HARTA POLITICĂ A LUMII 1. 2. 3. 4. Noţiune de hartă politică. Principalele etape de formare a hărţii politice a lumii.

Particularităţile hărţii politice a lumii în antichitate. Particularităţile hărţii politice şi economiei statelor lumii în evul mediu Schimbările hărţii politice şi particularităţile dezvoltării economice a statelor lumii după marile descoperiri geografice şi până la începutul secolului 20. 5. Modificările hărţii politice în secolul 20 sub influenţa celor două războaie mondiale. 6. Harta politică contemporană. Clasificarea statelor lumii după diferite criterii. Bibliografie S. Ciubară. Geografia umană şi economică a lumii. Chişinău, 1997, 2000. C. Matei şi a. Geografia economică şi socială mondială. - Chişinău, 1999. H. Matei, S. Neguţ şi a. Statele lumii. Mică enciclopedie. - Bucureşti, 1994,1995. Витвер Н. Историко-географическое введение в экономическую географию зарубежного мира. Москва, 1963. Страны и народы. Земля и человечество. Общий обзор. Москва, 1978 I Una din ramurile geografiei economice este geografia politică, care studiază din punct de vedere politic atât lumea întreagă, cât şi regiuni şi ţări aparte. În câmpul ei de studiu întră cercetarea repartizării forţelor politice şi economice, relaţiile internaţionale, formarea şi evoluţia hărţii politice, orânduirea de stat şi cea socială, politica internă şi externă, aşezarea geografică, formarea frontierelor, partidele politice ce activează în cadrul ţărilor, organizarea politicoadministrativă etc. Din cele enumerate mai sus, unul din obiectele de studii a geografiei politice este harta politică. Însuşi noţiunea de hartă politică în această ramură a ştiinţei are două înţălesuri – un înţăles în sens îngust şi altul în sens larg. În sens îngust harta politică a lumii reprezintă o hartă geografică tematică pe care grafic, prin culori sînt toate statele şi teritoriile dependente ale lumii, cu indicarea capitalelor, principalelor căi de comunicaţie, gradului de suveranitate, şi, uneori, a împărţirii teritorialadministrative. În sens larg prin hartă politică se înţălege o ramură a geografiei politice care studiază repartizarea pe suprafaţa Pământului a statelor contemporane şi istoria formării acestei ,repartizări. Harta politică a lumii se schimbă odată cu evoluţia civilizaţiei. Unele state apar, se dezvoltă, prosperă şi în cele din urmă dispar, se distramă. Pe locul lor se formează state noi şi a. m.d. Acest proces de modificare a hărţii politice este determinat de schimbarea raportului de forţe dintre statele lumii, care la rândul său este o consecinţă a organizării dezvoltării umane, economice şi politico-militare a societăţii omeneşti. Fiind o oglindă a stării lumii în o anumită perioadă de timp, harta politică este o categorie istorică. De aceia, când vorbim de harta politică noi concretizăm şi timpul pe care această hartă îl prezintă, harta anului 1914 deosebindu-se de cea a lui 1932, iar ultima - de cea a anului 1950 etc. În formarea hărţii politice se deosebesc câteva etape principale, care în principiu corespund cu principalele perioade de dezvoltare a societăţii umane. Aceste perioade sânt: 1. Antică - începe la sfârşitul mileniului IV p.e.n, odată cu formarea primelor state şi durează până la sfârşitul secolului V al erei noastre, când cade Imperiul Roman de Vest 2. Medievală – durează din secolul V până la sfârşitul secolului XV, adică până la începutul marilor descoperiri geografice.

