produsul de bază al gândirii care reuneşte pe plan mintal însuşirile caracteristice ale unei clase de obiecte sau fenomene (Cocoradă şi Niculescu. Subiectul.mărime Iluzia de perspectivă . ce străjuiesc o şosea sau o cale ferată. fără a-l aviza pe subiect. Iluzia de perspectivă . apare această iluzie. El trebuie să aprecieze care este mai mare. 1. A.Marbe. 1996. primeşte două sunete de intensită i diferite (succesiv). 82).Watt. se trece.Gestaltiştii – care pun accent pe aspectele de configura ie şi totalitate în via a psihologică.“introspec ii experimentale” .Buhler etc). subiectul apreciază ca sunetul care apare în locul celui intens este mai slab şi invers.178). cauzată de încălcarea legilor perspectivei liniare.mărime.. Gândirea este procesul psihic cognitiv superior care construieşte prin opera iile sale coordonate în ac iuni mintale.Orth. Schema S-R . d) In percep ia auditiva pot fi. H. După 15 repetări. generate iluzii. . informa ii despre însuşirile generale ale claselor de obiecte şi fenomene sau despre rela iile dintre ele. K. la fel de mari şi nu din ce in ce mai mici pe măsură ce se depertează şoseaua sau calea ferata.Mayer.Şcoala de la Wurzburg (K. Proceduri experimentale utilizate în studierea gândirii Defini ii Gândirea este o succesiune de opera ii care duc la dezvăluirea unor aspecte importante ale realită ii şi la rezolvarea anumitor probleme (Cosmovici.Psihologie experimentală 2009 – 2010 primeşte simultan in fiecare mână câte o bilă de lemn (sau mingi): una mai mare şi alta mai mică. PROCEDURI EXPERIMENTALE UTILIZATE ÎN STUDIEREA GÂNDIRII ŞI LIMBAJULUI 1. După 15 repetari ale probei de montare. de asemenea. J. Şcoli psihologice şi modele experimentale .sus ine ideea că psihologia nu poate fi fondată decât pe studiul comportamentului şi pe opozi ia sa la orice formă de introspec ie. Iluzii optico-geometrice Fig. La producerea iluziei.Curentul behaviorist .J. 35 .87). CURS 8. la experimentul critic: i se dau 2 bile egale. Dacă se deseneaza stâlpii sau copacii. cu spatele la aparat. sub formă de no iuni. 1999. se prezintă 2 sunete de intensită i egale. Ochiul nostru s-a obişnuit să asocieze perspectiva cu distan a şi de aici această iluzie. 1999.

Din jocuri copiii duc oraş şi petrec se vara in veselie şi cu pădure.fotbal . Din moara multe spre munte ro i curge şi de vale mână râul.judecata . iar no iunile elaborate la aceste simboluri aveau un caracter artificial (nu existau în circula ia lexicală uzuală).urmărire. d) Propozi ii mozaic Se bazează pe acelaşi principiu ca şi aranjarea no iunilor în succesiune cauzală. cuvintele sunt incluse intr-o propozi ie. 3. acum.furt . 3) ho -câine-închisoare. 4. . 36 . c) Ordonarea no iunilor în succesiune logică Şirul de cuvinte trebuie ordonat de subiect în succesiunea cauzală a evenimentelor: 1. Arestare . 5) călătorie . astfel avem: defini ii prin men ionarea scopului defini ii prin oferire de exemple defini ii prin genul proxim şi diferen a specifică. (vezi experimentele lui C. 2.apă. 4) ploaie -frig-picior rupt. b) Metoda simbolizării. Pagube inundat după multe oamenilor mari râul făcând a ploi.pentru a cerceta procesul formării no iunilor în stare ”pură” s-au construit cuvinte fără în eles ca simboluri verbale. dacă sunt aranjate in succesiunea lor logica.albină-călăre trântit.câine credincios . cu deosebirea că.pedeapsa .bandajare .220-222). b) Se cere subiec ilor ca din cuvinte izolate să alcătuiasca o povestire. compun o povestire. Hull din 1920 după Lungu. Medic . 2000. Pompieri – chibrit – foc stins .casă în flăcări . 2.vindecare .Psihologie experimentală 2009 – 2010 Cercetări experimentale privind formarea no iunilor Metode privind însuşirea notiunilor a) Metoda defin iei În urma utilizării acestei metode s-a realizat o clasificare a defini iei prin folosirea acesteia in studierea formării notiunilor la copil. La judecată sunt în nenorocirile vinova i tren de cei dati. 223224): a) Se prezină subiectului o serie de imagini care. L. 1) cal .fractură. 3.bucurie. 2) copil curios-uşă-nas însângerat. Exemple de propozi ii mozaic: 1. Modele experimentale pentru cercetarea proceselor şi opera iilor gândirii Lungu prezintă câteva probe ce pot fi utilizate pentru cercetarea opera iilor de analiză şi sinteză (2000.

împreună cu a treia.profesor.şoarece. oraş . li se lasă timp subiec ilor pentru a scrie asemănările şi deosebirile esen iale. pisica .? 2. subiec ii sunt nevoi i să elimine o serie de detalii neesen iale. gâscă .stea.soare . este prezentă la toti oamenii. ploaie . Conform cercetătorilor care au utilizat acest tip de probe (A.? 3.Piaget.. tot-parte.sub forma unei telegrame. arătând in scris asemănările şi deosebirile.case . O altă probă folosită cu elevii pentru găsirea esen ialului este schimbarea textului unei scrisori in telegramă. analogia este o formă a compara iei care are în vedere redarea raporturilor dintre lucruri. fie .? 7.luntre .. ca proces psihic superior. considerăm că ar fi de tip sintetic.. Subiectul trebuie.dacă este cumva o scrisoare .Psihologie experimentală 2009 – 2010 Probe de comparare a diferitelor no iuni Se prezintă subiec ilor perechi de cuvinte pe care aceştia au sarcina de a le compara din amintire. Se povestesc anumite istorioare cu talc şi apoi se cere copiilor să extragă o anumită învă ătură de acolo (concluzie).hârtie. iepure .Decroly).coaje .barcă etc.. pentru a ajunge la concluzie. făina . nucă . pădure . stofă .? Generalizarea şi abstractizarea a) Generalizarea = unificarea mintală a obiectelor şi fenomenelor ce au însuşiri comune. pătrate şi cercuri roşii şi albastre de 2 mărimi diferite: cercuri mari roşii şi albastre şi cercuri mici roşii şi albastre. Proba pare a fi destul de diagnostică. O.aer. idem la pătrate. Exemple: lumânare . Caracteristicile proceselor de gândire Deşi gândirea. consecventa şi rapiditatea) comportă nişte particularităti individuale destul de pronun ate.. iarbă . independenta şi supletea. haină .ploaie. J... apă . b) Abstractizarea = eliminarea aspectelor neesen iale dintr-un grup de obiecte şi retinerea celor esen iale. râu .. plecând de la acest raport. Analogia Cum se ştie. pânză . Raporturile dintre no iuni pot fi dintre cele mai variate: cauză-efect.Stem.. copii).păr .? 4. iarna .croitor . care.. După ce se dictează o pereche de no iuni. întrucât. Exemple: 1.. dificultate cu atât mai mare. Primele două se află intr-un anumit raport. Vom prezenta o serie de probe ce pot fi date in legătură cu testarea acestor particularită i: 1. Altă probă folosită în cercetarea generalizării şi abstractizării o constituie interpretarea de fabule. subiec ii în ale căror lucrări predomină amănuntele şi care nu pot să desprindă esen ialul sunt considera i de tip analitic.? 5. Se prezintă subiectilor (de regulă. să găsească a patra no iune. In instructaj experimentatorul cere copiilor să strângă figurile care se potrivesc la un loc. pasăre .Binet şi Alice Descoendres). noapte 6. Probe de analogie: se dau subiectului trei no iuni. cu cat povestirea este mai stufoasa. drum . să se afle în acelaşi raport ca şi primele două. calită ile ei (profunzimea. fie sub forma unui rezumat concis.. Pentru rapiditatea gândirii Se prezinta subiectului şiruri de numere cu sarcina să în eleagă mecanismul matematic opera ional de succesiune a 37 .copac. pisică .zăpadă. mijloc-scop. carte . In studierea proceselor de generalizare şi abstractizare s-a folosit mult metoda clasifica iei (W. supraordonare-subordonare etc...fotografie. vară . ziuă . Se prezintă copiilor o poveste bogată în fabula ie şi li se cere să reducă această poveste la elementele ei esen iale. oglindă . Descrierea probei. Subiec ii la care predomină în procesul compara iei mai multe asemănări decât deosebiri sau subliniază în mod special trăsăturile esen iale ale obiectelor comparate.piele.

10 . (1994) a elaborat o serie de teste pentru evaluarea gandirii creative. s-a lovit şi a murit imediat. Cineva spunea că nu va intra in apă până nu va şti să inoate. 14 e) 5. ca în figura de mai jos. 9. Răspunsurile se dau in urma unei întrebări sugestive din partea experimentatorului. După câte zile ajunge el la gura fântanii? 2. Probe de sugestibilitate (in legatura tot cu independen a gandirii) a) Se cere subiectului să deseneze un cerc cu ajutorul unei monede şi apoi să deseneze un punct in interior. 10 --Se mai poate testa rapiditatea şi prin urmărirea vitezei de rezolvare a unor probleme. 8. 7. Apoi se cere subiectului să tragă o linie care s-o intersecteze pe aceasta. 8 . 13. cineva l-a dus la spital. 30. au hotărât să nu fie nici unul ultimul din şir.d) 7. 6. 5. 3. 38 .Psihologie experimentală 2009 – 2010 numerelor din şir şi să-l continue pe această bază cu încă cel pu in 2 numere. Cum însă nici unul nu voia să fie in coada şirului. 6. 6. Vasile şi eu Mai multi copii s-au jucat până seara pe camp.P. urcă in fiecare zi cate 5 m. dar noaptea va aluneca câte 4 m înapoi. un desen cât mai complet pe baza ideilor sugerate de o figură incompletă. Am trei fra i: Ion.c) 5. 7. 7. 8.b) 32. Subiectii au sarcina de a găsi fraza (de a o alege din cele 8) care se potriveşte fiecăruia din cele 5 proverbe. 28. Exemplu: a) Un ou şi jumătate costă un leu şi jumătate. Când au pornit spre casă. dar sunt pu ine speran e ca va mai scapa cu via ă. Exemple: a) 2. 8. separat. b) Se cere subiectului să deseneze o linie orizontala de la stanga la dreapta (de aprox. Pentru copii mai mari: propozi ii absurde Exemple: Un motociclist a căzut. copii la săniuş. 6. timp de trei minute. iar in jur copaci inverzi i şi incărca i de fructe etc. Pentru testarea gandirii creative Torrance E. 4. s-au gandit să meargă în şir unul după altul. 4. Pentru testarea aspectului critic al gândirii (caracteristica a independen ei gândirii) Pentru copii mai mici: imagini (tablouri absurde) Exemplu: un cocoş care înoată pe un lac. 8. 26. Se cere subiectilor să raspundă ce văd in anumite imagini prezentate. Ca sa iasa afară. Alte probe. Subiectul trebuie să facă. 24 . Cât vor costa 10 ouă? b) Un biet melc a căzut intr-o fântană adancă de 20 m. 3-4 cm). Pentru profunzimea gândirii (pătrunderea in esen a fenomenelor) Se prezintă subiectului cinci proverbe şi. 11. 8. 10. un numar de opt fraze dintre care cinci corespund proverbelor.

2000). încât pe ele scrie fals N.N. Figură incompletă ce trebuie întregită cu cât mai multe detalii figurale (sarcină neverbală) (după Lungu. ritmul de în elegere (perspicacitatea). A. poate conduce la utilizarea ei neadecvată la alte probleme (situa ie intâlnită la unii elevi in rezolvarea problemelor de aritmetica).A. cum ar fi: capacitatea de în elegere. în mod inegal. intarindu-i astfel restrictiv functionalitatea. a doua are doue bile albe şi cealaltă are o bilă albă şi una neagră. specifică pentru un tip de problemă. printr-o singura cântărire. Rezolvarea de probleme După demersurile subiectului pentru găsirea solutiei de rezolvare se pot urmări o serie de parametri de definire a gandirii. flexibilitate (numărul de categorii de răspunsuri). Dacă obiectul este plurifunc ional utilizat. tipul de gândire etc. direc ia mişcării proceselor de gândire (concret-abstract. cu bile de rulmen i.Eficien a rezolvării problemelor in şcoală creşte proportional cu în elegerea enuntului lor de către elevi. Dificultă i in rezolvarea de probleme: fixitatea func ionlală şi a metodei S-a demonstrat experimental că neputin a subiectului de a transfera func ionalitatea cunoscută a obiectului asupra unor utilită i ale lui şi in alte situa ii similare sau uşor diferite constituie o piedică serioasă in rezolvarea problemelor. .A. (negru-alb). care este sacul ce con ine bile de 9 grame? 39 . cu frecven ă uzuală scazută). cineva le-a schimbat etichetele astfel. abstract-concret). Modele de probleme pentru cercetarea experimentala a perspicacită ii şi ra ionamentului logico-matematic a) Cutiile cu etichete schimbate: Se dau trei cutii care con in câte două bile: una are două bile negre. elaborare (numărul de idei comunicate de detalii). atunci subiectul îi va putea extinde mai uşor func ionalitatea şi la alte situa ii. Într-un singur sac greutatea fiecărei bile este de 9 grame. (negru-negru). fa ă de cazul când doar il observa. In patru din cei cinci saci. Din greşeală. fiecare bilă de rulment cântăreşte 10 grame. Fixitatea functionala sporeşte dacă subiectul lucrează intr-o singură directie cu obiectul. Estimările s-au facut după următorii indici ai creativită ii: fluen a (numărul de răspunsuri). 1. De câte extrageri a unei singure bile este nevoie (fără a privi in interiorul cutiei) pentru a putea determina culoarea bilelor din fiecare cutie? b) Să presupunem că 5 saci au fost umplu i. Ca efect al inertiei gandirii. originalitate (elemente neobişnuite. Cum se poate determina.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Fig. la unii subiecti poate să apară şi o fixitate func ională a metodei: utilizarea repetată a unei metode de rezolvare. (alb-alb) şi N.

Considera ii teoretice şi metodologice Primii care s-au ocupat de procesul de comunicare au fost gramaticienii urma i. Condi iile de desfăşurare a experimentului asociativ – verbal (după Lungu. liber sau impus. studiind limba. Clasificarea tehnicilor de utilizare a experimentului asociativ-verbal a) Tehnici clasice 1. 244) a) Încăperea în care se face experimentul să fie ferită de zgomote sau alte elemente de distragere. Experimentul asociativ . 414). c) Este bine ca subiectul să fie aşezat cu spatele spre experimentator pentru a nu fi distras de manevrele acestuia (notarea răspunsurilor. răspunsul poate fi scris sau verbal. vorbire constituie fiecare în parte o fa etă a aceluiaşi proces unitar şi complex. 1978. vorbirea. limbaj. îndată după auzirea cuvântului . popula ia. Pentru a-şi îndeplini această particularitate esen ială. 1954. de matematicieni şi informaticieni. după F.). Prezentarea stimulului poate fi vizuală sau auditivă. individuală sau colectivă. muncitori etc. face abstrac ie de conduitele verbale individuale. Subiectul trebuie să spună cel mai repede posibil. T. limbajul trebuie să aibă o structură minimală comună diferi ilor membri ai societă ii.) sau luată după unele criterii. Este o activitate de comunicare umană realizată printr-un sistem de semne şi reguli determinate istoric şi utilizat de o comunitate (Cocoradă. la finele secolului XIX. Tehnica asocia iilor libere simple. PROCEDURI EXPERIMENTALE UTILIZATE ÎN STUDIEREA LIMBAJULUI Defini ii ale limbajului: Limbajul este un sistem şi o activitate de comunicare cu ajutorul limbii (Popescu-Neveanu. manevrarea cronometrului etc.eventual un cuvânt compus sau o locu iune. 1968 după Lungu.verbal. Niculescu. 40 . psihologi şi recent. timpul de răspuns. experimentatorul fiind în acelaşi timp subiect şi notându-şi propriile asociatii de cuvinte alese de el însuşi (Galton. Vorbirea este o conduită socială şi în interiorul acesteia limbajul constituie un sistem de comunica ie. care constituie. b) Subiectul să fie relaxat şi să ştie ce are de făcut: e bine ca instructajul dat să fie simplu şi clar şi să se facă un exerci iu prealabil cu anumite cuvinte care nu sunt incluse pe lista de experimentare. Asocia ia este „simplă" în sensul că subiectul nu trebuie să dea decât un cuvânt . 1879).Psihologie experimentală 2009 – 2010 2. Dar lingvistica. între limbă şi conduitele verbale există o strânsă rela ie. De aceste conduite verbale se ocupă psihologia. de lingvişti. sub imboldul necesită ilor practice de codaj electronic şi de programare a calculatoarelor. Bineîn eles. studiată omogenă (studen i. Cea mai veche variantă a asocia iilor de cuvinte prezintă numai interes istoric: ea este de tip introspec ionist. de Saussure (1916).stimul (inductor). Slama Cazacu. care are drept caracteristică esen ială comunicarea umană. 100). Această structură este asigurată de limbă iar de studierea ei se ocupă lingvistica. fapt ce i-a făcut pe multi autori să vorbească despre termenii unui nou domeniu de cercetare psiholingvistică (Osgood şi Sebeok. 1999. 2000.răspuns (indus) . cuvântul ce-i vine în minte. 2000). prezentarea probei. Libertatea de alegere a subiectului nu este limitată. Conceptele de limbă. Psihologia limbajului trebuie să studieze ansamblul proceselor de comunicare determinate social care face posibilă însuşirea experientei umane.

b) Tehnici derivate 1. ah. secundar..zână . c) echolalice (repetâ cuvântul stimul). Asocia ii verbale inferioare: a) primitive sau elementar exclamative (oh. Sunt cercetate aici în mod deosebit interferentele rezultate din asociatiile continue.verbal a fost utilizat şi ca indicator al tipului de activitate nervoasă superioară (L. mijlocul şi sfârşitul propozi iei. Fiecare cuvânt al seriei poate fi influen at nu numai de stimulul ini ial la care subiectul trebuie să răspundă. 2. Clasificarea se mai poate face şi după domeniul de familiaritate al cuvântului :cotidian. fată. e) interogative (întreabă: Ce? Cum?). II. Clasificarea răspunsurilor subiec ilor după următoarele criterii: I. Asocia ii verbale superioare. băiat etc. . zână. se face o pauză după care se prezintă din nou aceeaşi listă. nu după sens). profesional şi general . Se alcătuiesc două propozi ii care au un cuvânt comun omis. plurisilabice etc. Se dau aproximativ 3 minute. subiectul trebuie să găsească cuvântul care a fost omis. experimentatorul poate da un model de început care indică domeniul. Pentru uşurare. cerând subiectului să repete răspunsurile date mai înainte la fiecare din aceste cuvinte . „cale ferată" etc.periferice. tertiar). Asocia ii repetate. similară cu precedenta. banal (obişnuit). la cuvântul gară. hm).stimul.inductoare. numai că subiectul trebuie să răspundă la un stimul generic (de exemplu. 3. După criteriul lungimii cuvântului: monosilabice. Asocia ie for ată. Acestea sunt formulate clar şi au un sens logic.. 2.Experimentul asociativ . Se dau 2 sau 3 cuvinte cu ajutorul cărora subiectul trebuie să construiască o frază compusă din 25 -50 de cuvinte (exemplu: pădure .Psihologie experimentală 2009 – 2010 Se notează categoria din care face parte cuvântul răspuns (primar.).transport". ci şi de cuvântul de dinaintea lui. 4. Se cere subiectului să dea un antonim sau sinonim (libertatea de alegere e restrânsă).Experimental asociativ . b) imitative (subiectul dă un răspuns asemănător după structura sonoră a cuvântului . Citindu-le o singură dată. 2000). După ce s-a prezentat o dată lista de cuvinte. Se prezintă subiectului un singur cuvânt-stimul şi acesta răspunde cu mai multe cuvinte posibile pe care acesta i le evocă. Subiectul trebuie să asocieze fiecare răspuns cu cuvântul dinainte şi nu cu cuvântul . A fost folosit şi în activitatea judiciară pentru depistarea infractorilor (în lista de cuvinte ce se 41 . Asocia ie prin semnifica ie (terminarea sau încheierea propozitiilor). nume de oraşe sau lucruri din casă) prin cel mai mare număr de cuvinte ce intră în genul respectiv). subiectul răspunde. original etc. Asocia ie restrânsă continuă. IV. Procedeul fluidită ii dirijate. Această tehnică poate da naştere la interferen e.via ă ). exemplu: „a fost odată. f) refuză răspunsul. Cuvintele omise trebuie să fie la începutul. Tehnica asocia iilor libere continui. . Gakkel după Lungu.B.verbal determină şi gradul de coeren ă şi fluiditate verbală.. 4. precum şi principiul de structurare (după legătura semantică dintre inductor şi indus). d) exterioare (fâră nici o legătură cu cuvântul dat). Într-un timp dat. Procedeul este foarte eficient pentru determinarea legăturilor intraverbale (în special. De exemplu. 5.stimul. flexibilitatea legăturilor intraverbale). III. Tehnica de asocia ie restrânsă simplă (zisă şi de asocia ie controlată). Asocia ii în lan . 3. Subiectul nu răspunde “spontan".stimul. (o poveste. 6. ci trebuie să aleagă dintr-o listă de răspunsuri pe cel care i se pare că evocă mai bine cuvântul . Scrierea automată (similară întrucâtva cu tehnica asocia iile libere continue). Se face media laten elor pe categorii (domenii) şi se stabilesc gradul de consolidare al legăturilor verbale. subiectul trebuie să scrie cât mai multe cuvinte (în 2 minute)..

bancnote etc. Cu cât “bătătorirea" prin repetare a acestor urme este mai intensă cu atât durabilitatea (trăinicia) engramelor este mai mare. De regulă. de exemplu. sertar.435)”. masă. memoria include în sine trei faze cu o foarte strânsă legătură între ele.Psihologie experimentală 2009 – 2010 prezintă infractorilor prezumtivi se introduc şi câteva cuvinte „critice". In recunoaştere. citind lucrarea lui Fechner (Elemente der Psychophisik). memoria e definită ca un proces de întipărire (fixare). sunt şi purtătorii informa iei genetice. recunoaştere şi reproducere a experien ei cognitive. are ideea de a utiliza metode cantitative în studiul proceselor psihice superioare şi în special al memoriei. 2000). . ce se formează între un număr indefinit şi foarte variat de focare de excita ie simultane şi succesive. fragilitatea conservării informatiei în aşa numita „memorie imediată" s-ar datora modificărilor activită ii electrice a structurilor nervoase (fragilitatea acestor trasee). In ce priveşte memoria de lungă durată biochimiştii încearcă să demonstreze că aceasta s-ar datora proceselor de sinteză a proteinelor şi enzimelor de la nivelul celulei nervoase. Aşadar. ceea ce se explică printr-o „bătătorire" mai slabă a acesteia. afective şi voluntare a omului. CURS 9. Aceste legături nervoase temporare. ceea ce duce la o actualizare mai facilă (nu este necesară prezen a excitantului declanşator). păstrare (re inere). datorită unor întăriri mai intense şi repetate. care. memoria de scurtă durată se bazează pe plasticitatea popula iilor neuronale (Lungu. În reproducere. se structurează în stereotipuri dinamice. Din punctul de vedere al unor autori. 42 . şi anume: . de a le sistematiza şi consolida şi de a le analiza. Bazele neurofiziologice şi biochimice ale memoriei Din punct de vedere fiziologic. memoria se bazează pe fenomenele de remanen ă ce au loc la nivelul celulelor nervoase corticale. păstrare şi actualizare se bazează pe capacitatea creierului de a elabora legături nervoase temporare între diferite focare de excita ie din cortex. Principalii factori în sinteza proteinelor sunt acizii ribonucleici (ARN) şi dezoxiribonucleici (ADN). Metode de investigare a memoriei a) Metoda întinderii sau de determinare a capacită ii de reproducere imediată (sau memoria imediată). Cu alte cuvinte. de acumulare şi utilizare a experien ei cognitive (1978. stimulul declanşat trebuie să fie prezent pentru a reactualiza “urma". 2000). Procesele de întipărire.faza de achizi ie şi de memorare.faza de re inere sau de păstrare şi faza de actualizare cu două nivele (recunoaşterea şi reproducerea).) (Lungu. legăturile nervoase temporare se structurează şi se fixează mai solid. PROCEDURI EXPERIMENTALE UTILIZATE ÎN STUDIEREA MEMORIEI ŞI A ÎNVĂ ĂRII Defini ia memoriei Dic ionarul de psihologie al lui Popescu-Neveanu defineşte memoria astfel: „proces psihic de stocare şi destocare a informa iei. care fixează engramele (urmele) excitan ilor ce au ac ionat asupra organismului. cum se ştie. Cercetarea experimentală a memoriei Un mare pas înainte făcut de psihologia experimentală în studiul proceselor psihice complexe îl constituie studiul experimental al memoriei ini iat de Hermann Ebbinghaus. care.

în modul de a răspunde la o situa ie. litere. i se prezintă unul din membri perechii (cuplului). cuvinte. PROCEDURI EXPERIMENTALE UTILIZATE ÎN STUDIEREA ÎNVĂ ĂRII DEFINI IA ÎNVĂ ĂRII “Învă area este definită ca o modificare sistematică. datorită uitării. silabe. silabe fără sau cu sens etc. Se face o compara ie între timpul sau numărul de repeti ii care au fost necesare la memorarea ini ială şi cele necesare rememorării. c) Metoda timpului de achizi ie (denumită şi metoda memorizării complete). Constă în măsurarea timpului sau numărului de încercări până ce subiectul izbuteşte să stăpânească bine materialul. care reprezintă modificarea în conduita cerută de o situa ie nouă sau modificată” (Roşca. Se notează fie numărul erorilor făcute de subiect. se cere subiectului să-l reproducă. relativ permanentă în conduita. subiec ii nu mai sunt în stare să reproducă în întregime lista prezentată ini ial. b) Metoda elementelor re inute Caracteristica acestei metode este aceea că volumul de elemente date spre memorare depăşeşte capacitatea memoriei imediate. ca rezultat al practicii. propozitii. Fireşte că. după un anumit interval de timp.. cuvinte. 2. figuri etc. Experimentatorul are grijă să corecteze subiectul ori de câte ori greşeşte şi să-i “sufle" ori de câte ori se poticneşte până ce ajunge să stăpânească bine materialul. Datorită faptului că se testează „întinderea" elementelor re inute de subiect după o singură prezentare. li se cere s-o reproducă. Când se cere subiectului să reproducă elementele re inute. şi. 1971. procedeul poartă denumirea de “metoda întinderii". Performan a se notează după numărul de elemente re inute. între două prezentări. d) Metoda ajutorului (anticipa iei) Procedura: După câteva prezentări ale materialului. al indeplinirii aceloraşi sarcini. fie numărul de interven ii necesare din partea experimentatorului. Cuvintele care se prezintă subiectului vor fi asociate fie între ele. Elementele prezentate pentru reproducere imediată pot fi: cifre. Criteriul “stăpânirii materialului" se ia după prima reproducere absolut corectă. e) Metoda economiei Se prezintă subiec ilor spre memorare o listă de date. 188). subiectul urmând a-l reproduce pe celălalt. obiecte (imagini) etc. f) Metoda perechilor asociate sau asocia iilor corecte (asocia iilor de sprijin). în aşa fel încât pe listă apar perechi de elemente mnemice. Astăzi se foloseşte metoda reproducerilor succesive: materialul se prezintă de mai multe ori (într-un ritm constant) şi se introduce câte o reproducere a elementelor retinute. Se cere subiectilor să memoreze din nou materialul respectiv până ajung să-l stăpânească bine. fie cu cifre.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Este vorba de determinarea cantită ii de material care poate fi reprodus după o singură prezentare. In procesul învă ării are loc achizi ia unor răspunsuri noi. 43 .

In condi ionarea clasică stimulul conditionat precede cu câteva secunde stimulul neconditionat. prin incercare şi eroare sau printr-un proces de intelegere. dar învatarea nu implică. b) Stimulul indiferent să preceadă pe cel neconditional cu cel putin 1/2 de secundă. cu stimuli necondi iona i sau cu al i stimuli care si-au câştigat o semnificatie stabilizata. c) Emisferele cerebrate trebuie să fie în stare de excitabilitate (adică animalul să fie treaz şi flămând dacă ne bazăm pe reflexul salivar).Psihologie experimentală 2009 – 2010 ACCEP IUNI ALE NO IUNII DE ÎNVĂ ARE Din punct de vedere fiziologic invă area inseamnă elaborarea de noi legături temporare in scoar a cerebrală şi consolidarea legăturilor formate. perfectarea şi consolidarea răspunsului. privirea cu aten ie in direc ia stimulului nou) . cei ce conduc la producerea unei reac ii condi ionate. secre ia salivară. Sunt cinci conditii principale: a) Stimulul indiferent să coincidă cu cel neconditional in repetate randuri. In acest caz invatarea începe cu rezolvarea unei probleme. 44 . dacă produc apari ia unui reflex necondi ionat c) condi ionali. de mai multe ori. Aceasta coinciden ă este denumite „intărire". In experienta citată mai sus. Ex: In cercetările sale Pavlov a utilizat ca indicator preferat al formării legăturilor temporare. găsirea unui nou răspuns la o situatie. iar apoi. - Invă area poate sa insemne in faza initială. ac ionând asupra organelor senzoriale. bine consolidată. Ei sunt de trei feluri : a) indiferen i. d) Stimulul indiferent să fie suficient de intens pentru a putea fi perceput. Dacă se produce in acelaşi timp sau dupa cel înnăscut. Rezultă de aici ca există o anumită relatie intre inva are şi rezolvarea de probleme. Există şi alte metode. CONDI II PENTRU FORMAREA REFEXULUI CONDI IONAT Stimulii sau excitan ii sunt denumi i agen ii mediului ambiant. CONDI IONAREA CLASICĂ Condi ionarea este procesul prin care anumite reac ii ajung sa fie declanşate de anumi i stimuli a căror semnifica ie (sau func ie semnalizatoare) s-a constituit in urma unei coinciden e. când nu produc animalului decât o reac ie de orientare (intoarcerea capului. care utilizează alti indicatori. totdeauna rezolvarea unei probleme. prin repetarea actiunii. lumina trebuie să aibă loc concomitent cu hrănirea. nu se mai formează legătura temporară. de obicei repetate. de exemplu o reac ie motorică la o stimulare electrică (reac ie de apărare). b) necondi ionali. A forma un reflex condi ionat inseamnă să transformi un excitant indiferent in excitant conditional.

