HARTA POLITICĂ A LUMII 1. 2. 3. 4. Noţiune de hartă politică. Principalele etape de formare a hărţii politice a lumii.

Particularităţile hărţii politice a lumii în antichitate. Particularităţile hărţii politice şi economiei statelor lumii în evul mediu Schimbările hărţii politice şi particularităţile dezvoltării economice a statelor lumii după marile descoperiri geografice şi până la începutul secolului 20. 5. Modificările hărţii politice în secolul 20 sub influenţa celor două războaie mondiale. 6. Harta politică contemporană. Clasificarea statelor lumii după diferite criterii. Bibliografie S. Ciubară. Geografia umană şi economică a lumii. Chişinău, 1997, 2000. C. Matei şi a. Geografia economică şi socială mondială. - Chişinău, 1999. H. Matei, S. Neguţ şi a. Statele lumii. Mică enciclopedie. - Bucureşti, 1994,1995. Витвер Н. Историко-географическое введение в экономическую географию зарубежного мира. Москва, 1963. Страны и народы. Земля и человечество. Общий обзор. Москва, 1978 I Una din ramurile geografiei economice este geografia politică, care studiază din punct de vedere politic atât lumea întreagă, cât şi regiuni şi ţări aparte. În câmpul ei de studiu întră cercetarea repartizării forţelor politice şi economice, relaţiile internaţionale, formarea şi evoluţia hărţii politice, orânduirea de stat şi cea socială, politica internă şi externă, aşezarea geografică, formarea frontierelor, partidele politice ce activează în cadrul ţărilor, organizarea politicoadministrativă etc. Din cele enumerate mai sus, unul din obiectele de studii a geografiei politice este harta politică. Însuşi noţiunea de hartă politică în această ramură a ştiinţei are două înţălesuri – un înţăles în sens îngust şi altul în sens larg. În sens îngust harta politică a lumii reprezintă o hartă geografică tematică pe care grafic, prin culori sînt toate statele şi teritoriile dependente ale lumii, cu indicarea capitalelor, principalelor căi de comunicaţie, gradului de suveranitate, şi, uneori, a împărţirii teritorialadministrative. În sens larg prin hartă politică se înţălege o ramură a geografiei politice care studiază repartizarea pe suprafaţa Pământului a statelor contemporane şi istoria formării acestei ,repartizări. Harta politică a lumii se schimbă odată cu evoluţia civilizaţiei. Unele state apar, se dezvoltă, prosperă şi în cele din urmă dispar, se distramă. Pe locul lor se formează state noi şi a. m.d. Acest proces de modificare a hărţii politice este determinat de schimbarea raportului de forţe dintre statele lumii, care la rândul său este o consecinţă a organizării dezvoltării umane, economice şi politico-militare a societăţii omeneşti. Fiind o oglindă a stării lumii în o anumită perioadă de timp, harta politică este o categorie istorică. De aceia, când vorbim de harta politică noi concretizăm şi timpul pe care această hartă îl prezintă, harta anului 1914 deosebindu-se de cea a lui 1932, iar ultima - de cea a anului 1950 etc. În formarea hărţii politice se deosebesc câteva etape principale, care în principiu corespund cu principalele perioade de dezvoltare a societăţii umane. Aceste perioade sânt: 1. Antică - începe la sfârşitul mileniului IV p.e.n, odată cu formarea primelor state şi durează până la sfârşitul secolului V al erei noastre, când cade Imperiul Roman de Vest 2. Medievală – durează din secolul V până la sfârşitul secolului XV, adică până la începutul marilor descoperiri geografice.

