Generalitati Bulimia este tulburare de alimentatie, caracterizata de un consum alimentar exce siv.

O persoana cu bulimie mananca o cantitate mare de alimente intr-o perioada scurta de timp, pentru ca apoi sa-si provoace varsaturi, sa se supuna unui exerc itiu fizic exagerat, sa consume laxative, diuretice sau alte medicamente in scop ul unei eliminari fortate a alimentelor. Persoanele afectate de bulimie sunt obs edate de propriul aspect fizic si nu au respect de sine. Persoana afectata de bulimie pierde controlul alimentar in timpul unui astfel de episod de infulecare; apoi este cuprins de rusine, vinovatie si frica intensa d e ingrasare si reia comportamentul excesiv, realizand un cerc vicios. Nediagnost icata si netratata, boala conduce la probleme serioase de sanatate. Etiologia bulimiei este neclara, dar se pare ca apare ca rezultat al asocierii u nui istoric familial (genetic) cu anumite influentele sociale precum admirarea u nei siluete longiline, dar si a unui tip de personalitate care tinde la perfecti onism. Evenimentele stresante ale vietii de zi cu zi pot declansa bulimia in caz ul persoanele predispuse sa dezvolte boala. Bulimia debuteaza cel mai frecvent in adolescenta tarzie sau la adultul tanar, i n special la femei de rasa alba, baieti adolescenti, insa poate aparea chiar si la adulti. Deoarece este o boala cronica, aceasta persista si pe parcursul vieti i adulte. La fiecare 10 femei cu bulimie, un barbat dezvolta aceasta boala. Sportivii, in general sau persoane cu anumite profesii care necesita o constitut ie fizica cu greutate mica, precum balerine, manechine, gimnasti, au un risc cre scut de a dezvolta bulimie. Anumite tipuri de personalitate cu control inadecvat al impulsivitatii sau acceselor maniacale (comportament obsesiv compulsiv) au d e asemenea, un risc crescut de a dezvolta boala. Majoritatea persoanelor cu buli mie apartin unui statut socio-economic mediu sau superior, cu toate ca boala nu are legatura cu statutul socio economic, rasa sau originea etnica. Cauze Etiologia bulimiei nu este cunoscuta dar pare sa aiba legatura cu istoricul fami lial, influentele sociale (idealul unei siluete perfecte), precum si cu anumite tipuri de personalitate (care tind la perfectionism). Un risc crescut de aparitie a bolii o constituie existenta unui parinte, sora sa u frate care are bulimie, insa, aceasta poate fi doar una din cauze. Evenimente stresante precum divortul, schimbarea domiciliului, decesul unei pers oane apropiate, pot declansa boala la persoanele predispuse. Simptome - episoade recurente de apetit exagerat si consumul unor cantitati mari de alime nte intr-o perioada scurta de timp (mai putin de 2 ore); - pierderea controlului alimentar si a cantitatii de alimente consumata; - sentimentul de vinovatie dupa episodul de infulecare si frica intensa de ingra sare; - autoinducerea varsaturilor, efort fizic excesiv, folosirea de laxative, diuret ice, sirop de Ipeca (provoaca varsatura dupa ingestia orala) sau a emeticelor. F olosirea inadecvata a acestor medicamente poate duce la complicatii severe, chia r la deces. - episoade recurente de mancat in exces, urmate de eliminarea alimentelor consum ate care apar cel putin de 2 ori pe saptamana, timp de cel putin 3 luni - autoevaluarea bazata pe greutatea proprie si aspectul fizic general. Bulimia poate fi greu de diagnosticat datorita secretismului fata de episoadele de infulecare si eliminare, precum si a negarii simptomatologiei. De multe ori a nturajul remarca primul semnele bolii. Simptome care se asociaza frecvent cu bulimia nervoasa, precum depresia, abuzul de substante sau tulburarile de personalitate, pot face mai dificil tratametul b olii. Recuperarea poate dura un timp indelungat si recaderile sunt comune. Daca pacientul se simte foarte descurajat sau are tendinte de suicid, are nevoie imed iata de ajutor de specialitate (este important ca familia sa observe aceste prob leme si sa apeleze la ajutor specializat).

Bulimia este diferita de anorexia nervoasa. Persoanele cu anorexie cantaresc apr oximativ 85% sau chiar mai putin decat greutatea lor ideala. Majoritatea persoan elor cu bulimie au o greutate normala. O parte din cei care sufera de anorexie n ervoasa isi provoaca varsaturi, totusi aceasta boala este o entitate clinica apa rte. Factori de risc Riscul aparitiei bulimiei nervoase este crescut in randul persoanelor care prezi nta: - parinti, frati, surori, cu o tulburare de alimentatie sau care sunt supraponde rali sau obezi; - istoric familial de tulburari psihice precum depresia; - istoric familial caracterizat prin abuz de substante medicamentoase; - exces ponderal dupa inceperea unei diete alimentare restrictive; - un anumit gen de caracter/personalitate cu tendinta la perfectionism; - un ideal al conformatiei fizice cu greutate mica, gasindu-se intr-o lupta cont inua cu valorile socio-culturale. Consult de specialitate Atunci cand o persoana apropiata diagnosticata cu bulimie prezinta: - imposibilitatea de a elimina urina (retentie urinara); - palpitatii, batai ale inimii cu o frecventa mai mare sau mai mica decat in mod normal (tahicardie, bradicardie); - dureri abdominale intense, varsaturi sanghinolente (hematemeza), scaune negre, lipicioase cu aspect de smoala (melena). Toate aceste semne descrise anterior pot semnifica existenta unei hemoragii la n ivelul tractului digestiv. Este bine sa se apeleze la medic in cazul persoanelor care: - prezinta episoade de infulecare urmate de necesitatea unei eliminari fortate a alimentelor; - se rusineza de propriul aspect fizic, de greutatea corporala si de propriile o biceiuri alimentare; - prezinta simptome caracteristice bulimiei. Nu este recomandata doar simpla urmarire a pacientilor cu o tulburare de aliment atie. Ori de cate ori se suspecteaza o astfel de tulburare este bine sa se apele ze la ajutor specializat. Investigatii Persoanele cu bulimie pot avea o greutate corporala normala, pot fi subponderale sau supraponderale. Majoritatea bulimicilor au o greutate normala. Apetitul exa gerat cu infulecare in secret, precum si negarea acestei probleme este frecvent intalnita.Toate aceste elemente fac ca diagnosticul bulimiei sa fie greu de real izat. Nu exista teste de laborator care sa puna diagnosticul de bulimie. Persoanele cu aceasta tulburare cauta ajutor medical pentru alte simptome care insotesc boala , precum fatigabilitatea sau probleme aparute la nivelul stomacului datorate var saturilor repetate. Diagnosticul se bazeaza pe istoricul medical si examenul clinic general. Se poat e efectua o evaluare a sanatatii mentale pentru a vedea daca exista si alte afec tiuni psihiatrice (precum depresia). Alte teste de laborator sunt utile pentru a evalua statusul nutritional si, de a semenea, sunt utile in diagnosticul diferential cu alte boli. Detectia precoce a bulimiei este importanta pentru recuperare. Un diagnostic pre coce si un tratament corect al acesteia reduc riscul aparitiei complicatilor pe termen lung sau al decesului in cazurile mai grave. Din pacate nu exista un scre ening de rutina pentru tulburarile de alimentatie. Ascunderea simptomelor aceste i boli este frecventa, ceea ce face diagnosticul si mai dificil; de cele mai mul

te ori, o persoana apropiata pacientului remarca problema si cauta solutii pentr u rezolvarea acesteia. Deseori, bulimia si complicatiile acesteia debuteaza cu m ult inaintea diagnosticului. Tratament generalitati Tratamentul bulimiei nervoase include consiliere psihologica (inclusiv consilier e nutritionala) si cateodata medicatie antidepresiva. Tratamentul nu necesita de obicei spitalizare, cu exceptia anumitor cazuri. Daca bulimia este insotita de alte simptome, poate fi necesar tratamentul suplim entar mai indelungat. Tratament initial Tratamentul initial depinde de severitatea si durata bolii. Daca nu exista compl icatii, tratamentul consta in: Se recomanda: - 3 mese si 2 gustari pe zi, cu evitarea altor diete; - diminuarea grijilor in legatura cu propriul aspect fizic; - reducerea elementelor responsabile de declansarea episoadelor de exces aliment ar prin examinarea relatiilor interpersonale si a diferitelor emotii sau sentime nte; - conceperea unui plan personalizat care sa ajute pacientul in recuperare si sa reduca riscul recaderilor; - terapia interpersonala (IT), ajuta pacientul sa analizeze relatia dintre confl ictele personale si simptomele bolii; - terapia comportamentala este o abordare de durata a pacientului cu scopul de a -l ajuta pe acesta in controlul propriilor sentimente. Printr-o analiza profunda a provocarilor din viata de zi cu zi, precum si a emotiilor negative, episoadel e de excese alimentare si eliminare fortata ar trebui sa se rareasca semnificati v; - terapia de grup poate intarii consilierea individuala. Deseori este de ajutor discutia cu persoane care sufera de aceeasi boala; - terapia familiala in care membrii familiei interfera in recuperarea bolnavului , chiar fara sa realizeze. Membrii familiei se intereseaza despre boala, cer aju tor si, eventual, se confrunta cu problemele iscate in interiorul acesteia. 2. Medicatia Antidepresivele, precum fluoxetinul (Prozac), sunt cateodata utilizate in bulimi e pentru a reduce numarul episoadelor de excese alimentare urmate de eliminare f ortata, precum si pentru a atenua simptomele depresiei care insoteste aceasta tu lburare de alimentatie. Tratament de intretinere Acesta depinde de de durata si severitatea bulimiei si consta in terapie cogniti v comportamentala, cu consiliere nutritionala si schimbarea tipului de gandire s i comportament. Tinta terapiei comportamentale este: - renuntarea la grija exagerata asupra greutatii corporale si a aspectului fizic general; - intelegerea si reducerea elementelor care pot declansa episoadele caracteristi ce bolii, prin analizarea legaturii dintre relatiile interpersonale si simptomel e bolii; - consumul a 3 mese si 2 gustari pe zi, fara alte diete; - alcatuirea unui plan personalizat pentru recuperare si evitarea unor eventuale recaderi. Terapia interpersonala - ajuta pacientul sa analizeze si sa inteleaga legatura d intre confictele interpersonale si simptomele bolii. Terapia comportamentala - este o abordare de lunga durata in care pacientul inva

ta sa-si controleze propriile emotii. Printr-o analiza completa a provocarilor d e zi cu zi precum si a emotiilor negative, episoadele caracteristice bulimiei ar trebui sa se rareasca semnificativ. Terapia de grup - care intareste beneficiile terapiei individuale. Deseori este util ca pacientul sa vorbeasca cu alte persoane care sufera de aceeasi boala. Terapia familiala - in care membrii familiei interfera in recuperarea bolnavului chiar fara sa realizeze; acestia se informeaza asupra bolii, ofera sprijin paci entului si incearca sa rezolve problemele din interiorul familiei. Medicatia antidepresiva, este utilizata in scopul reducerii numarului episoadelo r de excese alimentare urmate de eliminare fortata si de a trata alte simptome c are pot aparea asociate bulimiei, precum depresia sau anxietatea. Daca apar complicatii ale bolii (precum deshidratarea severa sau ulcerul gastric ), poate fi necesara spitalizarea pacientului, si/sau apelarea la un centru spec ializat in tulburari de alimentatie. Deseori pacientii cu bulimie sunt descurajati in fata faptului ca recuperarea ne cesita un timp indelungat si recaderile sunt destul de frecvente. In cazul in ca re pacientul nu poate controla situatia si dezvolta un potential suicidal, este obligatoriu sa se apeleze la ajutor specializat. Consiliereea psihologica combinata cu tratamentul medicamentos antidepresiv are rezultate mai bune decat folosirea singulara a antidepresivelor. Tulburarile de alimentatie sunt greu de tratat, recuperarea necesitand luni, chi ar ani de zile. Cu cat tratamentul este inceput mai devreme cu atat sansele unei recuperari totale este mai mare. Tratament ambulator la domiciliu Tratamentul ambulator este foarte important in cazul pacientilor cu bulimie nerv oasa. Este utila stabilirea unor obiective de catre pacientul in cauza, de medic ul curant, nutritionist si de consilierul autorizat. Cateva dintre aceste obiective includ: - dezvoltarea autocontrolului emotional, renuntarea la sentimentul de vinovatie, impacarea cu sine si petrecerea timpului liber cu persoanele dragi; - rabdare si perseverenta, constientizand ca scopul terapiei este ca pacientul s a se simta mai bine cu fiecare zi care trece; Membrii familiei trebuie, de asemenea, sa sustina pacientul, intelegerea bolii s i a simptomelor acesteia fiind in folosul intregii familii. Se recomanda de asemenea: - evitarea, controlul sentimentelor de vinovatie si rusine; incercarea de a gasi un motiv responsabil de aparitia bolii nu este utila, ci mai degraba abordarea unei atitudini pozitive, cu schimbarea lucrurilor in bine; - oferirea ajutorului psihic necesar persoanelor apropiate afectate de bulimie, in special in cazul acelora care necesita tratament de durata sau se simt foarte descurajati. Optiuni de medicamente Medicamentele precum antidepresivele pot scadea frecventa episoadelor de excese alimentare urmate de eliminare fortata caracteristice bulimiei nervoase. Pot fi de asemenea folosite si in alte boli, precum depresia, care insoteste des eori bulimia. Se mai pot folosi, de asemenea, pansamentele gastrice (medicamente care scad aciditatea gastrica, antiacide). O multitudine delaxative se pot folo si in scopul inlocuirii si reducerii efectelor adverse a laxativelor mai puterni ce, folosite in eliminarea fortata din episodul bulimic. Alegerea medicatiei Medicatia antidepresiva este folosita cu scopul de a reduce numarul episoadelor bulimice si de a trata depresia care insoteste boala. De cele mai multe ori se incearca mai multe tipuri de medicamente pana se gasest

e antidepresivul cel mai bun pentru pacientul in cauza. Tratamentul are o rata d e succes mai mare daca este asociat cu consiliere psihologica (care include si c onsilierea nutritionala). Alte optiuni terapeutice Consilierea psihologica este o parte importanta a tratamentului bulimiei nervoas e. Aceasta invata pacientul sa se debaraseze de stres, element care poate declan sa episoadele bulimice. O asociere a tratamentului medicamentos cu consilierea p sihologica aduc un beneficiu mare in tratamentul bulimiei. Consilierea psihologica cuprinde: - terapia cognitiva comportamentala; - terapia nutritionala, precum si incercarea de a schimba anumite modele comport amentale si gandirea defectuoasa caracteristice bolii; - 3 mese si 2 gustari pe zi, cu evitarea altor diete; - diminuarea grijilor in legatura cu aspectul fizic si greutatea corporala; - intelegerea si eliminarea elementelor care pot declansa episoadele bulimice pr in consiliere interpersonala si intelegerea proprilor sentimente; - dezvoltarea unui plan individualizat in scopul recuperarii si evitarii recidiv elor. Terapia interpersonala - ajuta la intelegerea legaturii dintre conflictele inter personale si simptomele bolii. Terapia comportamentala - este o abordare de lunga durata care ajuta pacientul s a-si controleze propriile sentimente. Intelegerea adecvata a provocarilor din vi ata de zi cu zi si a emotiilor negative scade numarul episoadelor bulimice. Terapia de grup - intareste beneficiile terapiei individuale. Cateodata este de ajutor comunicarea cu persoane care sufera de aceeasi boala. Terapia familiala - membrii familiei interfera chiar fara sa realizeze in recupe rarea bolnavului. Este util ca acestia sa cunoasca semnele bolii, sa ofere supor tul necesar recuperarii si sa gaseasca o solutie pentru problemele familiale car e ar putea declansa recidive. Desi nu face parte din tratamentul initial al bulimiei, atenuarea stresului, aju ta in recuperarea bolnavului. Dintre tehnicile menite sa faca acest lucru, amint im: - masajul terapeutic - exercitii de respiratie cu scop relaxant - relaxarea musculara progresiva - aromaterapia, care foloseste uleiuri esentiale pentru inducerea si mentinerea relaxarii. Profilaxie Nu exista nici o metoda cunoscuta de a preveni bulimia nervoasa. Tratamentul pre coce este considerat metoda cea mai buna de a incetini si de a stopa evolutia bo lii. Recunoscand semnele bolii si apelarea la ajutor specializat pot preveni com plicatiile bolii. Exista mai multe modalitati ca adultii sa invete copii si adolescentii sa-si dez volte o atitudine pozitiva asupra lor insasi si prin aceasta sa previna aparitia bolii. Dintre acestea amintim: - optica sanatoasa, pozitiva asupra sinelui precum si a celor din jur. Este impo rtant ca si copii sa-si ingrijeasca propriul corp si sa nu faca o legatura intre popularitatea caracteristica varstei si un aspect fizic caracterizat printr-o g reutate mica. - optica sanatoasa in legatura cu alimentatia si exercitiul fizic. Nu este recom andata recompensarea sau pedepsirea copiilor cu hrana (santajul alimentar) - ofe rirea unui exemplu pozitiv in legatura cu o alimentatie sanatoasa si un exerciti u fizic adecvat, este de asemenea utila in educarea copiilor. Evolutie

Bulimia nervoasa poate aparea dupa o dieta severa, mai ales daca pe parcursul ac esteia apare excesul alimentar urmat de eliminare fortata. Alimentatia excesiva (infulecarea) poate fi, de asemenea, declansata de o situatie stresanta, cand ma ncarea este folosita pentru a crea o senzatie de confort general. Sentimentul de vinovatie si rusine declanseaza eliminarea fortata, in scopul evitarii ingrasar ii. Totul se transforma intr-un cerc vicios care devine un obicei si se repeta c iclic. Pe parcursul bolii, eliminarea fortata apare la inceputul zilei, ca apoi seara s a fie urmata de episoade de apetit exagerat. Alimentatia excesiva poate function a ca un mecanism de compensator dupa o zi stresanta. Varsaturile recurente elimina in sangele sistemic anumite substante chimice numi te endorfine; acest val de endorfine creaza o stare de euforie. Unele persoane c are sufera de bulimie isi provoaca varsaturi chiar daca nu sunt precedate de ali mentatie excesiva, dat fiind faptul ca acestea determina o stare de bine. Totusi , repetarea episoadelor de varsatura, efort fizic excesiv, abuz de laxative, diu retice, sirop de Ipeca si emetizante pot cauza probleme grave de sanatate; curan d persoana pierde controlul asupra acestui ciclu de mancat excesiv si eliminare fortata. Odata declansata boala, este foarte greu ca persoana in cauza sa revina la obice iurile alimentare anterioare fara ajutor specializat. Obiceiurile alimentare nes anatoase pot continua ani de zile inainte ca persoana sa apeleze la tratament, a stfel ca aceasta s-ar putea sa necesite tratament pentru complicatii in momentul prezentarii la medic. Aproximativ jumatate din pacienti isi revin complet dupa tratament si mai putin de 10% prezinta in continuare intreaga simptomatologie. Chiar si cu tratament, b ulimia e considerata o boala cronica. Recidivele sunt obisnuite, in special in c azul persoanelor care continua sa desfasoare un anumit ritual alimentar (cum ar fi planificarea activitatilor cotidiene in functie de orarul alimentar) sau in c azul persoanelor care nu sunt pregatite sa-si schimbe obiceiurile alimentare.