P. 1
Curs Ecologie 2010.

Curs Ecologie 2010.

|Views: 15,673|Likes:
Published by fasolăi
Curs Ecologie 2010
Curs Ecologie 2010

More info:

Categories:Types, School Work
Published by: fasolăi on Oct 21, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/23/2015

pdf

text

original

Printre problemele ecologice ale mediului acvatic un loc important îl ocupă

fenomenul de eutrofizare25

. Termenul de eutrofizare a fost descris mai întâi pentru
lacuri, mări, oceane, apoi a fost extins şi la alte ecosisteme acvatice : fluvii şi canale,
lagune, intrânduri marine.

Eutrofizarea reprezintă un proces natural de evoluţie a unui lac26

. Din
momentul “apariţiei”, bazinul acvatic trece, în condiţii naturale, prin câteva stadii de
dezvoltare: ultraoligotrofic, oligotrofic, mezotrofic, iar în final bazinul acvatic
devine eutrofic şi hipereutrofic (are loc “îmbătrânirea” şi pieirea bazinului acvatic

25

Walmsley, R.D. 2003, Development of a Strategy to Control Eutrophication in South Africa. A Review and
Discussion Document. Water Quality Management Series.
Department of Water Affairs and Forestry.
http://www.dwaf.gov.za.

26

Walter Rast 1, Jeffrey A. Thornton, Trends in eutrophication research and control, Hydrological Processes,
Volume 10, Issue 2 , 295 – 313.

275

fig. 14.127

).

Imediat după formarea unui lac, concentraţia oxigenului dizolvat este
ridicată, iar concentraţia nutrienţilor este relativ scăzută. În lac cresc relativ puţine
plante dar mai mulţi peşti (de exemplu păstrăvi). Pe fundul lacului există o cantitate
foarte mică de sediment. Plantele cresc pe malurile lacului (fig. 14.2.A). Un lac ce
îndeplineşte aceste condiţii este denumit oligotrofic (cu hrană puţină). Râurile ce se
descarcă în lac, apa de ploaie, etc. aduc în lac materii organice şi lacul devine
mezotrofic (fig. 14.2. B). Apa este suficient de limpede pentru ca razele soarelui să
poată pătrunde până la adâncimi mari astfel încât algele se pot dezvolta în condiţii
bune însă fără să prolifereze necontrolat deoarece sunt consumate de alte
organisme (atât vertebrate cât şi nevertebrate). Îngroşarea stratului de sediment pe
fundul lacului asigură atât fixarea rădăcinilor plantelor cât şi sursa de hrană pentru
acestea, ceea ce conduce la migrarea plantelor de pe malurile lacului către apă
(dezvoltarea plantelor în interiorul lacului duce şi la îndepărtarea apei prin
evapotranspiraţie). Pe măsură ce stratul de sediment se măreşte, lacul devine mai
puţin adânc şi plantele se dezvoltă către centrul său. Un astfel de lac este eutrofic sau
eutrofizat (fig. 14.2. C). Cu timpul, lacul moare şi se poate transforma fie în teren
uscat, fie în teren cu umiditate mare, în funcţie se condiţiile de relief şi climă.
Plantele acvatice sunt înlocuite treptat de plante terestre pe măsură ce sedimentul se
usucă. Evoluţia ulterioară depinde de valoarea pH (fig.14.1).

Fig. 14. 1 Căile posibile de transformare a lacurilor în funcţie de pH

27

http://www.techno-preneur.net/ScienceTechMag/june-07/Eutrophication.pdf

276

Eutrofizarea naturală este accelerată prin activităţile umane (eutrofizare
antropică).
Eutrofizarea antropogenă este
considerată o poluare nutriţională28

.
Procesul constă în îmbogăţirea apelor cu
substanţe nutritive, îndeosebi cu azot şi
fosfor, în mod direct sau prin acumularea
de substanţe organice din care rezultă
substanţe nutritive pentru plante.
Deoarece azotul este nutrientul limitativ al
creşterii plantelor acvatice, prezenţa unor
concentraţii ridicate de compuşi cu azot
solubili în apă duce în special la
proliferarea algelor şi cianobacteriilor (îşi
obţin nutrienţii

direct din apă) şi eutrofizarea
lacurilor. Ciclul de viaţă al acestor
organisme este scurt şi după moartea lor
constituie sursă de hrană pentru bacteriile
aerobe. Dezvoltarea bacteriilor aerobe
determină scăderea concentraţiei de
oxigen dizolvat în apă şi moartea peştilor.
La densităţi mari, unele alge şi
cianobacterii produc toxine. De exemplu,
alga Prymnesium parvum este toxică pentru peşti, iar toxinele produse de
cianobacterii ca Microcystis, Aphanizomenon, şi Anabaena atacă ficatul şi sistemul
nervos. Lacurile eutrofizate au apa mai tulbure datorită unei cantităţi mari de
materii organice prezente în suspensie, devine anoxică şi rata de sedimentare creşte.
Consecinţa imediată a eutrofizării este creşterea luxuriantă a plantelor de apă
(înflorirea apelor29

)30
.

28

Chorus and Bartram, 1999, Toxic Cyanobacteria in Water: a Guide to Public Health Significance,
Monitoring and Management.
Für WHO durch E & FN Spon /Chapman & Hall, London, 416 pp,
M. C. Th Scholten, Eutrophication and the Ecosystem, Springer, 2005, p. 2-13.

29

La nivelul platoului continental românesc înfloririle algale, în anul 2006, au atins valori de peste
5 milioane cel. × L-1

a fost de patru, dintre care doar două fenomene s-au remarcat cu

abundenţe de peste 10 milioane cel•l-1

. Speciile determinante au fost diatomeele Skeletonema

costatum (15×106

cel×L-1

) şi Nitzschia tenuirostris (15,5×106

cel×L-1

). Biocenoza zooplanctonică
a fost dominată de componenta trofică în perioada de primavară şi de cea netrofică în perioada
de vară. Fitobentosul a cuprins 25 specii (10 Chlorophyta, 9 Rhodophyta, 5 Phaeophyta şi 1
Phanerogama), un număr foarte mic în comparaţie cu bogăţia de specii existentă înainte de anii
1970.
Zoobentosul, indicator de stare a eutrofizării, în zonele litorale de mică şi medie adâncime (5-
20m), s-a caracterizat printr-o diversitate uşor redusă, tabloul faunistic în perioada analizată fiind
alcătuit din 51 de specii macrobentale.

30

Cauzele principale ale apariţiei “înfloririi” condiţionate de algele albastru-verzui sunt:

Fig. 14. 2 Etapele eutrofizării naturale
a unui lac

277

Cei mai importanţi factori care determină procesul de eutrofizare (naturală
sau antropogenă) sunt prezentaţi în Figura 14.3.

Fig. 14. 3 Schema simplificată a celor mai importanţi factori ce influenţează
procesul de eutrofizare

Eutrofizarea se manifestă prin proliferarea unui număr limitat de specii
vegetale în apele foarte încărcate cu nutrienţi sau în ape degradate fizic. În condiţiile
eutrofizării antropogene, degradarea ecosistemului bazinului acvatic are un caracter
progresiv şi se produce în decurs de câţiva zeci de ani. Potenţialul impact negativ al
eutrofizării este prezentat în figura 14.431

.

Fig. 14. 4 Potenţialul impact al statusului trofic

schimbarea regimului hidrologic al râurilor, regimul termic, suprasaturarea bazinului acvatic cu
compuşi ai azotului şi fosforului.

31

http://www.dwaf.gov.za/

278

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->