HARTA POLITICĂ A LUMII 1. 2. 3. 4. Noţiune de hartă politică. Principalele etape de formare a hărţii politice a lumii.

Particularităţile hărţii politice a lumii în antichitate. Particularităţile hărţii politice şi economiei statelor lumii în evul mediu Schimbările hărţii politice şi particularităţile dezvoltării economice a statelor lumii după marile descoperiri geografice şi până la începutul secolului 20. 5. Modificările hărţii politice în secolul 20 sub influenţa celor două războaie mondiale. 6. Harta politică contemporană. Clasificarea statelor lumii după diferite criterii. Bibliografie S. Ciubară. Geografia umană şi economică a lumii. Chişinău, 1997, 2000. C. Matei şi a. Geografia economică şi socială mondială. - Chişinău, 1999. H. Matei, S. Neguţ şi a. Statele lumii. Mică enciclopedie. - Bucureşti, 1994,1995. Витвер Н. Историко-географическое введение в экономическую географию зарубежного мира. Москва, 1963. Страны и народы. Земля и человечество. Общий обзор. Москва, 1978 I Una din ramurile geografiei economice este geografia politică, care studiază din punct de vedere politic atât lumea întreagă, cât şi regiuni şi ţări aparte. În câmpul ei de studiu întră cercetarea repartizării forţelor politice şi economice, relaţiile internaţionale, formarea şi evoluţia hărţii politice, orânduirea de stat şi cea socială, politica internă şi externă, aşezarea geografică, formarea frontierelor, partidele politice ce activează în cadrul ţărilor, organizarea politicoadministrativă etc. Din cele enumerate mai sus, unul din obiectele de studii a geografiei politice este harta politică. Însuşi noţiunea de hartă politică în această ramură a ştiinţei are două înţălesuri – un înţăles în sens îngust şi altul în sens larg. În sens îngust harta politică a lumii reprezintă o hartă geografică tematică pe care grafic, prin culori sînt toate statele şi teritoriile dependente ale lumii, cu indicarea capitalelor, principalelor căi de comunicaţie, gradului de suveranitate, şi, uneori, a împărţirii teritorialadministrative. În sens larg prin hartă politică se înţălege o ramură a geografiei politice care studiază repartizarea pe suprafaţa Pământului a statelor contemporane şi istoria formării acestei ,repartizări. Harta politică a lumii se schimbă odată cu evoluţia civilizaţiei. Unele state apar, se dezvoltă, prosperă şi în cele din urmă dispar, se distramă. Pe locul lor se formează state noi şi a. m.d. Acest proces de modificare a hărţii politice este determinat de schimbarea raportului de forţe dintre statele lumii, care la rândul său este o consecinţă a organizării dezvoltării umane, economice şi politico-militare a societăţii omeneşti. Fiind o oglindă a stării lumii în o anumită perioadă de timp, harta politică este o categorie istorică. De aceia, când vorbim de harta politică noi concretizăm şi timpul pe care această hartă îl prezintă, harta anului 1914 deosebindu-se de cea a lui 1932, iar ultima - de cea a anului 1950 etc. În formarea hărţii politice se deosebesc câteva etape principale, care în principiu corespund cu principalele perioade de dezvoltare a societăţii umane. Aceste perioade sânt: 1. Antică - începe la sfârşitul mileniului IV p.e.n, odată cu formarea primelor state şi durează până la sfârşitul secolului V al erei noastre, când cade Imperiul Roman de Vest 2. Medievală – durează din secolul V până la sfârşitul secolului XV, adică până la începutul marilor descoperiri geografice.

n.actuală. Iran. Se trece la creşterea animalelor domestice. Spre sfârşit apare agricultura şi se trece la patriarhat. Pentru a creşte recolte mai mari trebuiau braţe de muncă. Împărăţia Perşilor(a stăpânit toată Asia Mică şi Africa de Nord). La începutul mileniului II p. În această epocă apare agricultura irigată. Pe parcursul acestui timp omenirea a trecut prin câteva epoci de cultură materială.interbelică. . Cu dispari-ia lui finalizează perioada a doua de dezvoltare a hărţii politice. Obiectele din silex au configuraţii geometrice.postbelică. Această perioadă se împarte în trei etape şi anume: . statele din văile râurilor Indus. când izbucneşte primul război mondial 4. Se împarte epoca dată în 3 etape: paleolit.Nouă – începe la sfârşitul secolului XV şi se termină la începutul secolului XX. Apariţia uneltelor de fier a produs o revoluţie în tehnologia primitivă. se transformă în unul din cele mai mari şi puternice imperii ale antichităţii . Apare ceramica. La aceste state aparţin Egiptul antic. statele Şumer şi Akkad din valea râurilor Tigru şi Eufrat.e. Epoca de piatră a fost înlocuită la sfârşitul mileniului IV p.en. care începe la sfârşitul anilor 80 şi durează până în prezent. II Perioada antică de dezvoltare a omenirii începe odată cu apariţia omului şi durează până în secolul V al erei noastre.e. după inundaţii pământul se prelucra uşor şi cu acele instrumente primitive de care dispunea omul şi care erau făcute din piatră. Mai târziu .n. A crescut foarte mul productivitatea muncii. Asia Mijlocie. În epoca de bronz apar primele state. De aceia hotarele statelor cum şi statele însuşi se schimbau foarte des. Pe parcursul acestei epoci omenirea a parcurs calea de la turma primitivă până la orânduirea comunei primitive.n. dintre cele două războaie mondiale. În decursul mileniului I p. În neolit obiectele din piatră se şlefuiesc. se formează statul Finician. În secolul III p. În aceste locuri. acolo unde acum se află Israelul şi Libanul. ce a durat de la sfârşitul celui de al doilea război mondial şi până la sfârşitul anilor 80: . lemn iar mai târziu şi din aramă. Gange.n creşte rapid puterea Romei. iar în 476 Imperiul Roman de Apus dispare. Aceasta a stimulat apariţia spre sfârşitul neolitului a sclavagismului.tot în Mesopotamia apare statul Babilonean. Contemporană – care durează de la sfârşitul primului război mondial şi până în prezent. Orânduirea sclavagistă pătrunde în Asia Mică. La sfârşitul epocii apar primele state greceşti pe peninsula Pelopones. Dezvoltarea agriculturii avea loc mai repede în văile râurilor ce se revărsau şi aveau o climă blândă.n. Imperiul lui Alexandru Macedoneanu etc. meşteşugăritul. sericicultura şi schimbul de mărfuri din cadrul tribului şi dintre triburi. Imperiul Roman se divizează în 2 părţi în anul 395 al erei noaste. Folosirea plugului primitiv a adus la creşterea recoltei. Transcaucazia. aşa zisele state fluviale. începe epoca fierului. . mezolit şi neolit. care pe parcursul secolului II p. apar civilizaţiile maritime.prezenţa teritoriilor libere şi necunoscute unde societatea încă nu ajunsese la nivelul de dezvoltare ca să formeze state.e.e. În mileniul I p.e. În paleolit omul producea unelte primitive din piatră şi se ocupa cu vânatul. Prima epocă a fost epoca pietrei care a durat până la sfârşitul mileniului IV până la era noastră. culesul şi pescuitul. în Orientul apropiat au succedat aşa state cum ar fi Assiria (cucerise toată Asia interioară şi Egiptul).e. Au început să se dezvolte rapid şi popoarele ce nu trăiau în văile râurilor sau în apropierea nărilor. 2 . Ţările existente înn acele timpuri permanent duceau între ele războaie în scopul de a dobândi robi şi alte bogăţii. cu epoca bronzului care a durat până la începutul mileniului I p. Atena şi Sparta pe peninsula Balcanică. La această etapă apare arcul cu săgeţi . Generalizând cele enumerate mai sus se poate spune că această perioadă de dezvoltare a hărţii politice a lumii se caracterizează prin: . 3. Pe litoralul Mării Mediteranene. Huanghe.n.schimbarea rapidă a numărului de state şi a hotarelor lor. În mezolit măiestria de producere a uneltelor este mult mai înaltă. Omenirea trece la matriarhat.

Spania (în rezultatul unirii Castiliei şi Aragonulu în 1479). fiecare mare feudal făcând ceia ce socotea el de cuviinţă. datorită cărora devine cunoscut pentru europeni practic toată suprafaţa Pământului.dezvoltarea intensă a meşteşugăritului.o agricultură destul de înapoiată cu o tehnică foarte primitivă şi cu o varietate foarte redusă de plante cultivate.o parte însemnată a Pământului (America. plusul etapei date este apariţia metalurgiei şi a oraşelor. Apar corabii destul de mari – caravelele. ţesături din lână şi mătase. 2. Nurenbergul . Au loc marile descoperiri geografice. episcopate.dezvoltarea tehnicii industriale. Des aveau loc cazuri de foamete.dezvoltarea intensă a transportului maritim. mai ales la greci şi finicieni. c. d. Rusia Kievană. Din cauza legăturilor economice destul de restrânse se întâmpla că în unele state era foame. care puteau pluti în largul oceanului şi care aveau pânzele aranjate astfel încât deplasarea lor nu depindea de direcţia vântului. aducă era dezvoltat la sate.dezvoltarea tehnicii de topire a metalelor.obiecte din metal ).apariţia manufacturii spre sfîrşitul etapei. . b. . Flandria . dezvoltarea transportului marin. . Este descoperit procesul domen ce se baza pe folosirea cărbunelui de lemn (mangalului). Dacă meşteşugăritul la sat avea un caracter natural. puterea centrală era foarte slabă. relaţiile dintre ele fiind foarte restrânse. porumbul. Anglia (după ocuparea ei de normani în 1066). . Rusia (datorită unirii cnezatelor ruseşti începută de Ioan al III) etc. Chiar de şi existau state mari. iar în altele – se simţea un surplus de produse alimentare. mai răspândite fiind războaiele cu ţelul de a jefui. mai ales a fierului. a. . 3 .postavuri. ele însă rămânând destul de restrânse. mai ales a celor din lână. care este un semn al primelor relaţii capitaliste. sfecla de zahăr. fapt ce a adus la ridicarea productivităţii muncii. . Apariţia unor imperii care supuneau statele mici. ducate. Oceania) era practic necunoscută pentru civilizaţia europeană. oraşe libere . . . care la început avea caracter rural. Califatul Arab. Larg sînt folosite în diferite ramuri motoarele de apă şi de vînt. Apare şi se dezvoltă sistemul colonial.- - dezvoltarea economică era neânsemnată şi majoritatea statelor duceau un mod de viaţă izolat. Din punct de vedere a hărţii politice această perioadă se caracterizează prin: Existenţa unui număr mare de state mici şi fărâmiţate. Începutul formării statelor centralizate mari cu o putere centrală bine exprimată cum ar fi Franţa (secolele XII-XV). începutul secolului XVI şi se caracterizează prin următoarele trăsături: 1. dar care au existat nu prea mul timp (Imperiul Roman al Naţiunii Germane ce cuprindea o mulţime de regate. principate. deoarece cartoful. dar care nai târziu se concentrează în oraşe. Se pune baza apariţiei industriei textile. Imperiul Bizantin care a existat pînă în 1453. Australia. III Din punct de vedere economic perioada medievală se caracterizează prin: .dezvoltare însemnată a fabricării ţesăturilor. Începutul marilor descoperiri geografice şi valorificarea teritoriilor descoperite. Imperiul Mongolilor.apariţia primelor semne de concentrare şi specializare a producţiei (Florenţa .. începutul formării Imperiului Otoman).intensificarea schimbului de mărfuri dintre diferite ţări şi regiuni. . IV Perioada nouă de dezvoltare a hărţii politice începe la sfîrşitul secolului XV. apoi la oraş el devine mai specializat. floarea soarelui nu era încă cunoscute.

iar apoi a Imperiului Otoman. 1 . 1596). Societatea omenească trece de la orânduirea feudală la cea capitalistă. francezii şi olandezii. Spre a evita starea de conflict ce putea apărea . Premisele acestor descoperiri sînt următoarele: . Noua Zeelandă. La sfîrşitul perioadei începe lupta între marile puteri pentru reîmpărţirea lumii. ei in 1494 au convenit că spaniolii călătoresc şi declară proprii toate pământurile situate mai la apus de meridianul 46˚ longitudine vestică. ajung în China şi nimeresc pe litoralul Americii de Sud (Brazilia).dezvoltarea rapidă a ştiinţelor.pînă la Capul Bunei Speranţe. Formarea sistemului colonial În rezultatul marilor descoperiri geografice a început să se formeze sistemul colonial. 5. iar în 1519-1522 Magelan efectuează prima călătorie în jurul lumii. . Tasmania. 4 .Marile descoperiri geografice Marile descoperiri geografice încep în a doua jumătate a secolului XV. Primii care au început să pătrundă departe în largul Oceanului Atlantic au fost portughezii . Între ei începe o concurenţă destul de serioasă. iar mai apoi – pe peninsula Malaca (1511). iar portughezii – mai la est de acest meridian.interesul ţărilor europene faţă de India şi alte state ale orientului.realizările însemnate în domeniul navigaţiei. Olandezii pornesc spre India în direcţia de Nord-Est(Barents. În 1497 Vasco de Gama ajunge în India. ei punând stăpânire pe principalele centre comerciale şi porturi mediteraneene ( Damasc. Mai târziu încep călătoriile englezii. Paralel cu portughezii încep călătoriile in Oceanul Atlantic şi spaniolii. 2. Ne v-om opri pe scurt la unele din evenimentele caracteristice acestei perioade de dezvoltare a hărţii politice.creşterea forţelor de producţie în Europa şi dezvoltarea rapidă a economiei ce cer noi pieţe de desfacere şi lărgirea sferei de legături comerciale interstatale. ajungând la început pînă la Capul Verde iar mai tîrziu (1487. . iar mai apoi insulele din Oceania . Englezii caută ieşire spre India în direcţia de Nord-Vest şi Nord-Est. Are loc formarea celor mai principale state ale lumii contemporane. in 1513. Această împărţire a fost prima împărţire a lumii. descoperă apoi Australia. Ei au cercetat litoralul de vest al Africii. . În secolul XVI ei descoperă arhipelagul Malaiez. spaniolii au făcut majoritatea descoperirilor lor geografice în emisfera vestică. constituirea căruia a decurs în cîteva etape. Constantinopol. efectuând descoperiri însemnate în America de Nord şi în emisfera sudică.3. şi în primul rând a geografiei. Bagdad. ei ies la litoralul Pacificului. astronomiei şi matematicii (începe epoca renaşterii). Restul expediţiilor organizate mai târziu aveau scopul de a concretiza şi preciza unele descoperiri anterioare sau erau efectuate în scopuri de cucerire a coloniilor. prin istmul de Panama. .comerţ care se efectua prin intermediul arabilor. Toate căile de târguială au fost practic blocate de turci. Au pus începutul Marilor descoperiri geografice Portugalia şi Spania. Bartolomeo Dias) .necesitatea de a căpăta acces spre India şi alte ţări orientale pe căi maritime. În 1492 Columb descoperă America. Are loc revoluţia industrială. Alexandria). care aveau o şcoală de navigaţie maritimă foarte înaintată. fondată de Genrih Navigatorul. 4.cu ajutorul papei. dorinţa lor de a face comerţ în direct cu această ţară şi ţările învecinate ei . evenimente enumerate mai sus. . Beirut. tehnicii şi artei militare.imposibilitatea de a face legătură cu aceste ţări pe uscat din cauza lărgirii la început a Califatului Arab. Datorită acestei divizări. celalalt hotar de delimitare fiind dus aproximativ dea lungul meridianului de 134˚ longitudine estică. Francezii caută drumul spre India în direcţia de Nord-Vest ţi cercetează America de Nord.

Aden. Coloniile erau folosite pentru a aduce din ele bogăţii şi nu ca surse de materii prime sau pieţe de desfacere a mărfurilor produse în ţară. pe un timp scurt şi Brazilia). unele teritorii pe litoralul Africii şi Indiei.în lupta pentru colonii se includ noi state. Mai târziu ocupă Irlanda. Spania supune insulele arhipelagului Antilele Mari. iar spaniolii – aur şi argint. În acest sens a fost vestit Frensis Drake . pe litoralul Chinez (Makao). Etapa a treia începe la sfîrşitul secolului 17 şi durează pînă în anii 80 ai secolului 18. Etapa a patra durează din anii 80 ai secolului XVIII şi pînă în anii 70 ai secolului XIX. În secolul XVII în genere în Europa încep să se ridice destul de repede ţările cu o industrie bine dezvoltată ţn care se stabiliseră relaţiile de producţie capitaliste. Britanie şi Franţa. A început dominarea Angliei în mări cu organizarea neoficială a echipelor de piraţi. Canada. Singapore. Australia. Noua Zeelandă. Ea capătă independenţă faţă de Spania şi începe a se dezvolta foarte rapid. 5 . Japonia.care gonind în scopuri de jaf după nave portugheze şi spaniole. a efectuat a doua călătorie în jurul lumii.. Africa de Sud. Mozambic). În Oceanul Pacific ocupă insulele Filipine şi Mariane.expansia colonială a Marii Britanii şi formarea Imperiului Colonial Britanic (ocupă în întregime India. Se caracterizează prin începutul formării imperiilor coloniale Francez şi Englez. olandezii nu ocupau teritorii întinse. când ea din un stat izolat devine un stat deschis şi încep să se dezvolte relaţiile de producţie capitaliste. .prelungesc să-şi lărgească posesiunile coloniale Anglia şi Franţa. Etapa a cincia cuprinde perioada de timp dintre anii 70 a i secolului XIX şi începutul primului război mondial. Drept că ea nu ocupă teritorii întinse ci numai puncte de pază care aveau importanţă strategică din punct de vedere militar şi comercial.lărgirea teritorială a SUA pe contul teritoriilor vestice şi a Mexicului. Se stabilesc portughezii pe litoralul de vest al Africii( insulele Capului Verde. luptând şi concurând între ele.are loc trecerea de la capitalismul liberei concurenţe la imperialism. Către 1876 suprafaţa coloniilor era de 22. Portugalia se stabileşte în Oceanul Indian şi estul Asiei. Etapa a doua de formare a sistemului colonial coincide cu secolul XVII.Prima etapă a constituirii lui a fost formarea imperiilor coloniale ale Portugaliei şi Spaniei. Treptat ea ocupă rolul Portugaliei în Oceanul Indian. Faţă de teritoriul iniţial ea s-a mărit de 10 ori. Mărfurile produse în aceste ţări pătrund şi în coloniile portugheze şi spaniole. cînd pe arena mondială ca mare putere maritimă apare Olanda. Seangan. . Italia. mai mari reuşite având însă englezii. Luptând cu Olanda acaparează unele colonii în Asia. Ambele state. Ocupă teritorii şi în America(Surinam . . arhipelagul Malayez. Specific pentru ea sînt următoarele evenimente: . şi anume: SUA. insulele şi întăriturile Malta. Gibraltar etc. litoralul Indiei. America Centrală mai la sud de Rio Grande.ieşirea pe arena mondială a Japoniei. Ca şi în cazul Spaniei şi Portugaliei coloniile au adus la stagnarea în Olanda a industriei. teritoriile unde acum se află oraşul New York – colonia Noul Amsterdam . În secolul 17 Olanda treptat ocupă coloniile Portugaliei din Oceanul Indian(Ceilon. insulele Maluku. pătrund în America de Nord şi Centrală. America de Sud (teritoriile ocupate de munţii Anzi şi cîmpia La Plata. Afară de Olanda aici se mai referă M. Ţările date aveau nevoie de colonii nu pentru a aduce bogăţii ci pentru a extinde în ele târguiala care era foarte convenabilă. Acelaşi lucru se întâmplă şi în India. Ca şi la portughezi. în Şri Lanka. În America de sud ocupă Brazilia.5 mil km2. Interesele coloniale ale Angliei şi Franţei constau în vinderea mărfurilor produse în ţară şi controlul asupra comerţului efectuat de alte ţări. insula Java. care au început să se dezvolte foarte rapid pe parcursul secolului 19. Germania. golful Guineei. Jamaica. Din colonii portughezii aduceau mirodenii şi robi. Primele colonii engleze au apărut în America de Nord. Ea se caracterizează prin următoarele trăsături: . Franţa pierde coloniile sale din Canada. .

. .se dezvoltă şi creşte Imperiul Otoman. Abisinia.3 mln km2 Coloniile erau de mai multe tipuri: . Apoi apare motorul cu aburi. .colonii formate din migranţi (Canada. .5 mln km2 2. Trecerea de la feudalism la capitalism Această trecere este însoţită de revoluţia industrială care începe în a doua jumătate a secolului XVII în Anglia şi apoi trece în alte ţări ale Europei. se termină împărţirea Pământului între marile metropole şi formarea sistemului colonial .are loc creşterea colosală a expansiunii coloniale.3 mln km2 Japonia 0.capătă independenţă către 1825 majoritatea ţărilor Americii Latine – foste colonii ale Spaniei (cu excepţia Cubei şi Puerto-Rico).4 mln km2 Franţa 0.5 mln km2 10. .s-a statornicit Imperiul Austro-Ungar.către 1871 se formează Imperiul German (al doilea reih). Începe revoluţia industrială în industria textilă cu introducerea maşinii de ţesut.în secolele 17-18 a existat ca stat independent Reci Pospolita în componenţă căreia întra Polonia şi Lituania şi care la sfârşitul secolului 18 a fost împărţită între Rusia. Afganistan. care atinge apogeul dezvoltării sale în secolul XVI. . Formarea principalelor state ale lumii contemporane Pe parcursul perioadei a treia de formare a hărţii politice contemporane. Zeelandă.4 mln km2 0.s-au format (în 1776) şi au crescut teritorial şi economic SUA. . Libia).s-a schimbat coraportul dintre populaţia angajată în industrie şi în agricultură. a căilor ferate. Brazilia(1822). sau protectorate) . . iar în industria metalurgică mangalul este înlocuit prin cox. . .4 mln km2 0.5 mln km2(70% din îoate coloniile lumii) Rusia 5. Germania şi Austro-Ungaria. Către anul 1914 suprafaţa totală a coloniilor era de peste 90 mln km. în ordine cronologică au avut loc următoarele schimbări: . N.4 mln km2 17.colonii propriu zise(conduse direct. ultima reducându-se simţitor 4.3 mln km2 33.6 mln km2 Germania 0.au crescut legăturile economice între regiuni şi ţări. . a navelor cu motoare cu abur etc.a crescut rolul industriei faţă d agricultură. Persia. 6 . În rezultatul revoluţiei industriale : . Uniunea SudAfricană).semicolonii(China.a avut loc concentrarea producţiei.au început să crească foarte rapid oraşele.a crescut productivitatea muncii. 3. . . .este declarată independentă.scurt timp a existat Imperiul lui Napoleon. mai ales pe contul Africii şi Asiei.0 mln km2 SUA 9. În transport revoluţia industrială s-a manifestat prin apariţia locomotivei.a avut loc reorganizarea industriei. . Australia.2 şi în raport cu suprafaţa principalelor metropole arăta în felul următor: Metropola Suprafaţa metropolei Suprafaţa coloniilor Anglia 0. fără luptă de eliberare naţională.dispare Sfântul Imperiu Roman al Naţiunii Germane.

Şri Lanka.Etapa a doua a avut loc în anii 1956-1966 si poate fi numită etapă de decolonizare a Africii. Laos. Estonia. când au căpătat independenţă 17 state. • Are loc descompunerea sistemului colonial şi formarea pe locul fostelor colonii a statelor suverane. Bosnia. Mongolia. India. Egiptul. Australia(2). Laos şi Cuba.începutul anilor 90. RPDC. După numărul de ţări ce au căpătat suveranitate se evidenţiază anul 1960.Etapa a treia s-a desfăşurat în anii 1967-1987. Polonia. 9 – în America şi 8 – în Oceania). Vietnam. 14 în America de Nord şi 11 în Australia şi Oceania. Grecia. Mongolia. Capătă suveranitate: Finlanda. b. România. Birmania. . Serbia . Rusia. d. Irakul.Capătă independenţă unele ţări coloniale (Namibia . După terminarea războiului pe harta lumii au loc următoarele modificări: a. V În ajunul primului război mondial pe harta politică a lumii existau 55 state suverane.se destramă şi practic dispare lagărul socialist. În prezent pe Pământ oficial mai există 35 de stăpâniri (colonii) din care 3 în Europa. Însuşi procesul de decolonizare a decurs în 3 etape. Lituania. Restul teritoriilor dependente se află sub tutela altor state. Bulgaria. 3 în Asia. .la 2 octombrie 1990 are loc unificarea celor două Germanii. Ungaria.- către 1870 se formează statul centralizat Italian. Noua Zeelandă(1). Eritreia .în decembrie 1991 se destramă fosta Uniune Sovietică pe locul ei apar 15 noi state suverane. La ţările care posedă colonii aparţin Anglia(10). Dispar de pe harta politică: Imperiul German. Către începutul anilor 90 decolonizarea practic se terminase. Letonia. În această perioadă au căpătat independenţă ca regulă ţări nu prea mari din toate părţile lumii (6 – în Asia. capătă independenţă România. . Toate aceste teritorii ocupă o suprafaţă de aproape 137 mii km²(fără Groenlanda) şi au o populaţie de 3 mil. Iugoslavia etc. Se formează aşa state ca: Polonia. Italia. Îşi schimbă hotarele: Germania. e.Grecia etc. Restul era colonii şi teritorii dependente. După terminarea celui de al doilea război în lume sau produs următoarele evenimente legate de harta politică: • Se formează lagărul socialist în componenţa căruia întrau: URSS. Cehoslovacia. Siria. Pakistan. Acest an a întrat în istorie ca Anul Africii. În această perioadă nu prea mare de timp au avut loc următoarele evenimente: . Are loc împărţirea coloniilor Germane între ţările biruitoare. Arabia Saudită. Filipine. VI Harta politică contemporană s-a modificat la sfîrşitul anilor 80. Macedonia şi Iugoslavia (Muntenegru + Serbia). .Prima etapă a avut loc în anii 1945-1955 şi în rezultatul ei au căpătat independenţă 14 state asiatice (Coreea. c. Portugalia(1). Ungaria.Herţegovina. China. 12 – în Africa. Franţa(8). 2 în Africa. Danemarca(2). 7 . SUA(6). . Albania. . Kambodgia). Indonezia. URSS.1993). Liban. . Croaţia.1990. RDG. Imperiul Otoman. • Se schimbă hotarele Poloniei. Vietnam. Olanda(1). Austria.Cehoslovacia se divide în Cehia şi Slovacia. Yemenul. Pe parcursul ei au căpătat independenţă 33 state africane. Schimbările ce au avut loc după primul război mondial a adus la aceia că în ajunul celui de al doilea război pe harta politică a lumii existau 71 state suverane. oameni. . Imperiul Austro-Ungar. României. RFSI. Bulgaria. Cehoslovaciei. Bulgaria.se destramă fosta Republică Federativă Iugoslavia pe locul ei formându-se 5 state noi: Slovenia. Germaniei. România. Israel.

După nivelul de dezvoltare economică statele se grupează în: I. Malaysia. Ciad. Se caracterizează prin un nivel înalt de dezvoltare economică. Aceste formaţiuni au la baza formării lor fie că principiul naţional(Elveţia. care a intrat în această organizaţie numai în anul 2002. Danemarca şi Luxemburg. forma de guvernământ. Aici aparţin Australia. Canada. Belgia. Italia. Brazilia. Italia. 35 în America şi 17 în Australia şi Oceania. 54 în Africa. ţări cu populaţie mijlocie(1 000 000 – 50 000 000 locuitori). PNB/locuitor e mai mare 20 mii dolari americani. Noua Zeelandă. intracontinentale şi insulare. suprafaţă. Ţări cu nivelul economic satisfăcător . aşezarea geografică. În cadrul acestor ţări deosebim 3 grupe de state şi anume: a. monarhii care pot fi absolute sau constituţionale în dependenţă de puterea pe care o are monarhul. Ţări cu nivel economic foarte scăzut. Tanzania. Chile. PNB/locuitor oscilează de la 20880 până la 36230 dolari americani. principate. După forma de guvernământ statele se împart în republici. La rândul lor ele se grupează în: a. Iran. Marea Britanie. Thailanda. SUA. c. Grecia. Ţările economiei de piaţă. Rusia. Venezuela. Germania. Republica Africa de Sud. După aşezarea geografică ţările se împart în ţări maritime. După împărţirea teritorial administrativă ţările pot fi unitare(Franţa. Ţările mici înalt industrializate din Europa. Acestor ţări le revin 2/3 din volumul PNB mondial şi în ele locuiesc 1/5 din populaţia Pământului. Zair. Rusia)(circa 20 state). Bangladesh. În alte state din această grupă o importanţă mare are industria extractivă. ele fiind bogate în resurse energetice(petrol) sau resurse minerale metalifere. Qatar. Brazilia). ţări cu populaţie mică(100 000 – 1000 000 locuitori). III. Argentina. PNB/locuitor – 3000 –10000 dolari americani. PNB/locuitor – 1000 –3000 dolari americani – Mexic. Olanda. Norvegia.â etc. Afganistan. 47 în Asia . Aici aparţin Coreea de Sud.În prezent pe harta lumii sînt 196 state suverane din care 43 în Europa. Aici aparţin SUA. Cele federative se împart în formaţiuni statale cu o anumită autonomie. Din ţările mai mari mult timp n-a fost membră a ONU Elveţia. Suedia. Japonia. Franţa. Tunisia. Taiwanul. Myanmar. Israel. sau grupul celor 7. Aici aparţin Elveţia. Cote d”Ivoire. Egipt. Ţări înalt dezvoltate care au PNB la un locuitor mai mare de 15 000 dolari americani. Thailanda. În aceste state o importanţă mare are industria alimentară. Somali. Ţările recent industrializate din Asia. Arabia Saudită. India) fie că istoric (RFG. După suprafaţă ţările pot fi mari dacă au cîteva milioane kilometri pătraţi. Pakistan. Nepal. Maroc. Spania) sau federative (SUA. Ca pildă pot servi Spania. Emiratele Arabe Unite. agricultura având o pondere destul de mare. emirate. Kambodgia. Ţări cu nivelul mediu de dezvoltare. mijlocii. Principalele ţâri înalt dezvoltate ale lumii. Etiopia. II. Ele se grupează în două grupe şi anume: a. Irak. Ţări cu nivel economic avansat. b. Algeria. b. Turcia. cu populaţie 8 . PNB/locuitor – sub 3000 dolari americani. Filipinele şi Indonezia. Aici aparţin fostele ţări ale lagărului socialist şi fostele republici sovietice. dacă au câteva cute de mii de kilometri pătraţi şi mici . numărul de populaţie etc. Austria. Ţări în curs de dezvoltare. Kuweit. După numărul populaţiei ţările se împart în ţări cu populaţie redusă(1000-100 000 locuitori). PNB/locuitor – 500 – 1000 dolari SUA. împărţirea teritorial-administrativă.dacă au mii şi zeci d mii de km2. Vietnam. Din ele membre ale ONU sînt 190. Germania. Statele lumii se clasifică după diferite criterii cum ar fi: nivelul de dezvoltare economică. Honduras. iar în dependenţă de titlul monarhului ele pot fi ducate. Niger. Lor le revin rolul principal în economia mondială. b. Portugalia. care pot fi prezidenţiale sau parlamentare. Cuba. structura populaţiei. regate şi împărăţii. Ca regulă nu sînt membre ţările mici. c. Singapore. PNB/locuitor – sub 500 dolari SUA. Ţările în tranziţie la economia de piaţă. dar sânt mici şi nu au pondere mare în economia mondială. Madagascar. O parte din aceste state sînt industrial agrare. Salvador.

ţări cu populaţie f. – 300 mil. – 100 mil.mare (50 mil. locuitori) şi ţări cu populaţie gigantă (peste 300 mil. locuitori). 9 . mare (100 mil. locuitori).