Psihologie experimentală 2009 – 2010

SINTEZE PSIHOLOGIE EXPERIMENTALĂ CURS 1. INTRODUCERE ÎN PSIHOLOGIA EXPERIMENTALĂ Domeniul Psihologiei experimentale îl constituie teoria şi practica experimentului ca metodă de cercetare activă şi eficientă. Din acestă perspectivă Nicolae Lungu consideră că psihologia experimentală serveşte metodologic orice cercetare psihologică de tip experimental (2000,15). Mihai Ani ei consideră că psihologia experimentală este o disciplină care se ocupă în primul rând de modul corect de conducere a unor studii experimentale: cum să identificăm probleme din realitate, cum să dezvoltăm ipoteze, cum să organizăm experimentul pentru a verifica ipotezele, cum să adunăm datele, să le analizăm, să le interpretăm.

DEFINI IE N. Lungu - psihologia experimentală reprezintă ansamblul principiilor, normelor şi regulilor care stau la baza organizării şi desfăşurării experimentului în psihologie, cu scopul ob inerii de date verificate asupra realită ii psihice (2000,15).

CERCETAREA EXPERIMENTALĂ ÎN PSIHOLOGIE - SCURT ISTORICLeonardo Da Vinci – 1452 - 1519 - contribu ii şi anticipări in diferite ramuri ale ştiintei realizând numeroase experimente: mecanica, hidrotehnica, optica, cosmologie, anatomie, botanica etc. Galileo Galilei - 1564 - 1642 - astronom, filosof şi fizician italian. Considerat "părinte" al ştiin ei moderne, a fost gânditorul care a deschis o eră nouă în cercetarea ştiin ifică, bazată nu numai pe observa ia directă a naturii, dar şi pe informa iile date de mijloacele tehnice de investiga ie. Bressel - astronom german - 1820, şi-a dat seama studiind senza iile vizuale, că perioada de laten ă variază de la individ la individ şi ajunge la ideea unei “ecua ii personale”. Frenologia lui F.J.Gall (1758 - 1828) - după care facultă ile unui individ ar putea fi apreciate în func ie de forma creierului său, cunoaşte un mare succes în jurul anului 1820, dar nu are decât aparen ele unei teorii ştiin ifice şi ea este respinsă de Fleurens în 1842. P.Broca (1824 - 1880) care stabileşte că piciorul celei de a treia circumvolu ii frontale a emisferei stângi constituie centrul limbajului. Pionierii metodei experimentale Ernst Heinrich Weber (1795-1878)

1

Psihologie experimentală 2009 – 2010

- A fost specialist în anatomie şi fiziologie la Leipzig, cercetările sale concentrându-se asupra senza iilor cutanate, a sim ului tactil, urmărind concret efectul activită ii musculare în estimarea greută ii obiectelor. - Weber a descoperit raporturile constante, în cazul diferitelor modalită i senzoriale, între mărimea unei stimulări şi cantitatea necesară pentru a produce o nouă stimulare. În acest fel s-a ajuns la binecunoscuta lege a lui Weber privitoare la pragurile diferen iale. Gustav Theodor Fechner (1801-1887) - a realizat primele cercetări în psihologie având în centrul lor vederea cromatică şi imaginile consecutive. După 1850 el este cel care generalizează legea lui Weber, preocupându-se de posibilitatea existen ei unor legi care să guverneze transformarea energiei fizice în corespondentul ei mental. Fechner este cel care va formula legea pragurilor diferen iale extinse şi care pune bazele psihofizicii şi psihologiei experimentale prin lucrarea din 1860 „Elemente de psihofizică”. Hermann von Helmholtz (1821-1894) - Cercetător în ştiin ele naturii şi fiziolog, a adus contibu ii remarcabile în domeniul mecanismelor vederii colorate (teoria tricromatică a vederii), în sfera fiziologiei auzului (teoria rezonan ei), dar a realizat cercetări şi asupra aten iei şi memoriei, realizând de fapt experimente de tranzi ie între fiziologie şi psihologie experimentală. - Un experiment important este cel realizat asupra timpului de reac ie, prin care a studiat viteza de propagare a impulsului nervos. Wilhelm Wundt (1832-1920) A fost discipolul lui Helmholtz, a avut o temeinică pregătire în fiziologie, dar Wundt s-a sim it atras şi de psihologie fapt pentru care publică în 1874 lucrarea „Principii de psihofiziologie”, lucrare pe care Boring o considera drept cea mai importantă carte din istoria psihologiei experimentale. - Wundt rămâne în istorie prin înfiin area primului laborator de psihologie experimentală în 1879 la Leipzig, devenit apoi primul Institut de Psihologie. Tot el este cel care a înfiin at şi prima revistă de psihologie. Hermann Ebbinghaus (1850-1909) - A studiat memoria umană, devenind celebru prin lucrarea „Despre memorie” apărută în 1885. - A mai studiat teoria culorilor, dar a revenit la procesele superioare, propunând în 1897 o metodă pentru a testa inteligen a şcolarilor.

Trecut şi actualitate în psihologia experimentală românească Eduard Gruber (1861-1896) Sus ine primul curs de psihologie experimentală la Iaşi între anii 1893-1894 În 1893 înfiin ează şi primul laborator de psihologie experimentală la Universitatea din Iaşi. Teza de doctorat „Luminozitatea specifică culorilor” publicată în 1893 de către Wundt în 1889 participă la Londra la al II-lea Congres de Psihologie Experimentală unde expune o a doua lucrare ce are în aten ie problema culorilor – mai exact aceea a audi iei colorate şi fenomenelor similare. În 1893 realizează un chestionar cu 26 de întrebări pe care îl trimite unor oameni talenta i vizual. Chestionarul a fost publicat în „Revue Psihologique” sub redac ia lui Theodule Ribot, al cărui discipol a fost în 1886. Gruber a murit însă la doar 35 de ani într-o clinică de boli nervoase.

2

Psihologie experimentală 2009 – 2010

Constantin Rădulescu-Motru (1868-1957) A lucrat la Institutul de Psihologie de la Leipzig (1891-1893) Primul curs de psihologie experimentală la Universitatea din Bucureşti în 1897 Un moment important - publicarea lucrării „Problemele psihologiei” în 1898 a început prin a fi elev şi colaborator al lui Beaunis chiar în primul an de func ionare al laboratorului de psihologie fiziologică de la Sorbona (1889-1890). Înfiin ează în 1906 Laboratorul de psihologie experimentală al Universită ii din Bucureşti. Dintre lucrările sale amintim: „Problemele psihologiei” (1908); „Puterea sufletească” (1930); „Psihologia

„Despre suflet” (1899); poporului Român” (1937).

Nicolae Vaschide (1873-1907) În 1895 sus ine examenul de licen ă în psihologie cu o teză despre senza iile vizuale În acelaşi an el a audiat cursurile lui Alfred Binet inute la Universitatea din Bucureşti. În toamna aceluiaşi an Vaschide pleacă la Paris fiind invitat de Binet pentru a lucra în laboratorul acestuia ca ataşat. Din acel moment şi până la sfârşitul scurtei sale vie i, Vaschide a rămas în Fran a. A realizat numeroase cercetări singur sau în colaborare, a publicat 200 de studii dintre care 14 căr i. Între acestea 18 studii au fost realizate împreună cu Binet şi au apărut după 1897 în L’Annee psychologique. Împreună cu M. T. Holban a editat o revistă în care a publicat studiul său „Psihologia individuală” (1907).

Florian Ştefănescu-Goangă (1881-1958) A fost elevul lui Wundt în al cărui laborator a elaborat, la Leipzig, teza de doctorat - lucrare de psihologie experimentală publicată în revista lui Wundt în 1911. realizarea cea mai de pre a lui rămâne „Şcoala psihologică de la Cluj”, echipa de cercetători pe care i-a format şi care vor continua dezvolatarea psihologiei experimentale. A fost partizan al psihologiei biologice, a ini iat şi condus începuturile mişcării de selec ie şi orientare profesională (1929), diagnosticarea inteligen ei (1940). A creat la Cluj Revista de Psihologie (1938-1949) la care au publicat şi psihologi ca H. Pieron, S.N. Allport, C.E. Spearman ca şi psihologi români: N. Mărgineanu, Al. Roşca. Dintre lucrările sale: „Selec ia capacită ilor şi orientarea profesională” (1928), „Măsurarea inteligen ei”(1940,1945).

Gheorghe Zapan (1897-1976) - psiholog - timp de peste 40 de ani a func ionat în calitate de profesor de psihologie experimentală la Universitatea din Bucureşti. Contribu iile sale: peste 100 de studii şi articole, modele experimentale în vederea unei bune şi rapide depistări şi aprecieri a aptitudinilor şi intereselor elevilor pentru diferite profesiuni etc. Alexandru Roşca (1907-1996) Metodologie si tehnici experimentale in psihologie. Bucuresti: editura stiintifica (1971). - profesor la catedra de psihologie a Universită ii Babeş-Bolyai din Cluj –Napoca, şi-a concentrat activitatea didactică şi de cercetare ştiin ifică pe problematica psihologiei experimentale, psihologiei învă ării şi creativită ii. - În perioada anilor 1930-1945 a elaborat o serie de lucrări printre care „Măsurarea inteligen ei şi debilitatea mintală” (1930); „Motivele ac iunilor umane” (1943).

3

Psihologie experimentală 2009 – 2010

CURS 2. TIPOLOGIA EXPERIMENTELOR

EXPERIMENTUL - DEFINI II Dic ionarul de Psihologie al lui Paul Popescu-Neveanu defineşte experimentul ca fiind metodă fundamentală de cercetare ştiin ifică având ca opera ie centrală disocierea factorilor: „separarea factorilor care condi ionează apari ia unui fenomen dat şi studierea consecin elor fiecăruia asupra respectivului fenomen prin neutralizarea celorlal i, astfel discriminându-se între factorii reali şi cei aparen i, ajungându-se la esen a fenomenului ” (1978, 254-255).

Dic ionarul coordonat de Ursula Şchiopu prezintă experimentul ca o „metodă fundamentală prin care cunoaşterea este probabilă şi devine din ipoteză - adevăr verificat ceea ce permite progresul ştiin ific” (1997, 278).

Leon Festinger consideră că „experimentul constă în observarea şi măsurarea efectelor manipulării unor variabile independente asupra variabilelor dependente într-o situa ie în care ac iunea altor factori (prezen i efectiv, dar străini studiului) este redusă la minimum” (Festinger şi Katz după Hohn şi Vârgă, 2000,13). Pornind de aici S. Chelcea precizează faptul că experimentul psihosociologic în ştiin ele socio-umane constă în „analiza efectelor unor variabile independente asupra variabilelor dependente înt-o situa ie controlată, cu scopul verificării ipotezelor cauzale” (Chelcea, 2004, 433).

Criteriile pentru delimitarea tipurilor de experimente în psihologie sunt foarte variate: după mediul în care se realizează experimentul acesta poate fi de natural, teren sau de laborator; după modul de manipulare a variabilelor - experimente necontrolate, ex-post-facto, experimente sub observa ie controlată etc; după numărul grupelor experimentale pot exista experimente cu un singur grup, două, trei sau patru grupuri etc..

-

Cele mai cunoscute tipuri de experimente sunt: 1. Experimentul natural. - Are loc acolo unde participan ii la experiment îşi desfăşoară de obicei activitatea. - este dificil întucât este greu de realizat controlul tuturor variabilelor. - punctul forte este dat de şansa de a realiza o cercetare într-un mediu natural, în care omului nu i se impun condi ii artificiale, ci doar i se cere consim ământul de a fi actor în cadrul experimentului. - permite cercetătorului să observe situa ia înainte şi după producerea unei schimbări determinate de apari ia unui factor natural accidental sau de o combina ie specifică de factori obişnui i (naturali sau sociali). O variantă a acestui tip de experiment este experimentul psihopedagogic care vizează componentele psihologice ale mediului şcolar. 2. Experimentul de laborator. Aşa cum arată şi numele său se desfăşoară în condi ii de laborator; în acest cadru se poate asigura un control riguros al variabilelor implicate în experiment.

4

Psihologie experimentală 2009 – 2010

inerea sub control a variabilelor, manipularea lor fină, măsurarea exactă oferite de experimentul de laborator nu ar fi posibile în afara unei situa ii artificiale, de izolare fa ă de factorii aleatori. Avantajele experimentului de laborator pe care le enumeră Elliot Aronson şi J. Merrill Carlsmith sunt: posibilitatea de a pune în eviden ă fără ambiguitate cauzalitatea, un mai bun control asupra variabilelor externe şi posibilitatea de explorare a dimensiunilor şi parametrilor variabilelor complexe Prezen a cercetătorului în situa ia experimentală sporeşte şi mai mult gradul de artificialitate a experimentului de laborator: - Aşa cum arăta psihologul social Robert Rosenthal (1969), experimentatorul comite uneori erori de observare, alteori falsifică, prin omiterea unor date, rezultatele experimentelor şi modifică răspunsurile subiec ilor, ob inând un comportament conform cu ipotezele sale. Acest fenomen este cunoscut sub numele de efectul Rosenthal. - efectul Pygmalion - aşteptările profesorilor fa ă de elevi (pe care îi „etichetează” disciplina i sau indisciplina i) influen ează modul în care sunt aprecia i (mai degrabă după eticheta ce le-a fost atribuită decât după comportamentul lor efectiv). 3. Experimentul invocat (ex post facto) este acel experiment în care variabila independentă nu este provocată de cercetător (este non-experimentală) şi în aceste situa ii cercetătorul studiază doar efectul acesteia asupra comportamentului, organismului uman, mediului etc.. Experimentele invocate (ex-post-facto) au fost divizate în două categorii: a) pornind de la observa ia că uneori cercetătorul cunoaşte numărul şi situa ia celor care au suferit ac iunea unui factor (ex-post-facto cauză-efect), b) iar alteori nu se cunoaşte acest număr, dar se ştiu numărul şi situa ia celor care prezintă efectul ac iunii respectivului factor (ex-post-facto efect-cauză). 4. Experimentul de teren, definit ca „cercetare bazată pe cunoştin e teoretice, în care experimentatorul manevrează o variabilă independentă într-o situa ie socială reală în vederea verificării unei ipoteze" (French apud Chelcea, 2004, 464), elimină dificultă ile legate de artificialitatea experimentului de laborator. - Subiec ii sunt observa i în condi iile naturale ale existentei lor, - variabilele independente au caracteristici reale, - experimentatorul, de cele mai multe ori, nu influen ează prin prezenta sa situa ia experimentală, - motivarea participării subiec ilor este în întregime determinată de situa ia socială reală. - Experimentul de teren păstrează o caracteristică definitorie „manevrarea variabilelor". Cercetătorul introduce un factor experimental în situa ia socială pe care o studiază şi alege situa ia de studiu fără a încerca să o modifice. - se observă şi se înregistrează reac iile persoanelor în situa ii reale. 5. Experimentul func ional - urmăreşte covaria ia sistematică dintre variabila independentă şi cea dependentă stabilind în final rela ia func ională dintre acestea (de ex: grade diferite de căldură). 6. Experimentul factorial presupune alegerea a doar două valori ale variabilei independente (de pildă prezen a sau absen a zgomotului) şi urmăreşte efectul acestora asupra variabilei dependente (capacitatea de memorare). Rela ia este factorială pentru că identifică factorul care influen ează comportamentul participantului la experiment. 7. Experimentul de confirmare (provocat). Este un experiment clasic în care fenomenele sunt provocate în condi ii controlate pentru a verifica ipoteza de cercetare, ac ionându-se în mod deliberat asupra elementului studiat (experimentul lui Zimbardo - Stanford).

5

cercetările anterioare şi teoria ştiin ifică. 2004. B. Este o atitudine individuală care determină sensul unei alegeri (Piéron apud Clinciu. 14). VARIABILE DE CERCETARE VARIABILA INDEPENDENTĂ . 2004.Psihologie experimentală 2009 – 2010 CURS 3. Hohn recomandă ca V. Astfel. el trebuie să le opera ionalizeze pentru a deveni ipoteze de cercetare. să fie economică (parcimonioasă). o etapă ini ială a demersului ştiin ific care declanşează proceduri specifice de căutare (observa ie sau experiment). o ipoteză este şi o strategie adoptată cu scopul de a rezolva o anumită problemă. 14). Cum se naşte o ipoteză de cercetare? Houser identifică trei surse ale ipotezelor: experien a personală. O a treia etapă este cea în care ipotezele de cercetare sunt puse la probă prin intermediul aparatului statistic • • • Pentru ca o ipoteză să fie considerată bună. rela ii etc. o generalizare mai largă a datelor şi concluziilor ob inute. cuvinte.I. propozi ie sau presupunere care serveşte drept tentativă în explicarea anumitor fapte” (Reber apud Clinciu. M. 6 . ea trebuie să respecte anumite cerin e: să fie verificabilă. PROBLEMATICA DESIGN-ULUI EXPERIMENTAL A. IPOTEZELE DE CERCETARE • • • • Ce este o ipoteză? „Orice afirma ie. să fie pe cât posibil cantitativă (să se poată lucra cu ea.). persoane. stimuli simbolici sau cu semnifica ie socială (obiecte. Deoarece ipotezele generale nu sunt direct verificabile.) sau stimul (condi ia de stimulare). pot fi utiliza i în condi ia de stimulare: diferi i excitan i senzoriali şi modificările parametrilor fizici ai acestora (oscila ii acustice.Factorii manipula i de experimentator pentru determinarea unui comportament experimental (modelat) compun variabila independentă (V. să fie verosimilă.). în armonie cu alte ipoteze din acelaşi domeniu. să fie exprimată sub formă cantitativă sau să fie susceptibilă de o cuantificare convenabilă. Ipoteza este „o propozi ie supusă verificării prin proba faptelor” (Richelle). Etape: În prima etapă se emit ipoteze generale.I. să vizeze o posibilitate mai mare de consecin e. să poată fi manipulată). testabilă. Din perspectiva cognitivistă. energie termică etc.

