Sunteți pe pagina 1din 17

1

RADIAIILE I RADIOPROTECIA
Structura energetic a nucleului
Razele X sunt radiaii electromagnetice ionizante, cu lungimi de und mici, cuprinse ntre 0,1 i 100
n urma interaciunii dintre radiaii i organismele vii apar fenomene fizice (ionizri, excitri) care determin fenomene
chimice (alterri ale macromoleculelor i a sistemelor enzimatice). Dar cele mai importante efecte se observ la
celulele germinale. n urma interaciunii dintre radiaii i celulele germinale se observ o alterare a cromozomilor i a
codului genetic - ADN. Gravitatea acestor probleme este amplificat prin transmiterea lor la descendeni chiar i la
doze foarte mici. Cantitatea maxim admisibil (neduntoare) de radiaii pe un an ntreg pe care un om, suplimentar
fa de normal, o poate suporta este de 1 milisievert (0,001 sievert). O doz de radiaii nucleare de la 1.000 la 6.000
milisievert provoac simptome de febr, stare de ru, vom, cdere de pr. Una dintre cele mai simple soluii, folosite
pentru micorarea dozelor absorbite, pentru cei care lucreaz n medii radioactive este nvelirea cu ecrane
protectoare (din plumb) a aparatelor care utilizeaz radiaii. Este cunoscut faptul c plumbul este un material foarte
absorbant de radiaii provenite de la materiale sau aparatur care produc asemenea radiai
Radioprotectia = totalitatea metodelor si mijloacelor de reducere a efectelor nocive ale radiatiilor. Sursele de iradiere pot fi:
surse externe aflate n afara organismului si surse interne aflate n interiorul organismului.
- Protectia mpotriva efectelor nocive ale radiatiilor, produse de sursele externe, poare fi:
- protectie fizica realizata prin mijloace de reducere a dozei de expunere, ca: distanta, ecranarea, timpul de expunere;
- protectie chimica prin folosirea unor substante chimice (cistamina, gamofos, etc.), care se administreaza nainte sau dupa
iradierea persoanei;
-protectie biochimica realizata prin folosirea unor preparate sau macromolecule biologice (snge, plasma, etc.) care
administrate imediat dupa iradiere, ajuta la refacerea celulara; - protectie biologica se realizeaza prin transplantul de celule
viabile n maduva (hematoformatoare).
- Reducerea gradului de contaminare radioactiva se poate realiza prin:
- decontaminare ndepartarea izotopilor radioactivi din tubul digestiv (cu alginat de sodiu, fosfat de aluminiu, etc.) si din
arborele traheobronsic (prin spalari cu ser fiziologic;
- decorporare eliminarea izotopilor radioactivi fixati n diferite organe (cu sare de Zn sau Ca a acidului dietilen triamino
pentaacetic);
- dilutie izotopica administrarea iodurii de potasiu mpotriva Iodului 131, consumarea unor cantitati mari de apa pentru
reducerea fixarii tritiului n organism, etc.
Masurile de radioprotectie, pot fi grupate n: J masuri preventive; J masuri de supraveghere; J masuri de limitare si lichidare.
Efectul nociv al radiatiilor asupra materiei vii este datorat proprietatii de a ioniza mediul prin care trec, ionizarea fiind modul
dominant de pierdere a energiei de catre radiatii cnd traverseaza mediul material. Materia vie este caracterizata prin existenta
unor molecule deosebit de mari ale caror proprietati si functionalitate biochimica pot fi ireversibil perturbate. Astfel, un act de
ionizare, de trecere a unui electron pe un alt nivel n acest ansamblu, sau de smulgere a lui, provoaca mari schimbari n
caracteristicile moleculei respective, schimbari care acumulate la nivelul celulei se pot traduce prin grave dereglari ale
metabolismului, culminnd cu moartea celulei sau cu erori de structura si functionare a aparatului genetic celular, de tip
cancerigen sau mutagen.
Prima dintre masurile naturale de protectie impotriva radioactivitatii ar trebui sa fie alimentatia, in afara de evacuarea din zonele
de expunere mare, desigur. In alimente exista in mod natural chelatori de metale radioactive sub forma de fibre cum ar fi pectina,
alginatul si fitatii.

Deoarece radioactivitatea este un fenomen natural comun, exista intr-adevar, mecanisme de aparare naturale. Cu toate acestea, in
caz de exces, devine dificil sa ne protejam efectiv de radiatii.

Din pacate, o explozie nucleara nu este cea mai mare amenintare de iradiere. Acest fenomen destul de des intalnit ar putea explica
in parte epidemia de cancer prin care trecem. Pentru cei sceptici, studiul efectuat pentru a vedea care este cel mai problematic
poluant dintre mercur, plumb, cadmiu si uraniu, dovada este ca uraniul a iesit pe primul loc la jumatate din oamenii care au fost
testati.
Nu vom lista cauzele posibile ale otravirii cu acest poluant, deoarece sunt numeroase si foarte controversate, iar mizele financiare
si politice sunt masive. Vom face doar o lista de alimente care sa ne protejeze de radiatii, cu conditia ca acestea sa nu fie iradiate.

Algele care contin alginat de calciu se claseaza pe primul loc la protectia impotriva radiatiilor. Printre ele se numara: Kelp, Dulse,
algele albastru-verzui.

Alimente care protejeaza impotriva iradierii si care contin pectina sunt: merele, soia, semintele de floarea-soarelui si multe altele.

Alimentele care contin fitati sunt: cerealele integrale, fasolea, mazarea.



2

Fibrele alimentare insolubile si tot ce contine celuloza si lignina sunt de asemenea bune impotriva radiatiilor. Plantele care
furnizeaza sulf si antioxidanti ajuta, de asemenea la detoxifiere. In mod evident, acestea sunt legumele (broccoli, varza, conopida,
ridichi, sfecla, usturoi, ginseng, ceapa) si fructele si alte vegetale comestibile, chiar daca sunt salbatice.

Polenul recoltat de albine lupta eficient impotriva radioactivitatii. In schimb, alte alimente care provin de la animale, cum ar fi
carnea si produsele lactate pot contine doze mari de iod 131 si strontiu 90, ambele radioactive. Actiunea iodului asupra tiroidei face
din ea prima tinta a radioactivitatii. Iodul radioactiv fixat de tiroida este responsabil cu tulburarile acestei glande, de aceea saturam
tiroida cu comprimate de iod ne-radioactiv sau cu tinctura de iod aplicata pe piele.

Modele atomice
Din structura atomo-molecular cunoatem c orice substan este format din
molecule, iar acestea la rndul lor sunt formate din atomi (athomos = indivizibil).
Atomul avnd o structur ceva mai stabil, el a fost considerat mult vreme indivizibil
i fr structur intern. La nceputul secolului XX, a fost pus n eviden caracterul
s complex, pentru a crui studiere au fost construite diferite modele, capabile s
permit nelegerea fenomenelor care se petrec la scar atomic.
[A] Modelul J. J. Thomson (1903)
pleac de la legea interaciunii dintre sarcinile electrice
concepe modelul sub form de sfer, care cuprinde o sarcin electric pozitiv,
uniform distribuit, iar n interiorul acesteia se gsesc electronii ntr-o continu
micare.
modelul a putut explica anumite fenomene legate de atom, dar ulterior s-a dovedit
a fi nepotrivit pentru interpretri cu caracter mai general, fiind abandonat, mai ales c
repartizarea sarcinilor electrice nu avea nici o baz experimental.
[B] Modelul Rutherford (1906) modelul planetar
atomul este un sistem electric neutru, format dintr-un numr de sarcini negative
i un nucleu central cu sarcin pozitiv.
ntreaga sarcin pozitiv i aproape ntreag masa a atomului sunt concentrate
n nucleu care are diametrul de aproximativ 10
-15
m.
ntre nucleu i electroni exist fore de atracie i respingere coulombian, ceea
ce confer stabilitate atomului.
deficienele modelului: modelul este conceput pe baza legilor clasice ale
mecanicii i electromagnetismului; conform legilor electromagnetismului orice
sarcin electric ce se mic accelerat, emite continuu radiaii electromagnetice
(unde) pierznd continuu energie i apropiindu-se din ce n ce mai mult de nucleu, n
cele din urm cznd pe acesta, lucru care nu se ntmpl, deoarece tim c atomul
este stabil.
[C] Modelul cuantificat Bohr (1913)
se bazeaz pe modelul Rutherford, dar pe baza urmtoarelor postulate:
a) electronii se mic n jurul nucleului numai pe anumite orbite, de energii
bine definite, numite orbite staionare, iar micarea electronilor pe orbitele staionare
se face fr absorbie sau emisie de energie.



e
-
hv

E
m
hv
E
E
n


E
3
e
-
E
2
hv hv
e
-
e
-

E
1 stabil absorbie

emisie
E
n

e
-



3





b) la tranziia unui electron de pe o orbit staionar pe alta, se emite sau
absoarbe o cantitate de energie egal cu diferena energiilor corespunztoare celor
dou orbite:
hv = E
n
E
m
; unde h = constanta lui Planck, v = frecvena radiaiei emise.
[D] Modelul lui Sommerfeld (1916)
se admite c un electron n micare descrie pe lng orbite circulare i orbite
eliptice;avnd r = raza vectoare, = unghiul descris de raza vectoare; F
1
= unul din
focarele elipsei.
modelul pstreaz orbitele indicate de Bohr, dar adaug fiecreia dintre ele (n 1)
orbite
eliptice.







Izotopii sunt atomi ai aceluiai element care ocup toi acelai loc n tabelul
lui Mendeleev dar au mase atomice diferite (A acelai, Z diferite); nucleele
izotopilor au acelai numr de protoni, dar au numr diferit de neutroni, ei au aceleai
propieti chimice, dar proprietile lor fizice difer destul de mult.
Orice atom se reprezint
A
Z
X
numrul de mas
numrul atomic
(izos = acelai; topos = loc)
Exemple: carbon:
12
C,
13
C,
16
C; oxigen
16
O,
17
O,
14
O; plumb
204
Pb,
206
Pb,
207
Pb,
208
Pb;
hidrogen
1
H,
2
H = D = deuteriu,
3
H = T = tritiu.
A = nr. de mas = nr. ntreg cel mai apropiat de masa atomic
Z = nr. atomic = nr. de ordine din sistemul periodic (Mendeleev)
Nucleul atomic
Este constituit din particule care se numesc nucleoni; acetia fiind protonii cu
sarcin electric pozitiv (+e) cu masa m
p
= 1,007597u i neutronii care sunt neutrii
din punct de vedere electric cu masa m
n
= 1,008987u
Pentru nucleu: Z exprim numrul protonilor din nucleu, iar A numriul
total de nucleoni, adic (A Z) neutroni.
Masa nucleului este suma maselor protonilor i neutronilor, deci
m = Z.m
p
+ (A Z)m
n
adic m = m
p
+ m
n

Prin metoda spectroscopiei de mas, s-au determinat masele diferitelor nuclee M (cu
o precizie de pn la 5 zecimale) i cele calculate prin suma maselor protonilor i
e
-
Ze r a

F
1
b


4

neutronilor, aprnd o diferen de mas Am = m M = Zm
p
+ (A Z)m
n
M care se
mai numete i defect de mas.



Energia de legtur:
Forele nucleare sunt forele de atracie dintre nucleoni, sunt de natur
electromagnetic i sunt fore specifice nucleului. Aceste fore sunt mult mai mari
dect forele de respingere coulombiene dintre protoni.
Interaciunea dintre nucleoni se realizeaz prin intermediul unui cmp nuclear,
numit cmp mezonic. La formarea unui nucleu atomic din nucleoni, forele nucleare
efectueaz un lucru mecanic i de aceea la formarea nucleului se elibereaz energie.
O parte din aceast energie eliberat este preluat de nucleu sub form de energie
cinetic, iar restul este radiat prin fotoni .
Energia de legtur este energia necesar pentru desfacerea nucleului n
nucleoni. Energia de legtur a nucleului cu masa de repaus M, are expresia, dat de
relaia:
W = [Z.m
p
+ (A Z)m
n
].c
2
M.c
2
i este exprimat n MeV = megaelectron volt.
Eliberarea energiei nucleare
n toate reaciile nucleare energia total se conserv, adic, energia total a
particulelor care particip la reacie este egal cu energia total a particulelor care ies
din reacie: E
01
+ E
1
= E
02
+ E
2
, unde E
01
, E
1
este energia de repaus, respectiv
energia cinetic care intr n reacie; E
02
, E
2
este energia de repaus i cinetic a
produselor de reacie (E
1
= E
2
).
Energia de reacie Q este diferena dintre energia cinetic E
2
a produselor de
reacie i energia cinetic E
1
a particulelor intrate n reacie: Q = E
2
E
1
, sau Q = E
01

E
02
= m
01
.c
2
m
02
.c
2

a) Dac Q < 0, avem reacii endoenergetice, care se petrec numai cu absorbia
unei pri din energia cinetic a particulelor incidente.
b) Dac Q > 0, avem reacii exoenergetice, n care se elibereaz energie
nuclear sub form de energie cinetic
Reaciile nucleare sunt transformrile nucleelor ca rezultat al aciunii unor
particule din exterior. Un nucleu int este supus bombardrii cu o particul proiectil
i ca urmare se formeaz un nou nucleu (nucleu produs) i o alt particul.









5






Radioactivitatea

Fizica nuclear se ocup cu studiul nucleului atomic, privind structura i
transformrile nucleului, interaciunile dintre nucleu i particule.
Nuclidul este o specie de nuclee caracterizat printr-un anumit numr de mas
i un anumit numr atomic. Numrul de mas A al unui nuclid este egal cu suma
maselor protonilor i neutronilor din nucleu, iar numrul atomic Z egal cu numrul de
protoni din nucleu.
Descoperirea radioactivitii: n 1886 Henry Becquerell a observat c o sare de
uraniu impresioneaz o plac fotografic, chiar dac este nvelit n hrtie neagr, iar
Marie i Pierre Curie (1898); Rutherford i Soddy (1902) au observat acest fenomen
pentru sruri de uraniu. Sarea de uraniu emite radiaii care trec uor prin hrtie, dar
intensitatea radiaiei emise de diversele sruri ale uraniului depinde numai de
numrul atomilor de uraniu existeni i nu depinde de felul combinaiei chimice n
care se gsesc aceti atomi; radiaiile emise sunt ale atomilor de uraniu.
Radioactivitatea este proprietatea nucleelor unor elemente, de a emite radiaii
n mod continuu i spontan. Avem dou tipuri de radioactivitate: natural cnd are
loc emisie de radiaii n mod spontan i artificial cnd emisia este provocat, prin
bombardarea cu particule o sau neutroni.




















6







Radioactivitatea natural
Radiaiile X sau Rntgen, care au fost descoperite de Wilhwlm Conrad
Rntgen (1845 1923); folosind tuburi rntgen care constau dintr-o incint vidat
n interiorul creia avem doi electrozi: anodul A(+) i catodul C(-). Catodul este
nclzit i datorit
agitaiei termice a electronilor n
jurul lui
se formeaz un strat subire de
electroni.
Prin aplicarea de tensiuni de zeci de
kV
ntre anod i catod, tensiuni care
oblig
deplasarea electronilor ctre anod,
catodul avnd forma unei oglinzi
sferice
pentru ca electronii emii s fie
focalizai
pe o suprafa mic a anodului A.
Energia electronilor care ptrund n
interiorul anodului scade prin
frnarea lor n interiorul anodului, aceast energie pierdut prin frnare este preluat
parial de o nou radiaie numit radiaie X.
Radiaiile X sunt radiaiile emise de atomii unui corp, cnd acetia
interacioneaz cu electroni rapizi.
Proprietile radiaiilor X: se propag n vid cu viteza luminii (3.10
5
km/s);
impresioneaz placa fotografic; nu sunt deviate n cmpuri electrice i magnetice;
produc fluorescena unor substane (ex. sulfura de zinc primete o culoare galben
verzuie); sunt invizibile (nu acioneaz asupra ochiului nu impresioneaz ochiul);
ptrund cu uurin prin corpuri care sunt opace pentru lumin; sunt absorbite de
metale cu densitate mare (ex. plumbul), puterea de penetraie depinde de masa
atomilor
substanei i de grosimea stratului de substan; ionizeaz gazele prin care trec;
fiind folosite la detectoare de radiaii; au aciune fiziologic, distrugnd celule
organice, fiind nocive pentru om; de aceea se folosesc n tratarea tumorilor
canceroase, distrugnd celulele bolnave.
Aplicaiile radiaiilor X n radioscopii i n radiografii:
Radiaii X

Catod Anod






- Zeci de kV +


7

dac obiectul de studiat se aeaz ntre sursa de raze X i un ecran fluorescent
atunci avem radioscopie
dac obiectul de studiat este aezat ntre sursa de raze x i o plac fotografic,
atunci avem radiografie.


Dezintegrare radioactiv
Toate elementele care prezint fenomenul de radioactivitate se numesc
elemente radioactive, ca de exemplu: Ra, U, Po, Th, etc.

Pentru a stabili natura radiaiilor emise, se
acioneaz cu un cmp magnetic asupra
fasciculului dirijat de radiaii, capsulaplumb
ce conine proba de uraniu se aeaz ntr-un
cmp magnetic (n figura alturat acesta
este
perpendicular pe planul figurii).
Radiaiile
4
2
o
4
2
He

+ sunt nuclee de heliu; + au viteza de penetrare.
de aproximativ 2.10
4
km/s; + sunt puternic
ionizante; + sunt obinute prin expulzarea de
ctre nucleu a unei particule format din doi protoni i doi neutroni; + au energii
cuprinse ntre 3 i 6 MeV; + sunt caracteristice nucleelor grele; + la trecerea prin
substan sunt mprtiate i pot produce reacii nucleare; + n aer strbat distane
ntre 3 10cm, n aluminiu aproximativ 0,02mm i pot fi oprite de straturi de
substan cu grosimea de zecimi de milimetru; + procesul prin care un nucleu emite o
particul o, se numete dezintegrare o,
A
Z
X
4
2
o +
A-4
Z-2
Y, ca de exemplu
226
88
Ra
4
2
o +
222
86
Rn
Radiaiile
0
-1
|
0
-1
e
+ sunt fascicule de electroni; + au viteze mari de propagare, de aproximativ
29.10
4
km/s; +au putere mare de ptrundere, de aproximativ 100 ori dect radiaiile o;
+au energii de aproximativ 5MeV; +const din emiterea de electroni rapizi de ctre
nuclee; +se explic prin transformarea neutron proton; + procesul prin care un
nucleu emite o particul |, se numete dezintegrare |;
A
Z
X
0
-1
| +
A
Z+1
Y;
210
82
Pb

0
-1
| +
210
83
Bi.
Radiaiile gama ()
+ sunt radiaii de natur electromagnetic (lumin); + au viteza de propagare
de 3.10
5
km/s; + au putere mare de ptrundere; + apar i sunt emise la trecerea dintr-
o stare instabil (excitat) ntr-o stare stabil:
198
80
Hg
*
+
198
80
Hg; + nu sunt
deviate de cmpuri electrice i magnetice (nu au sarcin electric); + au puterea de
Radiaie

Radiaie o

Radiaie |


Pol N Pol S


Sursa de radiaii (proba)



8

ionizare mic; + se explic prin existena unor nivele de energii diferite n nuclee;
cnd un nucleu emite radiaii o sau | el rmne ntr-o stare excitat, iar prin revenire
la starea fundamental, diferena de energie este redat sub forma radiaiilor gama.
Observaie: Toate radiaiile o, |, i sunt invizibile, fr gust i miros, dar au
aciune puternic.

Radioactivitatea artificial
Irne i Joliot Curie au observat c unele elemente care sunt bombardate cu
particule o sau neutroni emit spontan radiaii nucleare, iar nucleul format prin
transformarea nuclear este radioactiv i nu stabil. Acest gen de radioactivitate se
numete radioactivitate indus sau radioactivitate artificial.
Exemple:
bombardarea aluminiului cu particule o, prin producerea a dou reacii
nucleare:

27
13
Al +
4
2
o
30
15
P
*
+
1
0
n iar
30
15
P
*

30
14
+
0
+1
| unde
30
15
P
*
este un
izotop radioactiv artificial al fosforului, iar
0
+1
| este pozitronul.
dezintegrarea |
+
, dat de formula
A
Z
X


A
Z-1
Y +
0
+1
e + v , nucleul rezultat
este izobar, avnd numrul de ordine mai mic cu o unitate (o csu) la stnga
nucleului printe n tabelul lui Mendeleev.
captura electronic, dat de relaia
A
Z
X +
0
-1
e
A
Z-1
Y + v, iar ca exemple
avem:

30
15
P
30
14
Si + |
+1
+ v
14
7
N


13
6
C + |
+1
+ v

























9








Efectele biologice ale radiaiilor - radioprotecia
Fr radiaii nu am fi fost i nu am putea fi, dar cu prea multe radiaii nu putem
tri
Activitatea vital a tuturor sistemelor organizate biologic i n special a omului, se
desfoar ntr-un univers supus aciunii unei multiple i variate game de radiaii, de
la cele sesizabile direct cu simurile noastre, pn la cele sesizabile doar prin
intermediul unei aparaturi, uneori foarte complicate.
Mediul nconjurtor conine surse naturale de radiaii, existente de miliarde de ani pe
planeta Pmnt nc de la formarea acestuia, nsoind apariia i evoluia
vieuitoarelor, inclusiv a omului. Prin activitatea sa economic i social de-a lungul
timpului, omul a modificat i modific sursele naturale de radiaii, crend astfel o
radioactivitate natural suplimentar.
Radiaiile sunt de origine i natur foarte variate, clasificndu-le astfel:
radiaii electromagnetice, X sau de nalt frecven, avnd aceiai natur ca
lumina
radiaii corpusculare ncrcate electric: o, |, ioni accelerai
radiaii corpusculare neutre electric: neutroni.
Radiaiile nucleare pot aciona asupra organismului n trei moduri: aciune
direct, aciune indirect i aciune la distan.
Prin aciune direct sunt lezate macromoleculele de mare importan, chiar vital
(proteine, acizi nucleici) care sufer transformri datorit ionizrii sau excitrii
directe.
Aciunea indirect este datorat elementelor care apar n urma proceselor
radiochimice. Mediul principal n care se desfoar procesele biologice fiind apa,
efectele apar datorit ionizrii acesteia (apar ioni sau radicali) care acioneaz ca
ageni oxidani i reductori asupra unor componente eseniale celulare, perturbnd
funcionarea normal a acestora.
Efectele biologice care apar n urma iradierii, sunt dependente de: doza de
radiaii i debitul dozei. Efectele biologice ale radiaiilor pot fi grupate astfel:
Efecte somatice care apar la nivelul celulelor somatice i acioneaz asupra
fiziologiei individului expus, provocnd distrugeri care duc fie la moartea rapid, fie
la reducerea semnificativ a speranei medii de via. Leziunile somatice apar n
timpul vieii individului iradiat i pot fi imediate sau tardive efectele somatice
imediate sau pe termen scurt, se manifest la cteva zile , sptmni sau luni de la
iradiere. Aceste efecte sunt de regul nestochastice (nealeatorii) adic se produc la


10

toi indivizii expui la o doz superioar dozei de prag. Efectele somatice tardive
sunt cele care apar dup o perioad mai lung de timp, de ordinul anilor, numit
perioad de laten i se manifest n special sub form de leucemie sau cancer.
Aceste efecte sunt de natur stochastic (ntmpltoare) n sensul c este imposibil
de evideniat o relaie cauzal direct probabilitatea producerii unui efect este
proporional cu doza de iradiere.
Efecte genetice care apar n celulele germinale sexuale din testicule sau ovare
aceste mutaii letale sau subletale la descendeni se datoreaz unor efecte imediate ale
radiaiilor cum ar fi: alterarea cromozomilor (translocaii, apariia de extrafragmente)
ruperea unor segmente de cromatin, alterarea chimic a codului genetic, fie prin
aciunea radicalilor liberi asupra bazelor azotate ale acizilor nucleici, fie prin ruperea
lanului acelorai acizi. Gravitatea efectelor mutagene apare prin transmiterea la
descendeni a unor translocaii cromozomiale, efect biologic, care apare i la doze
mai mici.
Dozele de radiaii care pot produce apariia unui minim de mutaii ntr-o generaie de
indivizi, ntr-un ecosistem, dac sunt meninute n permanen pot conduce la
adevrate catastrofe ecologice n generaiile urmtoare.
Dozimetrie i radioprotecie
Dozimetria reprezint totalitatea metodelor de determinare cantitativ a dozelor de
radiaii n regiunile n care exist sau se presupune c exist un cmp de radiaii, cu
scopul de a lua msuri adecvate pentru protecia personalului ce i desfoar
activitatea n acea zon.
Radioprotecia = totalitatea metodelor i mijloacelor de reducere a efectelor nocive
ale radiaiilor. Sursele de iradiere pot fi: + surse externe aflate n afara
organismului i + surse interne aflate n interiorul organismului.
Protecia mpotriva efectelor nocive ale radiaiilor, produse de sursele externe,
poare fi:
- protecie fizic realizat prin mijloace de reducere a dozei de expunere, ca:
distana, ecranarea, timpul de expunere; - protecie chimic prin folosirea unor
substane chimice (cistamina, gamofos, etc.), care se administreaz nainte sau dup
iradierea persoanei; - protecie biochimic realizat prin folosirea unor preparate
sau macromolecule biologice (snge, plasm, etc.) care administrate imediat dup
iradiere, ajut la refacerea celular; - protecie biologic se realizeaz prin
transplantul de celule viabile n mduv (hematoformatoare).
Reducerea gradului de contaminare radioactiv se poate realiza prin: -
decontaminare ndeprtarea izotopilor radioactivi din tubul digestiv (cu alginat de
sodiu, fosfat de aluminiu, etc.) i din arborele traheobronic (prin splri cu ser
fiziologic; - decorporare eliminarea izotopilor radioactivi fixai n diferite organe
(cu sare de Zn sau Ca a acidului dietilen triamino pentaacetic); - diluie izotopic
administrarea iodurii de potasiu mpotriva Iodului 131, consumarea unor cantiti
mari de ap pentru reducerea fixrii tritiului n organism, etc.


11

Msurile de radioprotecie, pot fi grupate n: msuri preventive; msuri de
supraveghere; msuri de limitare i lichidare.Efectul nociv al radiaiilor asupra
materiei vii este datorat proprietii de a ioniza mediul prin care trec, ionizarea fiind
modul dominant de pierdere a energiei de ctre radiaii cnd traverseaz mediul
material. Materia vie este caracterizat prin existena unor molecule deosebit de mari
ale cror proprieti i funcionalitate biochimic pot fi ireversibil perturbate. Astfel,
un act de ionizare, de trecere a unui electron pe un alt nivel n acest ansamblu, sau de
smulgere a lui, provoac mari schimbri n caracteristicile moleculei respective,
schimbri care acumulate la nivelul celulei se pot traduce prin grave dereglri ale
metabolismului, culminnd cu moartea celulei sau cu erori de structur i funcionare
a aparatului genetic celular, de tip cancerigen sau mutagen.


































12







Mrimi i uniti legate de efectul biologic al radiaiilor

Doza de iradiere este cantitatea de energie cedat unitii de mas D = dW/dm;
< D >
SI
= 1Grey = 1Gy = 1J/kg; < D >
tot
= 1rad (rad-ul) = 10
-2
J/kg; (rad = Radiation
Absorbed Doze = doz de radiaii absorbit) ; 1 rad = 10
-2
Gy
Expunerea (dQ/dm) sarcina electric total a ionilor de un semn produs n urma
iradierii n unitatea de mas. Unitatea de msur este rntgen-ul R
Echivalentul de doz H = Q.D, unde Q este factorul de calitate al radiaiei
< H >
SI
1Sv (Sievert); < H >
tot
=

1Rem; (rem = Rntgen Equivalent Man = rntgenu
echivalent pentru om); 1 rem = 10
-2
Sv
Mrimile dozimetrice menionate se refer la un timp de expunere oarecare. Dac se
raporteaz efectul la unitatea de timp se definesc:
Debitul dozei o = dS/dt; < o >
SI
= J/kg.s
Debitul echivalentului de doz h = dH/dt < h >
SI
= 1Sv/s
Doza permis pentru o persoan n funcie de vrst, se calculeaz cu formula:
D
max
= 5(N 18)rem, unde N numrul de ani ai persoanei.


























13








Metodele de protecie contra radiaiilor se mpart n:
Metode active cnd sursa radioactiv este nconjurat cu ecrane absorbante, care
reduc mult intensitatea radiaiilor emergente, deci asigur securitatea celor ce se afl
la limita exterioar a ecranelor.
Metode pasive cnd se iau msuri de genul:
persoanelor li se fixeaz durate limitate de lucru n spaiul respectiv
li se dau alimente, medicamente antidot, mijloace de protecie individual, etc.
Din cercetri medicale rezult ca:
doza minim de iradiere global a ntregului organism este sub 20 Rem
ntre 75 150 Rem apare boala actinic, cu riscul cazurilor mortale la doz
superioar
peste 700rem au efect letal.

Protectia mpotriva radiatiilor

Dozele mari de radiatii primite de organismul uman reprezinta un mare pericol. Este
deci necesar de stabilit masuri de protectie. Acestea difera de la un tip de radiatie la
altul, deoarece puterea de penetrare a radiatiilor este diferita. Radiatia alfa poate fi
oprita de un strat de aer sau de o simpla foaie de hrtie. Emitatorii alfa devin nsa
extrem de periculosi atunci cnd sunt inhalati sau absorbiti si trebuie asigurata
protectie mpotriva contaminarii cu astfel de produse. Radiatia beta poate fi oprita cu
ajutorul unei folii de aluminiu sau a unui perete de sticla. Radiatia gama poate fi
atenuata sau chiar oprita doar prin ecranare cu blocuri de plumb sau de ciment de
grosimi semnificative. Asemenea masuri de protectie pot fi observate n zonele
radioactive din salile reactorilor sau acceleratorilor de particule sau n centrale
nucleare Protectia mpotriva radiatiilor include toate masurile care se adreseaza
populatiei n general sau n mod specific celor care lucreaza n incinte unde exista
surse radioactive: laboratoare de cercetare, spitale, industria nucleara etc. ncepnd
din anul 1928, reglementarile adoptate n fiecare tara se ghideaza dupa recomandarile
Comisiei Internationale de Protectie Radiologica, institutie stiintifica independenta,
recunoscuta la nivel international.

Datorit efectului cumulativ al iradierii, normele prevd c o persoan care la o
singur iradiere a acumulat toat doza permis, s zicem ntr-un an, nu mai are voie
s suporte alt iradiere n acel an. Iradierea accidental cumulat maxim admis este
de 25Rem. Datorit efectelor genetice, pentru femeile gravide, dozele admise sunt


14

mai mici fa d cele artate mai sus. Deoarece nu toate prile organismului sunt la fel
de rezistente la iradiere, s-au stabilit doze maxime pentru diferite organe i pri ale
organismului, precum i cazul n care radiaia nu atinge ntregul organism, ci doar
poriuni din el.
pentru organe izolate, exceptnd cristalinul i gonadele, doza este de
15Rem/an
pentru oase, tiroid, pielea ntregului organism, cu excepia extremitilor,
doza este de 30Rem/an
pentru mini, antebrae, picioare i glezne doza este de 75Rem/an.
Sunt cazuri cnd unele elemente radioactive pot ajunge s fie integrate de oameni
prin apa de but sau alimente, sau inhalate odat cu aerul. Elementul radioactiv poate
intra n circuitul metabolic i n aceste cazuri nsi sursa radioactiv se afl n
organism i singura protecie posibil este folosirea de substane care elimin i
insolubilizeaz elementul respectiv. Poate aprea situaia ca un element radioactiv, cu
toate c este cantitativ sub limita admis pentru ntregul organism, concentraia sa
ntr-un anume organ s fie suficient de ridicat pentru ca doza de radiaie permis
pentru organul respectiv s fie depit. Astfel de organe care concentreaz
preferenial un anume element se numesc organe critice, ca de exemplu: glanda
tiroid pentru iod, sau sistemul osos pentru stroniu, care este omolog clinic pentru
calciu. Pentru a exclude astfel de cazuri, normele de protecie admit concentraia
limit ale acestor substane n ap i aer.
n tabelul de mai jos, redm expunerea normal a omului la radiaii nucleare, astfel
nct s v putei calcula fiecare doza natural:





Cauza Detaliu Echivalent doz Explicaie
I. Punct
geografic
Nivelul mrii (se adaug la fiecare 150m n plus n
altitudine)
28 mrem/an
Radiaii
cosmice
Zona
Calcaroas
Sedimentar
Granitic
50 mrem/an
30 mrem/an
12 0mrem/an
Radiaii
terestre
Cas din:
Lemn
Crmid
Granit
1 mrem/an
20 mrem/an
20 mrem/an
Radiaiile
materialelor
II. Alimentaia Carne, legume 20 mrem/an
Radiaiile
alimentelor
14
6
Ca,
40
19
K
III. Mod de via
O cltorie cu avionul
Televizorul
Examen radiologic
4 mrem/an
3 mrem/an
35 mrem/an
Radiaii
cosmice

n funcie de valoarea dozei biologice a radiaiilor, apar efectele:
Valoarea Efectele


15

(1Sv = 100rem)
0 0,25 Sv Lipsa oricrei tulburri aparente
0,25 0,5 Sv Apar schimbri sanguine, ochi injectai
0,5 1 Sv
Oboseal, ameeal, cataract, schimbri sanguine, opacizarea cristalinului,
apariia alunielor
1 2 Sv
Ameeli, oboseal, reducerea numrului de globule roii, scderea rezistenei
la infecii
2 4 Sv
Aceleai tulburri ca mai sus nsoite de cteva decese ntre 2 6 sptmni
de la iradiere
4 6 Sv 50% decese, n intervalul de 30 zile de la iradiere
Peste 6 Sv 100% decese, n mai puin de 15 zile de la iradiere

Protectia persoanelor, bunurilor si mediului fata de radiatiile ionizante.
Diferite tipuri de radioprotectie - Normele legislative si regulamentare sunt stabilite la
scara nationala si internationala pentru a proteja persoanele fata de radiatii. Aceste
norme sunt in legatura indeosebi cu radiatiile ionizante, cu instalatiile (localuri,
perimetre interzise), cu transportul substantelor radioactive, cu limitarea iradierii
populatiei in ansamblul ci si cu supravegherea persoanelor expuse profesional. Pot
surveni leziuni atunci cand doza totala de radiatie pentru o expunere depaseste pragul
de sievert.
Evitarea expunerii constituie cea mai buna protectie. In afara radiatiei naturale, de
origine telurica, solara si cosmica de riscurile de iradiere legate de instalatiile si de
experimentele nucleare ci vile si militare, exista o iradiere legata de utilizarea
medicala a radiatiilor ionizante.

Prevenire - In caz de accident nuclear sau de expunere la gaze continand izotopi
radioactivi, cea mai buna de a administra cat mai devreme posibil iod neutru, care
satureaza tiroida si impedica iodul radioactiv sa se fixeze in ea.

Supraveghere - Persoanele expuse accidental sau profesional unei iradieri excesive
trebuie sa fie indepartate fara intarziere, mai multi ani, de locul de expunere la
iradieri. Daca exista contaminare, se intreprind masurile de decontaminare in blocul
medical prevazut in acest scop. Apoi este practicat, chiar imediat un examen clinic si
biologic, care este repetat dupa o perioada scurta si apoi dupa una mai lunga.
Radiatiile sunt foarte usor de detectat. Exista o varietate de instrumente simple,
sensibile, capabile sa detecteze mici cantitati de radiatii naturale sau artificiale. Exista
patru cai prin care oamenii se pot proteja de sursele cunoscute de radiatii.
1. limitarea duratei expunerii: pentru oamenii care sunt expusi la radiatii pe langa
cele de fundal datorita naturii muncii lor, doza este micsorata si riscul
imbolnavirii in principiu eliminat prin limitarea duratei expunerii;
2. distanta: la fel cum caldura unui foc este mai mica cu cresterea distantei, si
intensitatea radiatiilor descreste direct proportional cu distanta de la sursa;


16

3. bariere: barierele de plumb, beton sau apa ofera o protectie buna impotriva
radiatiilor penetrante cum ar fi radiatiile . Prin urmare, materialele radioactive
sunt adesea depozitate sau manuite in apa sau cu ajutorul robotilor in camere
construite din beton gros sau cu pereti imbracati in plumb;
4. depozitare: materialele radioactive sunt izolate si tinute in afara mediului.
Izotopii radioactivi (de ex. cei pentru medicina) sunt eliminati in incaperi
inchise, in timp ce reactoarele nucleare functioneaza intr-un sistem cu bariere
multiple care impiedica scurgerile de material radioactiv. Camerele au o
presiune atmosferica scazuta, astfel incat orice scurgere ar avea loc nu ar iesi
din incapere.
Standardele de protectie impotriva radiatiilor sunt bazate pe mentalitatea con-
servativa ca riscul este direct proportional cu doza, chiar si la nivele mici, cu toate ca
nu exista dovezi despre riscurile la nivele mici. Aceasta presupunere, numita ipoteza
liniara nelimitata (linear no-threshold hypothesis) este recomandata ca protectie
impotriva radiatiilor, propusa pentru stabilirea nivelelor admise de expunere la
radiatii a peroanelor. Aceasta teorie presupune ca jumatate dintr-o doza mare (unde
efectele au fost observate) va cauza efecte de doua ori mai mici, s.a.m.d. Aceasta
duce in eroare daca este aplicata unui numar mare de oameni expusi unei doze mari
de radiatii ar putea duce la masuri inadecvate impotriva iradierii.
Cele mai multe dovezi care au condus la standardele de azi provin de la
supravietuitorii bombei atomice din 1945 care au fost expusi la doze foarte mari pe o
durata scurta de timp. Pentru stabilirea riscului estimativ, s-a presupus ca organismul
uman poate vindeca efectele expunerii la doze mici, dar pentru nivele mici de
iradiere, gradul de protectie este indiscutabil conservativ.
Cele mai multe tari au propriul sistem de protectie radiologica care deseori se bazeaza
pe recomandarile comisiei internationale cu privire la protectia radiologica (ICRP).
Cele trei capitole din recomandarile ICRP sunt:
justificarea: nici o activitate nu trebuie adoptata decat daca produce un
beneficiu pozitiv;
optimizarea: toate expunerile trebuie mentinute la un nivel cat mai mic,
acceptabil;
limitarea: expunerea indivizilor nu trebuie sa depaseasca limitele
recomandate;



17

Protectia impotriva radiatiilor este bazata pe recomandarile ICRP atat pentru
categoriile ocupationale si cele publice.
Expunerea maxima nu trebuie sa depaseasca 1 mSv/an, in medie, timp de 5 ani.
Persoanele care se expun la radiatiile solare vor avea parte in viitor de o protectie
mult mai buna datorita noilor creme de protectie solara care au fost aprobate in USA
de FDA (administratia privind alimentele si medicamentele).
Cremele pentru protectie solara aflate la aceasta ora pe piata din USA nu au aceste
performante insa produsul firmei LOreal nu va fi disponibil pentru consumatori
decat din toamna.
Cu toate acestea, specialistii dermatologi au declarat ca sfaturile actuale privind orele
de expunere la razele solare si protectia impotriva arsurilor solare sunt in continuare
valabile si cremele pentru protectie solara imbunatatite nu schimba cu nimic regulile
de baza privind protectia tegumentului fata de razele solare.
Conform specialistilor, radiatiile UVB determina aparitia arsurilor solare si a
cancerului de piele in timp ce radiatiile UVA determina imbatranirea pielii si aparitia
unor forme de cancer de piele, iar majoritatea cremelor pentru protectie solara
disponibile la ora actuala contin doua ingrediente principale: avobenzona si
octocrylena.
Anthelios SX, care are un factor de protectie solara de 15, contine si aceste doua
substante, dar in plus fata de cremele disponibile pe piata la ora actuala are adaugat
Mexoryl.
Creme de protectie impotriva radiatiilor solare care contin Mexoryl au fost
disponibile in Europa, Asia si Canada inca din 1993 si este neclar motivul pentru care
a fost nevoie de atat de mult timp pentru ca FDA sa aprobe introducerea pe piata din
USA a acestor produse.
Unii specialisti sunt de parere ca cea mai buna protectie solara se obtine in urma
utilizarii protectiei fizice fata de radiatiile solare impreuna cu protectia chimica,
datorita faptului ca majoritatea cremelor de protectie solara nu rezista prea mult sub
actiunea razelor solare.