Spre sfârşit apare agricultura şi se trece la patriarhat. De aceia hotarele statelor cum şi statele însuşi se schimbau foarte des. . . Pe parcursul acestui timp omenirea a trecut prin câteva epoci de cultură materială.e. În secolul III p. apar civilizaţiile maritime.n. care pe parcursul secolului II p.prezenţa teritoriilor libere şi necunoscute unde societatea încă nu ajunsese la nivelul de dezvoltare ca să formeze state.postbelică. Transcaucazia. Se împarte epoca dată în 3 etape: paleolit. Atena şi Sparta pe peninsula Balcanică. se formează statul Finician.schimbarea rapidă a numărului de state şi a hotarelor lor. Huanghe. începe epoca fierului. mezolit şi neolit. Mai târziu . dintre cele două războaie mondiale. În această epocă apare agricultura irigată. La această etapă apare arcul cu săgeţi . În neolit obiectele din piatră se şlefuiesc.n. Iran.n creşte rapid puterea Romei. Dezvoltarea agriculturii avea loc mai repede în văile râurilor ce se revărsau şi aveau o climă blândă. În aceste locuri.en. acolo unde acum se află Israelul şi Libanul. Aceasta a stimulat apariţia spre sfârşitul neolitului a sclavagismului. Gange. În decursul mileniului I p. Pentru a creşte recolte mai mari trebuiau braţe de muncă. sericicultura şi schimbul de mărfuri din cadrul tribului şi dintre triburi.n. Obiectele din silex au configuraţii geometrice. lemn iar mai târziu şi din aramă. Epoca de piatră a fost înlocuită la sfârşitul mileniului IV p. culesul şi pescuitul. Imperiul Roman se divizează în 2 părţi în anul 395 al erei noaste.n. 3. Generalizând cele enumerate mai sus se poate spune că această perioadă de dezvoltare a hărţii politice a lumii se caracterizează prin: . Folosirea plugului primitiv a adus la creşterea recoltei. A crescut foarte mul productivitatea muncii. Această perioadă se împarte în trei etape şi anume: .actuală. La începutul mileniului II p. meşteşugăritul.tot în Mesopotamia apare statul Babilonean. iar în 476 Imperiul Roman de Apus dispare. Cu dispari-ia lui finalizează perioada a doua de dezvoltare a hărţii politice. Asia Mijlocie. Imperiul lui Alexandru Macedoneanu etc. Împărăţia Perşilor(a stăpânit toată Asia Mică şi Africa de Nord). Au început să se dezvolte rapid şi popoarele ce nu trăiau în văile râurilor sau în apropierea nărilor. când izbucneşte primul război mondial 4. Omenirea trece la matriarhat. Pe litoralul Mării Mediteranene. în Orientul apropiat au succedat aşa state cum ar fi Assiria (cucerise toată Asia interioară şi Egiptul). Prima epocă a fost epoca pietrei care a durat până la sfârşitul mileniului IV până la era noastră. În paleolit omul producea unelte primitive din piatră şi se ocupa cu vânatul. Ţările existente înn acele timpuri permanent duceau între ele războaie în scopul de a dobândi robi şi alte bogăţii. Se trece la creşterea animalelor domestice. după inundaţii pământul se prelucra uşor şi cu acele instrumente primitive de care dispunea omul şi care erau făcute din piatră.n. II Perioada antică de dezvoltare a omenirii începe odată cu apariţia omului şi durează până în secolul V al erei noastre. În mezolit măiestria de producere a uneltelor este mult mai înaltă. La aceste state aparţin Egiptul antic. Apare ceramica. aşa zisele state fluviale.interbelică. Orânduirea sclavagistă pătrunde în Asia Mică. 2 . statele din văile râurilor Indus. ce a durat de la sfârşitul celui de al doilea război mondial şi până la sfârşitul anilor 80: . Apariţia uneltelor de fier a produs o revoluţie în tehnologia primitivă.Nouă – începe la sfârşitul secolului XV şi se termină la începutul secolului XX. La sfârşitul epocii apar primele state greceşti pe peninsula Pelopones. cu epoca bronzului care a durat până la începutul mileniului I p. Contemporană – care durează de la sfârşitul primului război mondial şi până în prezent. Pe parcursul acestei epoci omenirea a parcurs calea de la turma primitivă până la orânduirea comunei primitive.e.e. se transformă în unul din cele mai mari şi puternice imperii ale antichităţii .e. statele Şumer şi Akkad din valea râurilor Tigru şi Eufrat.e. În epoca de bronz apar primele state.e. În mileniul I p. care începe la sfârşitul anilor 80 şi durează până în prezent.

apoi la oraş el devine mai specializat. . datorită cărora devine cunoscut pentru europeni practic toată suprafaţa Pământului. floarea soarelui nu era încă cunoscute. Rusia (datorită unirii cnezatelor ruseşti începută de Ioan al III) etc. d. care este un semn al primelor relaţii capitaliste. deoarece cartoful. dezvoltarea transportului marin.apariţia manufacturii spre sfîrşitul etapei. 2. IV Perioada nouă de dezvoltare a hărţii politice începe la sfîrşitul secolului XV. care puteau pluti în largul oceanului şi care aveau pânzele aranjate astfel încât deplasarea lor nu depindea de direcţia vântului. relaţiile dintre ele fiind foarte restrânse. Chiar de şi existau state mari. începutul formării Imperiului Otoman). sfecla de zahăr. Din cauza legăturilor economice destul de restrânse se întâmpla că în unele state era foame. Anglia (după ocuparea ei de normani în 1066).intensificarea schimbului de mărfuri dintre diferite ţări şi regiuni. ţesături din lână şi mătase.dezvoltarea tehnicii industriale.dezvoltarea intensă a meşteşugăritului. mai răspândite fiind războaiele cu ţelul de a jefui. porumbul. .postavuri. plusul etapei date este apariţia metalurgiei şi a oraşelor. Spania (în rezultatul unirii Castiliei şi Aragonulu în 1479). b. . Începutul marilor descoperiri geografice şi valorificarea teritoriilor descoperite. . aducă era dezvoltat la sate. ele însă rămânând destul de restrânse. 3 . mai ales a celor din lână. Nurenbergul . Apare şi se dezvoltă sistemul colonial. mai ales la greci şi finicieni. principate.o agricultură destul de înapoiată cu o tehnică foarte primitivă şi cu o varietate foarte redusă de plante cultivate. episcopate. oraşe libere . Imperiul Bizantin care a existat pînă în 1453. puterea centrală era foarte slabă. Apariţia unor imperii care supuneau statele mici. a. Rusia Kievană. care la început avea caracter rural. . Se pune baza apariţiei industriei textile.dezvoltare însemnată a fabricării ţesăturilor. Începutul formării statelor centralizate mari cu o putere centrală bine exprimată cum ar fi Franţa (secolele XII-XV). Larg sînt folosite în diferite ramuri motoarele de apă şi de vînt. . Califatul Arab. Flandria . III Din punct de vedere economic perioada medievală se caracterizează prin: . fiecare mare feudal făcând ceia ce socotea el de cuviinţă. .apariţia primelor semne de concentrare şi specializare a producţiei (Florenţa . Australia. fapt ce a adus la ridicarea productivităţii muncii. ducate. dar care au existat nu prea mul timp (Imperiul Roman al Naţiunii Germane ce cuprindea o mulţime de regate.dezvoltarea intensă a transportului maritim. Din punct de vedere a hărţii politice această perioadă se caracterizează prin: Existenţa unui număr mare de state mici şi fărâmiţate. Imperiul Mongolilor.dezvoltarea tehnicii de topire a metalelor. dar care nai târziu se concentrează în oraşe. c. începutul secolului XVI şi se caracterizează prin următoarele trăsături: 1.- - dezvoltarea economică era neânsemnată şi majoritatea statelor duceau un mod de viaţă izolat. .. Des aveau loc cazuri de foamete. Dacă meşteşugăritul la sat avea un caracter natural. iar în altele – se simţea un surplus de produse alimentare. Au loc marile descoperiri geografice.obiecte din metal ). Oceania) era practic necunoscută pentru civilizaţia europeană. . mai ales a fierului. Este descoperit procesul domen ce se baza pe folosirea cărbunelui de lemn (mangalului).o parte însemnată a Pământului (America. Apar corabii destul de mari – caravelele.

evenimente enumerate mai sus. 5. Are loc revoluţia industrială. ajung în China şi nimeresc pe litoralul Americii de Sud (Brazilia). 1596). .3. Formarea sistemului colonial În rezultatul marilor descoperiri geografice a început să se formeze sistemul colonial. ajungând la început pînă la Capul Verde iar mai tîrziu (1487. În 1497 Vasco de Gama ajunge în India.realizările însemnate în domeniul navigaţiei. prin istmul de Panama. Societatea omenească trece de la orânduirea feudală la cea capitalistă. Spre a evita starea de conflict ce putea apărea . tehnicii şi artei militare. Bagdad. Are loc formarea celor mai principale state ale lumii contemporane. ei in 1494 au convenit că spaniolii călătoresc şi declară proprii toate pământurile situate mai la apus de meridianul 46˚ longitudine vestică. În secolul XVI ei descoperă arhipelagul Malaiez. iar mai apoi – pe peninsula Malaca (1511). Toate căile de târguială au fost practic blocate de turci. 2. francezii şi olandezii.creşterea forţelor de producţie în Europa şi dezvoltarea rapidă a economiei ce cer noi pieţe de desfacere şi lărgirea sferei de legături comerciale interstatale. 1 . in 1513. . Constantinopol. Englezii caută ieşire spre India în direcţia de Nord-Vest şi Nord-Est.cu ajutorul papei. ei ies la litoralul Pacificului.imposibilitatea de a face legătură cu aceste ţări pe uscat din cauza lărgirii la început a Califatului Arab. Noua Zeelandă. Restul expediţiilor organizate mai târziu aveau scopul de a concretiza şi preciza unele descoperiri anterioare sau erau efectuate în scopuri de cucerire a coloniilor. Premisele acestor descoperiri sînt următoarele: . . spaniolii au făcut majoritatea descoperirilor lor geografice în emisfera vestică. Datorită acestei divizări. 4 . Primii care au început să pătrundă departe în largul Oceanului Atlantic au fost portughezii . dorinţa lor de a face comerţ în direct cu această ţară şi ţările învecinate ei . astronomiei şi matematicii (începe epoca renaşterii). Această împărţire a fost prima împărţire a lumii. constituirea căruia a decurs în cîteva etape. Ei au cercetat litoralul de vest al Africii. Ne v-om opri pe scurt la unele din evenimentele caracteristice acestei perioade de dezvoltare a hărţii politice. Bartolomeo Dias) . descoperă apoi Australia. Au pus începutul Marilor descoperiri geografice Portugalia şi Spania. Beirut. iar portughezii – mai la est de acest meridian. Alexandria). fondată de Genrih Navigatorul. ei punând stăpânire pe principalele centre comerciale şi porturi mediteraneene ( Damasc. .comerţ care se efectua prin intermediul arabilor. Olandezii pornesc spre India în direcţia de Nord-Est(Barents. În 1492 Columb descoperă America.interesul ţărilor europene faţă de India şi alte state ale orientului. care aveau o şcoală de navigaţie maritimă foarte înaintată. Tasmania.dezvoltarea rapidă a ştiinţelor. iar apoi a Imperiului Otoman.necesitatea de a căpăta acces spre India şi alte ţări orientale pe căi maritime. Francezii caută drumul spre India în direcţia de Nord-Vest ţi cercetează America de Nord.Marile descoperiri geografice Marile descoperiri geografice încep în a doua jumătate a secolului XV. La sfîrşitul perioadei începe lupta între marile puteri pentru reîmpărţirea lumii. şi în primul rând a geografiei. Paralel cu portughezii încep călătoriile in Oceanul Atlantic şi spaniolii. celalalt hotar de delimitare fiind dus aproximativ dea lungul meridianului de 134˚ longitudine estică. . 4.pînă la Capul Bunei Speranţe. Între ei începe o concurenţă destul de serioasă. Mai târziu încep călătoriile englezii. iar mai apoi insulele din Oceania . iar în 1519-1522 Magelan efectuează prima călătorie în jurul lumii. efectuând descoperiri însemnate în America de Nord şi în emisfera sudică.

Din colonii portughezii aduceau mirodenii şi robi. Afară de Olanda aici se mai referă M. Ocupă teritorii şi în America(Surinam .are loc trecerea de la capitalismul liberei concurenţe la imperialism. golful Guineei.în lupta pentru colonii se includ noi state. Aden. Etapa a cincia cuprinde perioada de timp dintre anii 70 a i secolului XIX şi începutul primului război mondial. America de Sud (teritoriile ocupate de munţii Anzi şi cîmpia La Plata. pe un timp scurt şi Brazilia). Treptat ea ocupă rolul Portugaliei în Oceanul Indian.care gonind în scopuri de jaf după nave portugheze şi spaniole. Canada.5 mil km2. Luptând cu Olanda acaparează unele colonii în Asia. America Centrală mai la sud de Rio Grande.expansia colonială a Marii Britanii şi formarea Imperiului Colonial Britanic (ocupă în întregime India. Portugalia se stabileşte în Oceanul Indian şi estul Asiei. Italia. Africa de Sud. Primele colonii engleze au apărut în America de Nord. Etapa a patra durează din anii 80 ai secolului XVIII şi pînă în anii 70 ai secolului XIX. Singapore. Ţările date aveau nevoie de colonii nu pentru a aduce bogăţii ci pentru a extinde în ele târguiala care era foarte convenabilă. Gibraltar etc.ieşirea pe arena mondială a Japoniei. Britanie şi Franţa. Coloniile erau folosite pentru a aduce din ele bogăţii şi nu ca surse de materii prime sau pieţe de desfacere a mărfurilor produse în ţară. Australia. a efectuat a doua călătorie în jurul lumii. Mărfurile produse în aceste ţări pătrund şi în coloniile portugheze şi spaniole. . iar spaniolii – aur şi argint.lărgirea teritorială a SUA pe contul teritoriilor vestice şi a Mexicului. în Şri Lanka.Prima etapă a constituirii lui a fost formarea imperiilor coloniale ale Portugaliei şi Spaniei. Ambele state.. cînd pe arena mondială ca mare putere maritimă apare Olanda. Ca şi la portughezi. Jamaica. A început dominarea Angliei în mări cu organizarea neoficială a echipelor de piraţi. În acest sens a fost vestit Frensis Drake . teritoriile unde acum se află oraşul New York – colonia Noul Amsterdam . În secolul 17 Olanda treptat ocupă coloniile Portugaliei din Oceanul Indian(Ceilon. insula Java. Mozambic). Către 1876 suprafaţa coloniilor era de 22. Interesele coloniale ale Angliei şi Franţei constau în vinderea mărfurilor produse în ţară şi controlul asupra comerţului efectuat de alte ţări. Etapa a doua de formare a sistemului colonial coincide cu secolul XVII. Specific pentru ea sînt următoarele evenimente: . Mai târziu ocupă Irlanda. pe litoralul Chinez (Makao). Ea se caracterizează prin următoarele trăsături: . mai mari reuşite având însă englezii. . . care au început să se dezvolte foarte rapid pe parcursul secolului 19. În Oceanul Pacific ocupă insulele Filipine şi Mariane. Etapa a treia începe la sfîrşitul secolului 17 şi durează pînă în anii 80 ai secolului 18. Franţa pierde coloniile sale din Canada. luptând şi concurând între ele. şi anume: SUA. Acelaşi lucru se întâmplă şi în India. când ea din un stat izolat devine un stat deschis şi încep să se dezvolte relaţiile de producţie capitaliste. Japonia. Faţă de teritoriul iniţial ea s-a mărit de 10 ori. litoralul Indiei.prelungesc să-şi lărgească posesiunile coloniale Anglia şi Franţa. insulele Maluku. pătrund în America de Nord şi Centrală. Ca şi în cazul Spaniei şi Portugaliei coloniile au adus la stagnarea în Olanda a industriei. 5 . unele teritorii pe litoralul Africii şi Indiei. olandezii nu ocupau teritorii întinse. Noua Zeelandă. Ea capătă independenţă faţă de Spania şi începe a se dezvolta foarte rapid. Se caracterizează prin începutul formării imperiilor coloniale Francez şi Englez. Drept că ea nu ocupă teritorii întinse ci numai puncte de pază care aveau importanţă strategică din punct de vedere militar şi comercial. arhipelagul Malayez. Seangan. Se stabilesc portughezii pe litoralul de vest al Africii( insulele Capului Verde. Spania supune insulele arhipelagului Antilele Mari. . Germania. insulele şi întăriturile Malta. În America de sud ocupă Brazilia. În secolul XVII în genere în Europa încep să se ridice destul de repede ţările cu o industrie bine dezvoltată ţn care se stabiliseră relaţiile de producţie capitaliste.

s-a schimbat coraportul dintre populaţia angajată în industrie şi în agricultură.se dezvoltă şi creşte Imperiul Otoman. . În rezultatul revoluţiei industriale : .5 mln km2(70% din îoate coloniile lumii) Rusia 5. . Afganistan. se termină împărţirea Pământului între marile metropole şi formarea sistemului colonial .2 şi în raport cu suprafaţa principalelor metropole arăta în felul următor: Metropola Suprafaţa metropolei Suprafaţa coloniilor Anglia 0. . 6 .capătă independenţă către 1825 majoritatea ţărilor Americii Latine – foste colonii ale Spaniei (cu excepţia Cubei şi Puerto-Rico). . Persia. Apoi apare motorul cu aburi. Abisinia.au crescut legăturile economice între regiuni şi ţări. În transport revoluţia industrială s-a manifestat prin apariţia locomotivei. Brazilia(1822).6 mln km2 Germania 0. . a navelor cu motoare cu abur etc.3 mln km2 33. ultima reducându-se simţitor 4. . . .4 mln km2 0. . Uniunea SudAfricană).4 mln km2 Franţa 0.3 mln km2 Japonia 0.colonii propriu zise(conduse direct. a căilor ferate.în secolele 17-18 a existat ca stat independent Reci Pospolita în componenţă căreia întra Polonia şi Lituania şi care la sfârşitul secolului 18 a fost împărţită între Rusia.s-au format (în 1776) şi au crescut teritorial şi economic SUA. N.a avut loc reorganizarea industriei. .scurt timp a existat Imperiul lui Napoleon. Libia).dispare Sfântul Imperiu Roman al Naţiunii Germane.5 mln km2 10. sau protectorate) .4 mln km2 17. Începe revoluţia industrială în industria textilă cu introducerea maşinii de ţesut.este declarată independentă.au început să crească foarte rapid oraşele.4 mln km2 0. Germania şi Austro-Ungaria.s-a statornicit Imperiul Austro-Ungar. 3. Zeelandă. Către anul 1914 suprafaţa totală a coloniilor era de peste 90 mln km.are loc creşterea colosală a expansiunii coloniale. .5 mln km2 2. mai ales pe contul Africii şi Asiei.a crescut rolul industriei faţă d agricultură. . Trecerea de la feudalism la capitalism Această trecere este însoţită de revoluţia industrială care începe în a doua jumătate a secolului XVII în Anglia şi apoi trece în alte ţări ale Europei. Australia.a avut loc concentrarea producţiei. fără luptă de eliberare naţională. .colonii formate din migranţi (Canada. . iar în industria metalurgică mangalul este înlocuit prin cox. care atinge apogeul dezvoltării sale în secolul XVI.3 mln km2 Coloniile erau de mai multe tipuri: .a crescut productivitatea muncii.către 1871 se formează Imperiul German (al doilea reih). Formarea principalelor state ale lumii contemporane Pe parcursul perioadei a treia de formare a hărţii politice contemporane. în ordine cronologică au avut loc următoarele schimbări: .0 mln km2 SUA 9.semicolonii(China. .

China. URSS. Imperiul Otoman. La ţările care posedă colonii aparţin Anglia(10). RFSI. .Cehoslovacia se divide în Cehia şi Slovacia. India. e. Restul era colonii şi teritorii dependente. Bosnia. . 14 în America de Nord şi 11 în Australia şi Oceania. Serbia . Mongolia. România. . Albania. Dispar de pe harta politică: Imperiul German.1993). Kambodgia).se destramă şi practic dispare lagărul socialist. Rusia. Portugalia(1). SUA(6). Siria. Ungaria. Danemarca(2). Liban. Bulgaria. Estonia. Grecia. În această perioadă au căpătat independenţă ca regulă ţări nu prea mari din toate părţile lumii (6 – în Asia.Etapa a treia s-a desfăşurat în anii 1967-1987. V În ajunul primului război mondial pe harta politică a lumii existau 55 state suverane.Prima etapă a avut loc în anii 1945-1955 şi în rezultatul ei au căpătat independenţă 14 state asiatice (Coreea. După numărul de ţări ce au căpătat suveranitate se evidenţiază anul 1960. România. Laos şi Cuba. . Indonezia. Polonia. Acest an a întrat în istorie ca Anul Africii. Birmania. Mongolia. Şri Lanka. RDG. Franţa(8). După terminarea celui de al doilea război în lume sau produs următoarele evenimente legate de harta politică: • Se formează lagărul socialist în componenţa căruia întrau: URSS. 7 . Germaniei. capătă independenţă România.la 2 octombrie 1990 are loc unificarea celor două Germanii. Însuşi procesul de decolonizare a decurs în 3 etape. RPDC.Etapa a doua a avut loc în anii 1956-1966 si poate fi numită etapă de decolonizare a Africii. Are loc împărţirea coloniilor Germane între ţările biruitoare.în decembrie 1991 se destramă fosta Uniune Sovietică pe locul ei apar 15 noi state suverane. Se formează aşa state ca: Polonia. Restul teritoriilor dependente se află sub tutela altor state. oameni. Macedonia şi Iugoslavia (Muntenegru + Serbia). . 2 în Africa. Vietnam. Austria. Noua Zeelandă(1). Cehoslovacia. Egiptul. Pe parcursul ei au căpătat independenţă 33 state africane. . Yemenul. În prezent pe Pământ oficial mai există 35 de stăpâniri (colonii) din care 3 în Europa. Pakistan.1990. Ungaria. României. Imperiul Austro-Ungar.se destramă fosta Republică Federativă Iugoslavia pe locul ei formându-se 5 state noi: Slovenia. 12 – în Africa. Israel. Laos. Filipine. Bulgaria. Toate aceste teritorii ocupă o suprafaţă de aproape 137 mii km²(fără Groenlanda) şi au o populaţie de 3 mil. Către începutul anilor 90 decolonizarea practic se terminase. Eritreia . Italia. Schimbările ce au avut loc după primul război mondial a adus la aceia că în ajunul celui de al doilea război pe harta politică a lumii existau 71 state suverane. Croaţia. • Are loc descompunerea sistemului colonial şi formarea pe locul fostelor colonii a statelor suverane. Irakul. Îşi schimbă hotarele: Germania.Herţegovina. 9 – în America şi 8 – în Oceania). d.Grecia etc. . Australia(2). Bulgaria. 3 în Asia. . • Se schimbă hotarele Poloniei. Vietnam. După terminarea războiului pe harta lumii au loc următoarele modificări: a. c. Capătă suveranitate: Finlanda.începutul anilor 90. Cehoslovaciei. Iugoslavia etc.Capătă independenţă unele ţări coloniale (Namibia . Lituania.- către 1870 se formează statul centralizat Italian. Arabia Saudită. VI Harta politică contemporană s-a modificat la sfîrşitul anilor 80. În această perioadă nu prea mare de timp au avut loc următoarele evenimente: . b. Letonia. când au căpătat independenţă 17 state. Olanda(1).

care pot fi prezidenţiale sau parlamentare. Olanda. Noua Zeelandă. După forma de guvernământ statele se împart în republici. mijlocii. După suprafaţă ţările pot fi mari dacă au cîteva milioane kilometri pătraţi. PNB/locuitor – 3000 –10000 dolari americani. Irak. Aici aparţin Australia. Aici aparţin SUA. principate. forma de guvernământ. Singapore. Argentina. În cadrul acestor ţări deosebim 3 grupe de state şi anume: a. Honduras. Se caracterizează prin un nivel înalt de dezvoltare economică. Portugalia. b. Thailanda. Ele se grupează în două grupe şi anume: a. Germania. În aceste state o importanţă mare are industria alimentară. III. aşezarea geografică. Kambodgia. c. Salvador. Aici aparţin fostele ţări ale lagărului socialist şi fostele republici sovietice. Maroc. Ţări înalt dezvoltate care au PNB la un locuitor mai mare de 15 000 dolari americani. India) fie că istoric (RFG. emirate. Cele federative se împart în formaţiuni statale cu o anumită autonomie. ţări cu populaţie mică(100 000 – 1000 000 locuitori). Thailanda. Iran. ţări cu populaţie mijlocie(1 000 000 – 50 000 000 locuitori). PNB/locuitor – sub 500 dolari SUA. Somali. După împărţirea teritorial administrativă ţările pot fi unitare(Franţa. PNB/locuitor – sub 3000 dolari americani. Spania) sau federative (SUA. PNB/locuitor e mai mare 20 mii dolari americani. O parte din aceste state sînt industrial agrare. regate şi împărăţii. Aici aparţin Coreea de Sud. Lor le revin rolul principal în economia mondială. dacă au câteva cute de mii de kilometri pătraţi şi mici . Malaysia. Taiwanul. care a intrat în această organizaţie numai în anul 2002. Tunisia. Filipinele şi Indonezia. Zair. Ciad. Ţări cu nivelul economic satisfăcător . Austria. iar în dependenţă de titlul monarhului ele pot fi ducate. monarhii care pot fi absolute sau constituţionale în dependenţă de puterea pe care o are monarhul. Etiopia. 54 în Africa. Statele lumii se clasifică după diferite criterii cum ar fi: nivelul de dezvoltare economică. structura populaţiei. Franţa. Ţări cu nivel economic foarte scăzut. Germania. împărţirea teritorial-administrativă. Grecia. Norvegia. b. Aici aparţin Elveţia. Israel. Nepal. Ţările în tranziţie la economia de piaţă. Venezuela. Madagascar. Belgia. cu populaţie 8 . Ţările recent industrializate din Asia. Suedia. 47 în Asia . Emiratele Arabe Unite. PNB/locuitor – 1000 –3000 dolari americani – Mexic. Algeria.dacă au mii şi zeci d mii de km2. Brazilia. numărul de populaţie etc. Turcia. După numărul populaţiei ţările se împart în ţări cu populaţie redusă(1000-100 000 locuitori). Arabia Saudită. Ţările mici înalt industrializate din Europa. Ţări cu nivel economic avansat. ele fiind bogate în resurse energetice(petrol) sau resurse minerale metalifere. Italia. Myanmar. intracontinentale şi insulare. Bangladesh. PNB/locuitor oscilează de la 20880 până la 36230 dolari americani. Ca pildă pot servi Spania. Niger. II. Ţări în curs de dezvoltare. Cuba. Italia. Vietnam. Danemarca şi Luxemburg. Cote d”Ivoire. Ţări cu nivelul mediu de dezvoltare. Japonia. agricultura având o pondere destul de mare. Ţările economiei de piaţă. 35 în America şi 17 în Australia şi Oceania. Aceste formaţiuni au la baza formării lor fie că principiul naţional(Elveţia. La rândul lor ele se grupează în: a. Canada. dar sânt mici şi nu au pondere mare în economia mondială. Republica Africa de Sud. Kuweit. Brazilia). sau grupul celor 7. După aşezarea geografică ţările se împart în ţări maritime. Afganistan. Egipt. Rusia. SUA. PNB/locuitor – 500 – 1000 dolari SUA. b. După nivelul de dezvoltare economică statele se grupează în: I. Marea Britanie. Principalele ţâri înalt dezvoltate ale lumii. Ca regulă nu sînt membre ţările mici.â etc. Din ţările mai mari mult timp n-a fost membră a ONU Elveţia. Din ele membre ale ONU sînt 190. Tanzania. Pakistan. Qatar. În alte state din această grupă o importanţă mare are industria extractivă. c. Acestor ţări le revin 2/3 din volumul PNB mondial şi în ele locuiesc 1/5 din populaţia Pământului.În prezent pe harta lumii sînt 196 state suverane din care 43 în Europa. suprafaţă. Rusia)(circa 20 state). Chile.

mare (100 mil. locuitori) şi ţări cu populaţie gigantă (peste 300 mil. – 300 mil. ţări cu populaţie f. – 100 mil. locuitori). locuitori).mare (50 mil. 9 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful