Sunteți pe pagina 1din 2

Cel care deschide calea spre cunoastere a istoriei si a originii poporului roman este: Grigore Ureche (1590-1647), boier

de vita nobila, inrudit cu Al. cel Bun si avand functii inalte in stat. Pe langa rolul de narator, Ureche a fost si un bun portretist, reusind sa creioneze aspectul fizic si moral al numeroaselor personalitati istorice. Domnitorul ideal al cronicarului este Stefan cel Mare, cel ce a tronat asupra Moldovei aproape o jumatate de secol, presarand istoria cu glorii si pace.

Letopisetul Tarii Moldovei (GRIGORE URECHE)


Arta narativa a acestui letopiset consta in: rafinamentul descrierilor ("episodul invaziei lacustelor") si acuratetea naratiunii astfel domnia lui stefan cel Mare este prezentata prin faptele sale istorice, personalitatea domnitorului in dispozitiile sale sufletesti contradictorii. Cronicarul face nu doar o trecere in revista a faptelor ci prezinta si imprejurarile mortii domnitorului, sentimentele poporului in fata acestui eveniment nefast si chiar starea vremii din acea perioada.

Letopisetul Tarii Moldovei De La Aron Voda Incoace(MIRON COSTIN)


Letopisetul lui Miron Costin e precedat de o lucrare intitulata "O sama de cuvinte din ce tara au iesit stramosii lor de neamul Moldovenilor." Aceasta lucrare ar fi trebuit sa fie o introducere facuta cronicii dar materialul fiind prea valoros autorul a facut din aceasta o creatie de sine statatoare. Letopisetul cuprine prezentarea a 66 de ani din istoria Moldovei timp in care se succed la tron 22 de domnitori. Este o vreme a marilor infruntari sociale si politice.

In cronica sa, Miron Costin gaseste prilej si pentru a descrie catastrofe naturale, evenimente iesite din comun, fapte care l-au impresionat, trecand pe nesimtite in ipostaza de narator-martor, caracteristica prin excelenta prozei beletristice. Invazia lacustelor este un astfel de moment, surprinzator prin caracterul neobisnuit al imprejurarii. Norul de lacuste este o urgie ingrozitoare si devastatoare, tabloul descris de Miron Costin fiind dominat de spectrul mortii si de incapacitatea oamenilor de a se impotrivi catastrofei ecologice. c2p1915cp25vpk Momentul invaziei lacustelor este strict precizat, ca orice fapt memorabil, cuprinzand atat repere istorice, cat si detalii personale, ale naratorului: "Cu unu anu mainte de ce s-au radicat Hmil, hatmanul cazacescu, asupra lesilor, aproape de secere, eram pre atuncea la scoala la Baru, in Podoliia, pre cale fiindu de la sat spre oras." Privirii surprinse ("numai ce vadzum") i se arata "unu nuor", care seamana cu o negura, o furtuna, identificata in cele din urma cu un nor de lacuste, care venea ca "o oaste stol", de o putere extraordinara. Unele zburau mai jos, "de un stat de om si mai gios zbura de la pamantii", altele "mai sus, ca de trei sau patru sulite", astfel ca "ni s-au luat soarele de desimea mustelor". Urdia se comporta dezlantuit, cu un urlet fara seaman. Dimensiunile stolului sunt impresionante: "Sa radica in sus de la om o bucata mare de ceia poiada, si asea mergea pe deasupra pamantului, ca de doi coti, pana in trei sulite de sus, tot intr-o desime si intr-un chip. A murit in mod violent, fiind decapitat din ordinul domnitorului Constantin Cantemir. Efigia lui Stefan cel Mare, modelul clasic, este realizata din linii simple, dovedind incontestabila arta de portretist. Glorificand eroul care a dat Moldovei stabilitate si

independeta, dupa cum subliniaza Ion Rotaru, Ureche concepe povestirea in cateva momente: imprejurarea mortii domnitorului, infatisarea lui, sentimentele poporului la moartea sa, intrarea lui in legenda, aprecieri asupra vremii si o scurta insemnare istoriografica. Cu toate ca a luat cunostinta de personalitatea lui Stefan numai din izvoare scrise, foarte putine pe atunci, sau din traditie, cronicarul procedeaza ca un artist, plecand in executarea portretului, de la un amanunt de ordin fizic: om nu mare de stat (a se observa constructia prin negatie, foarte potrivita in cazul de fata), pentru ca, prin contrast, sa insemneze trasaturile de ordin moral, incepand cu aceea care i se pare dominanta: manios si de graba varsatoriu de sange nevinovat. In aceasta a doua observatie ca si in urmatoarea: de multe ori la ospete omoria fara judetu, se reflecta, cu toata admiratia cronicarului pentru eroul sau, conceptia feudala fata de domnitorii autocrati. Desi, in genere, scriind cronica sa, Ureche nu da semnele unei preocupari artistice constiente, in portretul lui Stefan se vede grija pentru cursivitate, printr-o sacadare a frazei facuta din suisuri si coborasuri egale, sprijinite antitetic, precum aceasta constructie adversativa: om nu mare la statu, manios si de graba varsatoriu de sange...