HARTA POLITICĂ A LUMII 1. 2. 3. 4. Noţiune de hartă politică. Principalele etape de formare a hărţii politice a lumii.

Particularităţile hărţii politice a lumii în antichitate. Particularităţile hărţii politice şi economiei statelor lumii în evul mediu Schimbările hărţii politice şi particularităţile dezvoltării economice a statelor lumii după marile descoperiri geografice şi până la începutul secolului 20. 5. Modificările hărţii politice în secolul 20 sub influenţa celor două războaie mondiale. 6. Harta politică contemporană. Clasificarea statelor lumii după diferite criterii. Bibliografie S. Ciubară. Geografia umană şi economică a lumii. Chişinău, 1997, 2000. C. Matei şi a. Geografia economică şi socială mondială. - Chişinău, 1999. H. Matei, S. Neguţ şi a. Statele lumii. Mică enciclopedie. - Bucureşti, 1994,1995. Витвер Н. Историко-географическое введение в экономическую географию зарубежного мира. Москва, 1963. Страны и народы. Земля и человечество. Общий обзор. Москва, 1978 I Una din ramurile geografiei economice este geografia politică, care studiază din punct de vedere politic atât lumea întreagă, cât şi regiuni şi ţări aparte. În câmpul ei de studiu întră cercetarea repartizării forţelor politice şi economice, relaţiile internaţionale, formarea şi evoluţia hărţii politice, orânduirea de stat şi cea socială, politica internă şi externă, aşezarea geografică, formarea frontierelor, partidele politice ce activează în cadrul ţărilor, organizarea politicoadministrativă etc. Din cele enumerate mai sus, unul din obiectele de studii a geografiei politice este harta politică. Însuşi noţiunea de hartă politică în această ramură a ştiinţei are două înţălesuri – un înţăles în sens îngust şi altul în sens larg. În sens îngust harta politică a lumii reprezintă o hartă geografică tematică pe care grafic, prin culori sînt toate statele şi teritoriile dependente ale lumii, cu indicarea capitalelor, principalelor căi de comunicaţie, gradului de suveranitate, şi, uneori, a împărţirii teritorialadministrative. În sens larg prin hartă politică se înţălege o ramură a geografiei politice care studiază repartizarea pe suprafaţa Pământului a statelor contemporane şi istoria formării acestei ,repartizări. Harta politică a lumii se schimbă odată cu evoluţia civilizaţiei. Unele state apar, se dezvoltă, prosperă şi în cele din urmă dispar, se distramă. Pe locul lor se formează state noi şi a. m.d. Acest proces de modificare a hărţii politice este determinat de schimbarea raportului de forţe dintre statele lumii, care la rândul său este o consecinţă a organizării dezvoltării umane, economice şi politico-militare a societăţii omeneşti. Fiind o oglindă a stării lumii în o anumită perioadă de timp, harta politică este o categorie istorică. De aceia, când vorbim de harta politică noi concretizăm şi timpul pe care această hartă îl prezintă, harta anului 1914 deosebindu-se de cea a lui 1932, iar ultima - de cea a anului 1950 etc. În formarea hărţii politice se deosebesc câteva etape principale, care în principiu corespund cu principalele perioade de dezvoltare a societăţii umane. Aceste perioade sânt: 1. Antică - începe la sfârşitul mileniului IV p.e.n, odată cu formarea primelor state şi durează până la sfârşitul secolului V al erei noastre, când cade Imperiul Roman de Vest 2. Medievală – durează din secolul V până la sfârşitul secolului XV, adică până la începutul marilor descoperiri geografice.

Imperiul lui Alexandru Macedoneanu etc. care începe la sfârşitul anilor 80 şi durează până în prezent. Imperiul Roman se divizează în 2 părţi în anul 395 al erei noaste.en. Contemporană – care durează de la sfârşitul primului război mondial şi până în prezent.schimbarea rapidă a numărului de state şi a hotarelor lor.Nouă – începe la sfârşitul secolului XV şi se termină la începutul secolului XX. Au început să se dezvolte rapid şi popoarele ce nu trăiau în văile râurilor sau în apropierea nărilor. sericicultura şi schimbul de mărfuri din cadrul tribului şi dintre triburi. Pe litoralul Mării Mediteranene. Atena şi Sparta pe peninsula Balcanică. mezolit şi neolit.n. Generalizând cele enumerate mai sus se poate spune că această perioadă de dezvoltare a hărţii politice a lumii se caracterizează prin: . II Perioada antică de dezvoltare a omenirii începe odată cu apariţia omului şi durează până în secolul V al erei noastre. Obiectele din silex au configuraţii geometrice. acolo unde acum se află Israelul şi Libanul. În aceste locuri.n. Folosirea plugului primitiv a adus la creşterea recoltei.e. Apare ceramica. în Orientul apropiat au succedat aşa state cum ar fi Assiria (cucerise toată Asia interioară şi Egiptul).actuală.interbelică. Ţările existente înn acele timpuri permanent duceau între ele războaie în scopul de a dobândi robi şi alte bogăţii. Apariţia uneltelor de fier a produs o revoluţie în tehnologia primitivă.n. meşteşugăritul. Pe parcursul acestei epoci omenirea a parcurs calea de la turma primitivă până la orânduirea comunei primitive. Transcaucazia. La sfârşitul epocii apar primele state greceşti pe peninsula Pelopones. În secolul III p. În această epocă apare agricultura irigată.tot în Mesopotamia apare statul Babilonean. statele Şumer şi Akkad din valea râurilor Tigru şi Eufrat. Asia Mijlocie. Se împarte epoca dată în 3 etape: paleolit. La aceste state aparţin Egiptul antic. Cu dispari-ia lui finalizează perioada a doua de dezvoltare a hărţii politice. aşa zisele state fluviale. De aceia hotarele statelor cum şi statele însuşi se schimbau foarte des. În mileniul I p. În paleolit omul producea unelte primitive din piatră şi se ocupa cu vânatul. Iran. Împărăţia Perşilor(a stăpânit toată Asia Mică şi Africa de Nord). Spre sfârşit apare agricultura şi se trece la patriarhat. În decursul mileniului I p. Gange. iar în 476 Imperiul Roman de Apus dispare.postbelică. .n. lemn iar mai târziu şi din aramă.e. 2 . Mai târziu . Orânduirea sclavagistă pătrunde în Asia Mică. Se trece la creşterea animalelor domestice. În mezolit măiestria de producere a uneltelor este mult mai înaltă.e. 3. care pe parcursul secolului II p. când izbucneşte primul război mondial 4.e.e. . Pe parcursul acestui timp omenirea a trecut prin câteva epoci de cultură materială. culesul şi pescuitul. În epoca de bronz apar primele state. statele din văile râurilor Indus. În neolit obiectele din piatră se şlefuiesc. Această perioadă se împarte în trei etape şi anume: . Pentru a creşte recolte mai mari trebuiau braţe de muncă. Huanghe.e. după inundaţii pământul se prelucra uşor şi cu acele instrumente primitive de care dispunea omul şi care erau făcute din piatră. A crescut foarte mul productivitatea muncii. Omenirea trece la matriarhat. începe epoca fierului. ce a durat de la sfârşitul celui de al doilea război mondial şi până la sfârşitul anilor 80: .prezenţa teritoriilor libere şi necunoscute unde societatea încă nu ajunsese la nivelul de dezvoltare ca să formeze state.n creşte rapid puterea Romei. Aceasta a stimulat apariţia spre sfârşitul neolitului a sclavagismului. Prima epocă a fost epoca pietrei care a durat până la sfârşitul mileniului IV până la era noastră. dintre cele două războaie mondiale. La începutul mileniului II p. se formează statul Finician.n. cu epoca bronzului care a durat până la începutul mileniului I p. La această etapă apare arcul cu săgeţi . se transformă în unul din cele mai mari şi puternice imperii ale antichităţii . Epoca de piatră a fost înlocuită la sfârşitul mileniului IV p. apar civilizaţiile maritime. Dezvoltarea agriculturii avea loc mai repede în văile râurilor ce se revărsau şi aveau o climă blândă.

postavuri. care este un semn al primelor relaţii capitaliste. mai ales la greci şi finicieni. Se pune baza apariţiei industriei textile. floarea soarelui nu era încă cunoscute. Nurenbergul . ţesături din lână şi mătase. Des aveau loc cazuri de foamete.dezvoltarea intensă a meşteşugăritului. Rusia Kievană. începutul formării Imperiului Otoman). Imperiul Bizantin care a existat pînă în 1453. Din punct de vedere a hărţii politice această perioadă se caracterizează prin: Existenţa unui număr mare de state mici şi fărâmiţate. puterea centrală era foarte slabă. sfecla de zahăr. . . Din cauza legăturilor economice destul de restrânse se întâmpla că în unele state era foame.. dar care nai târziu se concentrează în oraşe. . a. ele însă rămânând destul de restrânse. 2.o parte însemnată a Pământului (America. care la început avea caracter rural.dezvoltarea tehnicii industriale. Larg sînt folosite în diferite ramuri motoarele de apă şi de vînt. 3 . fapt ce a adus la ridicarea productivităţii muncii. . episcopate. deoarece cartoful. .dezvoltarea intensă a transportului maritim. Oceania) era practic necunoscută pentru civilizaţia europeană. IV Perioada nouă de dezvoltare a hărţii politice începe la sfîrşitul secolului XV.o agricultură destul de înapoiată cu o tehnică foarte primitivă şi cu o varietate foarte redusă de plante cultivate. b. Rusia (datorită unirii cnezatelor ruseşti începută de Ioan al III) etc. aducă era dezvoltat la sate. III Din punct de vedere economic perioada medievală se caracterizează prin: . principate. Apare şi se dezvoltă sistemul colonial. plusul etapei date este apariţia metalurgiei şi a oraşelor. Începutul marilor descoperiri geografice şi valorificarea teritoriilor descoperite. d. iar în altele – se simţea un surplus de produse alimentare.apariţia manufacturii spre sfîrşitul etapei. Chiar de şi existau state mari. datorită cărora devine cunoscut pentru europeni practic toată suprafaţa Pământului. Au loc marile descoperiri geografice. Australia. dezvoltarea transportului marin.apariţia primelor semne de concentrare şi specializare a producţiei (Florenţa . Apar corabii destul de mari – caravelele. . Începutul formării statelor centralizate mari cu o putere centrală bine exprimată cum ar fi Franţa (secolele XII-XV). Califatul Arab. dar care au existat nu prea mul timp (Imperiul Roman al Naţiunii Germane ce cuprindea o mulţime de regate. ducate. începutul secolului XVI şi se caracterizează prin următoarele trăsături: 1. .obiecte din metal ). apoi la oraş el devine mai specializat. mai răspândite fiind războaiele cu ţelul de a jefui. mai ales a celor din lână.dezvoltare însemnată a fabricării ţesăturilor. care puteau pluti în largul oceanului şi care aveau pânzele aranjate astfel încât deplasarea lor nu depindea de direcţia vântului. . Anglia (după ocuparea ei de normani în 1066). porumbul.- - dezvoltarea economică era neânsemnată şi majoritatea statelor duceau un mod de viaţă izolat. fiecare mare feudal făcând ceia ce socotea el de cuviinţă. relaţiile dintre ele fiind foarte restrânse. Este descoperit procesul domen ce se baza pe folosirea cărbunelui de lemn (mangalului).dezvoltarea tehnicii de topire a metalelor. Flandria . Dacă meşteşugăritul la sat avea un caracter natural. . mai ales a fierului. Apariţia unor imperii care supuneau statele mici.intensificarea schimbului de mărfuri dintre diferite ţări şi regiuni. c. Spania (în rezultatul unirii Castiliei şi Aragonulu în 1479). oraşe libere . Imperiul Mongolilor.

spaniolii au făcut majoritatea descoperirilor lor geografice în emisfera vestică. Englezii caută ieşire spre India în direcţia de Nord-Vest şi Nord-Est. iar mai apoi – pe peninsula Malaca (1511). efectuând descoperiri însemnate în America de Nord şi în emisfera sudică.pînă la Capul Bunei Speranţe. Datorită acestei divizări. 5. Această împărţire a fost prima împărţire a lumii. 2. Mai târziu încep călătoriile englezii. care aveau o şcoală de navigaţie maritimă foarte înaintată. ei punând stăpânire pe principalele centre comerciale şi porturi mediteraneene ( Damasc. . 4.Marile descoperiri geografice Marile descoperiri geografice încep în a doua jumătate a secolului XV. În 1492 Columb descoperă America. Francezii caută drumul spre India în direcţia de Nord-Vest ţi cercetează America de Nord. Toate căile de târguială au fost practic blocate de turci. Alexandria). . constituirea căruia a decurs în cîteva etape. Societatea omenească trece de la orânduirea feudală la cea capitalistă. Restul expediţiilor organizate mai târziu aveau scopul de a concretiza şi preciza unele descoperiri anterioare sau erau efectuate în scopuri de cucerire a coloniilor. Au pus începutul Marilor descoperiri geografice Portugalia şi Spania. La sfîrşitul perioadei începe lupta între marile puteri pentru reîmpărţirea lumii. Constantinopol. Bagdad. Premisele acestor descoperiri sînt următoarele: .cu ajutorul papei. Tasmania.dezvoltarea rapidă a ştiinţelor. Olandezii pornesc spre India în direcţia de Nord-Est(Barents. Între ei începe o concurenţă destul de serioasă.necesitatea de a căpăta acces spre India şi alte ţări orientale pe căi maritime. şi în primul rând a geografiei. iar mai apoi insulele din Oceania . În secolul XVI ei descoperă arhipelagul Malaiez. iar portughezii – mai la est de acest meridian. Beirut. descoperă apoi Australia.creşterea forţelor de producţie în Europa şi dezvoltarea rapidă a economiei ce cer noi pieţe de desfacere şi lărgirea sferei de legături comerciale interstatale. ajung în China şi nimeresc pe litoralul Americii de Sud (Brazilia). Primii care au început să pătrundă departe în largul Oceanului Atlantic au fost portughezii . fondată de Genrih Navigatorul. Are loc revoluţia industrială. dorinţa lor de a face comerţ în direct cu această ţară şi ţările învecinate ei .imposibilitatea de a face legătură cu aceste ţări pe uscat din cauza lărgirii la început a Califatului Arab. Ne v-om opri pe scurt la unele din evenimentele caracteristice acestei perioade de dezvoltare a hărţii politice. Are loc formarea celor mai principale state ale lumii contemporane. 1 . Formarea sistemului colonial În rezultatul marilor descoperiri geografice a început să se formeze sistemul colonial. francezii şi olandezii. 4 . ajungând la început pînă la Capul Verde iar mai tîrziu (1487. Noua Zeelandă.realizările însemnate în domeniul navigaţiei. . iar în 1519-1522 Magelan efectuează prima călătorie în jurul lumii. in 1513. tehnicii şi artei militare. celalalt hotar de delimitare fiind dus aproximativ dea lungul meridianului de 134˚ longitudine estică. Ei au cercetat litoralul de vest al Africii.comerţ care se efectua prin intermediul arabilor. 1596). iar apoi a Imperiului Otoman. Bartolomeo Dias) . Spre a evita starea de conflict ce putea apărea . Paralel cu portughezii încep călătoriile in Oceanul Atlantic şi spaniolii.3. astronomiei şi matematicii (începe epoca renaşterii). . prin istmul de Panama. În 1497 Vasco de Gama ajunge în India. ei in 1494 au convenit că spaniolii călătoresc şi declară proprii toate pământurile situate mai la apus de meridianul 46˚ longitudine vestică. ei ies la litoralul Pacificului. .interesul ţărilor europene faţă de India şi alte state ale orientului. evenimente enumerate mai sus.

are loc trecerea de la capitalismul liberei concurenţe la imperialism. Ea se caracterizează prin următoarele trăsături: . Etapa a treia începe la sfîrşitul secolului 17 şi durează pînă în anii 80 ai secolului 18. Australia. Ambele state. Mai târziu ocupă Irlanda. pe un timp scurt şi Brazilia). Faţă de teritoriul iniţial ea s-a mărit de 10 ori. Germania. În secolul 17 Olanda treptat ocupă coloniile Portugaliei din Oceanul Indian(Ceilon. Către 1876 suprafaţa coloniilor era de 22.Prima etapă a constituirii lui a fost formarea imperiilor coloniale ale Portugaliei şi Spaniei. Specific pentru ea sînt următoarele evenimente: . în Şri Lanka. În acest sens a fost vestit Frensis Drake . Mozambic). Din colonii portughezii aduceau mirodenii şi robi. Etapa a doua de formare a sistemului colonial coincide cu secolul XVII. Jamaica. Seangan. Italia.care gonind în scopuri de jaf după nave portugheze şi spaniole. 5 . litoralul Indiei.ieşirea pe arena mondială a Japoniei. Se caracterizează prin începutul formării imperiilor coloniale Francez şi Englez. pătrund în America de Nord şi Centrală. A început dominarea Angliei în mări cu organizarea neoficială a echipelor de piraţi. iar spaniolii – aur şi argint. Singapore. unele teritorii pe litoralul Africii şi Indiei. .5 mil km2. Portugalia se stabileşte în Oceanul Indian şi estul Asiei.expansia colonială a Marii Britanii şi formarea Imperiului Colonial Britanic (ocupă în întregime India. Interesele coloniale ale Angliei şi Franţei constau în vinderea mărfurilor produse în ţară şi controlul asupra comerţului efectuat de alte ţări. insula Java. olandezii nu ocupau teritorii întinse. insulele şi întăriturile Malta. Ca şi în cazul Spaniei şi Portugaliei coloniile au adus la stagnarea în Olanda a industriei. golful Guineei. În Oceanul Pacific ocupă insulele Filipine şi Mariane. mai mari reuşite având însă englezii.lărgirea teritorială a SUA pe contul teritoriilor vestice şi a Mexicului. America de Sud (teritoriile ocupate de munţii Anzi şi cîmpia La Plata. Ocupă teritorii şi în America(Surinam . cînd pe arena mondială ca mare putere maritimă apare Olanda. şi anume: SUA.prelungesc să-şi lărgească posesiunile coloniale Anglia şi Franţa. Primele colonii engleze au apărut în America de Nord. Etapa a patra durează din anii 80 ai secolului XVIII şi pînă în anii 70 ai secolului XIX. Africa de Sud.. insulele Maluku. Ţările date aveau nevoie de colonii nu pentru a aduce bogăţii ci pentru a extinde în ele târguiala care era foarte convenabilă. În America de sud ocupă Brazilia. Franţa pierde coloniile sale din Canada. Coloniile erau folosite pentru a aduce din ele bogăţii şi nu ca surse de materii prime sau pieţe de desfacere a mărfurilor produse în ţară. Se stabilesc portughezii pe litoralul de vest al Africii( insulele Capului Verde. Luptând cu Olanda acaparează unele colonii în Asia. Spania supune insulele arhipelagului Antilele Mari. Canada. Mărfurile produse în aceste ţări pătrund şi în coloniile portugheze şi spaniole. Noua Zeelandă. Gibraltar etc. Ea capătă independenţă faţă de Spania şi începe a se dezvolta foarte rapid. Acelaşi lucru se întâmplă şi în India. când ea din un stat izolat devine un stat deschis şi încep să se dezvolte relaţiile de producţie capitaliste. . . a efectuat a doua călătorie în jurul lumii. Afară de Olanda aici se mai referă M. În secolul XVII în genere în Europa încep să se ridice destul de repede ţările cu o industrie bine dezvoltată ţn care se stabiliseră relaţiile de producţie capitaliste. luptând şi concurând între ele. Britanie şi Franţa. Ca şi la portughezi. America Centrală mai la sud de Rio Grande. Etapa a cincia cuprinde perioada de timp dintre anii 70 a i secolului XIX şi începutul primului război mondial. care au început să se dezvolte foarte rapid pe parcursul secolului 19. Japonia. Aden. Treptat ea ocupă rolul Portugaliei în Oceanul Indian. arhipelagul Malayez. Drept că ea nu ocupă teritorii întinse ci numai puncte de pază care aveau importanţă strategică din punct de vedere militar şi comercial. pe litoralul Chinez (Makao).în lupta pentru colonii se includ noi state. teritoriile unde acum se află oraşul New York – colonia Noul Amsterdam . .

.au crescut legăturile economice între regiuni şi ţări.în secolele 17-18 a existat ca stat independent Reci Pospolita în componenţă căreia întra Polonia şi Lituania şi care la sfârşitul secolului 18 a fost împărţită între Rusia. 6 . Persia.a avut loc reorganizarea industriei. .se dezvoltă şi creşte Imperiul Otoman. Trecerea de la feudalism la capitalism Această trecere este însoţită de revoluţia industrială care începe în a doua jumătate a secolului XVII în Anglia şi apoi trece în alte ţări ale Europei.0 mln km2 SUA 9. În rezultatul revoluţiei industriale : . În transport revoluţia industrială s-a manifestat prin apariţia locomotivei. a navelor cu motoare cu abur etc. . Începe revoluţia industrială în industria textilă cu introducerea maşinii de ţesut.s-a statornicit Imperiul Austro-Ungar.s-au format (în 1776) şi au crescut teritorial şi economic SUA.colonii propriu zise(conduse direct.capătă independenţă către 1825 majoritatea ţărilor Americii Latine – foste colonii ale Spaniei (cu excepţia Cubei şi Puerto-Rico). Apoi apare motorul cu aburi.a crescut rolul industriei faţă d agricultură.a crescut productivitatea muncii. Afganistan. în ordine cronologică au avut loc următoarele schimbări: . Abisinia. Brazilia(1822).dispare Sfântul Imperiu Roman al Naţiunii Germane. N.către 1871 se formează Imperiul German (al doilea reih).scurt timp a existat Imperiul lui Napoleon.6 mln km2 Germania 0. . . .3 mln km2 Coloniile erau de mai multe tipuri: . sau protectorate) . . Zeelandă. . Australia.5 mln km2(70% din îoate coloniile lumii) Rusia 5. mai ales pe contul Africii şi Asiei. Germania şi Austro-Ungaria. Libia). fără luptă de eliberare naţională. . . .3 mln km2 Japonia 0.3 mln km2 33. Către anul 1914 suprafaţa totală a coloniilor era de peste 90 mln km. 3.semicolonii(China. ultima reducându-se simţitor 4.2 şi în raport cu suprafaţa principalelor metropole arăta în felul următor: Metropola Suprafaţa metropolei Suprafaţa coloniilor Anglia 0.are loc creşterea colosală a expansiunii coloniale.4 mln km2 Franţa 0.este declarată independentă. iar în industria metalurgică mangalul este înlocuit prin cox.5 mln km2 2.4 mln km2 0.au început să crească foarte rapid oraşele. . Uniunea SudAfricană). Formarea principalelor state ale lumii contemporane Pe parcursul perioadei a treia de formare a hărţii politice contemporane.4 mln km2 0. se termină împărţirea Pământului între marile metropole şi formarea sistemului colonial .s-a schimbat coraportul dintre populaţia angajată în industrie şi în agricultură. care atinge apogeul dezvoltării sale în secolul XVI. a căilor ferate.5 mln km2 10.colonii formate din migranţi (Canada. .4 mln km2 17. . .a avut loc concentrarea producţiei.

Ungaria. România.în decembrie 1991 se destramă fosta Uniune Sovietică pe locul ei apar 15 noi state suverane. Letonia. În prezent pe Pământ oficial mai există 35 de stăpâniri (colonii) din care 3 în Europa. RFSI. Bulgaria. Laos. România. Pakistan.Cehoslovacia se divide în Cehia şi Slovacia. . Capătă suveranitate: Finlanda.Prima etapă a avut loc în anii 1945-1955 şi în rezultatul ei au căpătat independenţă 14 state asiatice (Coreea.- către 1870 se formează statul centralizat Italian. Austria. Restul teritoriilor dependente se află sub tutela altor state. După terminarea celui de al doilea război în lume sau produs următoarele evenimente legate de harta politică: • Se formează lagărul socialist în componenţa căruia întrau: URSS. Portugalia(1). Şri Lanka. Liban. . Bosnia. Danemarca(2).1990. Bulgaria. 2 în Africa. Noua Zeelandă(1). e. Germaniei. Laos şi Cuba. 7 . Egiptul. Arabia Saudită. . Schimbările ce au avut loc după primul război mondial a adus la aceia că în ajunul celui de al doilea război pe harta politică a lumii existau 71 state suverane. 3 în Asia. Serbia . La ţările care posedă colonii aparţin Anglia(10). Olanda(1). Dispar de pe harta politică: Imperiul German. Croaţia.1993). Indonezia.Capătă independenţă unele ţări coloniale (Namibia . • Se schimbă hotarele Poloniei. d. când au căpătat independenţă 17 state. Filipine. . Ungaria. Eritreia . Birmania. Are loc împărţirea coloniilor Germane între ţările biruitoare. capătă independenţă România. Toate aceste teritorii ocupă o suprafaţă de aproape 137 mii km²(fără Groenlanda) şi au o populaţie de 3 mil. . Franţa(8). Siria. Pe parcursul ei au căpătat independenţă 33 state africane. Grecia.Herţegovina. 14 în America de Nord şi 11 în Australia şi Oceania. VI Harta politică contemporană s-a modificat la sfîrşitul anilor 80. Vietnam. Însuşi procesul de decolonizare a decurs în 3 etape. Yemenul. V În ajunul primului război mondial pe harta politică a lumii existau 55 state suverane. În această perioadă au căpătat independenţă ca regulă ţări nu prea mari din toate părţile lumii (6 – în Asia. .se destramă fosta Republică Federativă Iugoslavia pe locul ei formându-se 5 state noi: Slovenia. Albania. Kambodgia). RDG. Australia(2). Cehoslovacia. URSS. oameni. Acest an a întrat în istorie ca Anul Africii. Restul era colonii şi teritorii dependente. c. 9 – în America şi 8 – în Oceania). Italia. Rusia. Irakul. China. Către începutul anilor 90 decolonizarea practic se terminase. Iugoslavia etc. Vietnam. . 12 – în Africa.Etapa a doua a avut loc în anii 1956-1966 si poate fi numită etapă de decolonizare a Africii. • Are loc descompunerea sistemului colonial şi formarea pe locul fostelor colonii a statelor suverane.Grecia etc. RPDC. Bulgaria. Mongolia. India. României. Macedonia şi Iugoslavia (Muntenegru + Serbia). Îşi schimbă hotarele: Germania.la 2 octombrie 1990 are loc unificarea celor două Germanii. Imperiul Otoman. Mongolia.începutul anilor 90. După terminarea războiului pe harta lumii au loc următoarele modificări: a. Imperiul Austro-Ungar.Etapa a treia s-a desfăşurat în anii 1967-1987. Cehoslovaciei. Israel. Se formează aşa state ca: Polonia.se destramă şi practic dispare lagărul socialist. După numărul de ţări ce au căpătat suveranitate se evidenţiază anul 1960. Polonia. SUA(6). În această perioadă nu prea mare de timp au avut loc următoarele evenimente: . Estonia. Lituania. . b.

Ţări înalt dezvoltate care au PNB la un locuitor mai mare de 15 000 dolari americani. Acestor ţări le revin 2/3 din volumul PNB mondial şi în ele locuiesc 1/5 din populaţia Pământului. Brazilia. Aici aparţin Coreea de Sud. Singapore. În alte state din această grupă o importanţă mare are industria extractivă. c. b. Principalele ţâri înalt dezvoltate ale lumii. Marea Britanie. Israel. Germania.dacă au mii şi zeci d mii de km2. mijlocii. La rândul lor ele se grupează în: a. Bangladesh. Afganistan. Ţările în tranziţie la economia de piaţă. Myanmar. Tanzania. După nivelul de dezvoltare economică statele se grupează în: I. împărţirea teritorial-administrativă. Italia. structura populaţiei. Ţările economiei de piaţă.În prezent pe harta lumii sînt 196 state suverane din care 43 în Europa. Algeria. Thailanda. II. Salvador. III. Brazilia). Spania) sau federative (SUA. Austria. sau grupul celor 7. emirate. Ca regulă nu sînt membre ţările mici. Ele se grupează în două grupe şi anume: a. Aici aparţin fostele ţări ale lagărului socialist şi fostele republici sovietice. dacă au câteva cute de mii de kilometri pătraţi şi mici . Taiwanul. Ţări cu nivelul economic satisfăcător . Din ele membre ale ONU sînt 190. Cele federative se împart în formaţiuni statale cu o anumită autonomie. PNB/locuitor – sub 3000 dolari americani. Egipt. numărul de populaţie etc. Aici aparţin Australia. Emiratele Arabe Unite. Maroc. Tunisia. În aceste state o importanţă mare are industria alimentară. După numărul populaţiei ţările se împart în ţări cu populaţie redusă(1000-100 000 locuitori). Aceste formaţiuni au la baza formării lor fie că principiul naţional(Elveţia. Germania. Iran. Ţările mici înalt industrializate din Europa. 35 în America şi 17 în Australia şi Oceania. Cote d”Ivoire. Se caracterizează prin un nivel înalt de dezvoltare economică. cu populaţie 8 . PNB/locuitor – sub 500 dolari SUA. forma de guvernământ. PNB/locuitor e mai mare 20 mii dolari americani. Noua Zeelandă. Canada. Somali. Suedia. După forma de guvernământ statele se împart în republici. Japonia. PNB/locuitor – 1000 –3000 dolari americani – Mexic. Irak. Arabia Saudită. India) fie că istoric (RFG. Rusia. Olanda. Honduras. Ca pildă pot servi Spania. Danemarca şi Luxemburg. b. 54 în Africa. Norvegia. Republica Africa de Sud. Pakistan. Statele lumii se clasifică după diferite criterii cum ar fi: nivelul de dezvoltare economică. După împărţirea teritorial administrativă ţările pot fi unitare(Franţa. PNB/locuitor oscilează de la 20880 până la 36230 dolari americani. Aici aparţin Elveţia. 47 în Asia . După aşezarea geografică ţările se împart în ţări maritime. care a intrat în această organizaţie numai în anul 2002. b. Rusia)(circa 20 state). Chile. Italia. Ţările recent industrializate din Asia. PNB/locuitor – 3000 –10000 dolari americani. Ţări în curs de dezvoltare. SUA. Qatar. Portugalia. Ţări cu nivel economic foarte scăzut. Niger. O parte din aceste state sînt industrial agrare. Madagascar. PNB/locuitor – 500 – 1000 dolari SUA. Grecia.â etc. Kuweit. c. În cadrul acestor ţări deosebim 3 grupe de state şi anume: a. ţări cu populaţie mică(100 000 – 1000 000 locuitori). Lor le revin rolul principal în economia mondială. ele fiind bogate în resurse energetice(petrol) sau resurse minerale metalifere. Nepal. Din ţările mai mari mult timp n-a fost membră a ONU Elveţia. principate. Filipinele şi Indonezia. Franţa. Zair. aşezarea geografică. Belgia. Ciad. Cuba. Aici aparţin SUA. intracontinentale şi insulare. ţări cu populaţie mijlocie(1 000 000 – 50 000 000 locuitori). regate şi împărăţii. Malaysia. Thailanda. Ţări cu nivelul mediu de dezvoltare. Ţări cu nivel economic avansat. care pot fi prezidenţiale sau parlamentare. Vietnam. suprafaţă. iar în dependenţă de titlul monarhului ele pot fi ducate. Argentina. Turcia. Kambodgia. dar sânt mici şi nu au pondere mare în economia mondială. agricultura având o pondere destul de mare. Venezuela. Etiopia. După suprafaţă ţările pot fi mari dacă au cîteva milioane kilometri pătraţi. monarhii care pot fi absolute sau constituţionale în dependenţă de puterea pe care o are monarhul.

locuitori). 9 . ţări cu populaţie f. mare (100 mil. – 300 mil. – 100 mil. locuitori) şi ţări cu populaţie gigantă (peste 300 mil.mare (50 mil. locuitori).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful