Domeniile principale in cercetarea clinica cuprinzand cvasitotalitatea lucrarilor medicale: lucrari originale, studii de caz, editoriale, recenzii, teze

sunt: Descrierea unui fenomen de sanatate Evaluarea unui procedeu diagnostic Evaluarea unei abordari terapeutice Cercetarea unor factori de risc si/sau prognostici. In functie de obiectivele studiului, atitudinea cercetatorului va fi: Descriptiva - fotografierea unui fenomen de sanatate Analitica - presupune compararea a cel putin doua grupuri de subiecti predefiniti prin criterii clare de incluziune si excluziune. In functie de rezultatele vizate studiul poate fi: Observational -; nu furnizeaza o relatie cauza-efect; permite doar o prezumtie a implicarii unui factor in producerea unui fenomen. Experimental - necesita o rigoare speciala a alcatuirii grupelor de subiecti ce vor fi comparati prin interventia experimentatorului asupra derularii fenomenului biologic. Este singura metoda care permite stabilirea unei relatii cauza - efect. In cele ce urmeaza se vor prezenta pe scurt modalitatile de abordare metodologica a diverselor studii, urmand ca fiecarui domeniu de cercetare clinica sa i se dedice un capitol aparte. Descrierea unui fenomen de sanatate este o etapa de cercetare pur descriptiva, utilizata cel mai adesea pentru luarea in studiu a fenomenelor rare sau nou aparute. Se poate realiza chiar si prin urmarirea unui singur caz sau doar a catorva cazuri. Fotografierea fenomenului de sanatate realizabila in timp scurt se poate concepe printr-o culegere a datelor de tip prevalenta instantanee (studiul totalitatii cazurilor din populatia observata la un moment dat) sau de tip prevalenta de perioada (studiul totalitatii cazurilor din populatia observata intr-o anumita perioada data). Acest mod de abordare se limiteaza mai mult la fenomen si mediul sau, evaluand deficitar patologia, factorii prognostici din trecut sau factorii indepartati. Prin culegerea longitudinala a datelor (urmarirea unei aceleiasi cohorte in timp), se pot face referinte mai pertinente asupra factorilor de risc/prognostic. Indicatorii sunt descriptivi si difera in functie de tipul variabilelor luate in studiu (exemplu: medie sau mediana pentru o variabila cantitativa). Trebuie precizata variabilitatea fenomenului, rezultatele exprimandu se obligatoriu si printr-un indice de dispersie cum ar fi deviatia standard (radacina patrata a variantei sau intervalul de incredere). Evaluarea unui procedeu diagnostic este o etapa de cercetare analitica (presupune compararea) si cel mai adesea utilizeaza o colectare a datelor de tip prospectiv. Pe o populatie al carui statut este cunoscut (de bolnav sau indemn de boala) se aplica testul diagnostic studiat si se urmareste raspunsul la test (rezultatul testului). In acest fel, pentru testul luat in studiu se pot determina sensibilitatea (proportia de subiecti bolnavi cu test pozitiv), specificitatea (proportia de subiecti indemni de boala cu test negativ). Valoarea predictiva pozitiva (proportia de subiecti cu test pozitiv realmente bolnavi) si valoarea predictiva negativa (proportia subiectilor cu test negativ realmente indemni de boala) sunt indicatori determinati la aplicarea testului in teren si in cadrul elaborarii unei strategii diagnostice si de depistare (alegerea testului, alegerea populatiei etc.). Evaluarea unei atitudini terapeutice, in mod evident este o etapa de cercetare analitica (compara grupul celor tratati cu a celor netratati sau grupul celor tratati cu medicamentul luat in studiu fata de un grup tratat cu o alta procedura terapeutica: alt medicament, procedura chirurgicala, chimioterapie, radioterapie, reflexoterapie etc.). Tehnic a terapeutica trebuie bine cunoscuta (etapa realizata de experimentator prin studii proprii precedente sau date din literatura). Compararea se bazeaza pe o ipoteza care trebuie confirmata sau combatuta (exemplu: tratamentul A este mai bun decat tratamentul B). Studiul experimental in domeniul evaluarii unei atitudini terapeutice este esseul terapeutic care presupune

compararea in conditii experimentale a unui tratament A fata de placebo (test unilateral) sau fata de un tratament B (test bilateral). Studii observationale sunt de asemenea realizabile Pornind de la o expunere (in acest caz = atitudinea terapeutica X) in cadrul unei culegeri de date de tip expusnenexpus longitudinala, se va urmari o populatie divizata in doua grupe: cei expusi (cu tratamentul studiat) si cei neexpusi (fara tratament), comparandu-se rezultatele privind starea de sanatate a celor doua grupe. Pornind de la populatia studiata, prin culegerea datelor de tip esantion reprezentativ (eventual alcatuit prin tragerea la sorti dintr-o populatie) se studiaza repartitia subiectilor in functie de criteriile de evaluare care s au predefinit. Este o abordare transversala in care expunerea (atitudinea terapeutica) si efectul (imbolnavirea) sunt studiate in acelasi timp. Cercetarea unor factori prognostici Factorii prognostici pot fi: factori de risc (exemplu: fumatul pentru cancerul bronhopulmonar), factori protectivi (exemplu: estrogenii pentru osteoporoza) sau factori de care trebuie sa se tina cont in interpretarea valorii criteriilor de evaluare (exemplu: masa musculara pentru creatininemie). Ca si la domeniile precedente si in acest tip de cercetare se impune o atitudine analitica (comparativa). Un asemenea studiu se poate initia numai dupa o cunoastere precisa a fenomenului de sanatate influentat de factorul prognostic studiat (fie din studii prealabile ale cercetatorului fie din literatura de specialitate). Un studiu experimental poate fi intreprins teoretic si in acest domeniu, dar ridica serioase probleme de etica (pot fi expusi indivizi la determinantii unei imbolnaviri pentru a studia efectul acestora). Studiul observational este cea mai frecventa forma de abordare al acestui domeniu al cercetarii clinice. Culegerea datelor se face cel mai adesea dupa tipul expus -; nonexpus sau esantio n reprezentativ (aceasta ultima modalitate permitand calcularea celor mai numerosi indici de interes). In cazul patologiei rare, se poate face si o culegere a datelor de tip caz martor. Compararea se realizeaza intre doua grupe de pacienti, studiul urmarind eventuala legatura intre factorul prognostic si aparitia fenomenului de sanatate.