HARTA POLITICĂ A LUMII 1. 2. 3. 4. Noţiune de hartă politică. Principalele etape de formare a hărţii politice a lumii.

Particularităţile hărţii politice a lumii în antichitate. Particularităţile hărţii politice şi economiei statelor lumii în evul mediu Schimbările hărţii politice şi particularităţile dezvoltării economice a statelor lumii după marile descoperiri geografice şi până la începutul secolului 20. 5. Modificările hărţii politice în secolul 20 sub influenţa celor două războaie mondiale. 6. Harta politică contemporană. Clasificarea statelor lumii după diferite criterii. Bibliografie S. Ciubară. Geografia umană şi economică a lumii. Chişinău, 1997, 2000. C. Matei şi a. Geografia economică şi socială mondială. - Chişinău, 1999. H. Matei, S. Neguţ şi a. Statele lumii. Mică enciclopedie. - Bucureşti, 1994,1995. Витвер Н. Историко-географическое введение в экономическую географию зарубежного мира. Москва, 1963. Страны и народы. Земля и человечество. Общий обзор. Москва, 1978 I Una din ramurile geografiei economice este geografia politică, care studiază din punct de vedere politic atât lumea întreagă, cât şi regiuni şi ţări aparte. În câmpul ei de studiu întră cercetarea repartizării forţelor politice şi economice, relaţiile internaţionale, formarea şi evoluţia hărţii politice, orânduirea de stat şi cea socială, politica internă şi externă, aşezarea geografică, formarea frontierelor, partidele politice ce activează în cadrul ţărilor, organizarea politicoadministrativă etc. Din cele enumerate mai sus, unul din obiectele de studii a geografiei politice este harta politică. Însuşi noţiunea de hartă politică în această ramură a ştiinţei are două înţălesuri – un înţăles în sens îngust şi altul în sens larg. În sens îngust harta politică a lumii reprezintă o hartă geografică tematică pe care grafic, prin culori sînt toate statele şi teritoriile dependente ale lumii, cu indicarea capitalelor, principalelor căi de comunicaţie, gradului de suveranitate, şi, uneori, a împărţirii teritorialadministrative. În sens larg prin hartă politică se înţălege o ramură a geografiei politice care studiază repartizarea pe suprafaţa Pământului a statelor contemporane şi istoria formării acestei ,repartizări. Harta politică a lumii se schimbă odată cu evoluţia civilizaţiei. Unele state apar, se dezvoltă, prosperă şi în cele din urmă dispar, se distramă. Pe locul lor se formează state noi şi a. m.d. Acest proces de modificare a hărţii politice este determinat de schimbarea raportului de forţe dintre statele lumii, care la rândul său este o consecinţă a organizării dezvoltării umane, economice şi politico-militare a societăţii omeneşti. Fiind o oglindă a stării lumii în o anumită perioadă de timp, harta politică este o categorie istorică. De aceia, când vorbim de harta politică noi concretizăm şi timpul pe care această hartă îl prezintă, harta anului 1914 deosebindu-se de cea a lui 1932, iar ultima - de cea a anului 1950 etc. În formarea hărţii politice se deosebesc câteva etape principale, care în principiu corespund cu principalele perioade de dezvoltare a societăţii umane. Aceste perioade sânt: 1. Antică - începe la sfârşitul mileniului IV p.e.n, odată cu formarea primelor state şi durează până la sfârşitul secolului V al erei noastre, când cade Imperiul Roman de Vest 2. Medievală – durează din secolul V până la sfârşitul secolului XV, adică până la începutul marilor descoperiri geografice.

Ţările existente înn acele timpuri permanent duceau între ele războaie în scopul de a dobândi robi şi alte bogăţii. În epoca de bronz apar primele state. La aceste state aparţin Egiptul antic. statele Şumer şi Akkad din valea râurilor Tigru şi Eufrat. Se trece la creşterea animalelor domestice. Atena şi Sparta pe peninsula Balcanică.n. Iran. Asia Mijlocie. Au început să se dezvolte rapid şi popoarele ce nu trăiau în văile râurilor sau în apropierea nărilor. lemn iar mai târziu şi din aramă. Cu dispari-ia lui finalizează perioada a doua de dezvoltare a hărţii politice. În neolit obiectele din piatră se şlefuiesc.n. Transcaucazia. Pe parcursul acestei epoci omenirea a parcurs calea de la turma primitivă până la orânduirea comunei primitive. 2 . Apariţia uneltelor de fier a produs o revoluţie în tehnologia primitivă. care începe la sfârşitul anilor 80 şi durează până în prezent. dintre cele două războaie mondiale. apar civilizaţiile maritime. cu epoca bronzului care a durat până la începutul mileniului I p. În aceste locuri. În decursul mileniului I p. .prezenţa teritoriilor libere şi necunoscute unde societatea încă nu ajunsese la nivelul de dezvoltare ca să formeze state. Dezvoltarea agriculturii avea loc mai repede în văile râurilor ce se revărsau şi aveau o climă blândă.e. Imperiul Roman se divizează în 2 părţi în anul 395 al erei noaste. De aceia hotarele statelor cum şi statele însuşi se schimbau foarte des. Prima epocă a fost epoca pietrei care a durat până la sfârşitul mileniului IV până la era noastră. Folosirea plugului primitiv a adus la creşterea recoltei. Obiectele din silex au configuraţii geometrice. se formează statul Finician. statele din văile râurilor Indus. Omenirea trece la matriarhat. În mezolit măiestria de producere a uneltelor este mult mai înaltă. iar în 476 Imperiul Roman de Apus dispare. Apare ceramica.n. acolo unde acum se află Israelul şi Libanul. când izbucneşte primul război mondial 4.en.interbelică. În această epocă apare agricultura irigată.e. Această perioadă se împarte în trei etape şi anume: . II Perioada antică de dezvoltare a omenirii începe odată cu apariţia omului şi durează până în secolul V al erei noastre. La această etapă apare arcul cu săgeţi . începe epoca fierului. culesul şi pescuitul. Orânduirea sclavagistă pătrunde în Asia Mică. 3. mezolit şi neolit. Generalizând cele enumerate mai sus se poate spune că această perioadă de dezvoltare a hărţii politice a lumii se caracterizează prin: . La sfârşitul epocii apar primele state greceşti pe peninsula Pelopones. sericicultura şi schimbul de mărfuri din cadrul tribului şi dintre triburi.e.Nouă – începe la sfârşitul secolului XV şi se termină la începutul secolului XX. Se împarte epoca dată în 3 etape: paleolit. aşa zisele state fluviale.e. ce a durat de la sfârşitul celui de al doilea război mondial şi până la sfârşitul anilor 80: .postbelică. Contemporană – care durează de la sfârşitul primului război mondial şi până în prezent.n creşte rapid puterea Romei.n. în Orientul apropiat au succedat aşa state cum ar fi Assiria (cucerise toată Asia interioară şi Egiptul). Pe litoralul Mării Mediteranene.tot în Mesopotamia apare statul Babilonean. În mileniul I p.n. Spre sfârşit apare agricultura şi se trece la patriarhat. La începutul mileniului II p. se transformă în unul din cele mai mari şi puternice imperii ale antichităţii . A crescut foarte mul productivitatea muncii. Mai târziu . meşteşugăritul. În paleolit omul producea unelte primitive din piatră şi se ocupa cu vânatul. care pe parcursul secolului II p. Gange. Pentru a creşte recolte mai mari trebuiau braţe de muncă. În secolul III p. Huanghe.e.e. Epoca de piatră a fost înlocuită la sfârşitul mileniului IV p.actuală.schimbarea rapidă a numărului de state şi a hotarelor lor. . Pe parcursul acestui timp omenirea a trecut prin câteva epoci de cultură materială. Împărăţia Perşilor(a stăpânit toată Asia Mică şi Africa de Nord). după inundaţii pământul se prelucra uşor şi cu acele instrumente primitive de care dispunea omul şi care erau făcute din piatră. Imperiul lui Alexandru Macedoneanu etc. Aceasta a stimulat apariţia spre sfârşitul neolitului a sclavagismului.

Apare şi se dezvoltă sistemul colonial. 3 .intensificarea schimbului de mărfuri dintre diferite ţări şi regiuni. care puteau pluti în largul oceanului şi care aveau pânzele aranjate astfel încât deplasarea lor nu depindea de direcţia vântului.o parte însemnată a Pământului (America. Califatul Arab.dezvoltarea intensă a transportului maritim. Apar corabii destul de mari – caravelele. dar care au existat nu prea mul timp (Imperiul Roman al Naţiunii Germane ce cuprindea o mulţime de regate. fapt ce a adus la ridicarea productivităţii muncii. .obiecte din metal ). dezvoltarea transportului marin. mai ales la greci şi finicieni. III Din punct de vedere economic perioada medievală se caracterizează prin: . . iar în altele – se simţea un surplus de produse alimentare. . Imperiul Bizantin care a existat pînă în 1453. relaţiile dintre ele fiind foarte restrânse. deoarece cartoful.o agricultură destul de înapoiată cu o tehnică foarte primitivă şi cu o varietate foarte redusă de plante cultivate. apoi la oraş el devine mai specializat. Din punct de vedere a hărţii politice această perioadă se caracterizează prin: Existenţa unui număr mare de state mici şi fărâmiţate. mai ales a celor din lână. Chiar de şi existau state mari. mai răspândite fiind războaiele cu ţelul de a jefui.dezvoltarea intensă a meşteşugăritului. Începutul marilor descoperiri geografice şi valorificarea teritoriilor descoperite. Rusia Kievană.apariţia primelor semne de concentrare şi specializare a producţiei (Florenţa . d. puterea centrală era foarte slabă.apariţia manufacturii spre sfîrşitul etapei. Se pune baza apariţiei industriei textile. începutul formării Imperiului Otoman). datorită cărora devine cunoscut pentru europeni practic toată suprafaţa Pământului. Larg sînt folosite în diferite ramuri motoarele de apă şi de vînt. porumbul. aducă era dezvoltat la sate. Au loc marile descoperiri geografice. Oceania) era practic necunoscută pentru civilizaţia europeană. Flandria . Australia. mai ales a fierului. Apariţia unor imperii care supuneau statele mici. .. . care este un semn al primelor relaţii capitaliste. Începutul formării statelor centralizate mari cu o putere centrală bine exprimată cum ar fi Franţa (secolele XII-XV). ţesături din lână şi mătase. Din cauza legăturilor economice destul de restrânse se întâmpla că în unele state era foame.- - dezvoltarea economică era neânsemnată şi majoritatea statelor duceau un mod de viaţă izolat. plusul etapei date este apariţia metalurgiei şi a oraşelor. Dacă meşteşugăritul la sat avea un caracter natural. Rusia (datorită unirii cnezatelor ruseşti începută de Ioan al III) etc.dezvoltarea tehnicii industriale. începutul secolului XVI şi se caracterizează prin următoarele trăsături: 1. episcopate. Este descoperit procesul domen ce se baza pe folosirea cărbunelui de lemn (mangalului). .dezvoltarea tehnicii de topire a metalelor. IV Perioada nouă de dezvoltare a hărţii politice începe la sfîrşitul secolului XV. sfecla de zahăr. oraşe libere . ele însă rămânând destul de restrânse. 2. floarea soarelui nu era încă cunoscute. Nurenbergul . care la început avea caracter rural. Imperiul Mongolilor. c.postavuri. a.dezvoltare însemnată a fabricării ţesăturilor. . Spania (în rezultatul unirii Castiliei şi Aragonulu în 1479). fiecare mare feudal făcând ceia ce socotea el de cuviinţă. ducate. principate. Des aveau loc cazuri de foamete. Anglia (după ocuparea ei de normani în 1066). b. . dar care nai târziu se concentrează în oraşe. .

ajungând la început pînă la Capul Verde iar mai tîrziu (1487. Bartolomeo Dias) . La sfîrşitul perioadei începe lupta între marile puteri pentru reîmpărţirea lumii. iar mai apoi insulele din Oceania . iar apoi a Imperiului Otoman.dezvoltarea rapidă a ştiinţelor. in 1513.comerţ care se efectua prin intermediul arabilor. . Primii care au început să pătrundă departe în largul Oceanului Atlantic au fost portughezii . dorinţa lor de a face comerţ în direct cu această ţară şi ţările învecinate ei .cu ajutorul papei. Formarea sistemului colonial În rezultatul marilor descoperiri geografice a început să se formeze sistemul colonial. efectuând descoperiri însemnate în America de Nord şi în emisfera sudică. descoperă apoi Australia. iar portughezii – mai la est de acest meridian. celalalt hotar de delimitare fiind dus aproximativ dea lungul meridianului de 134˚ longitudine estică. Noua Zeelandă. Au pus începutul Marilor descoperiri geografice Portugalia şi Spania. Ei au cercetat litoralul de vest al Africii. Tasmania. 1596).interesul ţărilor europene faţă de India şi alte state ale orientului. Alexandria).creşterea forţelor de producţie în Europa şi dezvoltarea rapidă a economiei ce cer noi pieţe de desfacere şi lărgirea sferei de legături comerciale interstatale.necesitatea de a căpăta acces spre India şi alte ţări orientale pe căi maritime. Olandezii pornesc spre India în direcţia de Nord-Est(Barents. Englezii caută ieşire spre India în direcţia de Nord-Vest şi Nord-Est. 2. care aveau o şcoală de navigaţie maritimă foarte înaintată. În 1492 Columb descoperă America. Paralel cu portughezii încep călătoriile in Oceanul Atlantic şi spaniolii. Constantinopol.imposibilitatea de a face legătură cu aceste ţări pe uscat din cauza lărgirii la început a Califatului Arab. iar în 1519-1522 Magelan efectuează prima călătorie în jurul lumii. astronomiei şi matematicii (începe epoca renaşterii). Această împărţire a fost prima împărţire a lumii. spaniolii au făcut majoritatea descoperirilor lor geografice în emisfera vestică. Premisele acestor descoperiri sînt următoarele: . fondată de Genrih Navigatorul. ei in 1494 au convenit că spaniolii călătoresc şi declară proprii toate pământurile situate mai la apus de meridianul 46˚ longitudine vestică. Bagdad. Datorită acestei divizări. iar mai apoi – pe peninsula Malaca (1511). . Francezii caută drumul spre India în direcţia de Nord-Vest ţi cercetează America de Nord. ajung în China şi nimeresc pe litoralul Americii de Sud (Brazilia). francezii şi olandezii.pînă la Capul Bunei Speranţe. Toate căile de târguială au fost practic blocate de turci. 4 .realizările însemnate în domeniul navigaţiei. evenimente enumerate mai sus. şi în primul rând a geografiei. constituirea căruia a decurs în cîteva etape. În 1497 Vasco de Gama ajunge în India. Are loc revoluţia industrială. Restul expediţiilor organizate mai târziu aveau scopul de a concretiza şi preciza unele descoperiri anterioare sau erau efectuate în scopuri de cucerire a coloniilor. În secolul XVI ei descoperă arhipelagul Malaiez. ei ies la litoralul Pacificului.3. Are loc formarea celor mai principale state ale lumii contemporane. Între ei începe o concurenţă destul de serioasă. . Societatea omenească trece de la orânduirea feudală la cea capitalistă. . Ne v-om opri pe scurt la unele din evenimentele caracteristice acestei perioade de dezvoltare a hărţii politice. 4. tehnicii şi artei militare. 1 . 5.Marile descoperiri geografice Marile descoperiri geografice încep în a doua jumătate a secolului XV. . Spre a evita starea de conflict ce putea apărea . ei punând stăpânire pe principalele centre comerciale şi porturi mediteraneene ( Damasc. prin istmul de Panama. Beirut. Mai târziu încep călătoriile englezii.

arhipelagul Malayez. Treptat ea ocupă rolul Portugaliei în Oceanul Indian. cînd pe arena mondială ca mare putere maritimă apare Olanda. Ambele state. Singapore. când ea din un stat izolat devine un stat deschis şi încep să se dezvolte relaţiile de producţie capitaliste.prelungesc să-şi lărgească posesiunile coloniale Anglia şi Franţa. pe un timp scurt şi Brazilia). în Şri Lanka. Mozambic). Ca şi în cazul Spaniei şi Portugaliei coloniile au adus la stagnarea în Olanda a industriei. În secolul XVII în genere în Europa încep să se ridice destul de repede ţările cu o industrie bine dezvoltată ţn care se stabiliseră relaţiile de producţie capitaliste. Noua Zeelandă. Drept că ea nu ocupă teritorii întinse ci numai puncte de pază care aveau importanţă strategică din punct de vedere militar şi comercial. litoralul Indiei. Britanie şi Franţa.ieşirea pe arena mondială a Japoniei.în lupta pentru colonii se includ noi state. a efectuat a doua călătorie în jurul lumii. . Acelaşi lucru se întâmplă şi în India. Japonia. teritoriile unde acum se află oraşul New York – colonia Noul Amsterdam . Etapa a patra durează din anii 80 ai secolului XVIII şi pînă în anii 70 ai secolului XIX. Jamaica. Ea capătă independenţă faţă de Spania şi începe a se dezvolta foarte rapid. insulele Maluku. . . Afară de Olanda aici se mai referă M. pe litoralul Chinez (Makao). Primele colonii engleze au apărut în America de Nord. iar spaniolii – aur şi argint. America Centrală mai la sud de Rio Grande. Portugalia se stabileşte în Oceanul Indian şi estul Asiei. unele teritorii pe litoralul Africii şi Indiei. În Oceanul Pacific ocupă insulele Filipine şi Mariane. Ea se caracterizează prin următoarele trăsături: . În secolul 17 Olanda treptat ocupă coloniile Portugaliei din Oceanul Indian(Ceilon. Gibraltar etc. Din colonii portughezii aduceau mirodenii şi robi. Ocupă teritorii şi în America(Surinam . Australia. mai mari reuşite având însă englezii. Către 1876 suprafaţa coloniilor era de 22. Mărfurile produse în aceste ţări pătrund şi în coloniile portugheze şi spaniole. Ţările date aveau nevoie de colonii nu pentru a aduce bogăţii ci pentru a extinde în ele târguiala care era foarte convenabilă. Etapa a treia începe la sfîrşitul secolului 17 şi durează pînă în anii 80 ai secolului 18. În America de sud ocupă Brazilia. Aden. care au început să se dezvolte foarte rapid pe parcursul secolului 19. Specific pentru ea sînt următoarele evenimente: . Faţă de teritoriul iniţial ea s-a mărit de 10 ori. Se caracterizează prin începutul formării imperiilor coloniale Francez şi Englez. În acest sens a fost vestit Frensis Drake . .Prima etapă a constituirii lui a fost formarea imperiilor coloniale ale Portugaliei şi Spaniei. Luptând cu Olanda acaparează unele colonii în Asia. 5 . pătrund în America de Nord şi Centrală. Africa de Sud. Franţa pierde coloniile sale din Canada. golful Guineei. insulele şi întăriturile Malta. Germania. America de Sud (teritoriile ocupate de munţii Anzi şi cîmpia La Plata. Etapa a doua de formare a sistemului colonial coincide cu secolul XVII. Spania supune insulele arhipelagului Antilele Mari. Se stabilesc portughezii pe litoralul de vest al Africii( insulele Capului Verde. olandezii nu ocupau teritorii întinse.expansia colonială a Marii Britanii şi formarea Imperiului Colonial Britanic (ocupă în întregime India. Canada.5 mil km2. A început dominarea Angliei în mări cu organizarea neoficială a echipelor de piraţi. Mai târziu ocupă Irlanda. Interesele coloniale ale Angliei şi Franţei constau în vinderea mărfurilor produse în ţară şi controlul asupra comerţului efectuat de alte ţări. Seangan. insula Java. Italia.are loc trecerea de la capitalismul liberei concurenţe la imperialism.lărgirea teritorială a SUA pe contul teritoriilor vestice şi a Mexicului.. Ca şi la portughezi. luptând şi concurând între ele. şi anume: SUA.care gonind în scopuri de jaf după nave portugheze şi spaniole. Coloniile erau folosite pentru a aduce din ele bogăţii şi nu ca surse de materii prime sau pieţe de desfacere a mărfurilor produse în ţară. Etapa a cincia cuprinde perioada de timp dintre anii 70 a i secolului XIX şi începutul primului război mondial.

. Trecerea de la feudalism la capitalism Această trecere este însoţită de revoluţia industrială care începe în a doua jumătate a secolului XVII în Anglia şi apoi trece în alte ţări ale Europei.6 mln km2 Germania 0.3 mln km2 Coloniile erau de mai multe tipuri: .s-au format (în 1776) şi au crescut teritorial şi economic SUA. N. .3 mln km2 Japonia 0. Brazilia(1822).scurt timp a existat Imperiul lui Napoleon.0 mln km2 SUA 9. 3. ultima reducându-se simţitor 4. se termină împărţirea Pământului între marile metropole şi formarea sistemului colonial .colonii propriu zise(conduse direct. mai ales pe contul Africii şi Asiei. Apoi apare motorul cu aburi.3 mln km2 33.5 mln km2 10.capătă independenţă către 1825 majoritatea ţărilor Americii Latine – foste colonii ale Spaniei (cu excepţia Cubei şi Puerto-Rico).a avut loc concentrarea producţiei. .au început să crească foarte rapid oraşele.s-a statornicit Imperiul Austro-Ungar. Australia.este declarată independentă. a căilor ferate. .către 1871 se formează Imperiul German (al doilea reih). . 6 .2 şi în raport cu suprafaţa principalelor metropole arăta în felul următor: Metropola Suprafaţa metropolei Suprafaţa coloniilor Anglia 0.s-a schimbat coraportul dintre populaţia angajată în industrie şi în agricultură. În transport revoluţia industrială s-a manifestat prin apariţia locomotivei. . Formarea principalelor state ale lumii contemporane Pe parcursul perioadei a treia de formare a hărţii politice contemporane. . Afganistan.dispare Sfântul Imperiu Roman al Naţiunii Germane. Libia).a crescut rolul industriei faţă d agricultură. Uniunea SudAfricană). În rezultatul revoluţiei industriale : .are loc creşterea colosală a expansiunii coloniale. iar în industria metalurgică mangalul este înlocuit prin cox. sau protectorate) .a crescut productivitatea muncii.5 mln km2 2. care atinge apogeul dezvoltării sale în secolul XVI.au crescut legăturile economice între regiuni şi ţări. Germania şi Austro-Ungaria.semicolonii(China.5 mln km2(70% din îoate coloniile lumii) Rusia 5. Persia. fără luptă de eliberare naţională.colonii formate din migranţi (Canada.se dezvoltă şi creşte Imperiul Otoman. în ordine cronologică au avut loc următoarele schimbări: . Abisinia. Începe revoluţia industrială în industria textilă cu introducerea maşinii de ţesut. Către anul 1914 suprafaţa totală a coloniilor era de peste 90 mln km. . . Zeelandă. . a navelor cu motoare cu abur etc.a avut loc reorganizarea industriei. .4 mln km2 0.4 mln km2 Franţa 0. .în secolele 17-18 a existat ca stat independent Reci Pospolita în componenţă căreia întra Polonia şi Lituania şi care la sfârşitul secolului 18 a fost împărţită între Rusia. .4 mln km2 17. . .4 mln km2 0.

. Şri Lanka. Olanda(1).Cehoslovacia se divide în Cehia şi Slovacia. 14 în America de Nord şi 11 în Australia şi Oceania. Ungaria.Etapa a treia s-a desfăşurat în anii 1967-1987. Vietnam. . China. Yemenul. Liban. c. Toate aceste teritorii ocupă o suprafaţă de aproape 137 mii km²(fără Groenlanda) şi au o populaţie de 3 mil. Egiptul. Are loc împărţirea coloniilor Germane între ţările biruitoare.se destramă şi practic dispare lagărul socialist.începutul anilor 90. Israel. Ungaria. Laos şi Cuba. Albania. Bulgaria. Dispar de pe harta politică: Imperiul German. . Indonezia. 9 – în America şi 8 – în Oceania). 2 în Africa. Irakul. RPDC. Pe parcursul ei au căpătat independenţă 33 state africane. • Are loc descompunerea sistemului colonial şi formarea pe locul fostelor colonii a statelor suverane.1990.- către 1870 se formează statul centralizat Italian. Bulgaria. India. Schimbările ce au avut loc după primul război mondial a adus la aceia că în ajunul celui de al doilea război pe harta politică a lumii existau 71 state suverane. . . oameni. URSS. Către începutul anilor 90 decolonizarea practic se terminase. Imperiul Austro-Ungar.Prima etapă a avut loc în anii 1945-1955 şi în rezultatul ei au căpătat independenţă 14 state asiatice (Coreea.la 2 octombrie 1990 are loc unificarea celor două Germanii. Portugalia(1). La ţările care posedă colonii aparţin Anglia(10). Polonia. Capătă suveranitate: Finlanda. SUA(6).Herţegovina.se destramă fosta Republică Federativă Iugoslavia pe locul ei formându-se 5 state noi: Slovenia. VI Harta politică contemporană s-a modificat la sfîrşitul anilor 80. Franţa(8). În această perioadă au căpătat independenţă ca regulă ţări nu prea mari din toate părţile lumii (6 – în Asia. Grecia. . Laos. Filipine. Australia(2). Îşi schimbă hotarele: Germania. România. 7 . . După terminarea celui de al doilea război în lume sau produs următoarele evenimente legate de harta politică: • Se formează lagărul socialist în componenţa căruia întrau: URSS. Arabia Saudită. Germaniei. Cehoslovacia. României. Austria. Birmania. Pakistan. Bosnia. Danemarca(2). Lituania. Croaţia.Grecia etc. Eritreia . 3 în Asia. Însuşi procesul de decolonizare a decurs în 3 etape. Bulgaria. România. RDG. Serbia . Mongolia. Letonia. când au căpătat independenţă 17 state. Macedonia şi Iugoslavia (Muntenegru + Serbia). Se formează aşa state ca: Polonia. Rusia. Noua Zeelandă(1). Imperiul Otoman. După numărul de ţări ce au căpătat suveranitate se evidenţiază anul 1960. Restul era colonii şi teritorii dependente. Cehoslovaciei. d. V În ajunul primului război mondial pe harta politică a lumii existau 55 state suverane.în decembrie 1991 se destramă fosta Uniune Sovietică pe locul ei apar 15 noi state suverane. 12 – în Africa. Iugoslavia etc. capătă independenţă România.Capătă independenţă unele ţări coloniale (Namibia . Siria. b. După terminarea războiului pe harta lumii au loc următoarele modificări: a. • Se schimbă hotarele Poloniei. . Kambodgia). Estonia. RFSI. În această perioadă nu prea mare de timp au avut loc următoarele evenimente: . În prezent pe Pământ oficial mai există 35 de stăpâniri (colonii) din care 3 în Europa. Restul teritoriilor dependente se află sub tutela altor state. Acest an a întrat în istorie ca Anul Africii. Italia.1993). e.Etapa a doua a avut loc în anii 1956-1966 si poate fi numită etapă de decolonizare a Africii. Mongolia. Vietnam.

Ţări cu nivel economic foarte scăzut. Portugalia. Din ele membre ale ONU sînt 190. Ţări cu nivel economic avansat. agricultura având o pondere destul de mare. Kuweit. Taiwanul. Honduras. Aceste formaţiuni au la baza formării lor fie că principiul naţional(Elveţia. Principalele ţâri înalt dezvoltate ale lumii. monarhii care pot fi absolute sau constituţionale în dependenţă de puterea pe care o are monarhul. Afganistan. Aici aparţin fostele ţări ale lagărului socialist şi fostele republici sovietice. Egipt. Chile. Etiopia. Noua Zeelandă. PNB/locuitor – sub 3000 dolari americani.În prezent pe harta lumii sînt 196 state suverane din care 43 în Europa. b. Cele federative se împart în formaţiuni statale cu o anumită autonomie. structura populaţiei. Aici aparţin Coreea de Sud. c. Rusia. care pot fi prezidenţiale sau parlamentare. Ţările în tranziţie la economia de piaţă. Venezuela. Ţări cu nivelul mediu de dezvoltare. Thailanda. Iran. PNB/locuitor e mai mare 20 mii dolari americani. dar sânt mici şi nu au pondere mare în economia mondială. Austria. dacă au câteva cute de mii de kilometri pătraţi şi mici . emirate.dacă au mii şi zeci d mii de km2. Olanda. Aici aparţin Australia. Salvador. Aici aparţin Elveţia. suprafaţă. Ţările economiei de piaţă. O parte din aceste state sînt industrial agrare. Ca pildă pot servi Spania. Maroc. Ţări cu nivelul economic satisfăcător . III. Pakistan. aşezarea geografică. 35 în America şi 17 în Australia şi Oceania. Germania. După aşezarea geografică ţările se împart în ţări maritime. împărţirea teritorial-administrativă. Italia. Suedia. Argentina. sau grupul celor 7. Madagascar. După împărţirea teritorial administrativă ţările pot fi unitare(Franţa. Ţările mici înalt industrializate din Europa. ele fiind bogate în resurse energetice(petrol) sau resurse minerale metalifere. forma de guvernământ. Malaysia. Nepal. După nivelul de dezvoltare economică statele se grupează în: I. Italia. mijlocii. Republica Africa de Sud. Se caracterizează prin un nivel înalt de dezvoltare economică. ţări cu populaţie mică(100 000 – 1000 000 locuitori). PNB/locuitor – 3000 –10000 dolari americani. După numărul populaţiei ţările se împart în ţări cu populaţie redusă(1000-100 000 locuitori). Ţări în curs de dezvoltare. Vietnam. Ţările recent industrializate din Asia. Brazilia). Turcia. SUA. PNB/locuitor – 500 – 1000 dolari SUA. Marea Britanie. Tanzania. Danemarca şi Luxemburg. Qatar. iar în dependenţă de titlul monarhului ele pot fi ducate. Aici aparţin SUA. Ciad. 47 în Asia . Myanmar. PNB/locuitor – sub 500 dolari SUA. II. În alte state din această grupă o importanţă mare are industria extractivă. În cadrul acestor ţări deosebim 3 grupe de state şi anume: a. După suprafaţă ţările pot fi mari dacă au cîteva milioane kilometri pătraţi. regate şi împărăţii. Franţa. c. b. Kambodgia. Arabia Saudită. Ele se grupează în două grupe şi anume: a. Singapore.â etc. Bangladesh. Thailanda. PNB/locuitor – 1000 –3000 dolari americani – Mexic. Acestor ţări le revin 2/3 din volumul PNB mondial şi în ele locuiesc 1/5 din populaţia Pământului. Din ţările mai mari mult timp n-a fost membră a ONU Elveţia. Belgia. Statele lumii se clasifică după diferite criterii cum ar fi: nivelul de dezvoltare economică. intracontinentale şi insulare. b. Niger. Canada. Japonia. Tunisia. Cuba. 54 în Africa. Irak. care a intrat în această organizaţie numai în anul 2002. Somali. Ca regulă nu sînt membre ţările mici. Lor le revin rolul principal în economia mondială. La rândul lor ele se grupează în: a. Ţări înalt dezvoltate care au PNB la un locuitor mai mare de 15 000 dolari americani. Rusia)(circa 20 state). cu populaţie 8 . Israel. Grecia. Filipinele şi Indonezia. Zair. Germania. Algeria. Norvegia. Emiratele Arabe Unite. PNB/locuitor oscilează de la 20880 până la 36230 dolari americani. principate. India) fie că istoric (RFG. ţări cu populaţie mijlocie(1 000 000 – 50 000 000 locuitori). După forma de guvernământ statele se împart în republici. Cote d”Ivoire. Brazilia. Spania) sau federative (SUA. numărul de populaţie etc. În aceste state o importanţă mare are industria alimentară.

9 . locuitori). mare (100 mil. locuitori).mare (50 mil. locuitori) şi ţări cu populaţie gigantă (peste 300 mil. – 300 mil. – 100 mil. ţări cu populaţie f.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful