P. 1
Tema 2 Harta Politica a Lumii

Tema 2 Harta Politica a Lumii

|Views: 3,403|Likes:
Published by Victor Castiel Popa

More info:

Published by: Victor Castiel Popa on Oct 20, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/31/2013

pdf

text

original

HARTA POLITICĂ A LUMII 1. 2. 3. 4. Noţiune de hartă politică. Principalele etape de formare a hărţii politice a lumii.

Particularităţile hărţii politice a lumii în antichitate. Particularităţile hărţii politice şi economiei statelor lumii în evul mediu Schimbările hărţii politice şi particularităţile dezvoltării economice a statelor lumii după marile descoperiri geografice şi până la începutul secolului 20. 5. Modificările hărţii politice în secolul 20 sub influenţa celor două războaie mondiale. 6. Harta politică contemporană. Clasificarea statelor lumii după diferite criterii. Bibliografie S. Ciubară. Geografia umană şi economică a lumii. Chişinău, 1997, 2000. C. Matei şi a. Geografia economică şi socială mondială. - Chişinău, 1999. H. Matei, S. Neguţ şi a. Statele lumii. Mică enciclopedie. - Bucureşti, 1994,1995. Витвер Н. Историко-географическое введение в экономическую географию зарубежного мира. Москва, 1963. Страны и народы. Земля и человечество. Общий обзор. Москва, 1978 I Una din ramurile geografiei economice este geografia politică, care studiază din punct de vedere politic atât lumea întreagă, cât şi regiuni şi ţări aparte. În câmpul ei de studiu întră cercetarea repartizării forţelor politice şi economice, relaţiile internaţionale, formarea şi evoluţia hărţii politice, orânduirea de stat şi cea socială, politica internă şi externă, aşezarea geografică, formarea frontierelor, partidele politice ce activează în cadrul ţărilor, organizarea politicoadministrativă etc. Din cele enumerate mai sus, unul din obiectele de studii a geografiei politice este harta politică. Însuşi noţiunea de hartă politică în această ramură a ştiinţei are două înţălesuri – un înţăles în sens îngust şi altul în sens larg. În sens îngust harta politică a lumii reprezintă o hartă geografică tematică pe care grafic, prin culori sînt toate statele şi teritoriile dependente ale lumii, cu indicarea capitalelor, principalelor căi de comunicaţie, gradului de suveranitate, şi, uneori, a împărţirii teritorialadministrative. În sens larg prin hartă politică se înţălege o ramură a geografiei politice care studiază repartizarea pe suprafaţa Pământului a statelor contemporane şi istoria formării acestei ,repartizări. Harta politică a lumii se schimbă odată cu evoluţia civilizaţiei. Unele state apar, se dezvoltă, prosperă şi în cele din urmă dispar, se distramă. Pe locul lor se formează state noi şi a. m.d. Acest proces de modificare a hărţii politice este determinat de schimbarea raportului de forţe dintre statele lumii, care la rândul său este o consecinţă a organizării dezvoltării umane, economice şi politico-militare a societăţii omeneşti. Fiind o oglindă a stării lumii în o anumită perioadă de timp, harta politică este o categorie istorică. De aceia, când vorbim de harta politică noi concretizăm şi timpul pe care această hartă îl prezintă, harta anului 1914 deosebindu-se de cea a lui 1932, iar ultima - de cea a anului 1950 etc. În formarea hărţii politice se deosebesc câteva etape principale, care în principiu corespund cu principalele perioade de dezvoltare a societăţii umane. Aceste perioade sânt: 1. Antică - începe la sfârşitul mileniului IV p.e.n, odată cu formarea primelor state şi durează până la sfârşitul secolului V al erei noastre, când cade Imperiul Roman de Vest 2. Medievală – durează din secolul V până la sfârşitul secolului XV, adică până la începutul marilor descoperiri geografice.

n. statele Şumer şi Akkad din valea râurilor Tigru şi Eufrat. dintre cele două războaie mondiale.e.n. La începutul mileniului II p. acolo unde acum se află Israelul şi Libanul.n. după inundaţii pământul se prelucra uşor şi cu acele instrumente primitive de care dispunea omul şi care erau făcute din piatră. care începe la sfârşitul anilor 80 şi durează până în prezent. Se trece la creşterea animalelor domestice. Mai târziu . aşa zisele state fluviale. Contemporană – care durează de la sfârşitul primului război mondial şi până în prezent. Generalizând cele enumerate mai sus se poate spune că această perioadă de dezvoltare a hărţii politice a lumii se caracterizează prin: . Asia Mijlocie. mezolit şi neolit.n. Omenirea trece la matriarhat.schimbarea rapidă a numărului de state şi a hotarelor lor. se formează statul Finician. meşteşugăritul. Obiectele din silex au configuraţii geometrice. La aceste state aparţin Egiptul antic.interbelică. Au început să se dezvolte rapid şi popoarele ce nu trăiau în văile râurilor sau în apropierea nărilor.e. Ţările existente înn acele timpuri permanent duceau între ele războaie în scopul de a dobândi robi şi alte bogăţii.en. În mezolit măiestria de producere a uneltelor este mult mai înaltă. Apare ceramica. A crescut foarte mul productivitatea muncii.tot în Mesopotamia apare statul Babilonean. 2 . . 3. . În aceste locuri. În decursul mileniului I p. Huanghe. ce a durat de la sfârşitul celui de al doilea război mondial şi până la sfârşitul anilor 80: . Cu dispari-ia lui finalizează perioada a doua de dezvoltare a hărţii politice. Prima epocă a fost epoca pietrei care a durat până la sfârşitul mileniului IV până la era noastră. statele din văile râurilor Indus. cu epoca bronzului care a durat până la începutul mileniului I p. care pe parcursul secolului II p. Această perioadă se împarte în trei etape şi anume: . II Perioada antică de dezvoltare a omenirii începe odată cu apariţia omului şi durează până în secolul V al erei noastre. lemn iar mai târziu şi din aramă.e. apar civilizaţiile maritime. când izbucneşte primul război mondial 4. În această epocă apare agricultura irigată. Spre sfârşit apare agricultura şi se trece la patriarhat. culesul şi pescuitul. Dezvoltarea agriculturii avea loc mai repede în văile râurilor ce se revărsau şi aveau o climă blândă. În secolul III p. Imperiul lui Alexandru Macedoneanu etc.postbelică. se transformă în unul din cele mai mari şi puternice imperii ale antichităţii . Gange. Împărăţia Perşilor(a stăpânit toată Asia Mică şi Africa de Nord). În epoca de bronz apar primele state. Imperiul Roman se divizează în 2 părţi în anul 395 al erei noaste.e. iar în 476 Imperiul Roman de Apus dispare. Pe litoralul Mării Mediteranene. începe epoca fierului. Pentru a creşte recolte mai mari trebuiau braţe de muncă. în Orientul apropiat au succedat aşa state cum ar fi Assiria (cucerise toată Asia interioară şi Egiptul). Orânduirea sclavagistă pătrunde în Asia Mică. Epoca de piatră a fost înlocuită la sfârşitul mileniului IV p. Folosirea plugului primitiv a adus la creşterea recoltei. Pe parcursul acestei epoci omenirea a parcurs calea de la turma primitivă până la orânduirea comunei primitive. La sfârşitul epocii apar primele state greceşti pe peninsula Pelopones. Aceasta a stimulat apariţia spre sfârşitul neolitului a sclavagismului. De aceia hotarele statelor cum şi statele însuşi se schimbau foarte des.n creşte rapid puterea Romei. Transcaucazia.e.prezenţa teritoriilor libere şi necunoscute unde societatea încă nu ajunsese la nivelul de dezvoltare ca să formeze state.Nouă – începe la sfârşitul secolului XV şi se termină la începutul secolului XX. Iran. Pe parcursul acestui timp omenirea a trecut prin câteva epoci de cultură materială. sericicultura şi schimbul de mărfuri din cadrul tribului şi dintre triburi.n. În paleolit omul producea unelte primitive din piatră şi se ocupa cu vânatul.e. În mileniul I p. În neolit obiectele din piatră se şlefuiesc. Se împarte epoca dată în 3 etape: paleolit.actuală. Atena şi Sparta pe peninsula Balcanică. La această etapă apare arcul cu săgeţi . Apariţia uneltelor de fier a produs o revoluţie în tehnologia primitivă.

o parte însemnată a Pământului (America. apoi la oraş el devine mai specializat. sfecla de zahăr. . Apare şi se dezvoltă sistemul colonial. mai ales la greci şi finicieni. fapt ce a adus la ridicarea productivităţii muncii. . 2. . III Din punct de vedere economic perioada medievală se caracterizează prin: . dar care nai târziu se concentrează în oraşe. plusul etapei date este apariţia metalurgiei şi a oraşelor. fiecare mare feudal făcând ceia ce socotea el de cuviinţă. Oceania) era practic necunoscută pentru civilizaţia europeană.apariţia primelor semne de concentrare şi specializare a producţiei (Florenţa . Au loc marile descoperiri geografice. a. . principate.dezvoltarea intensă a meşteşugăritului. Califatul Arab. porumbul.dezvoltare însemnată a fabricării ţesăturilor. datorită cărora devine cunoscut pentru europeni practic toată suprafaţa Pământului. mai ales a fierului. Des aveau loc cazuri de foamete.dezvoltarea intensă a transportului maritim. care puteau pluti în largul oceanului şi care aveau pânzele aranjate astfel încât deplasarea lor nu depindea de direcţia vântului. relaţiile dintre ele fiind foarte restrânse. Imperiul Mongolilor. deoarece cartoful. Chiar de şi existau state mari. iar în altele – se simţea un surplus de produse alimentare.apariţia manufacturii spre sfîrşitul etapei. floarea soarelui nu era încă cunoscute. . Dacă meşteşugăritul la sat avea un caracter natural. 3 . Este descoperit procesul domen ce se baza pe folosirea cărbunelui de lemn (mangalului). . Apar corabii destul de mari – caravelele.dezvoltarea tehnicii industriale. dar care au existat nu prea mul timp (Imperiul Roman al Naţiunii Germane ce cuprindea o mulţime de regate. începutul formării Imperiului Otoman). . începutul secolului XVI şi se caracterizează prin următoarele trăsături: 1.- - dezvoltarea economică era neânsemnată şi majoritatea statelor duceau un mod de viaţă izolat. puterea centrală era foarte slabă. Nurenbergul . ţesături din lână şi mătase. Australia. care la început avea caracter rural. ducate. Începutul formării statelor centralizate mari cu o putere centrală bine exprimată cum ar fi Franţa (secolele XII-XV).dezvoltarea tehnicii de topire a metalelor.. Din punct de vedere a hărţii politice această perioadă se caracterizează prin: Existenţa unui număr mare de state mici şi fărâmiţate.postavuri.intensificarea schimbului de mărfuri dintre diferite ţări şi regiuni. Rusia Kievană. Apariţia unor imperii care supuneau statele mici. dezvoltarea transportului marin.obiecte din metal ). Rusia (datorită unirii cnezatelor ruseşti începută de Ioan al III) etc. care este un semn al primelor relaţii capitaliste. Din cauza legăturilor economice destul de restrânse se întâmpla că în unele state era foame. .o agricultură destul de înapoiată cu o tehnică foarte primitivă şi cu o varietate foarte redusă de plante cultivate. IV Perioada nouă de dezvoltare a hărţii politice începe la sfîrşitul secolului XV. episcopate. mai răspândite fiind războaiele cu ţelul de a jefui. Începutul marilor descoperiri geografice şi valorificarea teritoriilor descoperite. mai ales a celor din lână. b. aducă era dezvoltat la sate. Larg sînt folosite în diferite ramuri motoarele de apă şi de vînt. oraşe libere . c. d. ele însă rămânând destul de restrânse. Imperiul Bizantin care a existat pînă în 1453. Se pune baza apariţiei industriei textile. Anglia (după ocuparea ei de normani în 1066). . Spania (în rezultatul unirii Castiliei şi Aragonulu în 1479). Flandria .

in 1513. descoperă apoi Australia. Tasmania. Bartolomeo Dias) . Bagdad.comerţ care se efectua prin intermediul arabilor. Mai târziu încep călătoriile englezii. şi în primul rând a geografiei. Francezii caută drumul spre India în direcţia de Nord-Vest ţi cercetează America de Nord. 1596). celalalt hotar de delimitare fiind dus aproximativ dea lungul meridianului de 134˚ longitudine estică. astronomiei şi matematicii (începe epoca renaşterii). spaniolii au făcut majoritatea descoperirilor lor geografice în emisfera vestică. Paralel cu portughezii încep călătoriile in Oceanul Atlantic şi spaniolii. Spre a evita starea de conflict ce putea apărea . Olandezii pornesc spre India în direcţia de Nord-Est(Barents. Primii care au început să pătrundă departe în largul Oceanului Atlantic au fost portughezii . iar apoi a Imperiului Otoman. . evenimente enumerate mai sus.realizările însemnate în domeniul navigaţiei.interesul ţărilor europene faţă de India şi alte state ale orientului. Are loc formarea celor mai principale state ale lumii contemporane. tehnicii şi artei militare. efectuând descoperiri însemnate în America de Nord şi în emisfera sudică.necesitatea de a căpăta acces spre India şi alte ţări orientale pe căi maritime. ei punând stăpânire pe principalele centre comerciale şi porturi mediteraneene ( Damasc. Englezii caută ieşire spre India în direcţia de Nord-Vest şi Nord-Est. constituirea căruia a decurs în cîteva etape.pînă la Capul Bunei Speranţe. Ne v-om opri pe scurt la unele din evenimentele caracteristice acestei perioade de dezvoltare a hărţii politice. Toate căile de târguială au fost practic blocate de turci. 5. Societatea omenească trece de la orânduirea feudală la cea capitalistă. francezii şi olandezii. prin istmul de Panama. Între ei începe o concurenţă destul de serioasă. În 1497 Vasco de Gama ajunge în India. Restul expediţiilor organizate mai târziu aveau scopul de a concretiza şi preciza unele descoperiri anterioare sau erau efectuate în scopuri de cucerire a coloniilor. fondată de Genrih Navigatorul. Beirut.cu ajutorul papei. Premisele acestor descoperiri sînt următoarele: .Marile descoperiri geografice Marile descoperiri geografice încep în a doua jumătate a secolului XV. 1 . Formarea sistemului colonial În rezultatul marilor descoperiri geografice a început să se formeze sistemul colonial. La sfîrşitul perioadei începe lupta între marile puteri pentru reîmpărţirea lumii. În 1492 Columb descoperă America. iar mai apoi insulele din Oceania . care aveau o şcoală de navigaţie maritimă foarte înaintată. iar mai apoi – pe peninsula Malaca (1511). dorinţa lor de a face comerţ în direct cu această ţară şi ţările învecinate ei . Datorită acestei divizări. Ei au cercetat litoralul de vest al Africii.creşterea forţelor de producţie în Europa şi dezvoltarea rapidă a economiei ce cer noi pieţe de desfacere şi lărgirea sferei de legături comerciale interstatale. iar în 1519-1522 Magelan efectuează prima călătorie în jurul lumii. . În secolul XVI ei descoperă arhipelagul Malaiez.3. 4. Are loc revoluţia industrială. 2. Au pus începutul Marilor descoperiri geografice Portugalia şi Spania. .imposibilitatea de a face legătură cu aceste ţări pe uscat din cauza lărgirii la început a Califatului Arab. . Această împărţire a fost prima împărţire a lumii. ajungând la început pînă la Capul Verde iar mai tîrziu (1487. Alexandria). . 4 . ei ies la litoralul Pacificului. iar portughezii – mai la est de acest meridian. ajung în China şi nimeresc pe litoralul Americii de Sud (Brazilia). ei in 1494 au convenit că spaniolii călătoresc şi declară proprii toate pământurile situate mai la apus de meridianul 46˚ longitudine vestică. Noua Zeelandă.dezvoltarea rapidă a ştiinţelor. Constantinopol.

Se stabilesc portughezii pe litoralul de vest al Africii( insulele Capului Verde. Seangan. Din colonii portughezii aduceau mirodenii şi robi. Etapa a patra durează din anii 80 ai secolului XVIII şi pînă în anii 70 ai secolului XIX.prelungesc să-şi lărgească posesiunile coloniale Anglia şi Franţa. cînd pe arena mondială ca mare putere maritimă apare Olanda. iar spaniolii – aur şi argint. America de Sud (teritoriile ocupate de munţii Anzi şi cîmpia La Plata. litoralul Indiei. Mozambic). Drept că ea nu ocupă teritorii întinse ci numai puncte de pază care aveau importanţă strategică din punct de vedere militar şi comercial.Prima etapă a constituirii lui a fost formarea imperiilor coloniale ale Portugaliei şi Spaniei. Noua Zeelandă. Către 1876 suprafaţa coloniilor era de 22. Canada.lărgirea teritorială a SUA pe contul teritoriilor vestice şi a Mexicului. Ea capătă independenţă faţă de Spania şi începe a se dezvolta foarte rapid. golful Guineei. mai mari reuşite având însă englezii. teritoriile unde acum se află oraşul New York – colonia Noul Amsterdam . Australia. Gibraltar etc. Acelaşi lucru se întâmplă şi în India. care au început să se dezvolte foarte rapid pe parcursul secolului 19. Primele colonii engleze au apărut în America de Nord. Faţă de teritoriul iniţial ea s-a mărit de 10 ori. insula Java.. Ca şi la portughezi. Mai târziu ocupă Irlanda. Afară de Olanda aici se mai referă M. . olandezii nu ocupau teritorii întinse. a efectuat a doua călătorie în jurul lumii. Japonia. A început dominarea Angliei în mări cu organizarea neoficială a echipelor de piraţi. Portugalia se stabileşte în Oceanul Indian şi estul Asiei.expansia colonială a Marii Britanii şi formarea Imperiului Colonial Britanic (ocupă în întregime India. Se caracterizează prin începutul formării imperiilor coloniale Francez şi Englez. Franţa pierde coloniile sale din Canada. În secolul XVII în genere în Europa încep să se ridice destul de repede ţările cu o industrie bine dezvoltată ţn care se stabiliseră relaţiile de producţie capitaliste. pe un timp scurt şi Brazilia). Britanie şi Franţa. Luptând cu Olanda acaparează unele colonii în Asia. Singapore. Jamaica. Specific pentru ea sînt următoarele evenimente: .are loc trecerea de la capitalismul liberei concurenţe la imperialism. unele teritorii pe litoralul Africii şi Indiei. insulele şi întăriturile Malta. În Oceanul Pacific ocupă insulele Filipine şi Mariane. Etapa a doua de formare a sistemului colonial coincide cu secolul XVII. pătrund în America de Nord şi Centrală. Ca şi în cazul Spaniei şi Portugaliei coloniile au adus la stagnarea în Olanda a industriei.5 mil km2. arhipelagul Malayez. Etapa a treia începe la sfîrşitul secolului 17 şi durează pînă în anii 80 ai secolului 18. Ţările date aveau nevoie de colonii nu pentru a aduce bogăţii ci pentru a extinde în ele târguiala care era foarte convenabilă. în Şri Lanka.ieşirea pe arena mondială a Japoniei.care gonind în scopuri de jaf după nave portugheze şi spaniole. . luptând şi concurând între ele. Africa de Sud. Ocupă teritorii şi în America(Surinam . . Spania supune insulele arhipelagului Antilele Mari. Coloniile erau folosite pentru a aduce din ele bogăţii şi nu ca surse de materii prime sau pieţe de desfacere a mărfurilor produse în ţară. Etapa a cincia cuprinde perioada de timp dintre anii 70 a i secolului XIX şi începutul primului război mondial. Treptat ea ocupă rolul Portugaliei în Oceanul Indian. şi anume: SUA. Ea se caracterizează prin următoarele trăsături: . . Germania. 5 . Mărfurile produse în aceste ţări pătrund şi în coloniile portugheze şi spaniole. În America de sud ocupă Brazilia.în lupta pentru colonii se includ noi state. Ambele state. pe litoralul Chinez (Makao). În secolul 17 Olanda treptat ocupă coloniile Portugaliei din Oceanul Indian(Ceilon. când ea din un stat izolat devine un stat deschis şi încep să se dezvolte relaţiile de producţie capitaliste. insulele Maluku. Aden. Interesele coloniale ale Angliei şi Franţei constau în vinderea mărfurilor produse în ţară şi controlul asupra comerţului efectuat de alte ţări. America Centrală mai la sud de Rio Grande. În acest sens a fost vestit Frensis Drake . Italia.

Persia.colonii formate din migranţi (Canada. Brazilia(1822). Către anul 1914 suprafaţa totală a coloniilor era de peste 90 mln km. .4 mln km2 Franţa 0.3 mln km2 Coloniile erau de mai multe tipuri: .colonii propriu zise(conduse direct.capătă independenţă către 1825 majoritatea ţărilor Americii Latine – foste colonii ale Spaniei (cu excepţia Cubei şi Puerto-Rico). a căilor ferate.a crescut rolul industriei faţă d agricultură. sau protectorate) . . În transport revoluţia industrială s-a manifestat prin apariţia locomotivei. .au crescut legăturile economice între regiuni şi ţări. în ordine cronologică au avut loc următoarele schimbări: . .6 mln km2 Germania 0. ultima reducându-se simţitor 4. Zeelandă.4 mln km2 0. iar în industria metalurgică mangalul este înlocuit prin cox.către 1871 se formează Imperiul German (al doilea reih). În rezultatul revoluţiei industriale : .are loc creşterea colosală a expansiunii coloniale. Afganistan.a avut loc reorganizarea industriei. . Trecerea de la feudalism la capitalism Această trecere este însoţită de revoluţia industrială care începe în a doua jumătate a secolului XVII în Anglia şi apoi trece în alte ţări ale Europei. Formarea principalelor state ale lumii contemporane Pe parcursul perioadei a treia de formare a hărţii politice contemporane.în secolele 17-18 a existat ca stat independent Reci Pospolita în componenţă căreia întra Polonia şi Lituania şi care la sfârşitul secolului 18 a fost împărţită între Rusia. care atinge apogeul dezvoltării sale în secolul XVI. .5 mln km2 10. a navelor cu motoare cu abur etc. Începe revoluţia industrială în industria textilă cu introducerea maşinii de ţesut.se dezvoltă şi creşte Imperiul Otoman. .5 mln km2 2. mai ales pe contul Africii şi Asiei. 6 . .dispare Sfântul Imperiu Roman al Naţiunii Germane. . Australia.3 mln km2 Japonia 0. Germania şi Austro-Ungaria.s-a statornicit Imperiul Austro-Ungar.a crescut productivitatea muncii. .0 mln km2 SUA 9.4 mln km2 0. . .a avut loc concentrarea producţiei.s-a schimbat coraportul dintre populaţia angajată în industrie şi în agricultură.au început să crească foarte rapid oraşele.s-au format (în 1776) şi au crescut teritorial şi economic SUA.3 mln km2 33. 3. Uniunea SudAfricană). .4 mln km2 17. fără luptă de eliberare naţională.semicolonii(China.5 mln km2(70% din îoate coloniile lumii) Rusia 5.este declarată independentă. Apoi apare motorul cu aburi.scurt timp a existat Imperiul lui Napoleon. . Libia). Abisinia. se termină împărţirea Pământului între marile metropole şi formarea sistemului colonial . N.2 şi în raport cu suprafaţa principalelor metropole arăta în felul următor: Metropola Suprafaţa metropolei Suprafaţa coloniilor Anglia 0. .

Pe parcursul ei au căpătat independenţă 33 state africane.Cehoslovacia se divide în Cehia şi Slovacia. e. Bosnia. Ungaria. RDG. URSS. Bulgaria.1993). Imperiul Austro-Ungar. Estonia. Portugalia(1). După terminarea războiului pe harta lumii au loc următoarele modificări: a. . Laos şi Cuba. Egiptul. Eritreia . 12 – în Africa. Bulgaria. Acest an a întrat în istorie ca Anul Africii. Filipine.la 2 octombrie 1990 are loc unificarea celor două Germanii. b. După numărul de ţări ce au căpătat suveranitate se evidenţiază anul 1960. România.Grecia etc. . Se formează aşa state ca: Polonia. Vietnam. Polonia. Indonezia. Germaniei. Siria. Către începutul anilor 90 decolonizarea practic se terminase. În prezent pe Pământ oficial mai există 35 de stăpâniri (colonii) din care 3 în Europa.începutul anilor 90. 2 în Africa. 3 în Asia. Kambodgia). . Birmania. Noua Zeelandă(1). Mongolia. Vietnam. d. Yemenul. V În ajunul primului război mondial pe harta politică a lumii existau 55 state suverane.Etapa a treia s-a desfăşurat în anii 1967-1987. Lituania. Iugoslavia etc. • Se schimbă hotarele Poloniei. Bulgaria. Toate aceste teritorii ocupă o suprafaţă de aproape 137 mii km²(fără Groenlanda) şi au o populaţie de 3 mil. Însuşi procesul de decolonizare a decurs în 3 etape. China. Grecia. • Are loc descompunerea sistemului colonial şi formarea pe locul fostelor colonii a statelor suverane. Dispar de pe harta politică: Imperiul German. României. Cehoslovacia. .Prima etapă a avut loc în anii 1945-1955 şi în rezultatul ei au căpătat independenţă 14 state asiatice (Coreea. Cehoslovaciei. . Pakistan. Italia. RFSI. Arabia Saudită. VI Harta politică contemporană s-a modificat la sfîrşitul anilor 80. Restul teritoriilor dependente se află sub tutela altor state. Ungaria.se destramă şi practic dispare lagărul socialist. capătă independenţă România. 9 – în America şi 8 – în Oceania). Macedonia şi Iugoslavia (Muntenegru + Serbia). Franţa(8). Capătă suveranitate: Finlanda. Mongolia. Restul era colonii şi teritorii dependente.în decembrie 1991 se destramă fosta Uniune Sovietică pe locul ei apar 15 noi state suverane. RPDC. Schimbările ce au avut loc după primul război mondial a adus la aceia că în ajunul celui de al doilea război pe harta politică a lumii existau 71 state suverane. În această perioadă au căpătat independenţă ca regulă ţări nu prea mari din toate părţile lumii (6 – în Asia. Rusia. Laos. Croaţia. Austria.- către 1870 se formează statul centralizat Italian. . În această perioadă nu prea mare de timp au avut loc următoarele evenimente: .Etapa a doua a avut loc în anii 1956-1966 si poate fi numită etapă de decolonizare a Africii. Are loc împărţirea coloniilor Germane între ţările biruitoare. Irakul. Îşi schimbă hotarele: Germania. România. Letonia.Herţegovina. SUA(6). 7 . Albania. Liban. India. oameni. Olanda(1). Şri Lanka. Australia(2). când au căpătat independenţă 17 state.se destramă fosta Republică Federativă Iugoslavia pe locul ei formându-se 5 state noi: Slovenia. După terminarea celui de al doilea război în lume sau produs următoarele evenimente legate de harta politică: • Se formează lagărul socialist în componenţa căruia întrau: URSS. Serbia .Capătă independenţă unele ţări coloniale (Namibia . . La ţările care posedă colonii aparţin Anglia(10). 14 în America de Nord şi 11 în Australia şi Oceania. c.1990. Danemarca(2). Imperiul Otoman. Israel. .

În aceste state o importanţă mare are industria alimentară. Marea Britanie. Chile. sau grupul celor 7. dar sânt mici şi nu au pondere mare în economia mondială. împărţirea teritorial-administrativă. Ca regulă nu sînt membre ţările mici. intracontinentale şi insulare. Noua Zeelandă. monarhii care pot fi absolute sau constituţionale în dependenţă de puterea pe care o are monarhul. Afganistan. agricultura având o pondere destul de mare. SUA. Taiwanul. Germania. Din ţările mai mari mult timp n-a fost membră a ONU Elveţia. Bangladesh. Tanzania. Suedia. 54 în Africa. mijlocii. Ţările mici înalt industrializate din Europa. Niger. În cadrul acestor ţări deosebim 3 grupe de state şi anume: a. Ţări înalt dezvoltate care au PNB la un locuitor mai mare de 15 000 dolari americani. Lor le revin rolul principal în economia mondială. După suprafaţă ţările pot fi mari dacă au cîteva milioane kilometri pătraţi. PNB/locuitor – 1000 –3000 dolari americani – Mexic. India) fie că istoric (RFG. Filipinele şi Indonezia. II. Malaysia. Aici aparţin fostele ţări ale lagărului socialist şi fostele republici sovietice. ţări cu populaţie mijlocie(1 000 000 – 50 000 000 locuitori).â etc. III. Japonia. Algeria. structura populaţiei. 47 în Asia . numărul de populaţie etc. care pot fi prezidenţiale sau parlamentare. principate. Ţări în curs de dezvoltare. Cuba. Aici aparţin Elveţia. Franţa. b. Canada. forma de guvernământ. ţări cu populaţie mică(100 000 – 1000 000 locuitori). iar în dependenţă de titlul monarhului ele pot fi ducate. Rusia)(circa 20 state). Cote d”Ivoire. Vietnam. aşezarea geografică. Honduras. Kuweit. Belgia.În prezent pe harta lumii sînt 196 state suverane din care 43 în Europa. Salvador. Ţările economiei de piaţă. Irak. Ţări cu nivelul economic satisfăcător . După aşezarea geografică ţările se împart în ţări maritime. Aici aparţin SUA. Grecia. Danemarca şi Luxemburg. Acestor ţări le revin 2/3 din volumul PNB mondial şi în ele locuiesc 1/5 din populaţia Pământului. PNB/locuitor – 3000 –10000 dolari americani. Somali. Ţări cu nivel economic foarte scăzut. Ca pildă pot servi Spania. Principalele ţâri înalt dezvoltate ale lumii. Maroc. c. PNB/locuitor – 500 – 1000 dolari SUA. Ele se grupează în două grupe şi anume: a. Argentina. Spania) sau federative (SUA. Se caracterizează prin un nivel înalt de dezvoltare economică. Thailanda. Emiratele Arabe Unite. După nivelul de dezvoltare economică statele se grupează în: I. Republica Africa de Sud. Italia. ele fiind bogate în resurse energetice(petrol) sau resurse minerale metalifere. suprafaţă. Olanda. Ţările recent industrializate din Asia. PNB/locuitor – sub 3000 dolari americani. PNB/locuitor – sub 500 dolari SUA. Cele federative se împart în formaţiuni statale cu o anumită autonomie. PNB/locuitor oscilează de la 20880 până la 36230 dolari americani. Etiopia. Ţările în tranziţie la economia de piaţă. b. La rândul lor ele se grupează în: a. Singapore. regate şi împărăţii. Thailanda. Ciad. Venezuela. cu populaţie 8 . Egipt. Qatar. Madagascar.dacă au mii şi zeci d mii de km2. Statele lumii se clasifică după diferite criterii cum ar fi: nivelul de dezvoltare economică. După împărţirea teritorial administrativă ţările pot fi unitare(Franţa. Ţări cu nivel economic avansat. După numărul populaţiei ţările se împart în ţări cu populaţie redusă(1000-100 000 locuitori). Pakistan. Kambodgia. Ţări cu nivelul mediu de dezvoltare. Norvegia. b. Turcia. Aici aparţin Australia. Arabia Saudită. Iran. PNB/locuitor e mai mare 20 mii dolari americani. emirate. Myanmar. Din ele membre ale ONU sînt 190. 35 în America şi 17 în Australia şi Oceania. Germania. Brazilia). În alte state din această grupă o importanţă mare are industria extractivă. După forma de guvernământ statele se împart în republici. care a intrat în această organizaţie numai în anul 2002. Aceste formaţiuni au la baza formării lor fie că principiul naţional(Elveţia. Portugalia. Aici aparţin Coreea de Sud. Rusia. Zair. Italia. Israel. Austria. Brazilia. Tunisia. Nepal. O parte din aceste state sînt industrial agrare. c. dacă au câteva cute de mii de kilometri pătraţi şi mici .

– 300 mil. ţări cu populaţie f. mare (100 mil.mare (50 mil. locuitori). – 100 mil. locuitori). locuitori) şi ţări cu populaţie gigantă (peste 300 mil. 9 .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->