Iran. Obiectele din silex au configuraţii geometrice. Asia Mijlocie.actuală. care începe la sfârşitul anilor 80 şi durează până în prezent.postbelică.e. Mai târziu . ce a durat de la sfârşitul celui de al doilea război mondial şi până la sfârşitul anilor 80: . . Dezvoltarea agriculturii avea loc mai repede în văile râurilor ce se revărsau şi aveau o climă blândă. Generalizând cele enumerate mai sus se poate spune că această perioadă de dezvoltare a hărţii politice a lumii se caracterizează prin: . aşa zisele state fluviale. Au început să se dezvolte rapid şi popoarele ce nu trăiau în văile râurilor sau în apropierea nărilor. Transcaucazia. 3. În paleolit omul producea unelte primitive din piatră şi se ocupa cu vânatul. sericicultura şi schimbul de mărfuri din cadrul tribului şi dintre triburi. statele Şumer şi Akkad din valea râurilor Tigru şi Eufrat.en.schimbarea rapidă a numărului de state şi a hotarelor lor. La începutul mileniului II p. În mileniul I p. când izbucneşte primul război mondial 4.Nouă – începe la sfârşitul secolului XV şi se termină la începutul secolului XX. începe epoca fierului. dintre cele două războaie mondiale.tot în Mesopotamia apare statul Babilonean. acolo unde acum se află Israelul şi Libanul.n. cu epoca bronzului care a durat până la începutul mileniului I p. În epoca de bronz apar primele state.e. Imperiul Roman se divizează în 2 părţi în anul 395 al erei noaste. Această perioadă se împarte în trei etape şi anume: . se transformă în unul din cele mai mari şi puternice imperii ale antichităţii . În mezolit măiestria de producere a uneltelor este mult mai înaltă. Imperiul lui Alexandru Macedoneanu etc. Omenirea trece la matriarhat. La sfârşitul epocii apar primele state greceşti pe peninsula Pelopones. lemn iar mai târziu şi din aramă. De aceia hotarele statelor cum şi statele însuşi se schimbau foarte des. Prima epocă a fost epoca pietrei care a durat până la sfârşitul mileniului IV până la era noastră. În decursul mileniului I p. după inundaţii pământul se prelucra uşor şi cu acele instrumente primitive de care dispunea omul şi care erau făcute din piatră. Se împarte epoca dată în 3 etape: paleolit.n. Pentru a creşte recolte mai mari trebuiau braţe de muncă. Huanghe.e. Aceasta a stimulat apariţia spre sfârşitul neolitului a sclavagismului.interbelică. Spre sfârşit apare agricultura şi se trece la patriarhat. apar civilizaţiile maritime. Epoca de piatră a fost înlocuită la sfârşitul mileniului IV p. Ţările existente înn acele timpuri permanent duceau între ele războaie în scopul de a dobândi robi şi alte bogăţii. se formează statul Finician. II Perioada antică de dezvoltare a omenirii începe odată cu apariţia omului şi durează până în secolul V al erei noastre. Împărăţia Perşilor(a stăpânit toată Asia Mică şi Africa de Nord). Contemporană – care durează de la sfârşitul primului război mondial şi până în prezent.n. în Orientul apropiat au succedat aşa state cum ar fi Assiria (cucerise toată Asia interioară şi Egiptul). Pe parcursul acestei epoci omenirea a parcurs calea de la turma primitivă până la orânduirea comunei primitive. Pe parcursul acestui timp omenirea a trecut prin câteva epoci de cultură materială. Se trece la creşterea animalelor domestice. Cu dispari-ia lui finalizează perioada a doua de dezvoltare a hărţii politice. A crescut foarte mul productivitatea muncii. meşteşugăritul. Orânduirea sclavagistă pătrunde în Asia Mică. .e. Gange. culesul şi pescuitul. iar în 476 Imperiul Roman de Apus dispare.e. La această etapă apare arcul cu săgeţi . mezolit şi neolit. În neolit obiectele din piatră se şlefuiesc. În aceste locuri.e.n. statele din văile râurilor Indus. Apariţia uneltelor de fier a produs o revoluţie în tehnologia primitivă.prezenţa teritoriilor libere şi necunoscute unde societatea încă nu ajunsese la nivelul de dezvoltare ca să formeze state.n. Pe litoralul Mării Mediteranene. În această epocă apare agricultura irigată. Apare ceramica. care pe parcursul secolului II p. Atena şi Sparta pe peninsula Balcanică. În secolul III p. La aceste state aparţin Egiptul antic. Folosirea plugului primitiv a adus la creşterea recoltei. 2 .n creşte rapid puterea Romei.

mai ales a fierului. care puteau pluti în largul oceanului şi care aveau pânzele aranjate astfel încât deplasarea lor nu depindea de direcţia vântului. Flandria . . Des aveau loc cazuri de foamete. mai ales a celor din lână.- - dezvoltarea economică era neânsemnată şi majoritatea statelor duceau un mod de viaţă izolat. ele însă rămânând destul de restrânse. puterea centrală era foarte slabă. datorită cărora devine cunoscut pentru europeni practic toată suprafaţa Pământului. oraşe libere . .apariţia primelor semne de concentrare şi specializare a producţiei (Florenţa . dar care nai târziu se concentrează în oraşe.obiecte din metal ). . Rusia Kievană.apariţia manufacturii spre sfîrşitul etapei. Imperiul Bizantin care a existat pînă în 1453. mai răspândite fiind războaiele cu ţelul de a jefui. Nurenbergul . Imperiul Mongolilor.dezvoltarea intensă a meşteşugăritului. Anglia (după ocuparea ei de normani în 1066). Oceania) era practic necunoscută pentru civilizaţia europeană. Rusia (datorită unirii cnezatelor ruseşti începută de Ioan al III) etc. Chiar de şi existau state mari. porumbul. c. Australia. care este un semn al primelor relaţii capitaliste. Califatul Arab. începutul secolului XVI şi se caracterizează prin următoarele trăsături: 1. aducă era dezvoltat la sate. plusul etapei date este apariţia metalurgiei şi a oraşelor.postavuri. Dacă meşteşugăritul la sat avea un caracter natural. începutul formării Imperiului Otoman). 2. sfecla de zahăr. Este descoperit procesul domen ce se baza pe folosirea cărbunelui de lemn (mangalului). deoarece cartoful.dezvoltarea tehnicii de topire a metalelor. Larg sînt folosite în diferite ramuri motoarele de apă şi de vînt. Începutul marilor descoperiri geografice şi valorificarea teritoriilor descoperite.intensificarea schimbului de mărfuri dintre diferite ţări şi regiuni. III Din punct de vedere economic perioada medievală se caracterizează prin: . Începutul formării statelor centralizate mari cu o putere centrală bine exprimată cum ar fi Franţa (secolele XII-XV).dezvoltare însemnată a fabricării ţesăturilor. episcopate. apoi la oraş el devine mai specializat. ţesături din lână şi mătase. Au loc marile descoperiri geografice.o agricultură destul de înapoiată cu o tehnică foarte primitivă şi cu o varietate foarte redusă de plante cultivate. b. a.dezvoltarea tehnicii industriale.o parte însemnată a Pământului (America. . . 3 . . fapt ce a adus la ridicarea productivităţii muncii. care la început avea caracter rural. Apare şi se dezvoltă sistemul colonial. . fiecare mare feudal făcând ceia ce socotea el de cuviinţă. Din cauza legăturilor economice destul de restrânse se întâmpla că în unele state era foame. principate. floarea soarelui nu era încă cunoscute. mai ales la greci şi finicieni.. dar care au existat nu prea mul timp (Imperiul Roman al Naţiunii Germane ce cuprindea o mulţime de regate. dezvoltarea transportului marin. relaţiile dintre ele fiind foarte restrânse. ducate. Apar corabii destul de mari – caravelele. d. Spania (în rezultatul unirii Castiliei şi Aragonulu în 1479). iar în altele – se simţea un surplus de produse alimentare. . IV Perioada nouă de dezvoltare a hărţii politice începe la sfîrşitul secolului XV.dezvoltarea intensă a transportului maritim. Din punct de vedere a hărţii politice această perioadă se caracterizează prin: Existenţa unui număr mare de state mici şi fărâmiţate. . Apariţia unor imperii care supuneau statele mici. Se pune baza apariţiei industriei textile.

Bagdad. ei in 1494 au convenit că spaniolii călătoresc şi declară proprii toate pământurile situate mai la apus de meridianul 46˚ longitudine vestică. . ei punând stăpânire pe principalele centre comerciale şi porturi mediteraneene ( Damasc. În 1492 Columb descoperă America.imposibilitatea de a face legătură cu aceste ţări pe uscat din cauza lărgirii la început a Califatului Arab. Restul expediţiilor organizate mai târziu aveau scopul de a concretiza şi preciza unele descoperiri anterioare sau erau efectuate în scopuri de cucerire a coloniilor. Premisele acestor descoperiri sînt următoarele: . Societatea omenească trece de la orânduirea feudală la cea capitalistă. dorinţa lor de a face comerţ în direct cu această ţară şi ţările învecinate ei . care aveau o şcoală de navigaţie maritimă foarte înaintată. Are loc formarea celor mai principale state ale lumii contemporane. Paralel cu portughezii încep călătoriile in Oceanul Atlantic şi spaniolii. iar portughezii – mai la est de acest meridian. Tasmania. tehnicii şi artei militare. Bartolomeo Dias) . 1 . . La sfîrşitul perioadei începe lupta între marile puteri pentru reîmpărţirea lumii. descoperă apoi Australia. Primii care au început să pătrundă departe în largul Oceanului Atlantic au fost portughezii . 4 . Beirut. 5. iar mai apoi insulele din Oceania . Formarea sistemului colonial În rezultatul marilor descoperiri geografice a început să se formeze sistemul colonial.3. spaniolii au făcut majoritatea descoperirilor lor geografice în emisfera vestică.realizările însemnate în domeniul navigaţiei. În 1497 Vasco de Gama ajunge în India. ei ies la litoralul Pacificului. Alexandria). Noua Zeelandă. Această împărţire a fost prima împărţire a lumii. În secolul XVI ei descoperă arhipelagul Malaiez. 1596). Spre a evita starea de conflict ce putea apărea . Are loc revoluţia industrială. celalalt hotar de delimitare fiind dus aproximativ dea lungul meridianului de 134˚ longitudine estică.interesul ţărilor europene faţă de India şi alte state ale orientului. . astronomiei şi matematicii (începe epoca renaşterii). Mai târziu încep călătoriile englezii. Între ei începe o concurenţă destul de serioasă. 4. 2. şi în primul rând a geografiei. efectuând descoperiri însemnate în America de Nord şi în emisfera sudică.creşterea forţelor de producţie în Europa şi dezvoltarea rapidă a economiei ce cer noi pieţe de desfacere şi lărgirea sferei de legături comerciale interstatale. fondată de Genrih Navigatorul.Marile descoperiri geografice Marile descoperiri geografice încep în a doua jumătate a secolului XV. constituirea căruia a decurs în cîteva etape. Datorită acestei divizări.necesitatea de a căpăta acces spre India şi alte ţări orientale pe căi maritime. iar în 1519-1522 Magelan efectuează prima călătorie în jurul lumii. Olandezii pornesc spre India în direcţia de Nord-Est(Barents. iar mai apoi – pe peninsula Malaca (1511). iar apoi a Imperiului Otoman. francezii şi olandezii. in 1513.comerţ care se efectua prin intermediul arabilor. . Englezii caută ieşire spre India în direcţia de Nord-Vest şi Nord-Est. prin istmul de Panama. . Ne v-om opri pe scurt la unele din evenimentele caracteristice acestei perioade de dezvoltare a hărţii politice. Francezii caută drumul spre India în direcţia de Nord-Vest ţi cercetează America de Nord. evenimente enumerate mai sus. Au pus începutul Marilor descoperiri geografice Portugalia şi Spania. Toate căile de târguială au fost practic blocate de turci. ajung în China şi nimeresc pe litoralul Americii de Sud (Brazilia).dezvoltarea rapidă a ştiinţelor.pînă la Capul Bunei Speranţe. Constantinopol. Ei au cercetat litoralul de vest al Africii. ajungând la început pînă la Capul Verde iar mai tîrziu (1487.cu ajutorul papei.

Faţă de teritoriul iniţial ea s-a mărit de 10 ori. olandezii nu ocupau teritorii întinse. Ambele state. Australia. Drept că ea nu ocupă teritorii întinse ci numai puncte de pază care aveau importanţă strategică din punct de vedere militar şi comercial. . Luptând cu Olanda acaparează unele colonii în Asia. În acest sens a fost vestit Frensis Drake . Portugalia se stabileşte în Oceanul Indian şi estul Asiei. În Oceanul Pacific ocupă insulele Filipine şi Mariane. unele teritorii pe litoralul Africii şi Indiei. Seangan. Către 1876 suprafaţa coloniilor era de 22. Mărfurile produse în aceste ţări pătrund şi în coloniile portugheze şi spaniole. pe litoralul Chinez (Makao). Acelaşi lucru se întâmplă şi în India. America Centrală mai la sud de Rio Grande. luptând şi concurând între ele. Treptat ea ocupă rolul Portugaliei în Oceanul Indian.Prima etapă a constituirii lui a fost formarea imperiilor coloniale ale Portugaliei şi Spaniei. Afară de Olanda aici se mai referă M. Ea capătă independenţă faţă de Spania şi începe a se dezvolta foarte rapid. . cînd pe arena mondială ca mare putere maritimă apare Olanda. insula Java. Mai târziu ocupă Irlanda. Interesele coloniale ale Angliei şi Franţei constau în vinderea mărfurilor produse în ţară şi controlul asupra comerţului efectuat de alte ţări. Ocupă teritorii şi în America(Surinam . Britanie şi Franţa. Etapa a cincia cuprinde perioada de timp dintre anii 70 a i secolului XIX şi începutul primului război mondial. A început dominarea Angliei în mări cu organizarea neoficială a echipelor de piraţi. Ea se caracterizează prin următoarele trăsături: . . În secolul XVII în genere în Europa încep să se ridice destul de repede ţările cu o industrie bine dezvoltată ţn care se stabiliseră relaţiile de producţie capitaliste. Italia.în lupta pentru colonii se includ noi state. Japonia. Specific pentru ea sînt următoarele evenimente: .care gonind în scopuri de jaf după nave portugheze şi spaniole. Se caracterizează prin începutul formării imperiilor coloniale Francez şi Englez. Etapa a patra durează din anii 80 ai secolului XVIII şi pînă în anii 70 ai secolului XIX. Din colonii portughezii aduceau mirodenii şi robi. Franţa pierde coloniile sale din Canada.. teritoriile unde acum se află oraşul New York – colonia Noul Amsterdam . pătrund în America de Nord şi Centrală. Germania. În America de sud ocupă Brazilia.prelungesc să-şi lărgească posesiunile coloniale Anglia şi Franţa. când ea din un stat izolat devine un stat deschis şi încep să se dezvolte relaţiile de producţie capitaliste. Mozambic). Ca şi la portughezi. Jamaica. pe un timp scurt şi Brazilia). Canada. Etapa a treia începe la sfîrşitul secolului 17 şi durează pînă în anii 80 ai secolului 18. În secolul 17 Olanda treptat ocupă coloniile Portugaliei din Oceanul Indian(Ceilon. Coloniile erau folosite pentru a aduce din ele bogăţii şi nu ca surse de materii prime sau pieţe de desfacere a mărfurilor produse în ţară. în Şri Lanka. Noua Zeelandă. insulele Maluku. Etapa a doua de formare a sistemului colonial coincide cu secolul XVII. Aden. 5 .expansia colonială a Marii Britanii şi formarea Imperiului Colonial Britanic (ocupă în întregime India. şi anume: SUA. Ca şi în cazul Spaniei şi Portugaliei coloniile au adus la stagnarea în Olanda a industriei. America de Sud (teritoriile ocupate de munţii Anzi şi cîmpia La Plata.ieşirea pe arena mondială a Japoniei.lărgirea teritorială a SUA pe contul teritoriilor vestice şi a Mexicului. . Primele colonii engleze au apărut în America de Nord.5 mil km2. Singapore. a efectuat a doua călătorie în jurul lumii. iar spaniolii – aur şi argint. golful Guineei. Ţările date aveau nevoie de colonii nu pentru a aduce bogăţii ci pentru a extinde în ele târguiala care era foarte convenabilă. care au început să se dezvolte foarte rapid pe parcursul secolului 19. mai mari reuşite având însă englezii.are loc trecerea de la capitalismul liberei concurenţe la imperialism. Africa de Sud. insulele şi întăriturile Malta. arhipelagul Malayez. Gibraltar etc. litoralul Indiei. Se stabilesc portughezii pe litoralul de vest al Africii( insulele Capului Verde. Spania supune insulele arhipelagului Antilele Mari.

a avut loc concentrarea producţiei. . Brazilia(1822). a navelor cu motoare cu abur etc.6 mln km2 Germania 0. . iar în industria metalurgică mangalul este înlocuit prin cox.colonii propriu zise(conduse direct.au început să crească foarte rapid oraşele.capătă independenţă către 1825 majoritatea ţărilor Americii Latine – foste colonii ale Spaniei (cu excepţia Cubei şi Puerto-Rico).3 mln km2 33. mai ales pe contul Africii şi Asiei. Către anul 1914 suprafaţa totală a coloniilor era de peste 90 mln km. Germania şi Austro-Ungaria. Abisinia.este declarată independentă.către 1871 se formează Imperiul German (al doilea reih).3 mln km2 Coloniile erau de mai multe tipuri: .2 şi în raport cu suprafaţa principalelor metropole arăta în felul următor: Metropola Suprafaţa metropolei Suprafaţa coloniilor Anglia 0.5 mln km2(70% din îoate coloniile lumii) Rusia 5.4 mln km2 17. Australia.5 mln km2 10.dispare Sfântul Imperiu Roman al Naţiunii Germane. .semicolonii(China. 6 . Începe revoluţia industrială în industria textilă cu introducerea maşinii de ţesut. Libia).are loc creşterea colosală a expansiunii coloniale. .3 mln km2 Japonia 0. . . Persia.a crescut productivitatea muncii. Uniunea SudAfricană). a căilor ferate. . . Trecerea de la feudalism la capitalism Această trecere este însoţită de revoluţia industrială care începe în a doua jumătate a secolului XVII în Anglia şi apoi trece în alte ţări ale Europei. Zeelandă. . Formarea principalelor state ale lumii contemporane Pe parcursul perioadei a treia de formare a hărţii politice contemporane. În transport revoluţia industrială s-a manifestat prin apariţia locomotivei.s-a statornicit Imperiul Austro-Ungar.au crescut legăturile economice între regiuni şi ţări.s-a schimbat coraportul dintre populaţia angajată în industrie şi în agricultură.4 mln km2 Franţa 0. sau protectorate) .s-au format (în 1776) şi au crescut teritorial şi economic SUA.4 mln km2 0.scurt timp a existat Imperiul lui Napoleon.a avut loc reorganizarea industriei. . . în ordine cronologică au avut loc următoarele schimbări: .colonii formate din migranţi (Canada. care atinge apogeul dezvoltării sale în secolul XVI.5 mln km2 2.a crescut rolul industriei faţă d agricultură.în secolele 17-18 a existat ca stat independent Reci Pospolita în componenţă căreia întra Polonia şi Lituania şi care la sfârşitul secolului 18 a fost împărţită între Rusia. Afganistan. . . 3. . .0 mln km2 SUA 9. În rezultatul revoluţiei industriale : . fără luptă de eliberare naţională. Apoi apare motorul cu aburi. ultima reducându-se simţitor 4.se dezvoltă şi creşte Imperiul Otoman. N. se termină împărţirea Pământului între marile metropole şi formarea sistemului colonial .4 mln km2 0.

României. . Grecia. RFSI. Schimbările ce au avut loc după primul război mondial a adus la aceia că în ajunul celui de al doilea război pe harta politică a lumii existau 71 state suverane.Etapa a doua a avut loc în anii 1956-1966 si poate fi numită etapă de decolonizare a Africii. După terminarea celui de al doilea război în lume sau produs următoarele evenimente legate de harta politică: • Se formează lagărul socialist în componenţa căruia întrau: URSS. Pakistan. b. 14 în America de Nord şi 11 în Australia şi Oceania.la 2 octombrie 1990 are loc unificarea celor două Germanii. Ungaria. Cehoslovaciei. . . La ţările care posedă colonii aparţin Anglia(10). Toate aceste teritorii ocupă o suprafaţă de aproape 137 mii km²(fără Groenlanda) şi au o populaţie de 3 mil. Lituania. e. Italia. Albania. Se formează aşa state ca: Polonia. Danemarca(2). Indonezia. Macedonia şi Iugoslavia (Muntenegru + Serbia). VI Harta politică contemporană s-a modificat la sfîrşitul anilor 80. Însuşi procesul de decolonizare a decurs în 3 etape. Franţa(8). Estonia. Şri Lanka. România.Capătă independenţă unele ţări coloniale (Namibia . În această perioadă nu prea mare de timp au avut loc următoarele evenimente: . c. . capătă independenţă România. În această perioadă au căpătat independenţă ca regulă ţări nu prea mari din toate părţile lumii (6 – în Asia. Kambodgia). 3 în Asia. Vietnam. . Capătă suveranitate: Finlanda. Rusia. RPDC. În prezent pe Pământ oficial mai există 35 de stăpâniri (colonii) din care 3 în Europa. Portugalia(1). Dispar de pe harta politică: Imperiul German.- către 1870 se formează statul centralizat Italian. .începutul anilor 90. V În ajunul primului război mondial pe harta politică a lumii existau 55 state suverane. oameni. Are loc împărţirea coloniilor Germane între ţările biruitoare. Laos. Laos şi Cuba. Iugoslavia etc. • Se schimbă hotarele Poloniei. Polonia. Pe parcursul ei au căpătat independenţă 33 state africane.Cehoslovacia se divide în Cehia şi Slovacia. Bulgaria. RDG.în decembrie 1991 se destramă fosta Uniune Sovietică pe locul ei apar 15 noi state suverane. d. Birmania. Letonia. Mongolia. Imperiul Austro-Ungar. Serbia . Arabia Saudită. Eritreia . Siria. Israel. Acest an a întrat în istorie ca Anul Africii.Grecia etc. SUA(6). Croaţia. Ungaria. Cehoslovacia. 12 – în Africa. Liban. Restul era colonii şi teritorii dependente.Prima etapă a avut loc în anii 1945-1955 şi în rezultatul ei au căpătat independenţă 14 state asiatice (Coreea. După terminarea războiului pe harta lumii au loc următoarele modificări: a. Irakul. Restul teritoriilor dependente se află sub tutela altor state. Egiptul. Bulgaria. Mongolia. Noua Zeelandă(1). Îşi schimbă hotarele: Germania. când au căpătat independenţă 17 state.se destramă şi practic dispare lagărul socialist. După numărul de ţări ce au căpătat suveranitate se evidenţiază anul 1960. Vietnam. Austria. Yemenul. Germaniei.Etapa a treia s-a desfăşurat în anii 1967-1987. China. 2 în Africa. . Filipine.1993).1990.se destramă fosta Republică Federativă Iugoslavia pe locul ei formându-se 5 state noi: Slovenia. • Are loc descompunerea sistemului colonial şi formarea pe locul fostelor colonii a statelor suverane. Bulgaria. . Imperiul Otoman. România. 9 – în America şi 8 – în Oceania). Australia(2). Olanda(1). 7 .Herţegovina. Către începutul anilor 90 decolonizarea practic se terminase. Bosnia. URSS. India.

Cote d”Ivoire. După împărţirea teritorial administrativă ţările pot fi unitare(Franţa. Danemarca şi Luxemburg. Olanda. Etiopia. Ca pildă pot servi Spania. Ţări cu nivel economic avansat. Israel. Chile. Rusia)(circa 20 state). Madagascar. Ţări în curs de dezvoltare. În aceste state o importanţă mare are industria alimentară. Nepal. După suprafaţă ţările pot fi mari dacă au cîteva milioane kilometri pătraţi. care pot fi prezidenţiale sau parlamentare. Norvegia. dacă au câteva cute de mii de kilometri pătraţi şi mici . Din ţările mai mari mult timp n-a fost membră a ONU Elveţia. Acestor ţări le revin 2/3 din volumul PNB mondial şi în ele locuiesc 1/5 din populaţia Pământului. principate. PNB/locuitor – 1000 –3000 dolari americani – Mexic. Statele lumii se clasifică după diferite criterii cum ar fi: nivelul de dezvoltare economică. care a intrat în această organizaţie numai în anul 2002. Egipt. Austria. Irak. Tunisia. Taiwanul. aşezarea geografică. Suedia. împărţirea teritorial-administrativă. b. agricultura având o pondere destul de mare. suprafaţă. intracontinentale şi insulare. Portugalia. Germania. India) fie că istoric (RFG. cu populaţie 8 . regate şi împărăţii. După forma de guvernământ statele se împart în republici. structura populaţiei. Brazilia). După nivelul de dezvoltare economică statele se grupează în: I. ele fiind bogate în resurse energetice(petrol) sau resurse minerale metalifere. Grecia. c. PNB/locuitor – 500 – 1000 dolari SUA. Aici aparţin Australia. Ele se grupează în două grupe şi anume: a. Aici aparţin fostele ţări ale lagărului socialist şi fostele republici sovietice. sau grupul celor 7. Niger. Thailanda. 35 în America şi 17 în Australia şi Oceania. În alte state din această grupă o importanţă mare are industria extractivă. Lor le revin rolul principal în economia mondială. Republica Africa de Sud. ţări cu populaţie mijlocie(1 000 000 – 50 000 000 locuitori). forma de guvernământ. Aceste formaţiuni au la baza formării lor fie că principiul naţional(Elveţia. mijlocii. Cuba. 54 în Africa. Bangladesh. Zair. Ţări cu nivel economic foarte scăzut. Germania. Ţări cu nivelul economic satisfăcător . Singapore. Noua Zeelandă. 47 în Asia . Argentina. Venezuela. SUA. După numărul populaţiei ţările se împart în ţări cu populaţie redusă(1000-100 000 locuitori). Pakistan. Arabia Saudită. Myanmar. Ţările recent industrializate din Asia. PNB/locuitor – sub 3000 dolari americani. Marea Britanie. În cadrul acestor ţări deosebim 3 grupe de state şi anume: a. Cele federative se împart în formaţiuni statale cu o anumită autonomie.â etc. Thailanda. Kambodgia. monarhii care pot fi absolute sau constituţionale în dependenţă de puterea pe care o are monarhul. Emiratele Arabe Unite. PNB/locuitor oscilează de la 20880 până la 36230 dolari americani.dacă au mii şi zeci d mii de km2. ţări cu populaţie mică(100 000 – 1000 000 locuitori). Ţări înalt dezvoltate care au PNB la un locuitor mai mare de 15 000 dolari americani. Filipinele şi Indonezia. PNB/locuitor – sub 500 dolari SUA. O parte din aceste state sînt industrial agrare. Brazilia. III. c. Principalele ţâri înalt dezvoltate ale lumii. Italia. După aşezarea geografică ţările se împart în ţări maritime. Qatar. Afganistan. Vietnam. Din ele membre ale ONU sînt 190. Aici aparţin Elveţia. dar sânt mici şi nu au pondere mare în economia mondială. Spania) sau federative (SUA. iar în dependenţă de titlul monarhului ele pot fi ducate. Aici aparţin SUA. Ca regulă nu sînt membre ţările mici. Canada. Belgia. Ţări cu nivelul mediu de dezvoltare. Ţările mici înalt industrializate din Europa. PNB/locuitor e mai mare 20 mii dolari americani.În prezent pe harta lumii sînt 196 state suverane din care 43 în Europa. Ţările economiei de piaţă. Se caracterizează prin un nivel înalt de dezvoltare economică. Ciad. Maroc. Italia. PNB/locuitor – 3000 –10000 dolari americani. Iran. Franţa. Tanzania. Malaysia. b. emirate. Kuweit. Salvador. Honduras. Aici aparţin Coreea de Sud. II. Ţările în tranziţie la economia de piaţă. La rândul lor ele se grupează în: a. Japonia. b. numărul de populaţie etc. Turcia. Algeria. Rusia. Somali.

locuitori). ţări cu populaţie f. mare (100 mil. locuitori).mare (50 mil. 9 . – 300 mil. – 100 mil. locuitori) şi ţări cu populaţie gigantă (peste 300 mil.