196). care arata in ce măsura diferen ierea a fost corectă. litere. fie o creştere a preciziei sau fine ei coordonărilor sau a schemelor preexistente. In acest caz ea poate fi restrânsă. ci şi după imaginea vizuală. 1996. 90). E vorba nu de intensitatea fizică. 45 . Prin “notiuni definite" autorul intelege notiunile abstracte care se asimileaza prin punerea lor in relatie cu altele. intonarea „externă" (cu glas tare) sau internă („in surdina") a sunetelor respective de către subiect (Roşca. h) Rezolvarea de probleme constituie cea mai grea sarcina. de importan a sa pentru câine (Cosmovici. perechi asociate de termeni verbali etc. sensibilitatea creşte. recunoaşterea unor structuri in conditii diferite de percepere etc. prin exercitii de diferentiere pe cale auditiva a inaltimii sunetelor. nu numai după voce. g) Învă area no iunilor definite şi a regulilor. Ex: Una din metodele mai frecvent utilizate in studierea şi demonstrarea formarii noii coordonări senzoriomotorii este invă area desenului in oglindă.Psihologie experimentală 2009 – 2010 e) Stimulul indiferent să fie mai slab decât cel necondi ional. 1971. Aproape în toate ac iunile de inva are ale omului este implicat Iimbajul. Gagne a căutat să distingă 8 tipuri de învă are. numere. Din acest motiv este greu sa separăm inva area verbala de invă area perceptivă sau senzorio . Gagne se referă numai la notiunile concrete (“ra ă". De aceea. ci de cea biologică. pe care le-a ierarhizat in functie de complexitatea lor şi anume: a) Invă area de semnale (descrisă de Pavlov).1996. 76). „ciocan". ÎNVATAREA SENZORIO-MOTORIE Sub acest titlu sunt cuprinse fenomenele de invă are in care modificarea reac iei constă in adaptarea unei forme de reac ii preexistente la condi ii perceptive noi. în care se realizează o noua coordonare ochi-mână. cel mai complex tip de învă are. e) Învă area discriminării de culori. b) Invă area stimul-răspuns (tip Thorndike). presupunând toate celelalte tipuri men ionate anterior (Gagne după Cosmovici. ÎNVĂ AREA PERCEPTIVĂ Sub numele de învă are perceptivă cuprindem modificările discriminative cu un caracter sistematic. Avem în vedere aici indeosebi reducerea pragului senzorial ex: detectarea unor noi detalii. care oferă individului posibilitatea de a răspunde la o clasă de situa ii-stimul cu o clasă de performan e". implicând fie stabilirea de noi coordonări senzoriomotorii. Pentru aceasta este indispensabila participarea „motricii vocale".. c) Înlăn uirea de răspunsuri prezentă în învă area unui act mai complex (mersul pe bicicletă). când sugarul inva ă să-şi recunoască mama. la memorarea unui material verbal: serii de termeni verbali. N. Leontiev arată că imbunătă irea diferen ierii auditive a inăltimii sunetelor nu se poate face numai prin antrenare senzoriala. f) Însu irea no iunilor constă „în a încadra obiectele într-o clasă şi in a raspunde acestei clase ca intreg". De indata ce un stimul dobândeşte un caracter semnalizator in raport cu activitatea pe care omul o efectueaza. “copac").ori perceptive-motorie. Chiar în invă area unui labirint subiec ii adeseori ra ioneaza in termenii limbii. diferentierea lor se realizeaza indeosebi in legatura cu activitatea de răspuns a organismului. In acest caz. ducând la precizia diferen ierii percep iilor. d) Asocia iile verbale se formează cu prilejul învă ării cuvintelor şi al asocierii lor în propozi ii. regula fiind „o capacitate internă. in conditiile repetarii identice a stimulilor. forme. TIPURI DE ÎNVĂ ARE R. când sugarul înva ă o reac ie simplă: să-şi ină singur biberonul. ca efect al exerci iului şi ameliorarea perceperii stimulilor complecşi Analiza stimulilor. Cercetări efectuate în laboratoarele lui A. ÎNVĂ AREA VERBALĂ Invă area verbală este inva area unui material verbal. in mare masură. diferentierea unor stimuli foarte asemanatori. le include in aceeasi categorie cu invatarea regulilor.

69) Complexitatea fenomenologică a aten iei Deşi a fost fragmentată deseori pe compartimente de studiu. transferul este pozitiv. la aviatori. CURS 10. 3. extinderii zonei de excitabilitate optime în scoar ă ca efect al contopirii excita iilor simultane. Volumul aten iei În câmpul activită ii noastre la un moment dat pot fi cuprinse un număr limitat de obiecte. Când inva ăm un lucru.Psihologie experimentală 2009 – 2010 TRANSFERUL Se in elege prin transfer influen a unei învă ări anterioare asupra unei învă ări consecutive. mobilizare. de aşteptare a anumitor stimuli (de exemplu. de la un detaliu la alt detaliu. însă. tipurile aten iei. De exemplu. Volumul aten iei este datorat. când la altul (fluctua iile aten iei). în care intră o serie de elemente psihologice şi neurofiziologice. tonificare. Aten ie habituală (sau set-ul habitual). Volumul aten iei ca factor psihoindividual prezintă o mare importan ă în via a omului. Se ştie că atunci când avem de efectuat o activitate care solicită o aten ie foarte concentrată. în plan fiziologic. dar dat fiind că aten ia se deplasează rapid de la un personaj la altul. De asemenea. Modelarea experimentala a particularita ilor aten iei Stabilitatea aten iei Dacă încercăm să privim pentru mai mult timp un anumit obiect. la teatru percepem simultan un număr redus de personaje. În activitatea cotidiană. Munn (1966) se foloseşte de 3 clase (după Lungu. determinată de starea de pregătire. a unei vizite etc). Dacă învă area consecutivă se face mai incet sau este îngreunată transferul este negativ. aten ia se prezintă ca un proces unitar. când la un detaliu al obiectului. aşteptarea unei veşti. reuşim să cuprindem întreaga desfăşurare a ac iunii dramatice. dar care se referă la capacitatea de a cuprinde simultan în câmpul său un numar de actiuni. 1978. Aten ie voluntară. necesitătile de cercetare sau didactice au impus şi alte subdivizări ale atentiei. CLASIFICAREA TIPURILOR DE ATEN IE Pentru clasificarea tipurilor de aten ie. o activitate mai repede ca urmare a faptului ca am invă at o altă activitate mai inainte. 2. se poate observa că privirea noastră se deplasează în procesul examinării. îndeosebi în activitatea profesională (la conducătorii auto. ca: formele aten iei. 2000): 1. Aten ie involuntară. orientare selectivă şi concentare focalizată a proceselor psihocomportamentale în vederea unei optime şi facile reflectări sau (şi) a unei intreven ii eficiente” (Popescu – Neveanu. calită ile aten iei etc. determinată de orientarea inten ionată a activită ii perceptive. aten ia noastră se poate concentra un timp oarecare asupra unei activită i. fulger etc). mai ales atunci când există un factor motiva ional puternic. PROCEDURI EXPERIMENTALE UTILIZATE ÎN STUDIEREA ATEN IEI ŞI PERSONALITĂ II Defini ia aten iei „Activare. 46 . a unui telefon. determinată de stimuli neaşteptati (pocnituri. Distribu ia aten iei Este o caracteristică a aten iei legată strâns de volum. executarea unei activită i secundare este uneori imposibilă sau dificilă. solda ii din patrulele de recunoaştere etc).

Se calculeaza. 2. între care posibilitatea falsificării răspunsurilor şi faptul că inventarele vizează doar aspecte superficiale ale personalită ii sunt cele mai importante. Probe speciale de aten ie O probă care evaluează şi capacitatea de muncă este cea a lui Toulouse – Pieron. posibilitatea de a utiliza uşor proceduri statistice pentru stabilirea normelor şi a consisten ei interne a rela iei dintre scorurile testului şi alte măsurători ale comportamentului etc. În cazul când amândouă activită ile sunt noi pentru subiect. Au fost eviden iate şi o serie de limite ale acestora. al ii mai greu).Psihologie experimentală 2009 – 2010 În cazul când una din activită i a fost automatizată devenind deprindere.este o construc ie teoretică elaborată de psihologie in scopul în elegerii şi explicarii .personalitate” . Un rol important în deplasarea aten iei la om îl au semnalele verbale sub forma cerin elor şi indica iilor date.categorie. unii cercetători s-au orientat spre dezvoltarea şi rafinarea inventarelor de personalitate. Deplasarea atentiei Este definită ca posibilitatea de a trece cu uşurin ă de la o activitate la alta (unii oameni realizează cu mai multa uşurin ă acest lucru.la nivelul teoriei ştiin ifice . ea va fi executată fără dificultă i. 2000): 47 . Aceasta primă precizare ne permite să diferen iem conota ia ştiin ifică a termenului . constructie teoretica . Pentru a putea desfaşura simultan două sau mai multe activită i.a modalită ii de fiin are şi func ionare ce caracterizeaza organismul psihofiziologic pe care il numim persoană umană.de sensul comun al acestuia. Aceste cercetări s-au centrat îndeosebi pe evaluarea unor trăsături sau aspecte restrânse ale personalită ii şi au profitat de dezvoltarea tehnicilor statistice şi de o mai bună în elegere a problemelor complexe legate de fidelitatea şi validitatea măsurătorilor. În fapt.desemnează individul uman concret. Distragerea atentiei Distragerea trebuie raportată întotdeauna la concentrarea aten iei. ele cer eforturi sus inute de gândire şi nu vor fi executate fără dificultă i. La această probă. pentru evaluarea cantitativă. care ordonează un efort voluntar în vederea trecerii la efectuarea unei alte activită i. PROCEDURI EXPERIMENTALE UTILIZATE ÎN STUDIEREA PERSONALITĂ II Considera ii teoretice “Concomitent cu dezvoltarea tehnicilor proiective. prin distragerea aten iei în elegem două aspecte: a) distragerea generată de o excesivă labilitate a proceselor nervoase şi care se exprima printr-o imposibilitate de concentrare mai indelungată asupra unei activitati b) distragerea poate apărea ca o consecin ă a concentrării prea mari a atentiei.Termenul persoană . Adep ii acestei orientări au subliniat avantajele inventarelor: administrarea rapidă pe un grup mare de persoane. e necesar ca cel pu in una din ele să fie automatizată şi să nu mai solicite controlul permanent al conştiin ei. Fiziologic. . . 2000. (Lungu. O privire generală asupra mai multor definitii date personalita ii eviden iază câteva caracteristici ale acesteia (Perron apud Dafinoiu.Personalitatea . adică însuşire sau calitate pe care cineva o poate avea sau nu. Ce este personalitatea? Se impune mai intâi să deosebim termenii „persoană” şi „personalitate”.. subiectul are sarcina de a bara semnele indicate in prezentare cu caractere mai groase. deplasarea este rezultatul mobilită ii proceselor nervoase: deplasarea focarului de excitabilitate optimă. 205-206). suma figurilor corect barate.

. putem afirma că obiectivele metodelor de evaluare ale personalită ii sunt aceleaşi: descrierea. dacă nu chiar mai mult. de aşteptare şi interpretare. dacă factorii ereditari au un rol important în determinarea unor trăsăsturi de personalitate. • oamenii variază în func ie de nivelul sau frecven a oricărui tip de comportament.globalitate. 32). un subiect din ce in ce mai mult analizat.eviden iază faptul c ă per so nalitatea este o structură. Eysenck. In plan comportamental. Privită astfel. Teoriile ştiin ifice asupra personalita ii îşi propun mai multe obiective: I. permanen ă . III. . atunci acestea ar trebui să fie suficient de stabile pentru a asigura cadrul necesar unui bun prognostic. 48 . pe termen lung. De exemplu. Descrierea conduitei prin apelul la diverse taxonomii. in ultima vreme. Or. • personalitatea are o anume stabilitate.Psihologie experimentală 2009 – 2010 . Una dintre defini iile ce eviden iază cel mai bine aceste caracteristici este cea dată de Allport: “Personalitatea este organizarea dinamică în cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determină gândirea şi comportamentul său caracteristic" (Allport apud Dafinoiu. hiperemotivitate. timiditatea este un mod relativ stabil de comportare marcat de stângacie. ne relevă anumite invariante. acesta generează legi de organizare a căror ac iune este permanentă. trăsătura are la bază câteva afirma ii implicite: • comportamentul este consecvent: persoana tinde să manifeste aceleaşi reac ii obişnuite în raport cu o categorie întreagă de situa ii.Permanen a (stabilitatea) temporală: daca personalitatea este un sistem func ional. mobilizare energetică exagerată etc. Defini ie personalitate Cele trei caracteristici .Globalitatea: personalitatea cuiva este constituită din ansamblul de caracteristici care permit descrierea acestei persoane. Rolul eredită ii in determinarea personalită ii O corectă evaluare a personalită ii asigură baza necesară pentru un prognostic valid privind dezvoltarea acesteia. observa ia ne furnizează un cadru relativ stabil. Allport. Începând de la mijlocul anilor '70. din varia ia caracteristicilor majore ale personalită ii este datorată factorilor genetici. Conflicte valorice in cercetarea psihosocială Deşi problemele etice au fost totdeauna luate în considerare de către cercetătorii in domeniul personalită ii şi de către psihologii practicieni. coeren ă. Având în vedere interac iunea dintre teorie şi metode. 2002. explica ia şi predic ia.Coeren a: majoritatea teoriilor postuleaza ideea existen ei unei anume organizări şi interdependen e a elementelor componente ale personalită ii. Trăsătura psihică este conceptul care eviden iază aceste însuşiri sau particularită i relativ stabile ale unei persoane sau ale unui proces psihic. identificarea ei printre celelalte. Explicarea respectivei conduite prin utilizarea informatiilor referitoare la influen ele de diverse tipuri (ereditare şi de mediu) Predic ia conduitei în situa ii tipice. unitar. Cattell consideră că. deşi faptele de conduită ale unei persoane prezintă o anume variabilitate situa ională. II. Comportamentul este determinat de trăsăturile de personalitate sau de situa ie ? Unul dintre obiectivele principale ale cunoaşterii şi evaluării personalitatii este realizarea de predic ii privind comportamentul persoanei intr-o anumita situatie. multe cercetări efectuate asupra gemenilor indică faptul că aproape jumătate. o trăsătură este indicată de predispozi ia de a răspunde in acela i fel la o varietate de stimuli. ele constituie. în virtutea coeren ei sale.

problematica profesării. Ani ei. interpretarea şi aplicarea rezultatelor cercetarii. cercetătorul va informa subiec ii înaintea participării. Tipuri de probleme etice in cercetarea psihologice şi in activitatea de evaluare a personalitatii Intimitatea Respectarea demnita ii persoanei evaluate psihologic Consim ământul informat Inşelarea sau păcălirea subiec ilor Confiden ialitatea CURS.Psihologie experimentală 2009 – 2010 In general. conducerea cercetării şi tratamentul aplicat participantilor la cercetare . 166). iii. de la preparator la profesor universitar) sau de complexitatea demersului experimental (Ani ei. norme. conflictele valorice se referă la: i. reguli trebuie să fie cunoscute şi respectate indiferent de statutul celui care întreprinde cercetarea (de la student la cercetător. 11. despre aspectele care în mod rezonabil ar putea să influen eze dorin a de a participa şi va explica toate celelalte aspecte ale cercetării despre care participan ii vor să ob ină informa ii. 2000. Cercetătorii recunosc faptul că participan ii la experiment au dreptul la intimitate şi îşi pot cere drepturile în cazul urmăririi comportamentului lor în absen a acordului exprimat. Dreptul omului de stiin ă de a avansa in profesia sa versus normele sociale referitoare la tratamentul oamenilor. 2000. iar începerea unei cercetări nu se poate realiza fără acordul scris al unei comisii specializate existente la nivelul universită ilor sau institutelor de cercetare (Ani ei. . Există ări (printre care şi România) în care normele de etică sunt prevăzute prin lege. cadrul institutional in care este organizată cercetarea . libertatea persoanei şi protectia intimitatii. Probleme de etică ale experimentului psihologic Implica iile de ordin etic ale unei cercetări sunt majore şi o serie de principii. Mai degrabă ea poate fi considerată un set de principii menit să asiste cercetătorul în demersurile sale. 47). 171). Aspecte ale activită ii ştiin ifice care pot antrena probleme etice Există patru aspecte majore ale activită ii ştiintifice privind evaluarea personalită ii care pot genera probleme etice: formularea teoriilor sau problemelor cercetării.tratamentul aplicat participan ilor la experiment. Etica cercetării nu este un set de dogme morale impuse comunită ii cercetătorilor (Hohn şi Vârgă. De asemenea. 2000. Protectia drepturilor individului versus nevoia societă ii de progres stiintific si tehnologic.rela ia dintre societate şi ştiin ă. în ce scop şi pentru cât timp. Protectia drepturilor individului versus libertatea cercetarii stiintifice. persoanele ce au luat parte la o cercetare au dreptul să ştie dacă propriul lor comportament a fost sau nu manipulat. ajutându-l să evite conflicte valorice. ii. În cadrul ştiin elor socio-umane aspectele etice vizează cel pu in trei categorii: . . Protectia drepturilor individului versus obligatia profesionala a omului de stiinta de a cauta noi informa ii. Aşadar ei trebuie avertiza i şi despre acele aspecte care pot avea efecte nedorite (M. 2000. 49 . PROBLEME DE ETICĂ ÎN PSIHOLOGIA EXPERIMENTALĂ Aspecte etice vizate în cadrul cercetărilor din ştiin ele socio-umane În momentul în care dorim să realizăm un experiment psihologic trebuie să inem seamă şi de aspectele etice implicate într-o cercetare. iv. 166). Ob inerea consim ământului participan ilor Conform principiilor eticii.

n. li se pot manipula trăirile. 172). se explică de ce a fost nevoie de tactica înşelării. doar în cazurile în care este absolut necesar. „Inducerea în eroare a participan ilor este o sursă puternică de nemul umire din partea participan ilor. 50 .Psihologie experimentală 2009 – 2010 Respectarea intimită ii Adesea. 174). ei nu se mai comportă firesc. în vreme ce al ii sunt complici ai experimentatorului: „Ra iunea pentru care subiec ilor nu li se dezvăluie adevăratul scop şi algoritm al experimentului şi sunt „prosti i” e simplă: dacă subiec ii cunosc obiectivul şi ipotezele experimentului. Subiec ilor li se pot adresa întrebări intime. care presupune o informare prealabilă a participan ilor (înainte de începerea experimentului) asupra duratei acestuia. În acest sens se pot oferi consulta ii ulterioare pentru a oferi explica ii suplimentare celor care au nevoie (M. 2006). cercetările impun încălcarea dreptului la intimitate al participantului la experiment.se utilizează o serie de tehnici concrete de ameliorare sau eliminare a efectelor inducerii în eroare: a) Consensul informativ. De aceea. asupra condi iilor de desfăşurare. 2006). se preferă o limitare drastică a utilizării înşelării participan ilor. b) Informarea post-experiment (en. Protec ia împotriva consecin elor dăunătoare O modalitate concretă sugerată de APA este posibilitatea ca subiectul să poată lua legătura cu investigatorul în urma participării lor la cercetare. Participan ii sunt ruga i să pună întrebări şi să îşi exprime opiniile în legătură cu modul de desfăşurare şi utilitatea experimentului desfăşurat” (Boncu apud Andronic. . „debriefing” adică a asculta raportul cuiva). Imagina i-vă ce sar întâmpla în momentul în care participan ilor la un experiment li se dezvăluie că scopul lui este de a vedea în ce condi ii şi în ce măsură eşti gata să sari în ajutorul semenului tău” (s. Ani ei. note de curs). 2000. Ani ei. 2000. care sunt puşi uneori să îndeplinească sarcini care le provoacă neplăceri şi stres sau pot dezvolta reprezentări şi atitudini negative fa ă de studiile de psihologie socială. E foarte dificil de stabilit în ce condi ii o cercetare justifică încălcarea acestor drepturi (Ştefan Boncu. în cadrul căreia participan ilor li se dau toate informa iile. trebuie respectate următoarele direc ii de ac iune: . mai ales în cazul celor în care se foloseşte înşelarea (păcălirea) unei păr i a participan ilor (en. Astfel. Confiden ialitatea Rezultatele unui experiment trebuie inute secret atunci când ele se referă strict la o persoană. care se pot difuza în rândul opiniei publice. 2000. exceptând cazul în care s-a convenit contrariul. percep iile sau comportamentele. participan ii trebuie să aibă posibilitatea de a primi ajutor sau sfaturi de la experimentator dacă apar totuşi probleme. În cazul în care utilizarea înşelării participan ilor nu poate fi evitată.se iau toate măsurile posibile pentru protejarea siguran ei fizice şi psihice şi pentru respectarea drepturilor participantului.: „deception”). „Cu to ii suntem de acord că omul de ştiin ă nebun care şi-ar intui subiec ii de scaun legându-i în curele ar da dovadă de un comportament total ne-etic!” (M. Libertatea subiectului de a se retrage Participan ilor trebuie să li se ofere posibilitatea de a refuza participarea sau de a se retrage oricând din experiment. Chiar şi proiectul cel mai scrupulous din punct de vedere etic cu asigurarea unui risc minim de vătămare poate avea efecte consecutive neprevăzute. cine participă şi precizarea faptului că au libertatea totală de a participa sau nu şi de a se retrage oricând în timpul experimentului. pot fi observa i fără ca ei să ştie. Debriefing-ul Studiile de psihologie experimentală ridică numeroase probleme de natură etică.) (Ilu apud Andronic.

poate fi derulată numai dacă nu poate produce suferin ă sau daune participan ilor.9. psihologii au obliga ia să o minimizeze pe cât posibil. XIV.3. Cercetarea. cercetare de arhive) sau (b) este permisă de reglementări legislative. practici educa ionale sau curriculare. cu atât mai mult atunci când sunt eviden e clare că există riscul producerii de suferin ă şi daune în timpul cercetării. riscurile. XIV. vor evita provocarea de suferin ă acestora. Atunci când psihologii au nevoie de aprobare. participan ii vor fi informa i de utilizarea unui astfel de model de cercetare şi vor participa numai dacă îşi dau consim ământul.8. Manipularea prin creşterea compensa iilor Art. din partea unei institu ii. înaintea efectuării acestora. Psihologii se pot dispensa în cadrul cercetărilor de consim ământul informat al participan ilor numai dacă (a) cercetarea nu poate produce în nici un fel daune (observa ii naturale. XIV. Psihologii vor evita să propună şi să acorde participan ilor la cercetare compensa ii financiare excesive sau alte forme de stimulente pentru participarea la cercetare şi care pot favoriza ob inerea consim ământului. limitele confiden ialită ii. XIV. procedurile utilizate. chestionare anonimă. dacă studiul sau cercetarea avută în vedere poate fi finalizată la fel de bine cu persoane care au capacitatea deplină de a-şi da consim ământul informat. XIV. În acest caz.5. aceştia vor furniza toate datele necesare pentru acordarea aprobării şi vor avea în vedere ca protocolul de cercetare să corespundă aprobărilor primite. Corectitudinea datelor 51 . Psihologii nu vor face studii şi cercetări care implică proceduri de prezentare ascunsă/falsă a modelului de cercetare decât dacă alternativa de prezentare corectă nu este fezabilă ştiin ific sau aduce o alterare evidentă concluziilor cercetării. beneficiile inclusiv compensa iile financiare. în acest caz. XIV. Psihologii care utilizează animale în cercetările lor. XIV. să promoveze cele mai noi metodologii de cercetare utilizate de comunitatea psihologică interna ională. Persoane şi grupuri vulnerabile Art. Acordul de cercetare Art. pe cât posibil. Excep ia de la consim ământ Art. Evitarea unor categorii de subiec i Art. Psihologii nu se vor folosi de persoane cu incapacitate de a-şi da consim ământul în nici un studiu sau cercetare. oferind garan ii că acestea vor fi utilizate numai într-o manieră în care identificarea nu poate produce daune celor implica i. pentru desfăşurarea cercetărilor. putând oricând să-şi retragă datele din cercetare. Ob inerea consim ământului Art.4. În cercetările lor psihologii vor căuta. adecvat drepturilor omului şi să ia toate măsurile de protec ie pentru orice cercetare ce implică grupuri vulnerabile şi/sau persoane cu incapacitate de a-şi da consim ământul informat. Psihologii vor căuta să examineze etic. Psihologii vor ob ine consim ământul informat de la to i participan ii la cercetare pentru înregistrările audio şi video. În ob inerea consim ământului informat psihologii vor aduce la cunoştin a participan ilor scopurile cercetării. excep ie făcând cercetările care nu presupun metode invazive producătoare de suferin ă sau leziuni. XIV. independent.6. Utilizarea animalelor în cercetare Art. Utilizarea de suport audio-video Art.7. respectând atât standardele de rigoare ştiin ifică cât şi standardele etice. durata.1. Limitări ale informării Art.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Principii generale privind efectuarea cercetărilor cu subiec i umani Asocia ia Psihologilor din România Asocia ia Psihologilor din România prevede în capitolul XIV din Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică reglementări referitoare la cercetarea ştiin ifică şi valorificarea rezultatelor: „Art. XIV.2. XIV. înainte de a lua decizia de a începe. În cazul în care există posibilitatea producerii unor daune şi suferin ă. dreptul oricui de a se retrage din cercetare şi în general toate datele pe care participan ii le solicită şi de care au nevoie pentru a-şi da consim ământul.10.

Psihologie experimentală 2009 – 2010 Art. nedezvăluirea conflictelor de interese. XIV. psihologii vor putea oferi datele de cercetare numai în măsura în care se păstrează confiden ialitatea acestor informa ii de către cei cărora li se încredin ează şi dacă există o specificare clară a modului de utilizare a acestora. Buna conduită în cercetarea ştiin ifică Art. Principiul standardelor morale şi legale 52 . diferen ele de opinie nu constituie abateri de la buna conduită în cercetarea ştiin ifică. Dacă vor constata erori de prezentare a datelor sau de prelucrare a acestora vor face to i paşii necesari pentru corectarea acestora. realizarea şi raportarea activită ilor de cercetare ştiin ifică vor manifesta impar ialitate şi obiectivitate şi vor respecta drepturile de proprietate intelectuală. Datele contradictorii. neatribuirea corectă a paternită ii unei lucrări. Psihologii nu vor prezenta date sau rezultate din alte studii sau cercetări. Deşi decizia direc iei de ac iune apar ine psihologului. Psihologii implica i în evaluarea. diferen ele de interpretare a datelor. În activitatea de cercetare ştiin ifică psihologii vor evita ascunderea sau înlăturarea rezultatelor nedorite. ca apar inându-le lor. Protocoalele de cercetare. înlocuirea rezultatelor cu date fictive. nerespectarea condi iilor de confiden ialitate precum şi publicarea sau finan area repetată a aceloraşi rezultate ca elemente de noutate ştiin ifică. Plagiatul Art. interpretarea deliberat distorsionată a rezultatelor şi deformarea concluziilor.15. XIV. contribu ie la cercetare. plagierea rezultatelor sau a publica iilor altor autori. Onestitate ştiin ifică Art. XIV. sunt încuraja i şi li se recomandă să se consulte cu colegii lor sau cu persoane avizate dintr-un corp de avizare a problemelor etice ce pot aduce obiectivitate şi clarificare în procesul de luare a deciziei. Principiul responsabilită ii 2. XIV. Astfel pozi ia academică. altfel vor retrage şi anula cercetarea.11. Protejarea datelor Art. titlul academic sau pozi ia socială sau cea de sef de departament sau manager într-o institu ie nu conferă nimănui credit pentru o pozi ie principală în cercetare. Psihologii afla i într-un proces de deliberare. XIV. Psihologii vor fi credita i pentru cercetările făcute cât şi pentru publicarea acestora numai în măsura în care aceştia au o contribu ie majoră. Atunci când există solicitări de folosire sau de verificare a datelor din partea unui alt cercetător decât cei implica i direct în cercetare. lipsa de obiectivitate în evaluări. diferen ele de concep ie experimentală sau practică. confec ionarea de rezultate.17. Psihologii vor proteja datele de cercetare. contribu ie minoră şi statusul sau pozi ia pe care o de ine respectivul psiholog. Selec ia proiectelor de cercetare. datele de cercetare sistematizate sau cele deja publicate pot fi păstrate fără restric ii dar în condi iile respectării normelor etice.16.13. consumator de timp. Principiul competen ei 3. monitorizarea. Psihologii nu au voie să prezinte date false pentru care nu au fost făcute în realitate măsurători. Abuzul de status Art. Astfel psihologii vor face distinc ia între autor principal al cercetării. XIV. neînregistrarea şi/sau nestocarea rezultatelor. XIV. asigurându-se că acestea sunt păstrate în condi ii de securitate. deturnarea fondurilor de cercetare. excluzându-se orice considerent personal sau de natură extraprofesională. căutarea şi apelarea la astfel de consultări reflectă maturitate profesională şi o abordare etică a procesului de luare a deciziei. a rezultatelor cercetărilor realizate pentru a fi valorificate publicistic sau practic se va face doar pe criterii de relevan ă ştiin ifică.12. Principiile Etice ale Psihologilor Asocia ia Psihologilor Americani (APA) 1. Transmiterea datelor Art. decât în măsura în care există o acoperire reală prin contribu ia adusă la cercetare şi nu prin statusul social sau academic.14.

429). În acelaşi registru al încălcării normelor morale se înscrie experimentul lui Philip Zimbardo de la Universitatea Stanford (SUA). lua i din camerele lor şi « închişi« în celulele penitenciarului improvizat. fără să fi fost atinşi de vreo boală incurabilă. Philip Zimbardo. Cercetarea cu participan i umani 10. studen ii care acceptaseră rolul de prizonieri au fost aresta i. Deşi plata pentru experiment nu era de neglijat. sadici. a luat hotărârea de a întrerupe experimentul » (Babbie apud Chelcea. izolarea socială (mai ales în primii ani de via ă) produc întotdeauna (dacă nu decesul) tulburări psihice ireversibile (Chelcea. Bunăstarea consumatorului 7. Principiul declara iilor publice 5. Gardienii au început să-i supravegheze. Grija şi utilizarea animalelor după Clinciu (2005). dar nu interveneau să potolească zelul celorlal i. Principiul tehnicilor de evaluare 9. 2004. Principiul rela iilor profesionale 8. Unii gardieni se comportau normal. 430). observând schimbări comportamentale nedorite. Pe neaşteptate. acesta a luat câte un nounăscut din 18 regiuni ale Imperiului German şi a ordonat doicilor să-i crească fără a le adresa niciodată nici un cuvânt. Principiul confiden ialită ii 6. S-a constatat că paznicii îşi luaseră rolul în serios mai mult decât se aşteptase Zimbardo. Cercetătorul a inclus în protocolul experimentului voluntari pentru studierea comportamentului încarcera ilor. erau « buni ». Ei primeau câte 15 dolari pe zi pentru participarea la experiment. timp de două săptămâni fie rolul de prizonier. au devenit tiranici. trei dintre studen ii ce jucau rolul prizonierilor au refuzat să mai participe la experiment. Dar curiozitatea bolnavă a împăratului nu a putut fi satisfăcută pentru că to i copilaşii au murit înainte de a împlini vârsta de doi ani. acceptând să dea chiar to i banii înapoi. 2004. Caren a afectivă. dacă de la naştere nu vor auzi nici un cuvânt. 53 . Ilustrări ale problemelor deontologice Cel mai vechi caz de încălcare a normelor morale într-un experimentul cu con inut psihologic rămâne experimentul făcut din porunca împăratului lui Frederic al II-lea (1194-1250): mânat de curiozitatea de a afla ce limbă vor vorbi copiii (de diferite na ionalită i) când vor fi mari.Psihologie experimentală 2009 – 2010 4. fie pe cel de gardian într-o închisoare simulată chiar în campusul Universită ii amintite. « Aşa numitul Stanford Prison Experiment realizat în 1972 prevedea ca 24 de studen i să joace. cruzi.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful