John Keats Sonet Tu, ce-ai simit in ochi al iernii vifor, Vazand prin ceturi norii de omaturi Si varf
de ulmi prin stelele-nghetate, Simti-vei seceris ca-i primavara. Tu, cel al carui unic tom a fost Lumina beznei lungi ce ti-a fost hrana, Nopti dupa nopti, plecat cat era Phoebus, April ti-o fi-ntreita dimineata. Nu cauta cunoasterea! Eu n-o am, Dar cant firesc cand da caldura buzna. Nu cauta cunoasterea! Eu n-o am, Dar Seara ma asculta Cel ce-i trist Gandind la tradavie, trandav nu e Si-i treaz cel adormit se crede.