În psihofarmacologie se folosesc două tipuri de experimente placebo: simplu orb (repartizarea substan ei active şi a substan ei placebo se face fără ştirea subiec ilor) şi dublu orb (se face fără ştirea subiec ilor şi fără ştirea medicului sau a farmacistului).folosirea raportului fals folosirea "complicilor” manipularea nivelului de stres manipularea unor indicatori fiziologici 1) 2) 3) 4) 5) 6) Controlul "variabilei experimentator” prin: oferirea a cât mai pu ine indicii subiec ilor. ocupa ia. mod de prezentare. Aceasta este de fapt întreaga modificare comportamentală din care noi extragem una.Psihologie experimentală 2009 – 2010 O categorie distinctă de V. amabilă. culoare. ceea ce dă naştere aceloraşi expectan e. Un bun experiment presupune ca variabila dependentă să satisfacă anumite condi ii: să fie sensibilă la varia iile variabilei independente. Def: În situa iile experimentale variabila etichetă este de fapt un criteriu de selec ie a subiec ilor şi nu poate fi manipulată de către experimentator. Pot fi atât calitative cât şi cantitative. medicamente. două aspecte mai relevante care vor fi etichetate ca V. Modalită i de manipulare a V. unul din grupuri fiind tratat cu substan a activă. construirea de experimente realmente interesante.: prin manipularea stimulului manipularea contextului manipularea consemnului: . grade diferite de complexitate. celălalt cu ceva identic ca formă. Tehnici ce s-au impus tot mai mult: grupul de control (lotul martor) şi utilizarea efectului placebo ( folosit larg în studiul dependen ei de droguri. uniforme şi repetitive până la strategiile de decizie. .I. .D. presupune ca to i subiec ii să experimenteze aceeaşi manevră. . alcool. dar distantă a informa iilor. . . cafea. sunt cele legate de subiect numite variabile invocate sau etichetă: -sex.constitu ia corporală. fără aprecieri valorice. 7 .pregătirea profesională. VARIABILA DEPENDENTĂ .Factorul determinat de condi ia de stimulare şi vizat de experiment poartă denumirea de variabilă dependentă (V.Are.Rela ia dintre variabila independentă şi cea dependentă este de cauză-efect. la rândul ei. să fie uşor de măsurat sau de determinat (pentru că ea poate fi cantitativă sau calitativă).). aspect. să fie bine definită. prezentare cât mai neutră. substan e chimice.IQ.vârsta. .I. care să absoarbă întreaga aten ie a participan ilor. de la reac iile simple. Variabila etichetă este o valoare care reflectă caracteristicile naturale ale subiec ilor. dar fără substan ă activă.D.

b) Men inerea constantă a variabilelor străine identificate (dacă nu au putut fi eliminate). experien a. succesiunea stimulilor. emo ii. să denatureze V. adică efectele ei să fie statornice în timp şi nu episodice. 8 . Deoarece procesele interne. repetarea experimentului dă aceleaşi scoruri ale variabilelor dependente. CONTROLUL VARIABILELOR Cum s-a văzut. frecven a ritmului cardiac etc. presiunea sanguină. Pentru a le neutraliza efectele. locul. experimentatorul se poate folosi de casetofon sau de învă area lor pe de rost cu o gestică şi expresivitate identică la redare. după Mihai Ani ei.). Pentru aceasta: atitudinea experimentatorului. subiectul este izolat şi de prezen a nemijlocită a experimentatorului. cercetătorul are la îndemână unele procedee de eliminare şi control al lor. teama. protejate acustic sau/şi electrostatic uneori. modalitatea uzuală este măsurarea unor parametri externi presupuşi a avea legătură cu aceştia: rata respira iei. atunci când este posibil. stabilitatea. concentrarea. nivelul de stres). Cea mai importantă caracteristică a VD este. Cei despre care se ştie că. factori care s-ar putea să influen eze. ca şi cele măsurate anterior. sentimente etc. Aceste efecte pot fi par ial compensate prin contrabalansare. care arată că în condi ii identice. În cazul experimentului cu mai multe probe trebuie avute în vedere: efectele de ordine (pozi ia în secven ă a probei) şi cele de prelungire (experien a subiectului cu o anumită probă modifică performan a la cele următoare). ce definesc variabila independentă. Modificările variabilei independente se reflectă în varia iile răspunsului prin medierea variabilei intermediare (Hebb). în experimentul dat. fluctuante (Radu apud Clinciu. după cum urmează: a) Izolarea subiectului în încăperi speciale (în experimentul de laborator) cu iluminare controlabilă. trebuie să fie egale pentru to i subiec ii examina i. nu pot fi deduse direct (anxietatea. timpul de reac ie. Variabilele străine Sunt acele variabile. conductibilitatea electrică a pielii.Psihologie experimentală 2009 – 2010 să fie fiabilă.D. nu influen ează răspunsurile se numesc factori irelevan i. instruc iunile sale. variabilele străine pot falsifica rezultatele experimentului. sarcina dată subiectului. Variabila dependentă este abordabilă cel mai adesea prin observarea şi măsurarea directă a comportamentului studiat. Factorii cunoscu i că pot influen a comportamentul subiectului se numesc relevan i. influen ele mediului sau ale experimentatorului. Pentru standardizarea instruc iunilor verbale. reprezentată de personalitatea subiectului (motiva ie. Controlul variabilei dependente trebuie să ne asigure că răspunsurile subiectului reflectă variabila independentă şi nu experien a subiectului. atitudini. fiind plasat în cabine cu vedere unilaterală ( „one way screen"). reflexul fotopupilar şi dilatarea pupilei. 2004). ziua/ ora desfăşurării experimentului etc.

e) Selec ia întâmplătoare a subiec ilor f) Eliminarea variabilelor străine cum ar fi: fluctua ii ale nivelului zgomotului. Execu ia propriu-zisă (aplicare) D. g) Controlul variabilei răspuns (dependente) Identificarea variabilei dependente din ansamblul determinărilor reale şi re inerea numai a acelor componente despre care suntem siguri că sunt răspunsuri la condi ia de stimulare reprezintă o problemă deosebită pentru cercetarea experimentală. Alegerea problemei. varia ii ale luminii.variabila dependentă . faptul de a avea sau nu subiec i pentru experiment. Planificarea design-ului cercetării C. Aici factorii variabilei intermediare (care in de subiect şi de personalitatea sa) pot exercita un efect de modificare a răspunsurilor (prin mascare. • pregătirea subiec ilor la ambele grupuri • profesii etc.variabila independentă 9 . C.Psihologie experimentală 2009 – 2010 c) Balansarea efectelor variabilelor străine pentru a avea efecte similare atât la grupul experimental. Când alegem o problemă este bine să luăm în calcul câteva aspecte: limita de timp. dacă nu se iau măsuri speciale de precau ie. Logica de bază într-un design experimental Design-ul cercetării poate fi văzut ca: o structură a cercetării sau un liant al variatelor elemente presupuse de un proiect de cercetare. Concluziile A. B.Alegerea variabilelor . Interpretarea datelor ob inute E. Planificarea design-ului cercetării presupune: . d) Contrabalansarea sau rota ia se foloseşte pentru neutralizarea ordinii de prezentare. Alegerea problemei. Fiecare investiga ie necesită câ iva paşi: A. • sexul. sublimare. B. dificultatea proiectului. efectele oboselii etc. cât şi la cel de control: • vârsta. deturnare şi falsificare). dacă avem echipamentul necesar relevan a datelor ob inute.

tineri. instrumentarea experimentală Toate mijloacele tehnice: . bărba i. X2 etc.unii cercetători folosesc X+ (interven ia) şi X.Alegerea metodei . C. pretestarea instrumentelor alese pe un lot de subiec i foarte asemănător cu cei introduşi în experimentul propriu-zis. . Concluziile Elementele unui design de cercetare: Observa ii sau măsurători (simbolizate prin „O”) .aparate de înregistrare audio-video. maniera de colectare a datelor. - c.probe psihologice.. Grupuri . .sau dacă studiul va avea loc în laborator sau va fi natural. ..aparate de măsură etc.Psihologie experimentală 2009 – 2010 . .computere.) sunt aleşi în func ie de ipoteza b. O 2 etc.Dacă dorim să diferen iem măsurătorile folosim O 1. subiec ii ce vor participa la experiment (copii. Interpretarea datelor ob inute E. Interven ii sau programe (simbolizate prin „X”) . Principalele tipuri de construc ii ale grupurilor sunt: R = randomizare (selec ie aleatoare) N = grupuri non-echivalente C = balansare (grupuri similare ca structură) Timpul Acesta este reprezentat printr-o săgeată trasată de la stânga la dreapta - - - Exemplu: 10 . a.(grupul de control) .pentru a diferen ia interven iile folosim X1. . animale etc. femei. Execu ia propriu-zisă (aplicare) D.instrumente cu itemi multipli sau o baterie de teste sau măsurători aplicate .Pot fi interven ii simple sau pot fi complexe .modul în care acestea sunt construite e simbolizat printr-o literă plasată la începutul fiecărei linii (grup).dispozitive de administrat stimuli. procedura utilizată.experiment sau non-experiment .cronometre.

O reprezintă etapele măsurării R indică selec ia aleatoare a grupurilor X reprezintă interven ia R O 1 X O2 R O1 O2 Timp - alinierea verticală arată că testul şi posttestul sunt măsurate în acelaşi timp avem două linii – câte una pentru fiecare grup. 11 .Psihologie experimentală 2009 – 2010 Fig. 1. Design experimental comparat pe grupuri randomizate cu măsurare pretest şi posttest.

Clasificarea design-urilor Este folosită selec ia aleatoare? Da Nu Experiment real (randomizat) Există un grup de control sau măsurări multiple? Nu Da Non-experiment Cvasi-experiment Numai posttest Experiment randomizat Pretest – posttest Grupuri non – echivalente Cvasi – experiment Numai posttest Non – experiment R R X O O N N O X O O O X O 12 . 1.Psihologie experimentală 2009 – 2010 TIPURI DE DESIGN Fig.

Structura design-ului este: O1 O2 O3 . Design longitudinal cu măsurări multiple – implică două sau mai multe măsurători ale variabilelor într-un studiu asupra aceluiaşi grup de subiec i. Design-ul corela ional ..n reprezintă măsurări ale tuturor variabilelor 13 .Psihologie experimentală 2009 – 2010 DESIGN-URI NON – EXPERIMENTALE Există trei grupuri de design-uri de bază ce pot fi extinse la forme mai complexe pentru un singur grup. 1. Design-ul de tip serii întrerupte Exemple: a) Design pre-posttest cu mai mult de două măsurători X O4 O5 O6 O1 O 2 O 3 b) O1 Design pretest cu postest multiplu X O2 O3 O4 3. o singură dată. Design-ul cross-sec ional – toate măsurătorile sunt luate în acelaşi moment. Design-ul de tip pretest-posttest O1 X O2 2. Structura design-ului este: O (unde O reprezintă toate observa iile asupra tuturor variabilelor) b.Este un design pur observa ional a.... On unde O1.

. R X O R O 2. Design-ul cu schimbarea grupurilor R R O O X O O X O O Este considerat unul dintre cele mai puternice design-uri experimentale..... R Xn O1 3. Design experimental cu mai multe grupuri R X1 O1 R X2 O1 . Design-ul ex-post-facto C C X1 O1 X2 O1 14 ... 5..... Design-ul de tip Solomon R R R R O1 O1 X X O2 O2 O O 4......Psihologie experimentală 2009 – 2010 DESIGN-URI EXPERIMENTALE 1.. Design experimental cu două grupuri Este unul dintre cele mai simple tipuri de design experimental – posttest cu două grupuri randomizate..

Graficele vor fi numerotate şi vor purta câte un titlu în partea de jos. . bazat pe opozi ie (aspecte negative / aspecte pozitive). pe ra ionament cauzal (identificarea lan urilor explicative). Pe scala orizontală (abscisă). • Dacă cifrele de prezentat în tabele sunt foarte lungi.Unită ile experimentale trebuie să fie grupate pentru a controla sau balansa sursele de varia ie exterioară. • În caz de nevoie explica iile suplimentare se trec imediat sub titlu sau la subsolul tabelului. . precis. se recomandă gruparea lor. La intersec ia axelor se află valoarea 0 (zero). • Tabelele nu se vor înghesui. 3. Discutarea din punct de vedere teoretic a datelor ob inute Chelcea recomandă unul dintre tipurile de elaborare: 1.Citirea graficelor se face de la stânga la dreapta. Recomandări la construc ia graficelor: . clar. 4. sintetic. • Liniile şi coloanele tabelului trebuie aşezate în ordine logică pentru a facilita efectuarea de compara ii. . În caz de nevoie se poate insera şi o legendă cu explica ii suplimentare.Cele două axe rectangulare vor purta câte o etichetă. Utilizarea tabelelor Câteva reguli generale de alcătuire a tabelelor: • Tabelele trebuie să con ină în partea stângă sus un număr de identificare şi un titlu de prezentare. pe ra ionament deductiv / inductiv (de la general la particular sau de la particular la general).Experimentul trebuie să faciliteze estimarea corectă a erorilor experimentale la nivelul unită ilor experimentului. CURS 4. . RAPORTUL DE CERCETARE EXPERIMENTALĂ PRELUCRAREA CANTITATIVĂ A DATELOR EXPERIMENTALE Considera ii privind construc ia şi utilizarea graficelor . . Exemplu: 29673584 se va trece 29 673 584. analitic (descompunerea în subprobleme). iar pe scala verticală de jos în sus. 2.Design-ul experimental trebuie să fie cât mai simplu în raport cu obiectivele studiului. dar nu se vor lăsa nici spa ii excesive. Din punct de vedere estetic.Resursele disponibile pentru realizarea unui studiu experimental trebuie utilizate eficient.lă ime să fie de 3/5.Trebuie utilizat un număr adecvat de repetări.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Caracteristicile unui bun design experimental . denumirea a ceea ce reprezintă.Reperele scalelor se fixează arbitrar.Histograma dă o reprezentare exactă a numărului de cazuri din fiecare clasă. . se recomandă ca raportul înâl ime . 15 . valorile trebuie să crească de la stânga spre dreapta. .

b) Trecerea în revistă a literaturii de specialitate cu referire la tema cercetată. concluziile şi implica iile cele mai relevante ale studiului.suficient de cuprinzător. . la diateza activă şi folosind verbele la timpul prezent. bazat pe ra ionamentul dialectic (teza. 16 . a metodelor care au condus la rezultatele studiului. Să includem cât mai multe materiale de ultimă oră. cunoaşterea în detaliu a metodologiei cercetării este de un interes major. Dacă redactăm materialul pentru publicare într-o revistă de specialitate.nu necesită să fie intitulată . prin care cercetătorul are o contribu ie originală. rezumatul trebuie să con ină tezele.exact. incluzând informa iile utile pentru verificarea rezultatelor printr-o nouă cercetare. vom discuta mai ales semnifica ia datelor. . verbele la timpul trecut se vor utiliza numai la descrierea modului de manipulare a variabilelor. evaluănd fenomenul studiat) Schema de organizare a lucrării Paşi obligatorii: a) O introducere. interpretarea teoretică a rezultatelor.Psihologie experimentală 2009 – 2010 5. e) O discu ie asupra datelor relevante în cercetare. Să fim analitici. 6. d) Prezentarea datelor. vom sublinia noutatea şi caracterul aplicativ al rezultatelor cercetării.întrebările la care trebuie să răspundă o bună introducere: • Care este problema studiată? • Care sunt ipotezele referitoare la această problemă? • Ce implica ii teoretice are studiul realizat şi cum va influen a el cunoaşterea în domeniu? • Care sunt enun urile testate şi cum au fost derivate concluziile? Literatura consultată „Să identificăm şi să discutăm studiile cele mai relevante in legătură cu tema ce ne preocupă. Să dăm citate şi exemple pentru a justifica evaluările şi analizele făcute. deşi concis. Rezumatul Un bun rezumat trebuie să fie: . Să orientăm informa iile ob inute prin trecerea în revistă a literaturii de specialitate. care vizează aspectele pozitive / antiteza. Introducerea . Să încercăm să fim reflexivi. c) Descrierea design-ului şi a modului de desfăşurare a investiga iei. Descrierea design-ului cercetării dacă ne adresăm specialiştilor. în care se prezintă stadiul de cunoaştere a problemei investigate. Să acordăm aten ie detaliilor. prin reducere la absurd (relevând consecin ele inexisten ei elementului analizat).conform standardelor de redactare precizate de către editor: se prevăd în jur de100-120 de cuvinte. evaluativi şi critici fa ă de literatura consultată.coeren ă: scris cu claritate. care tratează aspectele negative / sinteza. . rezultatele.

în care măsurarea pragurilor senzoriale şi a timpului de reac ie ocupa un loc însemnat. afilierea 2. Referitor la punerea în eviden ă a modificărilor neurovegetative aceasta se face prin intermediul unor aparaturi speciale de captare şi transformare a lor în unită i de măsură accesibile cercetătorului. 34). METODE. Tehnici psihofiziologice în psihologia experimentală Încă de la începuturile psihologiei experimentale înregistrarea indicatorilor neurovegetativi ai comportamentului a intrat în tradi ia sa. unele nefiindu-i accesibile psihologului şi necesitând o pregătire medicală (aşa cum este de pildă recoltarea probelor biologice şi analiza lor). varia ii exprimate prin modificări respiratorii. care nu putea fi cuprinsă în aria de preocupări a cercetării fiziologice. Experimentul urmăreşte varia iile sistematice ale comportamentului ca efect al modificării variabilei stimul (independente). ce pot fi înregistrate cu aparatura men ionată. a pus bazele scientizării psihologiei. Metoda (subiec i. introducerea metodei experimentale în studiul activită ii psihice. aparate şi materiale. Abstractul 3. Ca atare. Nicolae Lungu precizează faptul că psihologul se va limita la înregistrarea unor variabile psihofiziologoce a căror tehnică de captare este netraumatizantă pentru participantul la experiment (2000. Începuturile psihologiei experimentale îşi au rădăcinile în încercările fiziologilor de a raporta datele de fiziologie a organelor de sim la structura fizico-energetică a stimulen ilor. în cazul studiilor calitative: se vor insera în propor ii convenabile răspunsurile persoanelor intervievate. - Componentele unui raport de cercetare (formatul APA) 1. în faza ini ială după modelul fizicii – ştiin ă eminamente experimentală. fragmente autobiografice. N. problema şi ipoteza ce va fi testată 4. Rezultate 6. ce reprezintă de altfel o componentă esen ială a senza iei. procedura) 5. Lungu dă ca 17 . Titlul. Aşadar este necesară cunoaşterea acestor varia ii concomitente (comportamentale şi neurovegetative) ca rezultat al ac iunii variabilei independente. Revista literaturii. autorul. O cercetarea experimentală are precizie şi consisten ă ridicată dacă modificările parametrilor neurovegetativi sunt puşi în corela ie cu varia iile comportamentale. comentarii ale martorilor oculari etc. Tehnicile de înregistrare a variabilelor dependente sunt variate şi au diferite grade de dificultate.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Analiza datelor .constituie cea mai mare parte dintr-un raport de cercetare. INSTRUMENTE ŞI TEHNICI DE INVESTIGARE Aşa cum se ştie. În acest sens psihologul trebuie să cunoască modul de montare şi evident de utilizare a acestor aparate în vederea culegerii semnalelor şi nu în ultimul rând semnifica ia lor în cadrul cercetării ini iate. Stabilirea raporturilor cantitative dintre excita ie şi senza ie trebuie să ină seama şi de trăirea subiectivă. circulatorii etc. Referin e bibliografice CURS 5. în cazul abordărilor cantitative: datele şi metodele statistice de prelucrare a lor. Discu ii (şi uneori rezumatul) 7. În laboratoarele înfiin ate după 1879 se utilizau tehnici psihometrice şi determinări psihifiziologice dintre cele mai variate. Lungu precizează faptul că implicit se produc şi varia ii ale factorilor organici care sus in comportamentul subiectului.

Pneumografia Este o măsură simplă. semnalează un dezechilibru neurovegetativ amplu. fa ă de cei cu frecven e mai înalte. în mod obişnuit. Tensiunea arterială (TA) 18 . analiza tehnicilor psihofiziologice să fie facută în capitolul despre afectivitate. În psihologia experimentală înregistrarea acestor biocuren i şi reproducerea lor pe osciloscoape special construite pot fi foarte utile prin asociere cu tehnicile de relaxare bazate pe bio-feedback (legea efectului. S-a constatat că persoanele cu frecven ă mai scăzută a ritmului alfa au ritmuri mai lente în rezolvarea de probleme. Ei precizează faptul că undele teta şi delta au un ritm mai lent decât primele două şi caracterizează activitatea electrică a creierului din anumite regiuni. volum) cu nivelul performan elor din timpul efectuării unei sarcini ce presupune o încărcătură afectivă ridicată şi ca atare multă tensiune (examene. regimul de func ionare a muşchilor stria i (tonusul muscular). după 1950). Clinciu precizează că EEG este o sursă de informare cu privire la starea de func ionare a creierului în stare de sănătate sau de boală. Voiculescu şi Steriade (apud Lungu) arată că. mai ales după pareze sau paralizii. dar în repaus total). EKG – electrocardiograma. durată. Lungu este de părere că stabilirea unor corela ii riguroase nu se poate supune unor legită i absolute (2000. EMG – electromiograma “Eviden iază în mod similar. a lui Thorndike. 2000. Indicatori fiziologici EEG – electroencefalograma Producerea de poten iale electrice de către creier era cunoscută încă înainte de anul 1900. encefalograma are la om patru tipuri de unde: alfa. Totuşi. chiar de panică sau alarmă. rigiditatea în mişcări) se asociază deseori cu tensiunea nervoasă. implicată în aşanumita condi ionare operantă). dar şi cu starea de vigilitate a creierului (de unde utilizarea extensivă a EEG-ului pentru studiul somnului. peste 20 respira ii/minut . ca în multe tratate de psihologie experimentală. prin înregistrarea biocuren ilor cu care este asociată activitatea musculară. concursuri).tahipneea arată o stare de alertă. circulatorii sau sudorale (intensitate. de unde valoarea diagnostică ridicată pentru studiul comportamentului expresiv” (Clinciu. însă cel care a demonstrat posibilitatea culegerii direct de pe scalp a biocuren ilor cerebrali a fost psihiatrul german Hans Berger în 1929 (în lucrarea sa “Aspura encefalogramei la om ”). Tehnica EEG a fost utilzată în cercetările sale şi de neurologul român Gh. Permite înregistrarea biopoten ialelor generate de pulsa iile inimii. “activitatea bioelectrică a unor popula ii neuronale având o anumită dinamică odată cu vârsta. parametru foarte important. accesibilă şi utilă a ratei respira iei deoarece aportul de oxigen furnizat prin respira ie este dependent atât de regimul de efort al corpului uman cât şi de prezen a unor evenimente încărcate emo ional. 78). ce se poate rezolva printr-un aport crescut de oxigen. teta şi delta. ori cu starea lui de sănătate sau boală“(2000. Cel mai interesant traseu EEG la om îl au însă undele alfa care caracterizează starea de relaxare mintală şi senzorială (starea de veghe. Tensiunea musculară (starea de crispare. 78). Pot fi comparate de asemenea rezultatele ob inute în astfel de situa ii cu cele din situa ii obişnuite. Marinescu. beta. 36). Trebuie precizat faptul că parametrii neurofiziologici sunt direct observabili în desfăşurarea proceselor afective. fapt ce a determinat.Psihologie experimentală 2009 – 2010 exemplu corelarea modificărilor respiratorii. Ritmul respirator: 16-18 respira ii/minut este registrul normal de func ionare al aparatului respirator 19-20 respira ii/minut – accelerare a ritmului respirator ce poate surveni la schimbări afectiv-emo ionale sau psihofiziologice minore sau medii.

RED reflectă nu numai tipul de trăire afectivă. cu o suprafa ă de 2 cm2 din argint. 300): subiectul stă comod. unde sunt amplasa i cei doi electrozi în formă de disc. Aceştia sunt aplica i umezi. cu spatele spre aparat. dar totodată se poate măsura şi cu mâna apăsând o arteră la nivelul încheieturii mâinii. miros neplăcut. 2005. cea care s-a şi impus în timp. 2000. fiind un indicator al gradului de activare” (Clinciu. mult utilizat în studiul comportamentului simulat. iar altele au rezonan ă emo ional-afectivă mare. 79-80). este locul ideal de amplasare a electrozilor). cu echilibru între principalele componente (neurovegetative. reflectând echilibrul neurovegetativ bun. Se poate determina fie diferen a de poten ial dintre două puncte de pe suprafa a corpului. sau cu un nivel de anxietate foarte ridicat (atacul de panică). le dă Al.tendin a de accelerare a activită ii cardiace. Pot fi utiliza i diferi i stimuli (zgomot brusc şi puternic. 82). sau pe palma mâinii opuse. fie disfunc ii ale aparatului cardiac în sine.). evitând mişcările mâinilor. Interesante aplica ii sunt legate de utilizarea RED pentru proba asociativ-verbală liberă. ca în metoda exodermală. Pulsul (ritmul cardiac) Poate fi determinat uşor prin intermediul aparatelor electronice ce măsoară simultan tensiunea arterială şi pulsul. între 80-100 pulsa ii/minut . Woodworth şi Schlosberg au determinat rezisten a (deci conductan a) electrică a pielii la trecerea unui curent electic continuu de 2 V prin aşezarea a doi electrozi pe piele. Semnifica ia psihologică a pulsului este: puls mai mic de 60 pulsa ii/minut arată o activitate cardiacă lentă. dar mai ales intensitatea acesteia. „Varia iile mari ale ritmului cardiac se asociază nu numai cu labilitatea şi instabilitatea emo ională. Valoarea obişnuită a rezisten ei electrice a pielii de 10 mho (100 de ohmi) suferă varia ii importante. dând în consecin ă răspunsuri electrice mai ample. în eparea cu un ac. Şi un electroencefalograf obişnuit poate fi adaptat pentru înregistrarea reac iilor electrodermale. Scăderea rezisten ei electrice a pielii. indicând emotivitatea. unul pe palma unei mâini. de exemplu. ci şi cu mari fluctua ii ale dispozi iilor interne. ce pot fi puse în legătură cu activitatea sistemului nervos simpatic“ (idem. fie diferen a ob inută prin procedeul măsurării rezisten ei electrice (deci a conductibilită ii) la trecerea unui curent electric între cele două puncte. 82-83). este urmarea unor descărcări simpatice ce presupun o creştere a sudora iei în regiunile mai bogate în glande sudoripare (palma. între 100-160 pulsa ii/minut – aceasta indică un regim de func ionare foarte modificat. celălat pe dosul aceleiaşi mâini. în care se urmăresc răspunsurile electrodermale la liste de cuvinte. sub medie. cât mai liniştit. pentru psiholog acest parametru fiind important în contextul altora. Reac ia electrodermală (RED) “Este un răspuns al pielii la o manifestare neurovegetativă a ramurii simpatice a sistemului nervos autonom. dintre care unele sunt neutre. generate de emo ii” (Clinciu. plăcută-neplăcută. atingerea etc. care creşte conductibilitatea ei electrică. fiind absolut necesare investiga ii de specialitate şi instituirea unui tratament medicamentos şi igieno-dietetic specific. recolta i prin canalele poligrafului. între 60-80 pulsa ii/minut – pulsul normal.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Valorile presiunii sistolice şi diastolice au relevan ă pentru specialistul în cardiologie. fie la persoane extrem de emotive. peste 160 de pulsa ii/minut pot apărea fie în cardiopatii cronice. avându-se grijă ca presiunea să fie constantă şi continuă. “Apari ia şi impunerea poligrafului. arătând fie activism psihofiziologic crescut. a făcut ca interesul pentru RED să fie sprijinit de enormele posibilită i ale electronicii. datele furnizate putând fi folosite în multe ări (printre care SUA şi Canada) ca probe în instan ă. ca în metoda endodermală. sensibilitatea la factori stresan i sau labilitatea neurovegetativă. Câteva dintre indica iile de determinare practică a RED. plumb sau zinc. Roşca (1971. aflate în stare de şoc emo ional. ca şi cel emo ional-afectiv şi psihologic al persoanei. 2000. afective şi somatice). 19 .

dar nu poate fi o măsură directă şi corectă a acestor schimbări. chiar dacă aceasta se produce prin plâns.neplăcut. mâniei. trebuie ca acesta să depăşească din punctul de vedere al duratei câteva secunde. puls. În experimentul asociativ – verbal nu cuvintele generează emo ia.inhibitor. pregătind astfel atacul. curba respira iei. care impunea mobilizarea musculară rapidă pentru situa iile ce implicau un risc vital. RED. Este de men ionat că dintre indicatorii cel mai des utiliza i de către “detectorul de minciuni” (respira ie. stimulator . ci conştiin a subiectului că abordează un fapt periculos. Combinarea indicatorilor şi interpretarea lor corelativă creşte această probabilitate spre 90%. EKG. creşterea nivelului acesteia (şi deci a RED) este prezentă în faza activită ilor mintale şi fizice care presupun un efort sus inut. - - - - 20 . EEG. care este o stare de intensă mobilizare energetică în vederea unei ac iuni. fie pentru a sesiza prezen a prăzii. această mobilizare energetică se făcea fie pentru a ataca. cele mai indicative informa ii legate de sinceritatea subiectului le dă RED. Al i indicatori fiziologici Motilitatea gastro-intestinală. durata. Semnifica ia psihologică a RED Mihai Ani ei precizează semnifica ia psihologică a RED (2000. deşi uneori varia iile înregistrate sunt ori prea mici. Este un bun indicator al emo iei şi stresului. iar comportamentele pot fi puse în legătură cu situa ia de urgen ă (Sears) sau cu reac ia de luptă şi fugă (Cannon). 2005. suprafa a. dar este un indicator important al reac iilor emo ionale. 83). pericol. expresia emo ională a fricii. excita iei este înso ită de “uscarea “ gurii şi de reducerea secre iei salivare. măsurată în miliampermetri. fie pentru a evita pericolul prin fugă. dar este mai dificil de abordat experimental. RED indică schimbarea orientării activită ii mintale. dar descărcarea afectivă provoacă scăderea acestei reac ii. presiune sangvină. apreciată în secunde sau minute. deci şansa de eroare rămâne în continuare destul de mare. 86).“Aparatele moderne (poligraful şi polireactometrul) înregistrează simultan mai mul i indicatori : EMG. efecte ale aceluiaşi sistem nervos simpatic. de unde şi aprigile dispute ale specialiştilor în legătură cu creditul ce poate fi acordat în instan ă informa iilor ob inute cu acest aparat “ (Clinciu. după ce curba s-a stabilizat. exprimă valoarea maximă ob inută după aplicarea excita iei. ci stabileşte într-o propor ie de aproximativ 70-80% dacă subiectul spune adevărul. dar şi în faza de pregătire a acestora. apreciat după aceleaşi unită i de măsură. Secre ia salivară Este de asemenea mai dificil de abordat experimental. este greu de afirmat că un eveniment este dezagreabil. activitatea simpaticului este controlată de la nivel cortical. este timpul necesar stabilizării curbei “ (idem.trist. ori reciproc contradictorii. spre deosebire de secre ia sudorifică pe care se bazează RED. surpriză. nivelul de revenire. frustrare sau mânie. EMG. măsurată în centimetri pătra i. RED nu poate fi supusă controlului voluntar. 139-140): Este un indicator al activită ii generale a sistemului nervos simpatic şi în mod particular un indice al conduitei emo ionale (în special pentru stările de tensiune. vesel . plăcut . TA. Deoarece activitatea ramurii simpatice a sistemului nervos autonom este coordonată cortical.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Printre cei mai importan i indicatori ai RED se numără: “amplitudinea. frică). dar şi teamă. pletismograma etc. RED). 2005. cu un urbimetru. altfel stimuli sunt percepu i doar ca şocan i. Dar. Detectorul de minciuni (denumit impropriu astfel) nu detectează minciunile. Ecou al unui comportament primitiv. este un indicator cu o mare valoare psihodiagnostică. surprinzători sau neaştepta i.

Deşi uşor de manipulat. Organizarea internă a somnului depinde de factori biologici. 57): a) Cu dispozitiv electromagnetic. emo iile de mânie. chiar dacă astăzi se ştie că viteza impulsului nevos depinde de diametrul fibrelor nervoase implicate (Ani ei. 25). După modul de ac ionare a dispozitivului de măsură a timpului se disting mai multe tipuri constructive de cronoscoape (Lungu. se poate calcula viteza impulsului nervos ca rezultat al raportului distan ă – timp. pornind de la umăr şi ajungând la gleznă. se folosesc cronoscoapele (cronometrele). coboară temperatura preponderent la nivelul mâinilor şi al fe ei prin vasoconstric ie. fiind un bun indicator al ritmului circadian (în special al ritmului veghe-somn). inventând şi aparate în acest scop. 21 . Activită ile neinhibante. Tehnici de măsurare a timpului de reac ie Ca instrumente de măsurare a T. securitatea emo ională şi starea de confort provoacă vasodilata ie şi. în consecin ă. Cunoscând distan a dintre două puncte în care se aplică stimularea şi distan a în timp a apari iei reac iilor. Temperatura pielii Este “o rezultantă a metabolismului bazal şi are importante oscila ii (în jur de un grad în func ie de perioada din zi. 85-86). 1971. 2000. 2005. de unde şi importan a temperaturii ca metodă contraceptivă. total deconectate de la ambian a exterioară pentru a suprima indicii externi ai trecerii timpului.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Există şi cazuri paradoxale. Consisten a secre iei estre diferită: predominan a simpaticului o face sub ire şi apoasă. sursa de alimentare este o baterie de 6v. aşa cum e TR. ceea ce este determinant pentru instalarea şi durata somnului fiind temperatura corporală.R. Helmholtz a fost foarte derutat de diferen ele destul de sensibile între timpii de reac ii ai participan ilor la experiment. măsurând durata reac iei prin împingerea unei manete cu mâna. 54). 317). primele cercetări experimentale au fost realizate ceva mai devreme. 2000. au arătat o foarte bună suprapunere între curba temperaturii şi curba somnului. În timp cercetările sale s-au dovedit suficient de riguroase. creşterea temperaturii pielii. b) Cu mecanism de ceasornic – este echipat cu un electromagnet alimentat de la o baterie de 2 v. Cercetătorul a stimulat un nerv la distan e diferite de creier şi a măsurat timpii necesari unor reac ii la aceste stimulări. În ceea ce priveşte timpul de reac ie acesta este unul dintre indicatorii psihofiziologici cu largă utilizare în laboratoarele de psihologie datorită relevan ei deosebite pe care acesta o are în aprecierea unor parametrii de eficien ă a activită ii umane (viteza angajării într-o sarcină) (Lungu. Deşi termenul de “timp de reac ie” a fost utilizat ca atare abia în 1873 de către fiziologul S. dar şi în func ie de perioada din lună a ciclului feminin. Acest fenomen apare de altfel şi după perioade mai lungi de practică a trainingului autogen Schultz când poate să apară o diferen ă de trei grade fa ă de temperatura obişnuită. Acestea sunt instrumente care măsoară durate mici şi foarte mici de timp. semn al eficien ei metodei “(Clinciu. Helmholtz a aplicat stimulări unor persoane legate la ochi. mai mult decât de oboseală. a parasimpaticului . Al i cercetători au arătat că stările conflictuale. Studii desfăşurate la spitalul Montefiore de Czeiler şi Weitzman în “apartamente -laborator”.vâscoasă şi groasă (Roşca. fapt care l-a condus la abandonarea acestor cercetări pe oameni. aceste aparate nu sunt suficient de precise.În 1850 Helmholtz a realizat printre primii măsurători asupra vitezei de propagare a influxului nervos. Exner. cum ar fi cel al pesoanelor introvertite aflate într-o situa ie neplăcută – scaunul stomatologic – care îşi trădează emo ia printr-un exces de secre ie salivară (sialoree). tensionale. probabil şi alte emo ii puternice.

prin înregistrare grafică – la unele cronoscoape electronice se face cu ajutorul unor dispozitive anexă (imprimante). Aşadar: . dispozitive de reac ie (manete contactoare şi pedale) şi de control al reac iei (contori) şi cronometre cu afişare digitală. În func ie de complexitatea sarcinii experimentale şi de natura stimulilor avem: T.R. motorii.reac iile fiziologice cele mai utilizate sunt: ritmul respirator tensiunea arterială (TA) pulsul reac ia electrodermală (RED) .R. verbale (Clinciu. potrivit cu sarcina dată. 77).) Psihologia experimentală utilizează printre variabilele dependente pe lângă timpul de reac ie (descris mai sus) şi răspunsurile sau reac iile fiziologice. precise şi comode de măsurare a T. . d) Cronoscoapele electronice sunt instrumente complexe. (Lungu. 2005. defineşte senza ia ca – “eveniment psihic elementar care 22 . T. INSTRUMENTE ŞI TEHNICI DE INVESTIGARE A SENZA IILOR DEF.matematică automată a datelor ob inute. răspunsuri verbale la stimulări de altă natură / descrieri verbale. de asociere verbală (răspuns verbal). În func ie de scopul experimentului determinarea T.R. Ele dispun de un sistem automat de programare a stimulilor (vizuali şi auditivi). De asemenea ele asigură o precizie sporită a determinărilor ca şi o prelucrarea statistico . e) Tehnici de modelare pe calculator a valorilor T.R. 2000. Deşi acestea sunt mai costisitoare.Psihologie experimentală 2009 – 2010 c) Cu electromotor (cronoscoape electrice) – instrumentul de măsură este ac ionat de un motoraş electric alimentat la re eaua urbană de 220v. aparatura şi programele acestora permit combina ii ale parametrilor T.R. SENZA IILOR Larousse.citire directă – cu ajutorul cronoscoapelor de diverse tipuri. la stimuli senzoriali. Marele dic ionar al psihologiei.R. Clasificarea T. CURS 6. METODE. Complex – când subiectul trebuie să selecteze răspunsul din mai multe posibile sau să dea mai multe răspunsuri.R.reac iile verbale pot fi: asocieri verbale. se poate face prin: . De asemenea T.R poate fi: Simplu – când există o singură modalitate de reac ie la un stimul.

SENSIBILITATEA VIZUALĂ Excitantul specific pentru analizatorul vizual îl constituie lumina. irisul este format din fibre musculare netede. Irisul are şi un pigment care dă culoarea ochilor (negru. în spatele irisului se află un corp în forma unei lentile biconvexe. deoarece între valoarea energetică a excitantului şi sensibilitate există un raport invers propor ional. căprui etc. Pragul absolut superior Este dat de valoarea maximă a excitantului care mai generează o senza ie specifică. 2.Psihologie experimentală 2009 – 2010 rezultă din prelucrarea informa iei în sistemul nervos central în urma unei stimulări a unui organ de sim ” (2006. Praguri senzoriale În practica experimentală operăm cu următoarele tipuri de praguri senzoriale: pragul absolut inferior (minimal). generează senza ii de durere. cu atât sensibilitatea este mai mare şi invers: cu cât pragul este mai ridicat. 3. determină o nouă calitate a senza iei. în senza ie de durere. . Globul ocular. de regulă. unele circulare şi altele radiare. Globul ocular are forma sferică şi e format din trei membrane . b) Coroida este membrana ce se află imediat sub sclerotică şi e bogat vascularizată. Cristalinul alaturi de 23 .Orice excitant care depaşeşte această limită. undele electromagnetice cu lungimea intre 396-760 milimicroni. Coroida se împarte la rândul ei în trei por iuni: coroida propriu-zisă. Aparatul motor. Aparatul de protec ie alcătuit din membrane şi sistemul glandular.dispuse concentric: a) Sclerotica este membrana externă a globului ocular cu rol de protec ie.).Reprezintă valoarea cea mai mică de excita ie. sclerotica e transparentă pentru razele de lumină şi se numeşte cornee. pragul diferen ial exprimă cea mai mică diferen ă dintre doi excitan i pe care subiectul o poate sesiza. Pragul diferen ial . în care se află aparatele de refrac ie şi organul terminal. Cu alte cuvinte. ce se numeşte cristalin. alcătuit din şase muşchi. p. Elementele constitutive ale ochiului Segmentul periferic al analizatorului vizual la om. ochiul. iar valoarea sa reprezintă expresia statistică a acestor determinări (valoarea medie). care. cu atât sensibilitatea este mai scăzută. 1094). care ocupă cea mai mare parte. Cu cât pragul senzorial este mai scăzut. albastru. Depăşirea acestei valori schimbă specificitatea senza iei propriu-zise. În partea anterioară. Pragul absolut inferior este exprimat de valoarea cea mai mică a unui excitant capabil să genereze o senza ie specifică.Pragul reprezintă o măsură inversă a sensibilită ii. Pragul se stabileşte pe baza unui număr mare de determinări (masurători). având rolul de a mări sau micşora pupila. este format din trei elemente principale: 1. adaugată excita iei ini iale. pragul absolut superior (maximal) şi pragul diferen ial. . transformând-o. indiferent de calitatea sa senzorială.

Dacă acuitatea vizuală e scazută.o masă fără contur şi fără structură. • orificii iluminate.este aparatul nervos al ochiului şi este sensibilă numai în partea ei posterioară. denumit “aparat pentru acuitate vizuala” sau Radoslawow (după numele inventatorului) (fig. Acuitatea vizuală = capacitatea ochiului omenesc de a diferen ia distan ele mici dintre obiecte sau distan ă minimă la care subiectul distinge două “pete” de lumină. Procedee experimentale pentru determinarea acuită ii vizuale Ca teste pentru acuitatea vizuală se folosesc diferite: • planşe.Psihologie experimentală 2009 – 2010 cornee constituie suprafe e de refrac ie a luminii de care se serveşte ochiul.Acuitatea vizuala este dată. constituie baza percep iei vizuale a obiectelor. Aparatul pentru acuitate vizuala Radoslawow 24 . c) Retina . în loc de una singură sau două puncte negre în loc de unul. din acest punct de vedere. cel mai profund care reflectă lumina îndreptând-o spre celulele senzitive stratutul celulelor fotosensibile (conurile şi bastonaşele) stratul neuronilor bipolari stratul neuronilor multipolari a căror axoni formează nervul optic . . detaliile fine ale obiectelor realită ii apar estompate. • aparate de proiec ie pentru puncte. • puncte sau linii foarte fine ce pot fi suprapuse sau diferen iate. Fig. Cele mai importante sunt: stratul celulelor granulate. Este alcătuită din 6 straturi de celule de forme şi având func ii diferite. 1). . 1. linii Un astfel de aparat.nucleul analizatorului Posibilităti de determinare a sensibilită ii vizuale Suportul teoretic al măsurătorilor Pentru a putea ob ine o senza ie vizuală. e necesar ca raza luminoasa ce pătrunde la retină să posede suficientă energie şi să ac ioneze timp suficient pentru a putea să excite fotoreceptorii. aşadar. • aşa numitele inele ale lui Landolt etc. • figuri geometrice. de precizia cu care sunt percepute detaliile şi contururile şi. difuze .

Să existe posibilitatea varierii intensită ii excitan ilor.Psihologie experimentală 2009 – 2010 . Să ofere posibilitatea prezentării diferi ilor excitan i vizuali (lumini.Testul folosit în practica oftalmologică îl reprezintă cunoscutul “optotip” – propus de Snellen (1876) şi trebuie să fie citit de la distan ă de 6 m pentru fiecare ochi separat. pare ini ial ca fiind orbitoare. Urechea internă. care. Pentru cercetarea procesului de adaptare.Lipsa vitaminei A produce tulburări în procesul de adaptare.Urechea internă. figuri geometrice etc. nicovala şi scări a. întrucât vitamina A participă la resinteza purpurului vizual. . chiar dacă are o intensitate moderată. 3.Cele mai importante mărimi care caracterizeaza sunetul sunt: frecven a şi 25 . Urechea externă. . construite după urmatoarele principii: 1. Adaptarea vizuală după ieşirea dintr-o încăpere întunecoasă. Acesta este format dintr-un canal osos incurbat in spirală in jurul unei tije osoase de forma conica (modiolus).Camera timpanului. 3. Urechea mijlocie. adaptarea la întuneric este mult redusă (cazurile de nictalopie sunt rare şi indeosebi ereditare). Nictalopie = absen a sau tulburarea func iei bastonaşelor (“orbul găinilor”).) şi măsurării intensită ii de ilumina ie a acestora. cel care asigură recep ionarea varieta ii infinite a sunetelor din ambian a în scopul orientării în mediul sonor. . lumina de afară. care sunt afectate de hemeralopie şi degradează acuitatea vizuală odată cu trecerea timpului. Hemeralopie = ("orbirea de zi") este exact opusul nictalopiei. s-au folosit diferite proceduri experimentale. vârsta înaintată etc. intrarea de la lumină într-o cameră întunecoasă produce ini ial imposibilitatea de a vedea ceva. . Să asigure izolarea absolută a ambilor ochi sau numai a unuia fa ă de influen a luminii naturale sau artificiale (camere obscure). .Sistemul osicular din camera timpanică este format dintr-un lan de oscioare-ciocănelul. Aparatele folosite la studiul adaptării şi care indeplinesc conditiile de mai sus se numesc in general adaptometre.Aparatul receptor al analizatorului auditiv este melcul. Vederea diurnă scade calitativ în mod progresiv. Vederea de noapte rămâne neafectată datorită folosirii celulelor cu bastonaş în locul celor cu con. . obiecte. Utricula. Elementele constitutive ale urechii: Analizatorul auditiv este constituit din trei păr i: 1. unde se găsesc in fapt receptorii auditivi şi ai functiei echilibrului. Unele din aceste proceduri au în vedere şi aparate speciale. SENSIBILITATEA AUDITIVĂ Structura morfofunc ională a urechii Aparatul auditiv. 2. Scăderea capacită ii de adaptare se găseşte. este organul echilibrului.Urechea externă formează aparatul colector şi conductor al sunetelor şi este formată din pavilion şi conductul auditiv extern. In spatele ferestrei ovale se află urechea internă. 2. sacula şi canalele semicirculare formează aparatul vestibular. face parte din categoria telereceptorilor. cum se ştie. în anoxie. după inani ie îndelungată. .

trebuie să fie dizolva i în salivă sau apă.atenuarea surselor de zgomot deja existente prin măsuri de protejare antifonică a agregatelor şi a personalului.e cunoscut faptul ca sunetele pot provoca diverse stări emo ionale. stimulii chimici. 3. tumori ale nervului auditiv etc.meloterapie .De regulă. Modalită i de atenuare a zgomotului Pentru atenuarea efectului zgomotelor. în mod special. palat. psihologia experimentală industrială preconizează câteva măsuri. Surditatea centrală este datorata dereglărilor de pe căile supraotice şi. Studiile realizate au arătat că substan ele chimice insolubile în apă nu pot genera senza ii gustative. Surditatea nervoasa ( de percep ie) . pentru a putea excita corpusculii gustativi. . 2. stâlpii amigdalieni anteriori. cum ar fi disfunctionalită i la nivelul comunicării 2) efecte la distan ă cu scăderea capacită ii de muncă datorită oboselii sau instalarea surdită ii profesionale.Tonul afectiv .utilizarea de căşti antifon sau a clasicelor dopuri pentru astuparea urechilor . SENSIBILITATEA GUSTATIVĂ ŞI OLFACTIVĂ Structura analizatorului gustativ Corpusculii gustativi sunt structuri ovoide.construc ia unor maşini şi agregate silen ioase încă din faza de proiectare a lor. Procedee pentru determinarea sensibilită ii gustative 26 . Tipurile de senza ii gustative Se cunosc patru submodalită i gustative de bază: dulce. . . faringe şi laringe. Tipuri de surditate 1. Efectele zgomotului asupra sensibilita ii auditive Zgomotele industriale pot avea două tipuri de efecte: 1) imediate. amar şi acru sau acid.Psihologie experimentală 2009 – 2010 amplitudinea oscila iilor.datorată unui proces de degenerare a celulelor senzoriale din urechea internă. Surditatea de conducere nu este niciodata totală intrucât se pastrează conducerea sunetelor prin oasele craniului. afec iunilor din nucleii corticali ai analizatorului auditiv. sărat. cum sunt: . . fiind distribui i pe: limbă. Surditatea de conducere afectează traseul de pătrundere a oscila iilor sonore in urechea internă.natură S-a constatat ca zgomotele sunt atenuate in prezenta unei ambian e cromatice relaxante.

În baza cercetărilor sale. “cutia inodoră” (în care subiectul îşi introducea capul). de la care pleaca 5-6 fibrile asemănătoare firelor de păr. . Mirosul Senza iile olfactive reflectă însuşirile chimice ale substan elor volatile care stimulează receptorii.69 0.0004 Eter etilic Tetraclorura de carbon Cloroform Acetat de etil Etil mercaptan Metil salicilat Acid valerianic Acid butiric Propil mercaptan Mosc artificial Anosmia par ială (pierderea sensibilită ii olfactive): 27 . poate fi inlocuită cu un număr mare de alte săruri. inclavate într-o masă de epiteliu pigmentar. Structura receptorilor olfactivi .100 0. Elaborarea de reflexe condi ionate la stimuli gustativi. c) Solu ia de clorură de sodiu ca solvent.029 0.006 0. se poate determina pragul olfactiv liminal. Mucoasa olfactivă ocupă o suprafa ă de 2. b) Concentra ia optimă a apei sărate este de 0. 3. Aronsohn (în 1886) ajunge la următoarele concluzii: a) Temperatura cea mai favorabilă olfac iei este pu in superioară celei a corpului: 38-40°.009 0.Încă înainte de 1900. Praguri absolute pentru unele substan e: Substan e Minimum perceptibile în mg la litru de aer 5. d) Variind cantitatea de substan ă odorantă din solu ie.cu ajutorul unor pipete gradate . Metode pentru determinarea pragurilor olfactive odorizarea unei camere.5 cm2 în fiecare narină. purtător al substan ei odorante. 3 cm este marcat cu substan a mirositoare la o concentra ie cunoscută (se dau aprox.Psihologie experimentală 2009 – 2010 1.83 4. diferite construc ii de olfactometre cercetătorul Buccola folosea un burete imbibat cu substan a odorantă plasat pe fundul unei cutii mecanice. cu substan e chimice pure.30 0. Stimularea olfactivă . Aplicarea unor solu ii apoase . Metoda parfumerilor .53 3.Receptorii olfactivi se prezinta sub formă de bastonaşe. Excitarea cu ajutorul curentului electric a diferitelor puncte de pe limbă şi varierea frecven ei şi intensită ii impulsurilor care pot da senza ii gustative diferite.un pătră el de hârtie de filtru cu latura de aprox.73%. 2.046 0.de diferite concentra ii. o serie de cercetatori au observat că senza ia olfactivă nu ia naştere decât in timpul inspira iei aerului. 10 trepte).Capetele distale ale bastonaşelor se termină cu un fel de cupă.

tendoane şi articula ii. algezimetrice etc. b) labirint (aparatul vestibular). În cazul în care analizatorii kinestezici func ionează normal. . apoi cea tactilă).diferitele grade de pierdere selectivă a mirosurilor sau perceperea accentuată şi continuă a altora pot constitui teste clinice pentru diagnosticarea unor boli grave. în cazul deplasării cu liftul). presiune (apăsare şi vibratile).nu este sesizată de subiectul aşezat pe scaun şi legat la ochi. 4) senza ii de durere cutanată (superficiale). atâta vreme cât echilibrul nu este tulburat. termoesteziometrice.. altele de rece. SENSIBILITATEA CUTANATĂ S-a constatat că.poate da informa ii asupra recep iei olfactive. sau corpul în întregime.la perceperea însuşirilor spa iale ale obiectelor. în sfârşit altele răspund numai la stimulări de presiune. care generează reflexe ce orientează corpul in spa iu (sunt. 2) senza ii de cald. Canalele semicirculare sunt sediul recep iei mişcării corpului în spa iu. 3) senza ii de rece. SENZA IILE KINESTEZICE (DE MIŞCARE) Receptorii senza iilor kinestezice (termina ii nervoase libere.împreună cu analizatorii vizual. deci. In baza controlului kinestezic un om poate aşeza mâna şi degetele mâinii libere în pozi ia în care i-a fost aşezată cealaltă mână (binein eles.). legate de reflexele posturale). aparatul vestibular răspunde la orice modificare a ritmului mişcarii. Ca atare.Psihologie experimentală 2009 – 2010 .În ce priveşte clasificarea durerii ca submodalitate senzorială tactilă. pozi ia şi direc ia mişcărilor capului. Receptorii care captează impulsurile aferente pentru senza iile statice şi de accelera ie se găsesc în: a) muşchi . .Pentru existen a celor patru subcalită i senzoriale cutanate pledează o serie de cercetări cronaximetrice. .dispare mai întâi sensibilitatea algică . Nucleul analizatorului kinestezic (proiec ia corticală) se găseşte în circumvolu ia centrală ascendentă. SENZA IILE STATICE (SAU DE ECHILIBRU) Reflectă modificările pozi iei corpului în raport cu centrul de greutate. de durere. subiectul va ine ochii închişi). Nici ortostatismul nu apare ca o senza ie distinctă.asigură reac iile statice locale şi segmentare ortostatismul. Analizatorul kinestezic participă . Obişnuit. precum şi anumite procese patologice în care diferitele acuită i senzoriale cutanate dispar selectiv (de exemplu.şi pe măsura evolu iei procesului patologic este afectată sensibilitatea termică.boala a măduvei spinale . în siringomielie .fără bruscări şi trepida ii . viteza. mişcarea uniformă . reflexul de extensie etc. întrucât senza iile de durere pot fi provocate în fapt în fiecare punct excitat. precum şi accelerarea pozitivă sau negativă a mişcării pe verticală (de exemplu.) se află în muşchi. Senza iile kinestezice reflectă mişcarea (direc ia. Labirintul este constituit din canalele semicirculare şi organele otolitice (sacula şi utricula). sensibilitatea cutanată este punctiforma şi astăzi este acceptată existen a a patru submodalită i senzoriale cutanate: 1) senza ii de tact (atingere). Toate mişcarile efectuate sunt controlate de creier pe baza informa iilor furnizate de receptorii kinestezici (proprioreceptori). dacă stimulentul depăşeşte un anumit grad de intensitate. dacă pielea este marcată în milimetri pătra i (cu un gratar special) şi explorată sistematic cu diferite obiecte mici unele puncte excitate generează senza ii de cald. mai sunt încă discu ii. în pofida faptului ca 28 . corpusculii incapsula i Pacini etc. localizarea şi amplitudinea) pe care o efectuează un anumit segment corporal. omul poate face o analiza fină şi o coordonare bună a mişcărilor. Aceasta. adică la accelerare sau încetinire. tactil (mecano-cutanat) .

Senza ia de foame propriu-zisă – este “reflectarea în epigastru a unei dureri sau strânsori foarte neplăcute sau a unei impresii de roadere sau de presiune”(idem). deoarece muşchii sunt extinşi pentru a sus ine corpul de la cădere. ca efect al stimulării sau suprasolicitării aparatului vestibular. „este o dorin ă. o aşteptare sau o poftă pentru ceva deosebit de dezirabil” (Cannon după Lungu.) sunt sesizate ca senza ii statice . SENSIBILITATEA INTEROCEPTIVĂ (SENZA IILE INTERNE) Scoar a cerebrala primeşte in permanen ă informatii atat din lumea din afară. 73). accelerarea sau reducerea vitezei etc. prea plin vezical etc. Legăturile organului vestibular sunt realizate şi controlate de diferite forma iuni din sistemul nervos central. 2000. 73). Ca atare s-a tras concluzia că ar exista o componentă senzorială a setei şi anume senza ia de sete propriu-zisă şi un mecanism aotoreglator care generează nevoia de ingestie hidrică până la completarea lichidului pierdut prin deshidratare (Lungu. 75). Scoar a cerebrală reglează func ia aparatului vestibular pe cale reflex -conditionată. Componentă care duce la ingerarea hranei. Senza iile de sete Reflectă starea de uscăciune a gâtului ce înso eşte deshidratarea.dinamice. În senza iile de foame distingem: Apetitul . Senza ia de durere viscerală Este senza ia ce provine de la unul dintre organele interne. s-a dovedit ca scoarta cerebrala are o participare indubitabila in coordonarea sensibilitatii interne Din randul senzatiilor organice fac parte senzatiile de foame.nistagmus (în timpul rota iei rapide în jurul axei verticale) sau în reac iile organelor interne (de exemplu. Senza iile de foame O defini ie descriptivă a acestora ar fi: „un complex de procese care duc la ingerarea hranei” (Goetze după Lungu. 2000. Aşadar. ortostatismul este mai obositor decât mersul. 2000. numai modificările de echilibru şi în viteza de deplasare (trecerea de la repaus la mişcare şi invers. Diferite cercetari mai vechi. cat şi din interiorul organismului. S-a observat că senza ia de sete nu reglează cantitatea de lichid ce trebuie ingerat şi nici frecven a ingerării. au aratat ca analizatorii interni răspund la diferite stimulari mecanice.are în vedere preferin a pentru mâncare. grea ă şi vomă în răul de accelerare). utilizand in special metoda reflexelor conditionate. termice etc. Prin elaborarea de reflexe conditionate la astfel de stimulari ale organelor interne. Mecanismul fiziologic al setei nu e pe deplin lămurit.Psihologie experimentală 2009 – 2010 ortostatismul nu este un repaus propriu-uzis. În raport cu localizarea receptorilor pentru durere deosebim durerea: 29 . Aşa se explică modificările ce au loc în tonusul muscular (în special în musculatura de sus inere). sete. De aceea. chimice. Aparatul vestibular se află în strânsă legătură cu organele interne şi cu analizatorul vizual. Informatiile asupra modificărilor din interiorul organismului sunt receptate şi transmise scoartei cerebrale de numeroşi analizatori interni. ai caror receptori se găsesc in peretii vaselor de sange şi ai diferitelor organe şi tesuturi interne. Informa iile sunt culese prin intermediul nervilor glosofaringian şi vag. în mişcările globilor oculari . De asemenea ingestia de apă nu este influen ată nici de extirparea glandelor salivare sau de administrarea unor chemostimulatori salivari.

seacă. în epături etc. In geneza şi evolutia multor boli somatice şi psihice intră. arzătoare. PROCEDURI EXPERIMENTALE UTILIZATE ÎN STUDIEREA PERCEP IEI DEFINI II Percep ia este ansamblul de mecanisme şi procese prin care organismul ia cunoştin ă de lumea înconjurătoare pe baza informa iilor elaborate prin sim uri (Larousse. 2006. Marele Dic ionar al Psihologiei. ciupitoare. reflexe somatice: creşte tonusul muscular. amor eli. pe lângă al i factori. în epătoare. Psihologia durerii interne Pentru descrierea senza iilor dureroase se foloseşte o terminologie extrem de diversă. CURS. reumatism etc.este o irita ie a nervilor periferici în care predomină senza ia dureroasă (mai frecventă pe nervii trigemen. sfâşietoare. Nevralgia . foarte personală. 76-77). cât şi pe cel practician este aşa numita „reac ie la durere" (oamenii au un comportament foarte diferit şi uneori paradoxal in fata durerii somatice).Psihologie experimentală 2009 – 2010 - superficială somatică profundă viscerală Printre factorii care pot provoca durerea amintim: . care de regulă se referă la caracterul şi intensitatea durerii aşa cum este descrisă de bolnav (durere înfundată. intercostali). Durerea fantomă .noxe prin ischiemie – alimentare redusă cu oxigen sau iriga ie sangvină redusă . modificări vasomotorii etc. Câteva exemple de durere: Pirozisul sau popular “arsura la stomac” – este defapt denumirea unei dureri gastrointestinale descris de pacien i ca o senza ie fierbinte.) (Lungu. 7. 2000. Factorii care o pot determina sunt diferite forme de inflama ie a nervului (nevrite.) reflexe vegetative modificate: sudora ie. 30 . cumplită etc. sciatic. 2000). arzatoare.). Desigur că între aceste două extreme există grada ii individuale importante.este cunoscută şi sub denumirea de „membrul fantomă” şi constă din dureri şi parestezii (pseudosenza ii) resim ite în zona membrului absent (amputat sau pierdut într-un accident).noxe chimice – acid clorhidric în cazulmulcerului gastric .noxe inflamatorii Durerea poate fi înso ită de următoarele fenomene: creşterea sensibilită ii în zona cutanată interesată (hiperestezie etc.noxe mecanice . Se ştie că „reac ia la durere" reprezintă o caracteristică de comportament evident. 875). trăsăturile de personalitate ale subiectului (Lungu.este înso ită de senza ii de furnicături. Sunt indivizi care exacerbează senza ia de durere la cea mai mică zgârietură şi altii care ramân impasibili în fa a unei plăgi foarte întinse (clinicienii gastroenterologi cunosc cazuri in care bolnavi de ulcer cu o rană minusculă acuză dureri cumplite şi bolnavi cu ulcera ii extinse care au comportament linişit). O problemă care interesează atât pe psihologul cercetător. Parestezia .

Percep ia formei . Este suficient ca privind un obiect să se reactualizeze şi însuşirile sale cutano-kinestezice. 1. 3. E. Rubin (1921) a stabilit câteva legită i ale desprinderii obiectului de fond. între analizatorii vizual. in vreme ce peretele şi pagina sunt percepute ca fond. Boring „My wife and my mother-in-law" (so ia şi soacra). Aceasta este o legitate de bază a percep iei diferen ierii obiectelor de fondul pe care sunt plasate. percep ia obiectelor se face prin delimitarea lor de fond. In aceste exemple. tactil şi kinestezic s-au elaborat legături temporare. Importante: impulsurile kinestezice provenind de la muşchii ciliari şi ai globului ocular care participă la fenomenele de acomodare şi convergen ă. În experien a individuală. Fig. Dacă figura are o anumită semnifica ie ea este desprinsă cu mai multă uşurin ă de pe fond. Din cele arătate rezultă că aprecierea marimii obiectelor se dezvolta la copii în procesul experien ei individuale de manipulare obiectuală cutano-oculo-kinestezice. 2. dar şi cutanat (prin pipăire). denumită de E. întrucât pe retină se proiecteaza imaginea lucrurilor lumii reale.forma obiectelor materiale este percepută de obicei vizual. se poate vedea fie ca un vas. 4.G. tablourile şi cuvintele sunt percepute ca figuri. Figurile duble Dinamica perceptiei fond-figură (oscila iile perceptiei) poate fi cercetată cu mai multă uşurin ă prin examinarea aşa-numitelor figuri duble sau reversibile. Figura posedă unele caracteristici obiectuale in timp ce fondul pare să fie inform.Psihologie experimentală 2009 – 2010 În Dic ionarul de psihologie al lui Popescu-Neveanu percep ia este considerată „un proces psihic complex-senzorial şi cu un con inut obiectual realizând reflectarea directă şi unitară a ansamblului însuşirilor şi structurii obiectelor şi fenomenelor. fie ca două profiluri. Fig. Desprinderea figurii de fond In experien a noastra. în forma imaginilor primare sau a perceptelor” (1978. Fig. Al i factori esen iali determinan i ai perceperii mărimii: unghiul vizual sau dimensiunea retiniană. o importan ă deosebită revine ochilor. . ca. 3. Figura este percepută cu caracteristicile obiectului atunci când fondul pare fără formă (ca un material inform). experien a anterioară a subiectului în procesul manipulării cutano-kinestezice a obiectelor. 2. când 7 cuburi. de exemplu. 5. Cuvântul german “gestalt” ne arată că însăşi elaborarea principiilor esen iale ale şcolii gestaltiste s-a bazat pe studierea perceptiei formei. Figura tinde să apară mai in fa ă şi fondul mai in spate (figura se proiectează pe fond ca pe un ecran). Percep ia mărimii În reflectarea mărimii obiectelor.Rol important: Şcoala gestaltistă. dintre care cele mai importante sunt: 1. 31 . tablourile de pe pere i sau cuvintele de pe pagină. Fondul pare să se intindă in mod continuu in spatele figurii şi nu este intrerupt de ea. se percep când 6. 523).

Fig. proeminen e. Atunci când se percepe un desen. Camuflajul In unele imprejurări este necesară mascarea obiectelor. în acest caz. ceea ce este o operatie destul de dificilă. . ca de exemplu.Cea mai utilizată procedură pentru mascarea figurilor este aceea de a „re ine" (de a nu desena) anumite elemente. „My wife and my mother-in-law" (so ia şi soacra). este reprezentat prin reactualizarea legaturilor dintre componentele oculo-cutano-kinestezice. se percep când 6. In acest caz. 2. fie ca două profiluri. 1. Percep ia de adâncime Stereoperceptia se formeaza in cursul ontogenezei prin stabilirea de legaturi conditionate intre diferitii analizatori. . Fig.Metoda deformării prin colorarea unor părti ale obiectului vizat intr-o formula cromatică identică sau apropiată de cea a fondului. dar mai ales intre componentele retiniene si kinestezice ale analizatorului vizual şi cele tactil-kinestezice (palparea reliefului). . umbrele şi lumina sunt reflectate de o suprafa ă plană. 3. in camuflaj. iar relieful. care sunt repere definitorii ale obiectului respectiv.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Fig. se poate vedea fie ca un vas. când 7 cuburi. observatorul este nevoit să suplinească elementele absente. iar cele luminoase.O altă metodă folosită in camuflaj este aceea a deformării contururilor. Alte repere suplimentare indirecte: interpozi ia 32 . Păr ile umbrite indică adâncituri.

Percep ia timpului A. secunde). aşadar. unul fa ă de altul şi fa ă de subiect etc. In general. b) sistemul ritmurilor biologice dat de algoritmii de func ionare a proceselor interne (puls.Orientarea temporală In esen ă. c) sistemul de repere socio-culturale exprimate prin orarele impuse de activită ile socio profesionale. conceptul de timp biologic (ibidem). definit prin aprecierea subiectivă a timpului universal. veghe şi somn). care se exprima prin senzatii specifice: senzatia de foame semnaleaza ora mesei. B. dreapta sau stanga. care sunt constituite din localizarea obiectelor in mediul inconjurator şi raporturile de perspectivă dintre ele (inainte sau inapoi. Metode de cercetare a percep iei timpului 33 .şi economicexisten iale. iar cele lungi sunt subestimate. ca ordinea evenimentelor. ca şi a pauzelor dintre acestea. duratele scurte de timp sunt supraestimate. ora de culcare etc. James. imprejurari). respira ie. deoarece in raport cu pozitia obiectelor in spatiu omul işi poate orienta mersul şi mişcările fa ă de ele. adâncime etc. Functiile organismului au o anumita ritmicitate. astfel: a) factori fizici (ce in de evenimentul de perceput). b) factori biologici ca: distanta dintre receptor şi cortex. forma. factor important in special in stimularile tactile. sau pozi ia acestora in raport cu sine.Psihologie experimentală 2009 – 2010 - perspectiva aeriană perspective liniară Orientarea in spa iu Prin orientarea in spatiu intelegem capacitatea omului. E. Alături de timpul biologic. La perceperea succesiunii participa o serie de factori. metabolism. Perceperea şi aprecierea duratelor Se referă la evaluările pe care le facem asupra duratelor temporale ale diferitelor evenimente (situatii. oboseala. Variabilitatea vitezei de desfăşurare a proceselor vitale justifica.Timp biologic şi timp psihologic Timpul biologic curge mai repede sau mai lent în func ie de particularită ile speciei (om. omul dispune de trei sisteme de referin ă care asigură reglajul psiho-comportamental in raport de variatiile schimbarilor şi devenirilor: a) sistemul de repere fizice şi cosmice generate de mişcările de rota ie a pământului. Perceperea succesiunii Se realizează atunci cand apar o alternan ă şi o succesiune de faze şi stări in dinamica fenomenelor externe şi interne. care dau alternanta anotimpurilor şi zi-noapte. Aceasta determinare este foarte necesara. aceasta se bazează pe recep ia senzorială specifică a schimbarilor survenite şi stimularea centrilor corticali unde se decodifica informatiile şi se formeaza perceptul.). de a-şi putea determina propria pozitie fa ă de acestea. in baza insuşirilor spa iale ale obiectelor şi fenomenelor (dimensiune. c) factori psihologici: Wundt. Titchener observaseră că subiectul atent percepe mai rapid stimulii. digestie. C. omul se foloseşte de anumite sisteme de referin ă. evaluat cu ajutorul unită ilor timpului cosmic (mişcările Pământului în jurul propriei axe şi al Soarelui) şi fizic (ore. 1968). minute. animale) şi chiar ale individului.). D. avem şi un timp psihologic. Pentru orientarea in spatiu. luat în parte (Lungu. Ca mecanisme psihofiziologice.

Fenomenul se inversa când li se cerea să estimeze perioade scurte. Dupa 15 repetări se consideră montajul realizat şi se trece la experimentul critic: se exercită asupra mâinii subiectului două presiuni egale. b) In domeniul baresteziei (presiunii) Se apasă mâna subiectului cu pârghia baresteziometrului. dar deosebit in unele amănunte. foarte scurtă. prin metoda produc iei. foarte lent. in care coordonarea senzoriomotorie joacă un rol însemnat. oboseala. Subiectul. cunoaşterea rezulattelor evaluării etc. fie calitativ (secunde. Unii autori au gasit supraestimări la cafeină. c) In domeniul haptic (de apucare) şi de volum. fie cantitativ. de ordinul secundelor (etalon).. Chinina. motiva ia. de doua ori succesiv . d) Evaluarea prin producere Se cere subiectului să semnaleze sfârşitul unei durate de timp. Iluziile perceptive Sunt datorate atât unor limite func ionale ale aparatelor senzoriale. dar au fost cita i subiec i care evaluau corect sau chiar făceau subestimări. la al ii. mâna care va ridica greutatea mai mare va avea şi un impuls motor mai mare şi o va ridica mai uşor. c) Evaluarea prin reproducere Experimentatorul fixează o durată de timp oarecare. prin aprecierea sarcinii ca atare: scurtă. Variabilele care pot influen a răspunsurile subiectului sunt variate şi multiple: lungimea şi natura activită ii. sarcini cu timp plin (subiectului i se cere sa execute o activitate anume) şi sarcini cu timp vid (subiectul este în repaus şi nu desfaşoară vreo activitate. Dacă un subiect a ridicat cu ambele mâini perechi de greută i diferite. percep ia mişcării vizează capacitatea de percepere a spa iului străbătut de un obiect (mobil) în unitatea de timp. foarte lungă etc. In fapt. cu ochii închişi. se cere subiectului să evalueze durata în timp a sarcinilor efectuate: timp plin sau timp vid. tiroxina şi cafeina: subiec i antrena i să estimeze corect timpul.prima dată la o presiune mai mare şi a doua oară la o presiune mai mica. timpul părea să se scurgă foarte repede. Se notează abaterile de subestimare sau supraestimare şi se face media lor.Psihologie experimentală 2009 – 2010 a) Timp vid si timp plin Duratele de timp date subiec ilor spre evaluare pot fi. daca poate. Ini iate de psihologii structuralişti (Wertheimer). cât mai ales ciocnirii dintre un sistem de legături condi ionate bine fixat şi un altul nou. să nu se gândească la ceva special). fixate în prealabil de experimentator. iar unii pierdeau no iunea timpului. supraestimau perioadele mai lungi sub efectul chininei şi subestimau uşor la tiroxină. Protoxidul de azot (N20) in 30% amestec cu oxigen a dat reactii contradictorii: la unii subiecti. i se cere ca. Percep ia mişcării Studiile asupra percep iei mişcării sunt extrem de numeroase şi se intind pe aproape un secol. după caz. făcându-l să pară foarte lung. şi cere subiectului să o reproducă. similar cu primul in ansamblu. minute). b) Evaluarea verbală Subiectul este autorizat să evalueze timpul scurs la una din cele două variante experimentale (timp plin sau timp gol). ele sunt reluate astăzi din perspectiva detec iei şi ghidării prin radar a unui mobil in mişcare. Influen a farmacodinamică a unor droguri asupra percep iei timpului Haşişul şi mescalina dilată aprecierea timpului. proiectand-o în sus". Tipuri de iluzii perceptive a) Iluzia de greutate (Charpentier) Explica ia dată de aceşti cercetători se baza pe un „impuls motor" mai mare. 34 . În final.

Ochiul nostru s-a obişnuit să asocieze perspectiva cu distan a şi de aici această iluzie. Proceduri experimentale utilizate în studierea gândirii Defini ii Gândirea este o succesiune de opera ii care duc la dezvăluirea unor aspecte importante ale realită ii şi la rezolvarea anumitor probleme (Cosmovici. 35 . Gândirea este procesul psihic cognitiv superior care construieşte prin opera iile sale coordonate în ac iuni mintale. 1. Şcoli psihologice şi modele experimentale . J. CURS 8. Dacă se deseneaza stâlpii sau copacii. Iluzia de perspectivă . . Subiectul.J. apare această iluzie. 1999. se trece. informa ii despre însuşirile generale ale claselor de obiecte şi fenomene sau despre rela iile dintre ele. K.. ce străjuiesc o şosea sau o cale ferată. primeşte două sunete de intensită i diferite (succesiv). judecă i sau ra ionamente (Cocoradă şi Niculescu.Curentul behaviorist .Psihologie experimentală 2009 – 2010 primeşte simultan in fiecare mână câte o bilă de lemn (sau mingi): una mai mare şi alta mai mică. se prezintă 2 sunete de intensită i egale.Orth. H.87). 82). El trebuie să aprecieze care este mai mare.sus ine ideea că psihologia nu poate fi fondată decât pe studiul comportamentului şi pe opozi ia sa la orice formă de introspec ie.Gestaltiştii – care pun accent pe aspectele de configura ie şi totalitate în via a psihologică.178). După 15 repetari ale probei de montare. sub formă de no iuni.Mayer. Iluzii optico-geometrice Fig. Schema S-R . cauzată de încălcarea legilor perspectivei liniare. subiectul apreciază ca sunetul care apare în locul celui intens este mai slab şi invers. la experimentul critic: i se dau 2 bile egale. generate iluzii. La producerea iluziei. PROCEDURI EXPERIMENTALE UTILIZATE ÎN STUDIEREA GÂNDIRII ŞI LIMBAJULUI 1.mărime.Marbe.Şcoala de la Wurzburg (K. la fel de mari şi nu din ce in ce mai mici pe măsură ce se depertează şoseaua sau calea ferata. de asemenea.Buhler etc). 1999. No iunile Defini ie No iunea (de la latinescul “nota” care însemna calitate) este produsul de bază al gândirii care reuneşte pe plan mintal însuşirile caracteristice ale unei clase de obiecte sau fenomene (Cocoradă şi Niculescu. cu spatele la aparat.Watt.mărime Iluzia de perspectivă . d) In percep ia auditiva pot fi. 1996. A. fără a-l aviza pe subiect. După 15 repetări.“introspec ii experimentale” .

pedeapsa . 36 . Din jocuri copiii duc oraş şi petrec se vara in veselie şi cu pădure. Arestare .bucurie.urmărire. acum. L.apă.furt .albină-călăre trântit. Modele experimentale pentru cercetarea proceselor şi opera iilor gândirii Lungu prezintă câteva probe ce pot fi utilizate pentru cercetarea opera iilor de analiză şi sinteză (2000. 3. compun o povestire.vindecare . 2. 4.220-222). c) Ordonarea no iunilor în succesiune logică Şirul de cuvinte trebuie ordonat de subiect în succesiunea cauzală a evenimentelor: 1. cuvintele sunt incluse intr-o propozi ie. Medic .pentru a cerceta procesul formării no iunilor în stare ”pură” s-au construit cuvinte fără în eles ca simboluri verbale.câine credincios . La judecată sunt în nenorocirile vinova i tren de cei dati. b) Se cere subiec ilor ca din cuvinte izolate să alcătuiasca o povestire. Pompieri – chibrit – foc stins . 3) ho -câine-închisoare. (vezi experimentele lui C. b) Metoda simbolizării. 2000. 3. 2. dacă sunt aranjate in succesiunea lor logica.judecata . 4) ploaie -frig-picior rupt. 2) copil curios-uşă-nas însângerat. Exemple de propozi ii mozaic: 1. iar no iunile elaborate la aceste simboluri aveau un caracter artificial (nu existau în circula ia lexicală uzuală).bandajare . Din moara multe spre munte ro i curge şi de vale mână râul. cu deosebirea că. Hull din 1920 după Lungu. 5) călătorie . . d) Propozi ii mozaic Se bazează pe acelaşi principiu ca şi aranjarea no iunilor în succesiune cauzală.casă în flăcări .Psihologie experimentală 2009 – 2010 Cercetări experimentale privind formarea no iunilor Metode privind însuşirea notiunilor a) Metoda defin iei În urma utilizării acestei metode s-a realizat o clasificare a defini iei prin folosirea acesteia in studierea formării notiunilor la copil.fractură. 223224): a) Se prezină subiectului o serie de imagini care. Pagube inundat după multe oamenilor mari râul făcând a ploi. 1) cal .fotbal . astfel avem: defini ii prin men ionarea scopului defini ii prin oferire de exemple defini ii prin genul proxim şi diferen a specifică.

calită ile ei (profunzimea.? 5. împreună cu a treia. Se povestesc anumite istorioare cu talc şi apoi se cere copiilor să extragă o anumită învă ătură de acolo (concluzie). tot-parte. Se prezintă subiectilor (de regulă.? Generalizarea şi abstractizarea a) Generalizarea = unificarea mintală a obiectelor şi fenomenelor ce au însuşiri comune.coaje . pisică .profesor. fie sub forma unui rezumat concis.hârtie. O..fotografie.. vară . pânză . Subiectul trebuie. Caracteristicile proceselor de gândire Deşi gândirea. să se afle în acelaşi raport ca şi primele două.croitor . să găsească a patra no iune. Probe de analogie: se dau subiectului trei no iuni. Pentru rapiditatea gândirii Se prezinta subiectului şiruri de numere cu sarcina să în eleagă mecanismul matematic opera ional de succesiune a 37 .sub forma unei telegrame. cu cat povestirea este mai stufoasa.. Subiec ii la care predomină în procesul compara iei mai multe asemănări decât deosebiri sau subliniază în mod special trăsăturile esen iale ale obiectelor comparate. care. oglindă . ploaie .Decroly). In instructaj experimentatorul cere copiilor să strângă figurile care se potrivesc la un loc. Descrierea probei. dificultate cu atât mai mare. Analogia Cum se ştie. subiec ii în ale căror lucrări predomină amănuntele şi care nu pot să desprindă esen ialul sunt considera i de tip analitic.soare . haină . li se lasă timp subiec ilor pentru a scrie asemănările şi deosebirile esen iale. pătrate şi cercuri roşii şi albastre de 2 mărimi diferite: cercuri mari roşii şi albastre şi cercuri mici roşii şi albastre. In studierea proceselor de generalizare şi abstractizare s-a folosit mult metoda clasifica iei (W. Proba pare a fi destul de diagnostică. întrucât.copac.. supraordonare-subordonare etc. plecând de la acest raport. Vom prezenta o serie de probe ce pot fi date in legătură cu testarea acestor particularită i: 1. subiec ii sunt nevoi i să elimine o serie de detalii neesen iale. ca proces psihic superior. carte . pentru a ajunge la concluzie.? 7.ploaie.luntre . consecventa şi rapiditatea) comportă nişte particularităti individuale destul de pronun ate. făina . J. Se prezintă copiilor o poveste bogată în fabula ie şi li se cere să reducă această poveste la elementele ei esen iale. b) Abstractizarea = eliminarea aspectelor neesen iale dintr-un grup de obiecte şi retinerea celor esen iale. pisica . Primele două se află intr-un anumit raport.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Probe de comparare a diferitelor no iuni Se prezintă subiec ilor perechi de cuvinte pe care aceştia au sarcina de a le compara din amintire. nucă .zăpadă. copii). oraş ... drum .. gâscă .? 3.? 4. idem la pătrate.. independenta şi supletea. râu .. Exemple: 1. O altă probă folosită cu elevii pentru găsirea esen ialului este schimbarea textului unei scrisori in telegramă. iarna .. este prezentă la toti oamenii. Conform cercetătorilor care au utilizat acest tip de probe (A. Altă probă folosită în cercetarea generalizării şi abstractizării o constituie interpretarea de fabule.barcă etc. fie .. arătând in scris asemănările şi deosebirile. mijloc-scop. noapte 6.case .dacă este cumva o scrisoare .Piaget..Binet şi Alice Descoendres). iarbă .şoarece. Raporturile dintre no iuni pot fi dintre cele mai variate: cauză-efect.stea.păr . Exemple: lumânare . ziuă ..aer. apă . iepure .? 2. pasăre . pădure . stofă .piele. După ce se dictează o pereche de no iuni..Stem. considerăm că ar fi de tip sintetic. analogia este o formă a compara iei care are în vedere redarea raporturilor dintre lucruri.

10 --Se mai poate testa rapiditatea şi prin urmărirea vitezei de rezolvare a unor probleme. 7. 10 . s-au gandit să meargă în şir unul după altul. Ca sa iasa afară. un desen cât mai complet pe baza ideilor sugerate de o figură incompletă. 5. Pentru testarea aspectului critic al gândirii (caracteristica a independen ei gândirii) Pentru copii mai mici: imagini (tablouri absurde) Exemplu: un cocoş care înoată pe un lac. Am trei fra i: Ion. 3-4 cm). 7. Apoi se cere subiectului să tragă o linie care s-o intersecteze pe aceasta. Cineva spunea că nu va intra in apă până nu va şti să inoate. Exemple: a) 2. 8. ca în figura de mai jos. un numar de opt fraze dintre care cinci corespund proverbelor. Exemplu: a) Un ou şi jumătate costă un leu şi jumătate. Vasile şi eu Mai multi copii s-au jucat până seara pe camp. 7. au hotărât să nu fie nici unul ultimul din şir. Cât vor costa 10 ouă? b) Un biet melc a căzut intr-o fântană adancă de 20 m. 38 . 30. 4. 3. 6. 10. Pentru copii mai mari: propozi ii absurde Exemple: Un motociclist a căzut. copii la săniuş. 24 . Subiectii au sarcina de a găsi fraza (de a o alege din cele 8) care se potriveşte fiecăruia din cele 5 proverbe. 26. iar in jur copaci inverzi i şi incărca i de fructe etc. urcă in fiecare zi cate 5 m.c) 5. Subiectul trebuie să facă. dar noaptea va aluneca câte 4 m înapoi. 8.d) 7. 6. timp de trei minute. dar sunt pu ine speran e ca va mai scapa cu via ă. 6. Cum însă nici unul nu voia să fie in coada şirului. Se cere subiectilor să raspundă ce văd in anumite imagini prezentate. Probe de sugestibilitate (in legatura tot cu independen a gandirii) a) Se cere subiectului să deseneze un cerc cu ajutorul unei monede şi apoi să deseneze un punct in interior. cineva l-a dus la spital. Pentru profunzimea gândirii (pătrunderea in esen a fenomenelor) Se prezintă subiectului cinci proverbe şi. 14 e) 5. separat. 28. 13. 8.Psihologie experimentală 2009 – 2010 numerelor din şir şi să-l continue pe această bază cu încă cel pu in 2 numere. 11. 8. 4.P. 9. b) Se cere subiectului să deseneze o linie orizontala de la stanga la dreapta (de aprox. Când au pornit spre casă. După câte zile ajunge el la gura fântanii? 2. 8 . (1994) a elaborat o serie de teste pentru evaluarea gandirii creative. 8.b) 32. Alte probe. 6. Răspunsurile se dau in urma unei întrebări sugestive din partea experimentatorului. Pentru testarea gandirii creative Torrance E. s-a lovit şi a murit imediat.

Estimările s-au facut după următorii indici ai creativită ii: fluen a (numărul de răspunsuri). în mod inegal. Modele de probleme pentru cercetarea experimentala a perspicacită ii şi ra ionamentului logico-matematic a) Cutiile cu etichete schimbate: Se dau trei cutii care con in câte două bile: una are două bile negre. Rezolvarea de probleme După demersurile subiectului pentru găsirea solutiei de rezolvare se pot urmări o serie de parametri de definire a gandirii. Ca efect al inertiei gandirii.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Fig. 1. Cum se poate determina.N. cum ar fi: capacitatea de în elegere. printr-o singura cântărire. flexibilitate (numărul de categorii de răspunsuri). . Dificultă i in rezolvarea de probleme: fixitatea func ionlală şi a metodei S-a demonstrat experimental că neputin a subiectului de a transfera func ionalitatea cunoscută a obiectului asupra unor utilită i ale lui şi in alte situa ii similare sau uşor diferite constituie o piedică serioasă in rezolvarea problemelor. a doua are doue bile albe şi cealaltă are o bilă albă şi una neagră. cineva le-a schimbat etichetele astfel. (negru-negru). Dacă obiectul este plurifunc ional utilizat. tipul de gândire etc. specifică pentru un tip de problemă. poate conduce la utilizarea ei neadecvată la alte probleme (situa ie intâlnită la unii elevi in rezolvarea problemelor de aritmetica). originalitate (elemente neobişnuite.Eficien a rezolvării problemelor in şcoală creşte proportional cu în elegerea enuntului lor de către elevi. 2000). De câte extrageri a unei singure bile este nevoie (fără a privi in interiorul cutiei) pentru a putea determina culoarea bilelor din fiecare cutie? b) Să presupunem că 5 saci au fost umplu i. Din greşeală. (negru-alb). (alb-alb) şi N. fiecare bilă de rulment cântăreşte 10 grame. direc ia mişcării proceselor de gândire (concret-abstract. care este sacul ce con ine bile de 9 grame? 39 . atunci subiectul îi va putea extinde mai uşor func ionalitatea şi la alte situa ii. Figură incompletă ce trebuie întregită cu cât mai multe detalii figurale (sarcină neverbală) (după Lungu. încât pe ele scrie fals N. cu bile de rulmen i. abstract-concret). fa ă de cazul când doar il observa. elaborare (numărul de idei comunicate de detalii). Într-un singur sac greutatea fiecărei bile este de 9 grame. A. cu frecven ă uzuală scazută). ritmul de în elegere (perspicacitatea). In patru din cei cinci saci.A. la unii subiecti poate să apară şi o fixitate func ională a metodei: utilizarea repetată a unei metode de rezolvare. intarindu-i astfel restrictiv functionalitatea.A. Fixitatea functionala sporeşte dacă subiectul lucrează intr-o singură directie cu obiectul.

după F. Subiectul trebuie să spună cel mai repede posibil. limbaj. care constituie. Niculescu. sub imboldul necesită ilor practice de codaj electronic şi de programare a calculatoarelor. T. individuală sau colectivă. 2000.) sau luată după unele criterii. Tehnica asocia iilor libere simple. 1978. 2000). între limbă şi conduitele verbale există o strânsă rela ie. timpul de răspuns. răspunsul poate fi scris sau verbal. De aceste conduite verbale se ocupă psihologia. PROCEDURI EXPERIMENTALE UTILIZATE ÎN STUDIEREA LIMBAJULUI Defini ii ale limbajului: Limbajul este un sistem şi o activitate de comunicare cu ajutorul limbii (Popescu-Neveanu. limbajul trebuie să aibă o structură minimală comună diferi ilor membri ai societă ii. Vorbirea este o conduită socială şi în interiorul acesteia limbajul constituie un sistem de comunica ie. Prezentarea stimulului poate fi vizuală sau auditivă. Libertatea de alegere a subiectului nu este limitată. Bineîn eles. manevrarea cronometrului etc. 1879). cuvântul ce-i vine în minte.verbal. 414). Cea mai veche variantă a asocia iilor de cuvinte prezintă numai interes istoric: ea este de tip introspec ionist. 1968 după Lungu. de Saussure (1916). 244) a) Încăperea în care se face experimentul să fie ferită de zgomote sau alte elemente de distragere. de matematicieni şi informaticieni. 1954. muncitori etc. care are drept caracteristică esen ială comunicarea umană. Psihologia limbajului trebuie să studieze ansamblul proceselor de comunicare determinate social care face posibilă însuşirea experientei umane.eventual un cuvânt compus sau o locu iune. Conceptele de limbă. face abstrac ie de conduitele verbale individuale. fapt ce i-a făcut pe multi autori să vorbească despre termenii unui nou domeniu de cercetare psiholingvistică (Osgood şi Sebeok. Asocia ia este „simplă" în sensul că subiectul nu trebuie să dea decât un cuvânt . Pentru a-şi îndeplini această particularitate esen ială. Considera ii teoretice şi metodologice Primii care s-au ocupat de procesul de comunicare au fost gramaticienii urma i. c) Este bine ca subiectul să fie aşezat cu spatele spre experimentator pentru a nu fi distras de manevrele acestuia (notarea răspunsurilor. Este o activitate de comunicare umană realizată printr-un sistem de semne şi reguli determinate istoric şi utilizat de o comunitate (Cocoradă. 100). Experimentul asociativ .). studiată omogenă (studen i. 1999. psihologi şi recent. Această structură este asigurată de limbă iar de studierea ei se ocupă lingvistica. vorbirea.stimul (inductor). studiind limba. liber sau impus. Condi iile de desfăşurare a experimentului asociativ – verbal (după Lungu.Psihologie experimentală 2009 – 2010 2. Slama Cazacu. b) Subiectul să fie relaxat şi să ştie ce are de făcut: e bine ca instructajul dat să fie simplu şi clar şi să se facă un exerci iu prealabil cu anumite cuvinte care nu sunt incluse pe lista de experimentare. la finele secolului XIX. vorbire constituie fiecare în parte o fa etă a aceluiaşi proces unitar şi complex. îndată după auzirea cuvântului . Clasificarea tehnicilor de utilizare a experimentului asociativ-verbal a) Tehnici clasice 1. de lingvişti. 40 . experimentatorul fiind în acelaşi timp subiect şi notându-şi propriile asociatii de cuvinte alese de el însuşi (Galton.răspuns (indus) . Dar lingvistica. popula ia. prezentarea probei.

la cuvântul gară.verbal determină şi gradul de coeren ă şi fluiditate verbală. tertiar). După criteriul lungimii cuvântului: monosilabice. Asocia ie for ată. precum şi principiul de structurare (după legătura semantică dintre inductor şi indus). Asocia ii verbale inferioare: a) primitive sau elementar exclamative (oh. experimentatorul poate da un model de început care indică domeniul. ah.Experimentul asociativ . 5. Asocia ii verbale superioare.stimul. 4. subiectul trebuie să scrie cât mai multe cuvinte (în 2 minute). Citindu-le o singură dată. Subiectul nu răspunde “spontan". Asocia ie prin semnifica ie (terminarea sau încheierea propozitiilor). subiectul răspunde. nu după sens). banal (obişnuit). se face o pauză după care se prezintă din nou aceeaşi listă. .Psihologie experimentală 2009 – 2010 Se notează categoria din care face parte cuvântul răspuns (primar. IV. Clasificarea se mai poate face şi după domeniul de familiaritate al cuvântului :cotidian. Fiecare cuvânt al seriei poate fi influen at nu numai de stimulul ini ial la care subiectul trebuie să răspundă. Clasificarea răspunsurilor subiec ilor după următoarele criterii: I. Se prezintă subiectului un singur cuvânt-stimul şi acesta răspunde cu mai multe cuvinte posibile pe care acesta i le evocă. b) imitative (subiectul dă un răspuns asemănător după structura sonoră a cuvântului . similară cu precedenta. 2. profesional şi general .. . Procedeul este foarte eficient pentru determinarea legăturilor intraverbale (în special.stimul. Acestea sunt formulate clar şi au un sens logic.transport". exemplu: „a fost odată.zână . Cuvintele omise trebuie să fie la începutul. fată. băiat etc. Sunt cercetate aici în mod deosebit interferentele rezultate din asociatiile continue. b) Tehnici derivate 1.. hm). ci trebuie să aleagă dintr-o listă de răspunsuri pe cel care i se pare că evocă mai bine cuvântul . Se alcătuiesc două propozi ii care au un cuvânt comun omis. e) interogative (întreabă: Ce? Cum?). cerând subiectului să repete răspunsurile date mai înainte la fiecare din aceste cuvinte .. (o poveste. De exemplu. Tehnica de asocia ie restrânsă simplă (zisă şi de asocia ie controlată). original etc.Experimental asociativ . flexibilitatea legăturilor intraverbale). 3. subiectul trebuie să găsească cuvântul care a fost omis.. 3. Se dau 2 sau 3 cuvinte cu ajutorul cărora subiectul trebuie să construiască o frază compusă din 25 -50 de cuvinte (exemplu: pădure . nume de oraşe sau lucruri din casă) prin cel mai mare număr de cuvinte ce intră în genul respectiv). mijlocul şi sfârşitul propozi iei. III. 4. ci şi de cuvântul de dinaintea lui. „cale ferată" etc. numai că subiectul trebuie să răspundă la un stimul generic (de exemplu. Asocia ie restrânsă continuă.via ă ). Subiectul trebuie să asocieze fiecare răspuns cu cuvântul dinainte şi nu cu cuvântul .inductoare. Într-un timp dat. Pentru uşurare. 6. d) exterioare (fâră nici o legătură cu cuvântul dat). Asocia ii în lan . După ce s-a prezentat o dată lista de cuvinte. c) echolalice (repetâ cuvântul stimul). Procedeul fluidită ii dirijate.). Se dau aproximativ 3 minute.B. Scrierea automată (similară întrucâtva cu tehnica asocia iile libere continue). Se face media laten elor pe categorii (domenii) şi se stabilesc gradul de consolidare al legăturilor verbale. Tehnica asocia iilor libere continui. II. Această tehnică poate da naştere la interferen e. secundar. Asocia ii repetate. 2000). Gakkel după Lungu. f) refuză răspunsul. plurisilabice etc.periferice. 2. Se cere subiectului să dea un antonim sau sinonim (libertatea de alegere e restrânsă). zână.verbal a fost utilizat şi ca indicator al tipului de activitate nervoasă superioară (L. A fost folosit şi în activitatea judiciară pentru depistarea infractorilor (în lista de cuvinte ce se 41 .stimul.

De regulă. Procesele de întipărire. . citind lucrarea lui Fechner (Elemente der Psychophisik). Aceste legături nervoase temporare. legăturile nervoase temporare se structurează şi se fixează mai solid. In recunoaştere. şi anume: . Cercetarea experimentală a memoriei Un mare pas înainte făcut de psihologia experimentală în studiul proceselor psihice complexe îl constituie studiul experimental al memoriei ini iat de Hermann Ebbinghaus. stimulul declanşat trebuie să fie prezent pentru a reactualiza “urma". Aşadar.faza de achizi ie şi de memorare. care fixează engramele (urmele) excitan ilor ce au ac ionat asupra organismului. sunt şi purtătorii informa iei genetice. Cu alte cuvinte. memoria se bazează pe fenomenele de remanen ă ce au loc la nivelul celulelor nervoase corticale. PROCEDURI EXPERIMENTALE UTILIZATE ÎN STUDIEREA MEMORIEI ŞI A ÎNVĂ ĂRII Defini ia memoriei Dic ionarul de psihologie al lui Popescu-Neveanu defineşte memoria astfel: „proces psihic de stocare şi destocare a informa iei. are ideea de a utiliza metode cantitative în studiul proceselor psihice superioare şi în special al memoriei. ce se formează între un număr indefinit şi foarte variat de focare de excita ie simultane şi succesive.faza de re inere sau de păstrare şi faza de actualizare cu două nivele (recunoaşterea şi reproducerea). memoria de scurtă durată se bazează pe plasticitatea popula iilor neuronale (Lungu.Psihologie experimentală 2009 – 2010 prezintă infractorilor prezumtivi se introduc şi câteva cuvinte „critice". memoria include în sine trei faze cu o foarte strânsă legătură între ele. Principalii factori în sinteza proteinelor sunt acizii ribonucleici (ARN) şi dezoxiribonucleici (ADN).435)”. cum se ştie. fragilitatea conservării informatiei în aşa numita „memorie imediată" s-ar datora modificărilor activită ii electrice a structurilor nervoase (fragilitatea acestor trasee). care. 2000). ceea ce duce la o actualizare mai facilă (nu este necesară prezen a excitantului declanşator). CURS 9. Bazele neurofiziologice şi biochimice ale memoriei Din punct de vedere fiziologic. recunoaştere şi reproducere a experien ei cognitive. Cu cât “bătătorirea" prin repetare a acestor urme este mai intensă cu atât durabilitatea (trăinicia) engramelor este mai mare. bancnote etc. 2000). păstrare (re inere). masă. care. 42 . de exemplu. datorită unor întăriri mai intense şi repetate. păstrare şi actualizare se bazează pe capacitatea creierului de a elabora legături nervoase temporare între diferite focare de excita ie din cortex. In ce priveşte memoria de lungă durată biochimiştii încearcă să demonstreze că aceasta s-ar datora proceselor de sinteză a proteinelor şi enzimelor de la nivelul celulei nervoase. de a le sistematiza şi consolida şi de a le analiza. Din punctul de vedere al unor autori. Metode de investigare a memoriei a) Metoda întinderii sau de determinare a capacită ii de reproducere imediată (sau memoria imediată). În reproducere. de acumulare şi utilizare a experien ei cognitive (1978. se structurează în stereotipuri dinamice. afective şi voluntare a omului.) (Lungu. ceea ce se explică printr-o „bătătorire" mai slabă a acesteia. memoria e definită ca un proces de întipărire (fixare). sertar.

Elementele prezentate pentru reproducere imediată pot fi: cifre. subiectul urmând a-l reproduce pe celălalt. In procesul învă ării are loc achizi ia unor răspunsuri noi. propozitii. 43 . ca rezultat al practicii. litere. procedeul poartă denumirea de “metoda întinderii". Criteriul “stăpânirii materialului" se ia după prima reproducere absolut corectă. relativ permanentă în conduita. Se face o compara ie între timpul sau numărul de repeti ii care au fost necesare la memorarea ini ială şi cele necesare rememorării. Performan a se notează după numărul de elemente re inute. li se cere s-o reproducă. după un anumit interval de timp. silabe. f) Metoda perechilor asociate sau asocia iilor corecte (asocia iilor de sprijin). Constă în măsurarea timpului sau numărului de încercări până ce subiectul izbuteşte să stăpânească bine materialul. i se prezintă unul din membri perechii (cuplului). cuvinte. figuri etc. e) Metoda economiei Se prezintă subiec ilor spre memorare o listă de date. silabe fără sau cu sens etc. care reprezintă modificarea în conduita cerută de o situa ie nouă sau modificată” (Roşca. cuvinte. Când se cere subiectului să reproducă elementele re inute. fie cu cifre. d) Metoda ajutorului (anticipa iei) Procedura: După câteva prezentări ale materialului. Se notează fie numărul erorilor făcute de subiect. Astăzi se foloseşte metoda reproducerilor succesive: materialul se prezintă de mai multe ori (într-un ritm constant) şi se introduce câte o reproducere a elementelor retinute. obiecte (imagini) etc. datorită uitării. Se cere subiectilor să memoreze din nou materialul respectiv până ajung să-l stăpânească bine. 188). Experimentatorul are grijă să corecteze subiectul ori de câte ori greşeşte şi să-i “sufle" ori de câte ori se poticneşte până ce ajunge să stăpânească bine materialul. al indeplinirii aceloraşi sarcini. b) Metoda elementelor re inute Caracteristica acestei metode este aceea că volumul de elemente date spre memorare depăşeşte capacitatea memoriei imediate. între două prezentări. Fireşte că.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Este vorba de determinarea cantită ii de material care poate fi reprodus după o singură prezentare. în modul de a răspunde la o situa ie. Datorită faptului că se testează „întinderea" elementelor re inute de subiect după o singură prezentare. în aşa fel încât pe listă apar perechi de elemente mnemice. PROCEDURI EXPERIMENTALE UTILIZATE ÎN STUDIEREA ÎNVĂ ĂRII DEFINI IA ÎNVĂ ĂRII “Învă area este definită ca o modificare sistematică. 2.. c) Metoda timpului de achizi ie (denumită şi metoda memorizării complete). Cuvintele care se prezintă subiectului vor fi asociate fie între ele. se cere subiectului să-l reproducă. fie numărul de interven ii necesare din partea experimentatorului. şi. 1971. subiec ii nu mai sunt în stare să reproducă în întregime lista prezentată ini ial.

Sunt cinci conditii principale: a) Stimulul indiferent să coincidă cu cel neconditional in repetate randuri. lumina trebuie să aibă loc concomitent cu hrănirea. In condi ionarea clasică stimulul conditionat precede cu câteva secunde stimulul neconditionat. c) Emisferele cerebrate trebuie să fie în stare de excitabilitate (adică animalul să fie treaz şi flămând dacă ne bazăm pe reflexul salivar). CONDI II PENTRU FORMAREA REFEXULUI CONDI IONAT Stimulii sau excitan ii sunt denumi i agen ii mediului ambiant. cu stimuli necondi iona i sau cu al i stimuli care si-au câştigat o semnificatie stabilizata. iar apoi. care utilizează alti indicatori. totdeauna rezolvarea unei probleme. găsirea unui nou răspuns la o situatie. bine consolidată. Ex: In cercetările sale Pavlov a utilizat ca indicator preferat al formării legăturilor temporare. de mai multe ori.Psihologie experimentală 2009 – 2010 ACCEP IUNI ALE NO IUNII DE ÎNVĂ ARE Din punct de vedere fiziologic invă area inseamnă elaborarea de noi legături temporare in scoar a cerebrală şi consolidarea legăturilor formate. - Invă area poate sa insemne in faza initială. A forma un reflex condi ionat inseamnă să transformi un excitant indiferent in excitant conditional. de exemplu o reac ie motorică la o stimulare electrică (reac ie de apărare). când nu produc animalului decât o reac ie de orientare (intoarcerea capului. prin incercare şi eroare sau printr-un proces de intelegere. prin repetarea actiunii. d) Stimulul indiferent să fie suficient de intens pentru a putea fi perceput. de obicei repetate. In acest caz invatarea începe cu rezolvarea unei probleme. 44 . Există şi alte metode. dacă produc apari ia unui reflex necondi ionat c) condi ionali. b) necondi ionali. CONDI IONAREA CLASICĂ Condi ionarea este procesul prin care anumite reac ii ajung sa fie declanşate de anumi i stimuli a căror semnifica ie (sau func ie semnalizatoare) s-a constituit in urma unei coinciden e. b) Stimulul indiferent să preceadă pe cel neconditional cu cel putin 1/2 de secundă. Rezultă de aici ca există o anumită relatie intre inva are şi rezolvarea de probleme. privirea cu aten ie in direc ia stimulului nou) . Aceasta coinciden ă este denumite „intărire". ac ionând asupra organelor senzoriale. perfectarea şi consolidarea răspunsului. secre ia salivară. Dacă se produce in acelaşi timp sau dupa cel înnăscut. Ei sunt de trei feluri : a) indiferen i. In experienta citată mai sus. dar învatarea nu implică. nu se mai formează legătura temporară. cei ce conduc la producerea unei reac ii condi ionate.

fie o creştere a preciziei sau fine ei coordonărilor sau a schemelor preexistente. Leontiev arată că imbunătă irea diferen ierii auditive a inăltimii sunetelor nu se poate face numai prin antrenare senzoriala. d) Asocia iile verbale se formează cu prilejul învă ării cuvintelor şi al asocierii lor în propozi ii. pe care le-a ierarhizat in functie de complexitatea lor şi anume: a) Invă area de semnale (descrisă de Pavlov). ci şi după imaginea vizuală. în care se realizează o noua coordonare ochi-mână. intonarea „externă" (cu glas tare) sau internă („in surdina") a sunetelor respective de către subiect (Roşca. e) Învă area discriminării de culori. “copac"). la memorarea unui material verbal: serii de termeni verbali.. TIPURI DE ÎNVĂ ARE R. recunoaşterea unor structuri in conditii diferite de percepere etc. In acest caz. Din acest motiv este greu sa separăm inva area verbala de invă area perceptivă sau senzorio . Gagne a căutat să distingă 8 tipuri de învă are. Pentru aceasta este indispensabila participarea „motricii vocale". ÎNVĂ AREA VERBALĂ Invă area verbală este inva area unui material verbal. prin exercitii de diferentiere pe cale auditiva a inaltimii sunetelor. De indata ce un stimul dobândeşte un caracter semnalizator in raport cu activitatea pe care omul o efectueaza.ori perceptive-motorie. ÎNVĂ AREA PERCEPTIVĂ Sub numele de învă are perceptivă cuprindem modificările discriminative cu un caracter sistematic. 1971. N. implicând fie stabilirea de noi coordonări senzoriomotorii. numere. h) Rezolvarea de probleme constituie cea mai grea sarcina. in mare masură. presupunând toate celelalte tipuri men ionate anterior (Gagne după Cosmovici. g) Învă area no iunilor definite şi a regulilor. „ciocan".Psihologie experimentală 2009 – 2010 e) Stimulul indiferent să fie mai slab decât cel necondi ional. ci de cea biologică. diferentierea unor stimuli foarte asemanatori. care arata in ce măsura diferen ierea a fost corectă. ca efect al exerci iului şi ameliorarea perceperii stimulilor complecşi Analiza stimulilor. in conditiile repetarii identice a stimulilor. ÎNVATAREA SENZORIO-MOTORIE Sub acest titlu sunt cuprinse fenomenele de invă are in care modificarea reac iei constă in adaptarea unei forme de reac ii preexistente la condi ii perceptive noi. b) Invă area stimul-răspuns (tip Thorndike). cel mai complex tip de învă are. perechi asociate de termeni verbali etc. le include in aceeasi categorie cu invatarea regulilor. care oferă individului posibilitatea de a răspunde la o clasă de situa ii-stimul cu o clasă de performan e". 45 . Chiar în invă area unui labirint subiec ii adeseori ra ioneaza in termenii limbii. Cercetări efectuate în laboratoarele lui A. Gagne se referă numai la notiunile concrete (“ra ă". Aproape în toate ac iunile de inva are ale omului este implicat Iimbajul. f) Însu irea no iunilor constă „în a încadra obiectele într-o clasă şi in a raspunde acestei clase ca intreg". când sugarul inva ă să-şi recunoască mama. forme. diferentierea lor se realizeaza indeosebi in legatura cu activitatea de răspuns a organismului.1996. c) Înlăn uirea de răspunsuri prezentă în învă area unui act mai complex (mersul pe bicicletă). 196). 1996. Ex: Una din metodele mai frecvent utilizate in studierea şi demonstrarea formarii noii coordonări senzoriomotorii este invă area desenului in oglindă. litere. ducând la precizia diferen ierii percep iilor. De aceea. nu numai după voce. Prin “notiuni definite" autorul intelege notiunile abstracte care se asimileaza prin punerea lor in relatie cu altele. In acest caz ea poate fi restrânsă. când sugarul înva ă o reac ie simplă: să-şi ină singur biberonul. sensibilitatea creşte. de importan a sa pentru câine (Cosmovici. E vorba nu de intensitatea fizică. regula fiind „o capacitate internă. Avem în vedere aici indeosebi reducerea pragului senzorial ex: detectarea unor noi detalii. 76). 90).

însă. 1978. Dacă învă area consecutivă se face mai incet sau este îngreunată transferul este negativ. Aten ie habituală (sau set-ul habitual). necesitătile de cercetare sau didactice au impus şi alte subdivizări ale atentiei. determinată de stimuli neaşteptati (pocnituri. tipurile aten iei. orientare selectivă şi concentare focalizată a proceselor psihocomportamentale în vederea unei optime şi facile reflectări sau (şi) a unei intreven ii eficiente” (Popescu – Neveanu. a unei vizite etc). mai ales atunci când există un factor motiva ional puternic. transferul este pozitiv. CLASIFICAREA TIPURILOR DE ATEN IE Pentru clasificarea tipurilor de aten ie. ca: formele aten iei. dar care se referă la capacitatea de a cuprinde simultan în câmpul său un numar de actiuni. o activitate mai repede ca urmare a faptului ca am invă at o altă activitate mai inainte. tonificare. Munn (1966) se foloseşte de 3 clase (după Lungu. a unui telefon. de aşteptare a anumitor stimuli (de exemplu. îndeosebi în activitatea profesională (la conducătorii auto. executarea unei activită i secundare este uneori imposibilă sau dificilă. în plan fiziologic. dar dat fiind că aten ia se deplasează rapid de la un personaj la altul. De exemplu. la teatru percepem simultan un număr redus de personaje. aten ia se prezintă ca un proces unitar. 2000): 1. se poate observa că privirea noastră se deplasează în procesul examinării. aşteptarea unei veşti. Volumul aten iei este datorat. când la un detaliu al obiectului. Aten ie involuntară. la aviatori. Distribu ia aten iei Este o caracteristică a aten iei legată strâns de volum. fulger etc). extinderii zonei de excitabilitate optime în scoar ă ca efect al contopirii excita iilor simultane. De asemenea.Psihologie experimentală 2009 – 2010 TRANSFERUL Se in elege prin transfer influen a unei învă ări anterioare asupra unei învă ări consecutive. în care intră o serie de elemente psihologice şi neurofiziologice. determinată de starea de pregătire. de la un detaliu la alt detaliu. Când inva ăm un lucru. CURS 10. Modelarea experimentala a particularita ilor aten iei Stabilitatea aten iei Dacă încercăm să privim pentru mai mult timp un anumit obiect. mobilizare. solda ii din patrulele de recunoaştere etc). aten ia noastră se poate concentra un timp oarecare asupra unei activită i. 3. calită ile aten iei etc. Se ştie că atunci când avem de efectuat o activitate care solicită o aten ie foarte concentrată. 2. Aten ie voluntară. Volumul aten iei ca factor psihoindividual prezintă o mare importan ă în via a omului. În activitatea cotidiană. Volumul aten iei În câmpul activită ii noastre la un moment dat pot fi cuprinse un număr limitat de obiecte. când la altul (fluctua iile aten iei). reuşim să cuprindem întreaga desfăşurare a ac iunii dramatice. 69) Complexitatea fenomenologică a aten iei Deşi a fost fragmentată deseori pe compartimente de studiu. 46 . determinată de orientarea inten ionată a activită ii perceptive. PROCEDURI EXPERIMENTALE UTILIZATE ÎN STUDIEREA ATEN IEI ŞI PERSONALITĂ II Defini ia aten iei „Activare.

deplasarea este rezultatul mobilită ii proceselor nervoase: deplasarea focarului de excitabilitate optimă. unii cercetători s-au orientat spre dezvoltarea şi rafinarea inventarelor de personalitate. suma figurilor corect barate.categorie. Au fost eviden iate şi o serie de limite ale acestora.de sensul comun al acestuia. ea va fi executată fără dificultă i. (Lungu. Aceasta primă precizare ne permite să diferen iem conota ia ştiin ifică a termenului . subiectul are sarcina de a bara semnele indicate in prezentare cu caractere mai groase. Un rol important în deplasarea aten iei la om îl au semnalele verbale sub forma cerin elor şi indica iilor date. 205-206). Pentru a putea desfaşura simultan două sau mai multe activită i. 2000. .personalitate” . care ordonează un efort voluntar în vederea trecerii la efectuarea unei alte activită i. e necesar ca cel pu in una din ele să fie automatizată şi să nu mai solicite controlul permanent al conştiin ei.Termenul persoană . . Deplasarea atentiei Este definită ca posibilitatea de a trece cu uşurin ă de la o activitate la alta (unii oameni realizează cu mai multa uşurin ă acest lucru.Psihologie experimentală 2009 – 2010 În cazul când una din activită i a fost automatizată devenind deprindere. Ce este personalitatea? Se impune mai intâi să deosebim termenii „persoană” şi „personalitate”. La această probă. Probe speciale de aten ie O probă care evaluează şi capacitatea de muncă este cea a lui Toulouse – Pieron. constructie teoretica . posibilitatea de a utiliza uşor proceduri statistice pentru stabilirea normelor şi a consisten ei interne a rela iei dintre scorurile testului şi alte măsurători ale comportamentului etc. ele cer eforturi sus inute de gândire şi nu vor fi executate fără dificultă i. 2. Fiziologic. Se calculeaza. prin distragerea aten iei în elegem două aspecte: a) distragerea generată de o excesivă labilitate a proceselor nervoase şi care se exprima printr-o imposibilitate de concentrare mai indelungată asupra unei activitati b) distragerea poate apărea ca o consecin ă a concentrării prea mari a atentiei.. O privire generală asupra mai multor definitii date personalita ii eviden iază câteva caracteristici ale acesteia (Perron apud Dafinoiu. În cazul când amândouă activită ile sunt noi pentru subiect. Adep ii acestei orientări au subliniat avantajele inventarelor: administrarea rapidă pe un grup mare de persoane. Distragerea atentiei Distragerea trebuie raportată întotdeauna la concentrarea aten iei.a modalită ii de fiin are şi func ionare ce caracterizeaza organismul psihofiziologic pe care il numim persoană umană. între care posibilitatea falsificării răspunsurilor şi faptul că inventarele vizează doar aspecte superficiale ale personalită ii sunt cele mai importante. În fapt. al ii mai greu). Aceste cercetări s-au centrat îndeosebi pe evaluarea unor trăsături sau aspecte restrânse ale personalită ii şi au profitat de dezvoltarea tehnicilor statistice şi de o mai bună în elegere a problemelor complexe legate de fidelitatea şi validitatea măsurătorilor.la nivelul teoriei ştiin ifice .este o construc ie teoretică elaborată de psihologie in scopul în elegerii şi explicarii . adică însuşire sau calitate pe care cineva o poate avea sau nu. pentru evaluarea cantitativă. PROCEDURI EXPERIMENTALE UTILIZATE ÎN STUDIEREA PERSONALITĂ II Considera ii teoretice “Concomitent cu dezvoltarea tehnicilor proiective. 2000): 47 .Personalitatea .desemnează individul uman concret.

Privită astfel. în virtutea coeren ei sale. Conflicte valorice in cercetarea psihosocială Deşi problemele etice au fost totdeauna luate în considerare de către cercetătorii in domeniul personalită ii şi de către psihologii practicieni. un subiect din ce in ce mai mult analizat. ne relevă anumite invariante. 2002. trăsătura are la bază câteva afirma ii implicite: • comportamentul este consecvent: persoana tinde să manifeste aceleaşi reac ii obişnuite în raport cu o categorie întreagă de situa ii. De exemplu. pe termen lung. Teoriile ştiin ifice asupra personalita ii îşi propun mai multe obiective: I. mobilizare energetică exagerată etc. de aşteptare şi interpretare.Coeren a: majoritatea teoriilor postuleaza ideea existen ei unei anume organizări şi interdependen e a elementelor componente ale personalită ii. dacă factorii ereditari au un rol important în determinarea unor trăsăsturi de personalitate. permanen ă . Descrierea conduitei prin apelul la diverse taxonomii. Cattell consideră că. 32). putem afirma că obiectivele metodelor de evaluare ale personalită ii sunt aceleaşi: descrierea.Globalitatea: personalitatea cuiva este constituită din ansamblul de caracteristici care permit descrierea acestei persoane. • oamenii variază în func ie de nivelul sau frecven a oricărui tip de comportament. acesta generează legi de organizare a căror ac iune este permanentă. deşi faptele de conduită ale unei persoane prezintă o anume variabilitate situa ională. . II. Având în vedere interac iunea dintre teorie şi metode. atunci acestea ar trebui să fie suficient de stabile pentru a asigura cadrul necesar unui bun prognostic. III. Comportamentul este determinat de trăsăturile de personalitate sau de situa ie ? Unul dintre obiectivele principale ale cunoaşterii şi evaluării personalitatii este realizarea de predic ii privind comportamentul persoanei intr-o anumita situatie. Trăsătura psihică este conceptul care eviden iază aceste însuşiri sau particularită i relativ stabile ale unei persoane sau ale unui proces psihic. In plan comportamental.Permanen a (stabilitatea) temporală: daca personalitatea este un sistem func ional. multe cercetări efectuate asupra gemenilor indică faptul că aproape jumătate.Psihologie experimentală 2009 – 2010 . Or. unitar. explica ia şi predic ia. ele constituie. coeren ă. Începând de la mijlocul anilor '70. observa ia ne furnizează un cadru relativ stabil. identificarea ei printre celelalte.globalitate. Allport. Defini ie personalitate Cele trei caracteristici . timiditatea este un mod relativ stabil de comportare marcat de stângacie. Rolul eredită ii in determinarea personalită ii O corectă evaluare a personalită ii asigură baza necesară pentru un prognostic valid privind dezvoltarea acesteia. o trăsătură este indicată de predispozi ia de a răspunde in acela i fel la o varietate de stimuli.eviden iază faptul c ă per so nalitatea este o structură. • personalitatea are o anume stabilitate. in ultima vreme. Una dintre defini iile ce eviden iază cel mai bine aceste caracteristici este cea dată de Allport: “Personalitatea este organizarea dinamică în cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determină gândirea şi comportamentul său caracteristic" (Allport apud Dafinoiu. din varia ia caracteristicilor majore ale personalită ii este datorată factorilor genetici. hiperemotivitate. 48 . dacă nu chiar mai mult. Explicarea respectivei conduite prin utilizarea informatiilor referitoare la influen ele de diverse tipuri (ereditare şi de mediu) Predic ia conduitei în situa ii tipice. Eysenck. .

Mai degrabă ea poate fi considerată un set de principii menit să asiste cercetătorul în demersurile sale. . 2000. PROBLEME DE ETICĂ ÎN PSIHOLOGIA EXPERIMENTALĂ Aspecte etice vizate în cadrul cercetărilor din ştiin ele socio-umane În momentul în care dorim să realizăm un experiment psihologic trebuie să inem seamă şi de aspectele etice implicate într-o cercetare. Probleme de etică ale experimentului psihologic Implica iile de ordin etic ale unei cercetări sunt majore şi o serie de principii. ajutându-l să evite conflicte valorice. 47). 2000. de la preparator la profesor universitar) sau de complexitatea demersului experimental (Ani ei. conducerea cercetării şi tratamentul aplicat participantilor la cercetare . interpretarea şi aplicarea rezultatelor cercetarii. cercetătorul va informa subiec ii înaintea participării. conflictele valorice se referă la: i. Etica cercetării nu este un set de dogme morale impuse comunită ii cercetătorilor (Hohn şi Vârgă. libertatea persoanei şi protectia intimitatii. 166). iv. iii. Există ări (printre care şi România) în care normele de etică sunt prevăzute prin lege. Protectia drepturilor individului versus libertatea cercetarii stiintifice. ii. Cercetătorii recunosc faptul că participan ii la experiment au dreptul la intimitate şi îşi pot cere drepturile în cazul urmăririi comportamentului lor în absen a acordului exprimat. Protectia drepturilor individului versus obligatia profesionala a omului de stiinta de a cauta noi informa ii. reguli trebuie să fie cunoscute şi respectate indiferent de statutul celui care întreprinde cercetarea (de la student la cercetător. persoanele ce au luat parte la o cercetare au dreptul să ştie dacă propriul lor comportament a fost sau nu manipulat. Ani ei.tratamentul aplicat participan ilor la experiment. 49 . . Protectia drepturilor individului versus nevoia societă ii de progres stiintific si tehnologic. Aspecte ale activită ii ştiin ifice care pot antrena probleme etice Există patru aspecte majore ale activită ii ştiintifice privind evaluarea personalită ii care pot genera probleme etice: formularea teoriilor sau problemelor cercetării.Psihologie experimentală 2009 – 2010 In general. Ob inerea consim ământului participan ilor Conform principiilor eticii. 2000. De asemenea. 11.rela ia dintre societate şi ştiin ă. iar începerea unei cercetări nu se poate realiza fără acordul scris al unei comisii specializate existente la nivelul universită ilor sau institutelor de cercetare (Ani ei.problematica profesării. despre aspectele care în mod rezonabil ar putea să influen eze dorin a de a participa şi va explica toate celelalte aspecte ale cercetării despre care participan ii vor să ob ină informa ii. Aşadar ei trebuie avertiza i şi despre acele aspecte care pot avea efecte nedorite (M. 171). Tipuri de probleme etice in cercetarea psihologice şi in activitatea de evaluare a personalitatii Intimitatea Respectarea demnita ii persoanei evaluate psihologic Consim ământul informat Inşelarea sau păcălirea subiec ilor Confiden ialitatea CURS. 2000. cadrul institutional in care este organizată cercetarea . norme. 166). În cadrul ştiin elor socio-umane aspectele etice vizează cel pu in trei categorii: . Dreptul omului de stiin ă de a avansa in profesia sa versus normele sociale referitoare la tratamentul oamenilor. în ce scop şi pentru cât timp.

ei nu se mai comportă firesc.se iau toate măsurile posibile pentru protejarea siguran ei fizice şi psihice şi pentru respectarea drepturilor participantului. 2000. E foarte dificil de stabilit în ce condi ii o cercetare justifică încălcarea acestor drepturi (Ştefan Boncu. 174). . exceptând cazul în care s-a convenit contrariul. Subiec ilor li se pot adresa întrebări intime. pot fi observa i fără ca ei să ştie. Chiar şi proiectul cel mai scrupulous din punct de vedere etic cu asigurarea unui risc minim de vătămare poate avea efecte consecutive neprevăzute. 50 . mai ales în cazul celor în care se foloseşte înşelarea (păcălirea) unei păr i a participan ilor (en. „debriefing” adică a asculta raportul cuiva). Participan ii sunt ruga i să pună întrebări şi să îşi exprime opiniile în legătură cu modul de desfăşurare şi utilitatea experimentului desfăşurat” (Boncu apud Andronic. 2006). doar în cazurile în care este absolut necesar. 2006).n. „Cu to ii suntem de acord că omul de ştiin ă nebun care şi-ar intui subiec ii de scaun legându-i în curele ar da dovadă de un comportament total ne-etic!” (M. se preferă o limitare drastică a utilizării înşelării participan ilor. cercetările impun încălcarea dreptului la intimitate al participantului la experiment. 2000. în vreme ce al ii sunt complici ai experimentatorului: „Ra iunea pentru care subiec ilor nu li se dezvăluie adevăratul scop şi algoritm al experimentului şi sunt „prosti i” e simplă: dacă subiec ii cunosc obiectivul şi ipotezele experimentului. „Inducerea în eroare a participan ilor este o sursă puternică de nemul umire din partea participan ilor. Libertatea subiectului de a se retrage Participan ilor trebuie să li se ofere posibilitatea de a refuza participarea sau de a se retrage oricând din experiment. participan ii trebuie să aibă posibilitatea de a primi ajutor sau sfaturi de la experimentator dacă apar totuşi probleme. 2000. care presupune o informare prealabilă a participan ilor (înainte de începerea experimentului) asupra duratei acestuia. li se pot manipula trăirile. care sunt puşi uneori să îndeplinească sarcini care le provoacă neplăceri şi stres sau pot dezvolta reprezentări şi atitudini negative fa ă de studiile de psihologie socială. în cadrul căreia participan ilor li se dau toate informa iile. În acest sens se pot oferi consulta ii ulterioare pentru a oferi explica ii suplimentare celor care au nevoie (M. b) Informarea post-experiment (en.: „deception”). se explică de ce a fost nevoie de tactica înşelării. Debriefing-ul Studiile de psihologie experimentală ridică numeroase probleme de natură etică. care se pot difuza în rândul opiniei publice. În cazul în care utilizarea înşelării participan ilor nu poate fi evitată. Ani ei. Imagina i-vă ce sar întâmpla în momentul în care participan ilor la un experiment li se dezvăluie că scopul lui este de a vedea în ce condi ii şi în ce măsură eşti gata să sari în ajutorul semenului tău” (s. Astfel. note de curs). percep iile sau comportamentele. Confiden ialitatea Rezultatele unui experiment trebuie inute secret atunci când ele se referă strict la o persoană. Protec ia împotriva consecin elor dăunătoare O modalitate concretă sugerată de APA este posibilitatea ca subiectul să poată lua legătura cu investigatorul în urma participării lor la cercetare.se utilizează o serie de tehnici concrete de ameliorare sau eliminare a efectelor inducerii în eroare: a) Consensul informativ. De aceea. Ani ei.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Respectarea intimită ii Adesea. cine participă şi precizarea faptului că au libertatea totală de a participa sau nu şi de a se retrage oricând în timpul experimentului. trebuie respectate următoarele direc ii de ac iune: . 172).) (Ilu apud Andronic. asupra condi iilor de desfăşurare.

7. cercetare de arhive) sau (b) este permisă de reglementări legislative. Cercetarea. practici educa ionale sau curriculare. Psihologii vor ob ine consim ământul informat de la to i participan ii la cercetare pentru înregistrările audio şi video. În acest caz. În ob inerea consim ământului informat psihologii vor aduce la cunoştin a participan ilor scopurile cercetării. Psihologii vor evita să propună şi să acorde participan ilor la cercetare compensa ii financiare excesive sau alte forme de stimulente pentru participarea la cercetare şi care pot favoriza ob inerea consim ământului. XIV.8. Limitări ale informării Art. XIV. Utilizarea animalelor în cercetare Art. XIV. chestionare anonimă. Utilizarea de suport audio-video Art. Corectitudinea datelor 51 . XIV. putând oricând să-şi retragă datele din cercetare. înainte de a lua decizia de a începe. Ob inerea consim ământului Art.2. Atunci când psihologii au nevoie de aprobare. riscurile. În cazul în care există posibilitatea producerii unor daune şi suferin ă. Psihologii nu vor face studii şi cercetări care implică proceduri de prezentare ascunsă/falsă a modelului de cercetare decât dacă alternativa de prezentare corectă nu este fezabilă ştiin ific sau aduce o alterare evidentă concluziilor cercetării. XIV. oferind garan ii că acestea vor fi utilizate numai într-o manieră în care identificarea nu poate produce daune celor implica i. înaintea efectuării acestora.9. Acordul de cercetare Art.5. durata.4. Psihologii se pot dispensa în cadrul cercetărilor de consim ământul informat al participan ilor numai dacă (a) cercetarea nu poate produce în nici un fel daune (observa ii naturale. psihologii au obliga ia să o minimizeze pe cât posibil. independent. XIV. în acest caz. dreptul oricui de a se retrage din cercetare şi în general toate datele pe care participan ii le solicită şi de care au nevoie pentru a-şi da consim ământul. pentru desfăşurarea cercetărilor.1. Persoane şi grupuri vulnerabile Art. În cercetările lor psihologii vor căuta. beneficiile inclusiv compensa iile financiare. pe cât posibil. Psihologii nu se vor folosi de persoane cu incapacitate de a-şi da consim ământul în nici un studiu sau cercetare. XIV. poate fi derulată numai dacă nu poate produce suferin ă sau daune participan ilor. XIV. adecvat drepturilor omului şi să ia toate măsurile de protec ie pentru orice cercetare ce implică grupuri vulnerabile şi/sau persoane cu incapacitate de a-şi da consim ământul informat. XIV. Psihologii vor căuta să examineze etic. aceştia vor furniza toate datele necesare pentru acordarea aprobării şi vor avea în vedere ca protocolul de cercetare să corespundă aprobărilor primite. Evitarea unor categorii de subiec i Art. participan ii vor fi informa i de utilizarea unui astfel de model de cercetare şi vor participa numai dacă îşi dau consim ământul.3. Excep ia de la consim ământ Art. procedurile utilizate.10. Manipularea prin creşterea compensa iilor Art. să promoveze cele mai noi metodologii de cercetare utilizate de comunitatea psihologică interna ională. din partea unei institu ii. respectând atât standardele de rigoare ştiin ifică cât şi standardele etice. vor evita provocarea de suferin ă acestora. Psihologii care utilizează animale în cercetările lor. limitele confiden ialită ii.6. dacă studiul sau cercetarea avută în vedere poate fi finalizată la fel de bine cu persoane care au capacitatea deplină de a-şi da consim ământul informat. XIV.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Principii generale privind efectuarea cercetărilor cu subiec i umani Asocia ia Psihologilor din România Asocia ia Psihologilor din România prevede în capitolul XIV din Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică reglementări referitoare la cercetarea ştiin ifică şi valorificarea rezultatelor: „Art. excep ie făcând cercetările care nu presupun metode invazive producătoare de suferin ă sau leziuni. cu atât mai mult atunci când sunt eviden e clare că există riscul producerii de suferin ă şi daune în timpul cercetării.

contribu ie la cercetare. XIV. realizarea şi raportarea activită ilor de cercetare ştiin ifică vor manifesta impar ialitate şi obiectivitate şi vor respecta drepturile de proprietate intelectuală. Datele contradictorii. diferen ele de opinie nu constituie abateri de la buna conduită în cercetarea ştiin ifică. Principiile Etice ale Psihologilor Asocia ia Psihologilor Americani (APA) 1. Dacă vor constata erori de prezentare a datelor sau de prelucrare a acestora vor face to i paşii necesari pentru corectarea acestora.Psihologie experimentală 2009 – 2010 Art. lipsa de obiectivitate în evaluări. diferen ele de interpretare a datelor. nerespectarea condi iilor de confiden ialitate precum şi publicarea sau finan area repetată a aceloraşi rezultate ca elemente de noutate ştiin ifică. Psihologii nu au voie să prezinte date false pentru care nu au fost făcute în realitate măsurători.16. Onestitate ştiin ifică Art.11. Atunci când există solicitări de folosire sau de verificare a datelor din partea unui alt cercetător decât cei implica i direct în cercetare. Selec ia proiectelor de cercetare.17. nedezvăluirea conflictelor de interese. deturnarea fondurilor de cercetare. Astfel psihologii vor face distinc ia între autor principal al cercetării. Protejarea datelor Art.15. XIV. a rezultatelor cercetărilor realizate pentru a fi valorificate publicistic sau practic se va face doar pe criterii de relevan ă ştiin ifică. Buna conduită în cercetarea ştiin ifică Art. Abuzul de status Art.12. Psihologii vor fi credita i pentru cercetările făcute cât şi pentru publicarea acestora numai în măsura în care aceştia au o contribu ie majoră. Psihologii implica i în evaluarea. Astfel pozi ia academică. ca apar inându-le lor. contribu ie minoră şi statusul sau pozi ia pe care o de ine respectivul psiholog. decât în măsura în care există o acoperire reală prin contribu ia adusă la cercetare şi nu prin statusul social sau academic. În activitatea de cercetare ştiin ifică psihologii vor evita ascunderea sau înlăturarea rezultatelor nedorite. plagierea rezultatelor sau a publica iilor altor autori. Transmiterea datelor Art. neînregistrarea şi/sau nestocarea rezultatelor. sunt încuraja i şi li se recomandă să se consulte cu colegii lor sau cu persoane avizate dintr-un corp de avizare a problemelor etice ce pot aduce obiectivitate şi clarificare în procesul de luare a deciziei. Plagiatul Art. asigurându-se că acestea sunt păstrate în condi ii de securitate.13. Principiul competen ei 3. XIV. Principiul standardelor morale şi legale 52 . Deşi decizia direc iei de ac iune apar ine psihologului. Protocoalele de cercetare. neatribuirea corectă a paternită ii unei lucrări. monitorizarea. înlocuirea rezultatelor cu date fictive. consumator de timp. interpretarea deliberat distorsionată a rezultatelor şi deformarea concluziilor. XIV. XIV.14. confec ionarea de rezultate. XIV. Psihologii vor proteja datele de cercetare. diferen ele de concep ie experimentală sau practică. Principiul responsabilită ii 2. căutarea şi apelarea la astfel de consultări reflectă maturitate profesională şi o abordare etică a procesului de luare a deciziei. Psihologii nu vor prezenta date sau rezultate din alte studii sau cercetări. datele de cercetare sistematizate sau cele deja publicate pot fi păstrate fără restric ii dar în condi iile respectării normelor etice. Psihologii afla i într-un proces de deliberare. psihologii vor putea oferi datele de cercetare numai în măsura în care se păstrează confiden ialitatea acestor informa ii de către cei cărora li se încredin ează şi dacă există o specificare clară a modului de utilizare a acestora. titlul academic sau pozi ia socială sau cea de sef de departament sau manager într-o institu ie nu conferă nimănui credit pentru o pozi ie principală în cercetare. XIV. altfel vor retrage şi anula cercetarea. excluzându-se orice considerent personal sau de natură extraprofesională.

dar nu interveneau să potolească zelul celorlal i. Caren a afectivă. fără să fi fost atinşi de vreo boală incurabilă. timp de două săptămâni fie rolul de prizonier. erau « buni ».Psihologie experimentală 2009 – 2010 4. Principiul tehnicilor de evaluare 9. Principiul rela iilor profesionale 8. observând schimbări comportamentale nedorite. S-a constatat că paznicii îşi luaseră rolul în serios mai mult decât se aşteptase Zimbardo. Pe neaşteptate. Gardienii au început să-i supravegheze. Cercetarea cu participan i umani 10. acesta a luat câte un nounăscut din 18 regiuni ale Imperiului German şi a ordonat doicilor să-i crească fără a le adresa niciodată nici un cuvânt. Principiul confiden ialită ii 6. sadici. cruzi. Cercetătorul a inclus în protocolul experimentului voluntari pentru studierea comportamentului încarcera ilor. Principiul declara iilor publice 5. au devenit tiranici. lua i din camerele lor şi « închişi« în celulele penitenciarului improvizat. Bunăstarea consumatorului 7. 429). a luat hotărârea de a întrerupe experimentul » (Babbie apud Chelcea. 430). acceptând să dea chiar to i banii înapoi. 2004. trei dintre studen ii ce jucau rolul prizonierilor au refuzat să mai participe la experiment. 53 . fie pe cel de gardian într-o închisoare simulată chiar în campusul Universită ii amintite. Unii gardieni se comportau normal. dacă de la naştere nu vor auzi nici un cuvânt. 2004. Philip Zimbardo. izolarea socială (mai ales în primii ani de via ă) produc întotdeauna (dacă nu decesul) tulburări psihice ireversibile (Chelcea. « Aşa numitul Stanford Prison Experiment realizat în 1972 prevedea ca 24 de studen i să joace. Deşi plata pentru experiment nu era de neglijat. Dar curiozitatea bolnavă a împăratului nu a putut fi satisfăcută pentru că to i copilaşii au murit înainte de a împlini vârsta de doi ani. studen ii care acceptaseră rolul de prizonieri au fost aresta i. Ilustrări ale problemelor deontologice Cel mai vechi caz de încălcare a normelor morale într-un experimentul cu con inut psihologic rămâne experimentul făcut din porunca împăratului lui Frederic al II-lea (1194-1250): mânat de curiozitatea de a afla ce limbă vor vorbi copiii (de diferite na ionalită i) când vor fi mari. În acelaşi registru al încălcării normelor morale se înscrie experimentul lui Philip Zimbardo de la Universitatea Stanford (SUA). Grija şi utilizarea animalelor după Clinciu (2005). Ei primeau câte 15 dolari pe zi pentru participarea la experiment.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful