-C{IRS

Introdacere

Structura curs

No{iuai despre structura atomului

Noliunea de atom apare pentru prima datd in jurul anului 450 i.Hr cind filozoful grec Leucip dezvolth teorja conform c6reia materia nu este infinit divizibild qi introduce noliunea de atomos, ceea ce nu poate fi divizat. Apoi pe mdsura trecerii anilor Democrit, Epicur, Laurenliu gi allii au contribuit la dezvoltarea imaginii sfructurii atomului. In limba greaca veche, cuvantul atom era folosit pentru a descrie cea mai mica parte dintr-o substanta. Aceasta "pafticula fturdamentala", asa cum este denumit astazi atomui, era considerata indestructibiia; de fapt, cuvantul grecesc atom inseamna indivizibil. Cunostintele despre marimea si natura atomului s-au imbogatit de-a lungul timpului, insa ia inceputuri oamenii nu puteau decat sa speculeze aceste cunostinte. Odata cu aparitia cercetarii stiintifice experimentale( in sec. XVI-XVII e.n.), procesul de cunoastere a teoriei atomice a progresat rapid. Chimistii au recunoscut atunci ca toate substantele, indiferent tle starea de agregare, pot fi analizate pana la cele mai mici componente elementare. De exemplu, s-a descoperit ca sarea este compusa din doua elemente distincte, sodiu si clor, care combinate formeaza un compus chimic. S-a descoperit de asemenea ca aerul este un amestec de azot si oxigen. Apa este simbolizata de formula H2O, ceea ce inseamna ca fiecarui atom de oxigen ii cor-espund doi atomi de hidrogen

Astfel de-a lungul evolufiei cunoptinlelor acumulate si a tehnicilor de investigare aflate la

dispozilia cercetEtorilor s-au creat mai multe modele de structurd a atomului.

Modelul Thompson, dezvoltat de J.J. Thompson in anul 1904 gi care spune c6: atomul este o mas6 inc6rcat6 pozitiv qi distribuit[ omogen sub o formd de sfera gi cd in aceastE mas6 existd in unele locuri niqte sfere mai mici, care sunt incdrcate negativ (aceste sfere mai mici au ibst numite electroni). O proprietate de bazd,a aeestui atom este c5 numdrul sarcinilor negative este egal cu numdrul masei pozitive, rezultdnd un atom neutru din punct de vedere electric. una dintre deficienlele modelului consta in faptul c6 frecvenfa radia{iei emise putea avea orice valoare, lucru infirmat de seriile spectrale descoperite experimental.

Ir'Iadehd fll+rn-*otr

il"j

,-

* -r-tr
Ttt
.-l

"*, f-*

-+-

t
J*

:,*
!t

6r' I
-

-,* -=

Modelul Rutherford, a fost dezvoltat in 1911 in urma experimentelor realizate de cdtre Hans Geiger gi Ernest Marsden. Pe baza observaliilor efectuate legate de existenta unei neuniformitati de distributie a sarcinii in interiorul atomului, Rutherford a propus un nou model in care sarcina pazitivd era concentratl in centrul atomului, iar electronii orbitau ?1 jurul acesteia. Noul model introducea astfel noliunea de nucleu.

E1 a estirnat, din coruiderente energetice, c5, pentru atomul de aur, aceasta ar avea o razd de cel mult 3.4 x 10-ra metri (valoarea actuali este egalS cu aproximativ o cincime din aceasta). Mdrimea razei atomului de aur era estimatd la 10-10 metli, de aproape 3000 de ori mai mare decit cea a nucleului. Rutherford a presupus cd rn*rimea sarcinii pozitive ar ti proporfional5 cu masa atomicd exprirnatd in unitbli atomice, av6nd jumdtate din valoarea acesteia. A oblinut pentru aur o masi atornic6 de 196 (fal6 de 197, valoarea actual6). El nu a frcut corelalia cu numdrul atomic Z, estimAnd valoarea sarcinii la 98 e, fald de 79, unde e reprezintd sarcina electronului.

Modelul propus de Rutherford descrie nucieul, dar nu atribuie nici o structurd orbitelor electronilor.

Noul model atomic are um[toareie proprietd{i:

a
a a

a
a

in nucleu, care este incircat pozitiv. nucleul este inconjurat de un inveliq de electroni, care sunt inc[rcaii negativ. electronii sunt menlinuli de nucleu prin fo4e electrostatice. electronii au o migcare circulard, care ii impiedic5 sd, cadl pe nucleu. sarcina inveligului electronic se anuleazl cu sarcina nucleului, Hrrdeful Rutherford rezultAnd un atom neutru din punct de vedere electric.
aproape toatb masa
este concentratd

iui

Atomul lui Rutherfrtrd, conceput ca4form legilor mecanicii clasice, nu putea sd explice de ce electronii nu cad pe nucleu, Stiinclu-se cd orice sarcind electricd tn miscare pierde continuu din energia sa prin r adi a{ie el e ctr o ntagne tic d. Modeiul propus de Rutherford descrie nucleul, dar nu atribuie nici o structurd orbitelor electronilor. Totuqi, in lucrare este menlionat modelul saturnian al lui Hantaro Nagaoka, in care electronii sunt araryali pe inele.

Modelul Bohr, 1913, preia modelul planetar al lui Rutherford qi ii aplica teoria cuantelor. Modelul lui Bohr este aplicabil ioniior hidrogenoizi (He*, Li*2, Beo3, etc, adicd ionii care au un singur electron in cdmpul de sarcini efectivd al nucleului)
Modelul atomic al lui Bohr sebazeazdpe doua ipoteze: 1) Prima ipoteza e legatd de orbitele atomice gi presupune cd electronul se rotegte in jurul nucleului numai pe anumite orbite circulare, permise, stafionare. frrd a emite sau a absorbi energie radiantd. Electronul se menline datoritd compensirii fo4ei centrifuge cu fo4a de atraclie Columbiand. 2) A doua ipoteza emisd de Bohl se referea la faptul c6, ?n miqcarea sa pe orbita permisd, electronul nu emite gi nici nu absoarbe energie radiantd de o anumit6 frecvenld, numai discontinuu, corespunzdnd unor tranzi{ii electronice, care duc in final
1a

liniile spectrale.

1st shelt = 2 electrons

shell = 8 electrqns

\ro

shell = 18 eiectron$

Acest madel nu poate explic{t spectrele de emi.rie atomttl de hidrogen si iorzii hidrogenoizi.

;i

energio de ionizare decdt pentrLt

Modelul Bahr-Sammerfeld Degi perfeclionat fa15 de modelul lui Bohr, modelul lui Sommerfeld igi limiteaz[ aplicabilitateala hidrogen gi ionii hidrogenoizi, nepermifdnd interpretarea spectreior atomilor cu mai mulli electroni, sau comportarea lor magnetich. Modelul propus nu este nici consecvent clasic, nici consecvent cuantic (stdrile de energie stalionare sunt calculate cu relalii clasice, numerele cuantice qi candiliile de eriantificare sunt introduse arbitrar). El a presupus ca orbitele stalionare descrise de electron in jurul nucleului atomic sunt nu numai circulare ci si eliptice. In modelul atomic Bohr- Sommerfeld, unei orbite circulare cu numdr cuantic principal n, ii corespund (n-1) orbite sta{ionare eliptice. In consecin{d, fiecare orbitd circulard a lui Borh se descompune in (n-1) elipse cu excentricitali diferite, rezultAnd o familie de orbite pentru f-recare numdr cuantic principal n>l. Orbita cu I:0 are o simetrie circulard, iar cele cu l:1,2,...n-1, elipticA (Fig. 3).

l:

?r.

l:0rl

1l:3, 1: *,1.7

n:43 1:0,1,2.3

Pentru caracterizarea miqc6rii electronului, Sommerfeld utilizeazd numerele cuantice: n - principal; I - secundar, azimutal sau orbital; s - de spin si m - magnetic.

n - numirul cuantic principal, indicd semiaxa mat a orbitei eliptice; ia valori

1,2,3,4,...n sau I < n < co; reprezintd straturile electronice K, L, M, N, O, P, Q. Numdlul maxim de electroni ce corespund unui strat cu numdr cuantic principal n, este

2*.
cuantic secundar, indicd semiaxa micd a orbitei eliptice reprezentAnd momentul unghiular al electronului pe orbitd si substrat; are valorile | : 0,1,2,3,..... sau 0 < 1 < n-1. rn - nurn5rul cuantic magnetic, indicd pozilia (orientarea) orbitei electronice intr-un c6mp magnetic qi are valori negative qi pozitive, in total 21+1 valori: -l .....-2,-1, 0, I,2, .....*l sau -l <m S+l s - numirul cuantic de spin, caracterizeazd migcarea de rotalie a electronului in jurul propriei sale axe, avdnd valorile +l12 sau -112.

I - numlr

Modelul ondulatoriu stafionar.

L973 * L.V. de Broglie (premiul Nobel pentm frzici in 1929) introduce ideea de dualitate parliculd - undf, a materiei: un electron sau orice altd. particular subatomicd se poate

comporta atdt corpuscular, cdt gi ondulatoriu, adic6, o particulb elementard in miqcare are asociatb o undS a cfuei lungime de undd variazdcu energia sa. in anul 1926, Schriidinger eiaboreazl prima lucrare de mecanicS ondulatorie, redatd prin Ecualia lui Scluiidinger, prin care arat[: caracterul ondulatoriu al migcirii electronului in atom, descris de o func{ie de und6.

At/

822 rtt +#(E* h"

E,,)vr

-0

unde:h-constantaluiPlanck;m-masaelectronului;E-energiatotaliaelectronului;Eo:e2lr energia potenlialE; (E - Eo) -energia cineticS a electronului; V/ - flinclia de undd, dependentd de coordonatele x, y, z ale electronului, nucleul fiind presupus imobil gi aflat ?n
originea sistemului de coordonate. Energia totali a unei particule (electronul) cu o anumitd masa, care se migc[ in spafiu, este suma dintre energia cinetich gi energia potenfialS; ecualia are solulii numai penfin acele valori ale energiei totale care reprezintS. energiile eiectronului in stlrile stalionare, stdri caructerizate de numerele cuantice, energia in atom fiind cuantificat[.

Ecuatia are solulii numai pentru acele valori ale energiei totale care reprezint[ energiile electronului in stirile stalionare, stdri caractefizate de numerele cuantice: n, 1, m, s, deci, energia eleckonului in atom este cuantificatd (limitatd la valori discr-ete). 1927 - W^ Heisenberg (premiul Nobel pentru ftzicd in 1932) enunlb principiul incertitudinii: determinarea simultanl a poziliei gi momentului cinetic unui electron este imposibila; cu cAt valoarea uneia dintre mdrimi este calculatd cu mai mult[ precizie, cu atat valoarea celeilalte este mai imprecis[. Caracferizarea orbitalilor atomici

Orbitalii reprezintd volumul din jurul nucleului atomic ?n care probabilitatea de a gdsi un electron cu o anumitd cantitate de energie este maxima. Unui orbital ii pot fi atribuili
maximum 2 electroni. in func1ie de valorile nurndrului cuantic 1, funcfiile orbitale determind pentru orbitali forme diferite. Pentru I : 0, orbitalal este ,,s", are formfi sfericii

Pentra t: I, erbitsrlii sunt tn rcumdr de 3, semt orbit*fii p (px, py, pz) gi ttu simetrie bilobard. Existd din stratal al doileo, L, deci de la nivelul cetracteriz.at tle n:2"

Pentru I : 2, orbitrlii suttt tn numdr de 5, sunt orbitalii d (dx2-y2, dz2, tlxy, dyz, ckz) Si au simetrie tetrslobard. Existd din strctul al treilec, M, deci de Ia nivelul caracterizut de n
_a -J.

Cfrnd I = 3, orbitclii sunt ?n numdr de 7, sunt orbitalii f Si ua sintetrie octolobsrd. Existd din stratul al patrulea, N, deci de Ia nivelul c{tracterizcrt tle n:4.

Numlrul atrmic al unui element chimic reprezintS numdrutr de protoni din nucleul
atornilor acelui element Ei se noteazf, de obicei cu Z.

Masa atamicd a unui element chimic din tabelul periodic este masa unui atom din acel elenrent in raport cu Carbon 12. Unitatea de misurd este uam (unitate atomicd de mas[).
1

u:

1,66A 54A 2$0)

10-27

kg

Izotopul este specia de atom cu acelaEi numar atomic Z dat cu numar de masa A diferit (adica acelea;i proprietaii chimice dar proprietdli fizice diferite). CuvAntul "izotop" -isos (egal) ;i topos (loc). Toli izotopii unui element chirnic au in provine din grecescul inveligul electronic acelaqi numir de electroni, iar nucleele lor au acela$i numdr de protoni; ceea ce este diferit reprezintd numdrul de neuhoni. in nomenclatura qtiin1ific6, izotopii unui element se scriu prin adf,ugatea unei cratime intre numele elementului qi num[rul sdu de mas6, astfel: heliu-3, carbon-l2, carbon-14, oxigen-18, uraniu-238, iar prescurtat.se noteazd folosind simbolul elementuiui si numdrul de tto, ttc, *uJa in parlea stangi ,ur, 'i{., 'oc, "tu.
sistem care conline un numf,r de entitali grame ddcarbon 12. Numdrul de atomi din 12 g elemeltare egal cu numdrul de atomi din 12 de 12C este egal cu numf,rul lui Avogadro 6.aZZt415 x 1023 conform datelor actuale).

Molul este cantitatea de substanli dintr-un

Modul de ocupare electrani a orbitalilor atomici

succesiunea energetici

din

Configura{ia electronicd a unui element dat, este omoloagd cu a elementului precedent sistemul periodic al elementelor, la care se adaugS un nou electron nunit electron

distinctiv.

Principiul ocupirii succesive a orbitalilor cu electroni Orbitalii atomilor multielectronici se populeazd succesiv cu electroni, in ordinea cregterii energiei orbitalilor; se ocupd mai intAi cu electroni orbitalii atomici de energia mai mic[, urmind apoi orbitali cu energie din ce in ce mai mare, conform schemelor aldturate

PERIODIC TABLE OF.THE TLEMENTS/ i

h

fir)

v1I,. \: I U: -V t I il. h''/1tc r i ad q i1c o

[I]tTt1T ,\tr.\SC $r{tg

I I

I uet i,j S<-iqxr E tur*'re$ !!E &.tdrtn$ el6ffil S A*3tr. ca4h ehl iiii n"tot oue** |j ln+aarr $j Houe re
i I Larbide
S

tam^R$

*uxcc

STAIE t?5 "C:

l0r rprl

He.q& Sa .liqkd

Fe.#id
'J:: . sr*lisjc

{' tuarr.6m- t',Nr...ft tS il Ad:tu .d: 6r k 6n s ae li@4tuus.fq.Mb6Fe& ai4$eva*Wbh& dErE9arstMBdhbsd+d !4dtr#fi ,J'wr sMSal(@frb_Paisgi t4e * +.ls*'#d F6 sl@b.*tslB$ffirdb

57

138.sr

it8

1{0,12

59

140,9r

60

144,?4

61

{r45i

62 1S.S 63 151-$

La 'Ce

Pr

Nd trsn Sm

tlu Gd Tb Dy :Ho

6{

151.25

i5

158.93

66

16?.5a

6?

164.93

66

167.?6

69

168,13

1A

f3.$ 7l

r74.s7

Er Tm Yb Lu
:$WlW

capirolul

1.

STRUCTURA $I PROPRIETATILE MATERIALELOR INGINERESTI

Industria dispozitivelor electronice a progresat rapid in ultimele decenii, astfel cd de la aparilia primului tranzistor pe germaniu in 1947 gi pAn[ la circuitele integrate compiexe, in cale dimensiunile elementelor coboarb pdnd la nivelul a zeci de nanometri, au trecut doar' cateva decenii. Acest progres uimitor se datoreazd dezvoltdrii tehnologiei de obtinere a unor materiale cu frabilitate, longevitate, precizie, greutate redusa si proprietati deosebite. Nanomaterialele sunt folosite in prezent in aproape toate domeniile industriale: de la industriile spa{iale, aeronautice, construc{ii de automobile, sectorul medical si aparate electrice qi electronice. Aceasta cursi a miniaturizbrii si obtinerii unor materiale cu proprietati avansate este posibila doar printr-o cunoastere temeinica a relafiei dintre structura si proprieta{ile materialelor. Proprietaliie materialelor ingineregti depind de structula acestora adica de modui in care atomi componenti sunt impachetali in inteiiorul materialului. Structura materialelor" la rAndul ei, este dependenta de natum leg[turilor stabilite intre atomi. Descoperirile din frzica cu privire la structura atomului au modificat si dezvoltat in timp, couceptiiie despre legatura cirirnica.
1.T

LBGATURI CHIMICE

u rrr-f L_!_r_J
trp

T-t
L-J

6s

r-r-r-r-rT L_L_l_i*_u

5d

TI ^f

r--Tr-r---r

JtJ

r
5l

tttl

r l*T*rl-r L-l_l_]._L-J

.{{

4n

tttt
?^

tt

4s

il]:r.n
l:-l
t!.1

3d

L__l

ittt
l-l,i*r

I
at

2-

iuI
l'r

tEf

')-

lnf 1n1

tt L_J
r--t
1s

li tt

I I

trt

t.l

LI

cA un orbital nu poate fi ocupat dec8t de maximum 2 electroni care trebuie sd aibd spin opus. Nurn6rul maxim de electroni pe un substrat este 2(21 + 1), iar pe un strat 2n2. Regula lui Hund: Orbitalii de energie egala, se ocup5. pe rdnd, int8i cu un electron, apoi cu al doilea, astfel ca numlrul electronilor necuplafi sd fie maxim.

Principiul Pauli (1925), afirm6

l')

t3 14 15 16 17

18

Ia
n:1
? -l

L
I1s

Ila

IIIa fVa \ia \Ta YIIa

3 4 5 fr 7 I Itrb i\,'b ll'b VIb ViIb

{n-1) d

9 10 li \ifilb Ib

12

IIb
np

4
5

6
7

Bloc

Blt-rc d
(n-2)

Bloc

Bloc

:ta

Na* \-

-*

:iil:
{E

*---*"* Nil-

L?1"

Figura

I.I.

Formarea legaturii ionice in cristalul de NaCl.

Cind cei doi ioni se apropie foarte mult ei nu se mai comporta ca sarcini punctifonne, electronii unui ion incep sa respinga electronii celuilalt ion. Aceste forte de repulsie se datoresc acoperiri reciproce a norilor de electroni din jurul celor doi ioni. La o anumita valoare a distantei interionice cele doua forte de atractie si de respingere devin egale si sistemul celor doi ioni atinge echilibru. Compusii ionici in stare solida formeaza structuri de retea tridimensionale (retele cristaline)Forfa legdturii ionice se noteaza "f'si este egala cu
F : F dracrie * F r.sping.,. asa cum se poate observa si in diagrama de mai jos.

tt" 4
t) Fr

E}

E+

nJ

dc

p1 UI gf, f
p.

Focta

de.

rerpingsre, F:

&

4)

FartaresIlftarta= F

Figura Diagranta fortd - distanld interatomicd.

In 1918 Born si Land au stabilit ca energia de retea se calculeze din potentialul electrostatic al retelei ionice si energia potential repulsiva, astfel:.
E_

r.rXfE+.?*r? _] 1 f1 _ 4ilror'6 ' n,'

,Y-e: Numarul lui Avogadro

.4.f:

#*:

Constanta Madelung , ce tine seama de geometria cristalului sarcina cationului

Prima abordare a legdturii chimice a fost data de teoria electronicd, elaborat5 de citre G.N.Lewis gi W.Kossel, in 1916. Conform acestei teorii, legiturile chimice se realizeaz| cu participarea electronilor din inveliqul exterior al atomilor, numili electroni de valen{t. Legatura chimica este un proces fizic caracterizat de forte de interactie intre atomi si molecule si care confera stabilitate compusiior chimici diatomici sau poliatomici. Pentru a forma un compus chimic, intre atomi diferiti sau de acelasi fel se stabilesc legaturi chirnice in urma unor procese numite reactii chimice. Forta motrice a reactiilor chimice o reprezinta tendinta atomilor de trece dintr-o stare energetic nestabila caracteristica unui invelis electronic in curs de ocupare sau semiocupare, intr-o stare stabila caracteristica unui invelis electronic complet ocupat cu electroni. Realizarea configuratiei elechonice stabile se realizeazh ln doua moduri: - prin cedare sau acceptare de electroni cu formarea ionilor; - prtn punere in comun de electroni si formarea orbitalilor moleculari. Energia minirna necesara pentru a extrage complet unul sau mai multi electroni dintrun atom si a forma un ion pozilirr se nurneste energie de ionizare si se exprima in eV/atom sau KJ.mol-l. Studiile realizate de Frank si Hertz au aratat ca energia n..*ruru indepartarii a7,2 sau 3 electroni din invelisul electronic al unui atom este din ce in ce mai mare pe masura ce sarcina pozitiva a ionului creste. Fenomenul se explica prin faptul ca nucleul atrage din ce in ce mai putemic electronii ramasi in atom, in procesul de ionizare succesiva. Energia ce se degaja sau se absoarbe cand un atom accepta electroni in stratul sau de iegatura, transformandu-se in ion negativ reprezinta aJinitatea pentru electroni. Legltura ionici apare datorit[ atrac]iei electrostatice manifestate intre ioni cu sarcini diferite. Legdtura covalentd este legitura chimicd in care atomii sunt legali intre ei prin perechi de electroni puse in comun, atomii avAnd pozilii fixe unii fala de ai1ii. Aceasta apare doar intre atomii nemetalelor, iar rezultatul legdrii se nume$te moleculd.. 1.1.1. Legltura ionica Legatura ionica nu este o legatura chimica propriu-zisa. Legatura ionica consta in stabilirea unor forte de atractie electrostatica intre ioni cu sarcini electrice diferite. Modelul legaturii ionice este foarte bine exprimat de cristalul NaCI. Atomul de sodiu are un singur electron pe ultimul invelis electronic. In aceasta situatie energia de ionizare este mica si el pierde cu usurinta acest electron devenind un ion pozitiv (numarul protonilor din nucleu este cu o unitate mai mare decit numarul electronilor din invelisul electronic)-

Na ---+
1s2?s2Zp63s1

Na+ + e-

1s?2s22ps

Atomul de clor are pe ultimul invelis electronic - substratul 3p - 5 electroni qi mai are nevoie de un singur electron pentu a-si forma o configuratie stabila de or.bital complet ocupat. Afinitatea sa pentru electroni este foarte mare si el formeaza cu ugurinta, in prezenta sodiului, ioni negativi cu sarcina -1 (adica numarul electronilor de pe invelisul electronic este cu o unitate mai mare decit numarul protonilor din nucieu).

---+ Cle* 1s?2s22p63s?Aps 1s?2s?2ps3sz3p6

Cl+

Ionii pozitivi de sodiu si ionii negativi de clor apar ca sarcini punctiforme intre care se stabilesc forte de atlactie electrostatica, distanta dintre cei doi ioni, la echilibru este mai mare decit suma razelor lor ionice, figura 1.1.

ti

j-: sarcina anionului f: sarcina electronului in coulombs. i.6022x1O-le C

tP permitivitatea vidului f iP distanta dintre ioni ??: Constanta Born, un numar intre 5 and 12, determinat experimental sau determinat teoretic. Energia legaturii ionice poate fi coreiata cu unele proprietati fizice ale substantelor fomrate prin acest tip de lagatura cliimica" de exemplu punctul de topire al substantelor soiide ionice depinde de energia de legatura. Cand temperatura unei molecule creste, ionii incep sa vibreze cu atit mai intens cu cit temperatura este mai mare. Atunci eand energia de vibratie depaseste valoarea energiei de legatura, legatura dintre ioni se rupe, si acestia devin liberi iar corpul solid se topeste. Deci cu cit temperatura de topire a unui corp solid ionic este mai ridicata, inseamna ca energia de legatura este mai mare. Legatura ionica este o legatura, puternica, r,aloarea energiei de legatura este cuprinsa intre 400 si 4000 Kjcristianjin.u mol-'. Caracteristicile leglturii ionice:
nu este orientatd in spafiu, ionii incdrcali uniform cu electricitate putAnd atrage unifonn in orice direclie ionii de semn contrar. in scopul fonndrii unui edificiu cristalin; a$a se explic6 dizolvarea substan{elor ionice in solvenli polari; a este de naturd frzicd, gi constd din atrac{ia prepondelent electrostatic[ dintre ioni; e este nesaturati, un ion se inconjoarS cu un numfu'maxim de ioni de semn contrar dispugi la o distantd de echilibru r = r+ * r* (dati de suma razelor cationuiui gi anionului) impusd de egalarea forJelor atractive de cele repulsive; Proprieti{ile sutrstan{elor ioniee sunt determinate de caracteristicile legdtuii : . au aspect salin, specific sdrurilor cristalizate: . au temperaturi de topire gi de fierbere ridicate; r sunt solubile in solvenli polari (apa fiind solventul cel mai comun) gi insolubile in solvenli nepolari; . nu conduc curentul electric in stare solidd. numai in solulie apoasd gi in topitura (.:unt electrolili tari); . au un moment de dipol (trr) permanent si cu valori mari (p>50), care determild o polarizare puternicd. . formulele combinaiiilor ionice reprezintd raportul de combinare al ionilor.