HARTA POLITICĂ A LUMII 1. 2. 3. 4. Noţiune de hartă politică. Principalele etape de formare a hărţii politice a lumii.

Particularităţile hărţii politice a lumii în antichitate. Particularităţile hărţii politice şi economiei statelor lumii în evul mediu Schimbările hărţii politice şi particularităţile dezvoltării economice a statelor lumii după marile descoperiri geografice şi până la începutul secolului 20. 5. Modificările hărţii politice în secolul 20 sub influenţa celor două războaie mondiale. 6. Harta politică contemporană. Clasificarea statelor lumii după diferite criterii. Bibliografie S. Ciubară. Geografia umană şi economică a lumii. Chişinău, 1997, 2000. C. Matei şi a. Geografia economică şi socială mondială. - Chişinău, 1999. H. Matei, S. Neguţ şi a. Statele lumii. Mică enciclopedie. - Bucureşti, 1994,1995. Витвер Н. Историко-географическое введение в экономическую географию зарубежного мира. Москва, 1963. Страны и народы. Земля и человечество. Общий обзор. Москва, 1978 I Una din ramurile geografiei economice este geografia politică, care studiază din punct de vedere politic atât lumea întreagă, cât şi regiuni şi ţări aparte. În câmpul ei de studiu întră cercetarea repartizării forţelor politice şi economice, relaţiile internaţionale, formarea şi evoluţia hărţii politice, orânduirea de stat şi cea socială, politica internă şi externă, aşezarea geografică, formarea frontierelor, partidele politice ce activează în cadrul ţărilor, organizarea politicoadministrativă etc. Din cele enumerate mai sus, unul din obiectele de studii a geografiei politice este harta politică. Însuşi noţiunea de hartă politică în această ramură a ştiinţei are două înţălesuri – un înţăles în sens îngust şi altul în sens larg. În sens îngust harta politică a lumii reprezintă o hartă geografică tematică pe care grafic, prin culori sînt toate statele şi teritoriile dependente ale lumii, cu indicarea capitalelor, principalelor căi de comunicaţie, gradului de suveranitate, şi, uneori, a împărţirii teritorialadministrative. În sens larg prin hartă politică se înţălege o ramură a geografiei politice care studiază repartizarea pe suprafaţa Pământului a statelor contemporane şi istoria formării acestei ,repartizări. Harta politică a lumii se schimbă odată cu evoluţia civilizaţiei. Unele state apar, se dezvoltă, prosperă şi în cele din urmă dispar, se distramă. Pe locul lor se formează state noi şi a. m.d. Acest proces de modificare a hărţii politice este determinat de schimbarea raportului de forţe dintre statele lumii, care la rândul său este o consecinţă a organizării dezvoltării umane, economice şi politico-militare a societăţii omeneşti. Fiind o oglindă a stării lumii în o anumită perioadă de timp, harta politică este o categorie istorică. De aceia, când vorbim de harta politică noi concretizăm şi timpul pe care această hartă îl prezintă, harta anului 1914 deosebindu-se de cea a lui 1932, iar ultima - de cea a anului 1950 etc. În formarea hărţii politice se deosebesc câteva etape principale, care în principiu corespund cu principalele perioade de dezvoltare a societăţii umane. Aceste perioade sânt: 1. Antică - începe la sfârşitul mileniului IV p.e.n, odată cu formarea primelor state şi durează până la sfârşitul secolului V al erei noastre, când cade Imperiul Roman de Vest 2. Medievală – durează din secolul V până la sfârşitul secolului XV, adică până la începutul marilor descoperiri geografice.

meşteşugăritul.postbelică.interbelică. când izbucneşte primul război mondial 4. Asia Mijlocie. Cu dispari-ia lui finalizează perioada a doua de dezvoltare a hărţii politice.e.e. aşa zisele state fluviale. se formează statul Finician. 2 . Împărăţia Perşilor(a stăpânit toată Asia Mică şi Africa de Nord). ce a durat de la sfârşitul celui de al doilea război mondial şi până la sfârşitul anilor 80: . În neolit obiectele din piatră se şlefuiesc. Atena şi Sparta pe peninsula Balcanică. În paleolit omul producea unelte primitive din piatră şi se ocupa cu vânatul.tot în Mesopotamia apare statul Babilonean. . În aceste locuri. Spre sfârşit apare agricultura şi se trece la patriarhat. Folosirea plugului primitiv a adus la creşterea recoltei. Transcaucazia.prezenţa teritoriilor libere şi necunoscute unde societatea încă nu ajunsese la nivelul de dezvoltare ca să formeze state. în Orientul apropiat au succedat aşa state cum ar fi Assiria (cucerise toată Asia interioară şi Egiptul). 3. Mai târziu . Huanghe. Această perioadă se împarte în trei etape şi anume: . se transformă în unul din cele mai mari şi puternice imperii ale antichităţii . În mileniul I p. mezolit şi neolit. lemn iar mai târziu şi din aramă. cu epoca bronzului care a durat până la începutul mileniului I p. Se trece la creşterea animalelor domestice. Prima epocă a fost epoca pietrei care a durat până la sfârşitul mileniului IV până la era noastră. Iran. .n creşte rapid puterea Romei. În decursul mileniului I p.actuală. II Perioada antică de dezvoltare a omenirii începe odată cu apariţia omului şi durează până în secolul V al erei noastre. Pe parcursul acestei epoci omenirea a parcurs calea de la turma primitivă până la orânduirea comunei primitive. iar în 476 Imperiul Roman de Apus dispare. culesul şi pescuitul. Obiectele din silex au configuraţii geometrice.e. statele din văile râurilor Indus. Pe litoralul Mării Mediteranene.schimbarea rapidă a numărului de state şi a hotarelor lor. Contemporană – care durează de la sfârşitul primului război mondial şi până în prezent. Ţările existente înn acele timpuri permanent duceau între ele războaie în scopul de a dobândi robi şi alte bogăţii.n. La sfârşitul epocii apar primele state greceşti pe peninsula Pelopones. Apariţia uneltelor de fier a produs o revoluţie în tehnologia primitivă. La aceste state aparţin Egiptul antic. Imperiul Roman se divizează în 2 părţi în anul 395 al erei noaste.e.n. sericicultura şi schimbul de mărfuri din cadrul tribului şi dintre triburi.n. Pentru a creşte recolte mai mari trebuiau braţe de muncă. dintre cele două războaie mondiale.n. acolo unde acum se află Israelul şi Libanul.en. La începutul mileniului II p. care pe parcursul secolului II p. Gange. Dezvoltarea agriculturii avea loc mai repede în văile râurilor ce se revărsau şi aveau o climă blândă.e. apar civilizaţiile maritime.Nouă – începe la sfârşitul secolului XV şi se termină la începutul secolului XX.n. În mezolit măiestria de producere a uneltelor este mult mai înaltă. statele Şumer şi Akkad din valea râurilor Tigru şi Eufrat. Se împarte epoca dată în 3 etape: paleolit. Imperiul lui Alexandru Macedoneanu etc. Au început să se dezvolte rapid şi popoarele ce nu trăiau în văile râurilor sau în apropierea nărilor. De aceia hotarele statelor cum şi statele însuşi se schimbau foarte des. Epoca de piatră a fost înlocuită la sfârşitul mileniului IV p. Generalizând cele enumerate mai sus se poate spune că această perioadă de dezvoltare a hărţii politice a lumii se caracterizează prin: .e. Omenirea trece la matriarhat. În secolul III p. care începe la sfârşitul anilor 80 şi durează până în prezent. după inundaţii pământul se prelucra uşor şi cu acele instrumente primitive de care dispunea omul şi care erau făcute din piatră. În această epocă apare agricultura irigată. În epoca de bronz apar primele state. Orânduirea sclavagistă pătrunde în Asia Mică. Pe parcursul acestui timp omenirea a trecut prin câteva epoci de cultură materială. Apare ceramica. Aceasta a stimulat apariţia spre sfârşitul neolitului a sclavagismului. A crescut foarte mul productivitatea muncii. La această etapă apare arcul cu săgeţi . începe epoca fierului.

dezvoltare însemnată a fabricării ţesăturilor. .o parte însemnată a Pământului (America.dezvoltarea intensă a transportului maritim. începutul formării Imperiului Otoman). Imperiul Mongolilor. Nurenbergul . Se pune baza apariţiei industriei textile. Chiar de şi existau state mari. Imperiul Bizantin care a existat pînă în 1453. Anglia (după ocuparea ei de normani în 1066). Des aveau loc cazuri de foamete. Este descoperit procesul domen ce se baza pe folosirea cărbunelui de lemn (mangalului). III Din punct de vedere economic perioada medievală se caracterizează prin: . c. porumbul. Apariţia unor imperii care supuneau statele mici.apariţia primelor semne de concentrare şi specializare a producţiei (Florenţa . floarea soarelui nu era încă cunoscute. Dacă meşteşugăritul la sat avea un caracter natural. Din punct de vedere a hărţii politice această perioadă se caracterizează prin: Existenţa unui număr mare de state mici şi fărâmiţate. apoi la oraş el devine mai specializat. mai ales la greci şi finicieni. IV Perioada nouă de dezvoltare a hărţii politice începe la sfîrşitul secolului XV. care este un semn al primelor relaţii capitaliste. principate. mai ales a fierului. ducate. . dar care au existat nu prea mul timp (Imperiul Roman al Naţiunii Germane ce cuprindea o mulţime de regate. Oceania) era practic necunoscută pentru civilizaţia europeană. Rusia Kievană. Începutul marilor descoperiri geografice şi valorificarea teritoriilor descoperite.postavuri. d.dezvoltarea tehnicii de topire a metalelor.. începutul secolului XVI şi se caracterizează prin următoarele trăsături: 1. Larg sînt folosite în diferite ramuri motoarele de apă şi de vînt. Din cauza legăturilor economice destul de restrânse se întâmpla că în unele state era foame. datorită cărora devine cunoscut pentru europeni practic toată suprafaţa Pământului. Apar corabii destul de mari – caravelele. . 2. care la început avea caracter rural.dezvoltarea tehnicii industriale. plusul etapei date este apariţia metalurgiei şi a oraşelor. sfecla de zahăr. aducă era dezvoltat la sate.- - dezvoltarea economică era neânsemnată şi majoritatea statelor duceau un mod de viaţă izolat. oraşe libere . deoarece cartoful. episcopate. relaţiile dintre ele fiind foarte restrânse. . ele însă rămânând destul de restrânse. 3 . mai răspândite fiind războaiele cu ţelul de a jefui. care puteau pluti în largul oceanului şi care aveau pânzele aranjate astfel încât deplasarea lor nu depindea de direcţia vântului. .o agricultură destul de înapoiată cu o tehnică foarte primitivă şi cu o varietate foarte redusă de plante cultivate. mai ales a celor din lână. a. . Spania (în rezultatul unirii Castiliei şi Aragonulu în 1479). fiecare mare feudal făcând ceia ce socotea el de cuviinţă. .obiecte din metal ).apariţia manufacturii spre sfîrşitul etapei. .intensificarea schimbului de mărfuri dintre diferite ţări şi regiuni. Apare şi se dezvoltă sistemul colonial. Califatul Arab. . puterea centrală era foarte slabă. ţesături din lână şi mătase. Au loc marile descoperiri geografice. Australia. Rusia (datorită unirii cnezatelor ruseşti începută de Ioan al III) etc.dezvoltarea intensă a meşteşugăritului. dar care nai târziu se concentrează în oraşe. Începutul formării statelor centralizate mari cu o putere centrală bine exprimată cum ar fi Franţa (secolele XII-XV). b. fapt ce a adus la ridicarea productivităţii muncii. iar în altele – se simţea un surplus de produse alimentare. Flandria . dezvoltarea transportului marin.

astronomiei şi matematicii (începe epoca renaşterii). 4.comerţ care se efectua prin intermediul arabilor. Olandezii pornesc spre India în direcţia de Nord-Est(Barents. constituirea căruia a decurs în cîteva etape.dezvoltarea rapidă a ştiinţelor.interesul ţărilor europene faţă de India şi alte state ale orientului. . În 1492 Columb descoperă America. Între ei începe o concurenţă destul de serioasă. care aveau o şcoală de navigaţie maritimă foarte înaintată. dorinţa lor de a face comerţ în direct cu această ţară şi ţările învecinate ei . evenimente enumerate mai sus. ei punând stăpânire pe principalele centre comerciale şi porturi mediteraneene ( Damasc. În 1497 Vasco de Gama ajunge în India. 5. Datorită acestei divizări. descoperă apoi Australia. Societatea omenească trece de la orânduirea feudală la cea capitalistă. Au pus începutul Marilor descoperiri geografice Portugalia şi Spania.creşterea forţelor de producţie în Europa şi dezvoltarea rapidă a economiei ce cer noi pieţe de desfacere şi lărgirea sferei de legături comerciale interstatale. . Francezii caută drumul spre India în direcţia de Nord-Vest ţi cercetează America de Nord. 1 . În secolul XVI ei descoperă arhipelagul Malaiez. Mai târziu încep călătoriile englezii. 2. . . fondată de Genrih Navigatorul.cu ajutorul papei. ei ies la litoralul Pacificului. Are loc revoluţia industrială. Ei au cercetat litoralul de vest al Africii. iar apoi a Imperiului Otoman. Bagdad. iar mai apoi insulele din Oceania . ajungând la început pînă la Capul Verde iar mai tîrziu (1487. Beirut. Restul expediţiilor organizate mai târziu aveau scopul de a concretiza şi preciza unele descoperiri anterioare sau erau efectuate în scopuri de cucerire a coloniilor. prin istmul de Panama. Noua Zeelandă. Această împărţire a fost prima împărţire a lumii. ajung în China şi nimeresc pe litoralul Americii de Sud (Brazilia). 4 . Constantinopol. Alexandria).Marile descoperiri geografice Marile descoperiri geografice încep în a doua jumătate a secolului XV. Paralel cu portughezii încep călătoriile in Oceanul Atlantic şi spaniolii. celalalt hotar de delimitare fiind dus aproximativ dea lungul meridianului de 134˚ longitudine estică. .pînă la Capul Bunei Speranţe.imposibilitatea de a face legătură cu aceste ţări pe uscat din cauza lărgirii la început a Califatului Arab.3.necesitatea de a căpăta acces spre India şi alte ţări orientale pe căi maritime. La sfîrşitul perioadei începe lupta între marile puteri pentru reîmpărţirea lumii. Premisele acestor descoperiri sînt următoarele: . iar mai apoi – pe peninsula Malaca (1511). Englezii caută ieşire spre India în direcţia de Nord-Vest şi Nord-Est. Are loc formarea celor mai principale state ale lumii contemporane.realizările însemnate în domeniul navigaţiei. 1596). Bartolomeo Dias) . iar în 1519-1522 Magelan efectuează prima călătorie în jurul lumii. Ne v-om opri pe scurt la unele din evenimentele caracteristice acestei perioade de dezvoltare a hărţii politice. Tasmania. Primii care au început să pătrundă departe în largul Oceanului Atlantic au fost portughezii . in 1513. ei in 1494 au convenit că spaniolii călătoresc şi declară proprii toate pământurile situate mai la apus de meridianul 46˚ longitudine vestică. efectuând descoperiri însemnate în America de Nord şi în emisfera sudică. Toate căile de târguială au fost practic blocate de turci. Formarea sistemului colonial În rezultatul marilor descoperiri geografice a început să se formeze sistemul colonial. tehnicii şi artei militare. spaniolii au făcut majoritatea descoperirilor lor geografice în emisfera vestică. Spre a evita starea de conflict ce putea apărea . francezii şi olandezii. iar portughezii – mai la est de acest meridian. şi în primul rând a geografiei.

Faţă de teritoriul iniţial ea s-a mărit de 10 ori. Japonia. Acelaşi lucru se întâmplă şi în India.expansia colonială a Marii Britanii şi formarea Imperiului Colonial Britanic (ocupă în întregime India. Se stabilesc portughezii pe litoralul de vest al Africii( insulele Capului Verde. insulele şi întăriturile Malta. pe litoralul Chinez (Makao). Africa de Sud. America de Sud (teritoriile ocupate de munţii Anzi şi cîmpia La Plata. America Centrală mai la sud de Rio Grande.prelungesc să-şi lărgească posesiunile coloniale Anglia şi Franţa. luptând şi concurând între ele.în lupta pentru colonii se includ noi state. Specific pentru ea sînt următoarele evenimente: . golful Guineei. 5 . şi anume: SUA. . Luptând cu Olanda acaparează unele colonii în Asia. Afară de Olanda aici se mai referă M. cînd pe arena mondială ca mare putere maritimă apare Olanda. Mozambic). Mărfurile produse în aceste ţări pătrund şi în coloniile portugheze şi spaniole. teritoriile unde acum se află oraşul New York – colonia Noul Amsterdam . Drept că ea nu ocupă teritorii întinse ci numai puncte de pază care aveau importanţă strategică din punct de vedere militar şi comercial. În acest sens a fost vestit Frensis Drake . când ea din un stat izolat devine un stat deschis şi încep să se dezvolte relaţiile de producţie capitaliste. Etapa a doua de formare a sistemului colonial coincide cu secolul XVII.are loc trecerea de la capitalismul liberei concurenţe la imperialism. unele teritorii pe litoralul Africii şi Indiei.. Jamaica. Seangan. Se caracterizează prin începutul formării imperiilor coloniale Francez şi Englez. Interesele coloniale ale Angliei şi Franţei constau în vinderea mărfurilor produse în ţară şi controlul asupra comerţului efectuat de alte ţări. Ca şi în cazul Spaniei şi Portugaliei coloniile au adus la stagnarea în Olanda a industriei. Etapa a patra durează din anii 80 ai secolului XVIII şi pînă în anii 70 ai secolului XIX. care au început să se dezvolte foarte rapid pe parcursul secolului 19. a efectuat a doua călătorie în jurul lumii. Noua Zeelandă. Coloniile erau folosite pentru a aduce din ele bogăţii şi nu ca surse de materii prime sau pieţe de desfacere a mărfurilor produse în ţară. Italia. Ea se caracterizează prin următoarele trăsături: . Ca şi la portughezi. litoralul Indiei. Etapa a cincia cuprinde perioada de timp dintre anii 70 a i secolului XIX şi începutul primului război mondial.5 mil km2. pe un timp scurt şi Brazilia). pătrund în America de Nord şi Centrală.Prima etapă a constituirii lui a fost formarea imperiilor coloniale ale Portugaliei şi Spaniei. Ea capătă independenţă faţă de Spania şi începe a se dezvolta foarte rapid. Franţa pierde coloniile sale din Canada. Primele colonii engleze au apărut în America de Nord. în Şri Lanka. Aden. În Oceanul Pacific ocupă insulele Filipine şi Mariane. Mai târziu ocupă Irlanda. arhipelagul Malayez. Ţările date aveau nevoie de colonii nu pentru a aduce bogăţii ci pentru a extinde în ele târguiala care era foarte convenabilă. Către 1876 suprafaţa coloniilor era de 22. .care gonind în scopuri de jaf după nave portugheze şi spaniole. insulele Maluku. insula Java. Canada. Din colonii portughezii aduceau mirodenii şi robi. Ocupă teritorii şi în America(Surinam . Gibraltar etc. În secolul XVII în genere în Europa încep să se ridice destul de repede ţările cu o industrie bine dezvoltată ţn care se stabiliseră relaţiile de producţie capitaliste. Portugalia se stabileşte în Oceanul Indian şi estul Asiei. Treptat ea ocupă rolul Portugaliei în Oceanul Indian. În America de sud ocupă Brazilia.ieşirea pe arena mondială a Japoniei.lărgirea teritorială a SUA pe contul teritoriilor vestice şi a Mexicului. mai mari reuşite având însă englezii. iar spaniolii – aur şi argint. Australia. Germania. Etapa a treia începe la sfîrşitul secolului 17 şi durează pînă în anii 80 ai secolului 18. În secolul 17 Olanda treptat ocupă coloniile Portugaliei din Oceanul Indian(Ceilon. Singapore. . olandezii nu ocupau teritorii întinse. Britanie şi Franţa. Spania supune insulele arhipelagului Antilele Mari. . Ambele state. A început dominarea Angliei în mări cu organizarea neoficială a echipelor de piraţi.

Către anul 1914 suprafaţa totală a coloniilor era de peste 90 mln km.au început să crească foarte rapid oraşele. . Australia. . sau protectorate) . Trecerea de la feudalism la capitalism Această trecere este însoţită de revoluţia industrială care începe în a doua jumătate a secolului XVII în Anglia şi apoi trece în alte ţări ale Europei.este declarată independentă. În transport revoluţia industrială s-a manifestat prin apariţia locomotivei.a crescut productivitatea muncii. . N.2 şi în raport cu suprafaţa principalelor metropole arăta în felul următor: Metropola Suprafaţa metropolei Suprafaţa coloniilor Anglia 0.s-a statornicit Imperiul Austro-Ungar. Zeelandă.s-au format (în 1776) şi au crescut teritorial şi economic SUA.a crescut rolul industriei faţă d agricultură.4 mln km2 0. Afganistan.colonii formate din migranţi (Canada. Libia).semicolonii(China. Germania şi Austro-Ungaria. . . .către 1871 se formează Imperiul German (al doilea reih). 6 . .6 mln km2 Germania 0.capătă independenţă către 1825 majoritatea ţărilor Americii Latine – foste colonii ale Spaniei (cu excepţia Cubei şi Puerto-Rico). a navelor cu motoare cu abur etc. se termină împărţirea Pământului între marile metropole şi formarea sistemului colonial . Abisinia.s-a schimbat coraportul dintre populaţia angajată în industrie şi în agricultură. .au crescut legăturile economice între regiuni şi ţări. . care atinge apogeul dezvoltării sale în secolul XVI. Formarea principalelor state ale lumii contemporane Pe parcursul perioadei a treia de formare a hărţii politice contemporane. .în secolele 17-18 a existat ca stat independent Reci Pospolita în componenţă căreia întra Polonia şi Lituania şi care la sfârşitul secolului 18 a fost împărţită între Rusia.3 mln km2 33. .3 mln km2 Coloniile erau de mai multe tipuri: . Brazilia(1822).are loc creşterea colosală a expansiunii coloniale. În rezultatul revoluţiei industriale : .0 mln km2 SUA 9. Uniunea SudAfricană).5 mln km2 2.5 mln km2 10.4 mln km2 0.colonii propriu zise(conduse direct. Persia.dispare Sfântul Imperiu Roman al Naţiunii Germane. 3. . ultima reducându-se simţitor 4. Apoi apare motorul cu aburi. iar în industria metalurgică mangalul este înlocuit prin cox.se dezvoltă şi creşte Imperiul Otoman. .4 mln km2 17. în ordine cronologică au avut loc următoarele schimbări: .4 mln km2 Franţa 0. fără luptă de eliberare naţională. a căilor ferate.5 mln km2(70% din îoate coloniile lumii) Rusia 5. .a avut loc concentrarea producţiei. .a avut loc reorganizarea industriei.scurt timp a existat Imperiul lui Napoleon. Începe revoluţia industrială în industria textilă cu introducerea maşinii de ţesut.3 mln km2 Japonia 0. mai ales pe contul Africii şi Asiei.

URSS. oameni.Grecia etc. China. României. . e. Letonia. Croaţia. Noua Zeelandă(1). 7 .1990. 12 – în Africa. . Macedonia şi Iugoslavia (Muntenegru + Serbia). Albania. Arabia Saudită. Franţa(8).Herţegovina. Bulgaria. Mongolia. Bosnia.se destramă fosta Republică Federativă Iugoslavia pe locul ei formându-se 5 state noi: Slovenia. b. Kambodgia). .începutul anilor 90. Laos şi Cuba. Pakistan. 14 în America de Nord şi 11 în Australia şi Oceania. Serbia . Iugoslavia etc. Restul era colonii şi teritorii dependente. RPDC. Lituania. . Egiptul. Olanda(1). Are loc împărţirea coloniilor Germane între ţările biruitoare. Mongolia. . România. Austria. RDG. c. Toate aceste teritorii ocupă o suprafaţă de aproape 137 mii km²(fără Groenlanda) şi au o populaţie de 3 mil. Pe parcursul ei au căpătat independenţă 33 state africane. Portugalia(1).Prima etapă a avut loc în anii 1945-1955 şi în rezultatul ei au căpătat independenţă 14 state asiatice (Coreea. SUA(6). După terminarea războiului pe harta lumii au loc următoarele modificări: a. Irakul.Cehoslovacia se divide în Cehia şi Slovacia. Cehoslovaciei. Indonezia. La ţările care posedă colonii aparţin Anglia(10). În această perioadă au căpătat independenţă ca regulă ţări nu prea mari din toate părţile lumii (6 – în Asia. VI Harta politică contemporană s-a modificat la sfîrşitul anilor 80. România. Birmania. India. După terminarea celui de al doilea război în lume sau produs următoarele evenimente legate de harta politică: • Se formează lagărul socialist în componenţa căruia întrau: URSS. V În ajunul primului război mondial pe harta politică a lumii existau 55 state suverane. Imperiul Austro-Ungar. Israel. Îşi schimbă hotarele: Germania. când au căpătat independenţă 17 state.la 2 octombrie 1990 are loc unificarea celor două Germanii. Polonia. Siria.se destramă şi practic dispare lagărul socialist. • Se schimbă hotarele Poloniei. Ungaria. Imperiul Otoman. Liban. d.în decembrie 1991 se destramă fosta Uniune Sovietică pe locul ei apar 15 noi state suverane. Bulgaria. Filipine. Dispar de pe harta politică: Imperiul German.Etapa a treia s-a desfăşurat în anii 1967-1987. Grecia. Schimbările ce au avut loc după primul război mondial a adus la aceia că în ajunul celui de al doilea război pe harta politică a lumii existau 71 state suverane. Şri Lanka. . Cehoslovacia. 3 în Asia. • Are loc descompunerea sistemului colonial şi formarea pe locul fostelor colonii a statelor suverane. Germaniei. Ungaria. Vietnam. În această perioadă nu prea mare de timp au avut loc următoarele evenimente: . Yemenul. Danemarca(2). Laos. 9 – în America şi 8 – în Oceania). Rusia. În prezent pe Pământ oficial mai există 35 de stăpâniri (colonii) din care 3 în Europa. 2 în Africa. Capătă suveranitate: Finlanda. Estonia. Vietnam. Restul teritoriilor dependente se află sub tutela altor state. După numărul de ţări ce au căpătat suveranitate se evidenţiază anul 1960. Către începutul anilor 90 decolonizarea practic se terminase. Australia(2). Eritreia .1993). Bulgaria. Se formează aşa state ca: Polonia.Capătă independenţă unele ţări coloniale (Namibia . . Însuşi procesul de decolonizare a decurs în 3 etape. capătă independenţă România. Italia.- către 1870 se formează statul centralizat Italian. RFSI. Acest an a întrat în istorie ca Anul Africii. .Etapa a doua a avut loc în anii 1956-1966 si poate fi numită etapă de decolonizare a Africii.

Ţări cu nivel economic foarte scăzut. Germania. sau grupul celor 7. Qatar. 54 în Africa. Afganistan. Aici aparţin Australia. Acestor ţări le revin 2/3 din volumul PNB mondial şi în ele locuiesc 1/5 din populaţia Pământului. Olanda. Bangladesh. Germania. Ţări în curs de dezvoltare. b. Arabia Saudită. SUA. Honduras. Ca pildă pot servi Spania. Algeria. Brazilia). Ţările mici înalt industrializate din Europa. III. Zair. Ciad. Lor le revin rolul principal în economia mondială. Maroc. Se caracterizează prin un nivel înalt de dezvoltare economică. Kambodgia. Italia. Ele se grupează în două grupe şi anume: a. care a intrat în această organizaţie numai în anul 2002. ţări cu populaţie mică(100 000 – 1000 000 locuitori). Norvegia. agricultura având o pondere destul de mare. Rusia. Aceste formaţiuni au la baza formării lor fie că principiul naţional(Elveţia. Kuweit. După suprafaţă ţările pot fi mari dacă au cîteva milioane kilometri pătraţi. c. Danemarca şi Luxemburg. Vietnam. Cuba. Ca regulă nu sînt membre ţările mici. forma de guvernământ. În cadrul acestor ţări deosebim 3 grupe de state şi anume: a. Brazilia. Iran. Tanzania. dar sânt mici şi nu au pondere mare în economia mondială. Grecia. Thailanda. Canada. Ţări cu nivelul mediu de dezvoltare. Noua Zeelandă. PNB/locuitor – 500 – 1000 dolari SUA. Franţa. dacă au câteva cute de mii de kilometri pătraţi şi mici . monarhii care pot fi absolute sau constituţionale în dependenţă de puterea pe care o are monarhul. Myanmar. În alte state din această grupă o importanţă mare are industria extractivă. suprafaţă. c. După forma de guvernământ statele se împart în republici. Republica Africa de Sud. mijlocii. Turcia. După numărul populaţiei ţările se împart în ţări cu populaţie redusă(1000-100 000 locuitori). b. 35 în America şi 17 în Australia şi Oceania. Austria. Statele lumii se clasifică după diferite criterii cum ar fi: nivelul de dezvoltare economică. Singapore. care pot fi prezidenţiale sau parlamentare. Ţări cu nivelul economic satisfăcător . numărul de populaţie etc. Niger. Filipinele şi Indonezia. Spania) sau federative (SUA. Taiwanul. Cote d”Ivoire. După împărţirea teritorial administrativă ţările pot fi unitare(Franţa. Principalele ţâri înalt dezvoltate ale lumii. Salvador. Nepal. În aceste state o importanţă mare are industria alimentară. II. Aici aparţin Elveţia. Egipt. PNB/locuitor – sub 500 dolari SUA.â etc. Rusia)(circa 20 state). ţări cu populaţie mijlocie(1 000 000 – 50 000 000 locuitori). structura populaţiei. Japonia. Ţări înalt dezvoltate care au PNB la un locuitor mai mare de 15 000 dolari americani. Italia. PNB/locuitor – 1000 –3000 dolari americani – Mexic. intracontinentale şi insulare. Israel. Argentina. O parte din aceste state sînt industrial agrare. Aici aparţin Coreea de Sud. Madagascar. PNB/locuitor e mai mare 20 mii dolari americani. La rândul lor ele se grupează în: a. Emiratele Arabe Unite. Chile. 47 în Asia . PNB/locuitor – 3000 –10000 dolari americani. Ţările în tranziţie la economia de piaţă. Irak. Etiopia.În prezent pe harta lumii sînt 196 state suverane din care 43 în Europa. Din ţările mai mari mult timp n-a fost membră a ONU Elveţia. Suedia. PNB/locuitor – sub 3000 dolari americani. Ţările economiei de piaţă. iar în dependenţă de titlul monarhului ele pot fi ducate. După aşezarea geografică ţările se împart în ţări maritime. împărţirea teritorial-administrativă. aşezarea geografică. Aici aparţin SUA. Din ele membre ale ONU sînt 190. ele fiind bogate în resurse energetice(petrol) sau resurse minerale metalifere. cu populaţie 8 . După nivelul de dezvoltare economică statele se grupează în: I. principate. PNB/locuitor oscilează de la 20880 până la 36230 dolari americani. Aici aparţin fostele ţări ale lagărului socialist şi fostele republici sovietice. Malaysia. Thailanda. Belgia.dacă au mii şi zeci d mii de km2. regate şi împărăţii. Venezuela. Pakistan. Portugalia. Ţările recent industrializate din Asia. b. Tunisia. emirate. Marea Britanie. India) fie că istoric (RFG. Ţări cu nivel economic avansat. Cele federative se împart în formaţiuni statale cu o anumită autonomie. Somali.

9 .mare (50 mil. – 100 mil. locuitori). mare (100 mil. ţări cu populaţie f. – 300 mil. locuitori). locuitori) şi ţări cu populaţie gigantă (peste 300 mil.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful