BODNAR ADRIANA Grupa 1511 anul-I Robotica Industriala

Comunicarea
Comunicarea reprezint elementul indispensabil pentru funcionarea optim a oricrei colectiviti umane, indiferent de natura i mrimea ei. Schimbul continuu de mesaje genereaz unitatea de vedere i, implicit, de aciune, prin armonizarea cunotinelor privind scopurile, cile i mijloacele de a le atinge, prin promovarea deprinderilor necesare, prin omogenizarea relativ a grupurilor sub aspect afectiv, emotional i motivaional (opinii, interese, convingeri, atitudini). n vorbirea curent, folosirea cuvntului comunicare nu ridic probleme speciale. Pentru majoritatea utilizatorilor, a comunica nseamn a aduce la cunotin sau a informa. Acest fapt este evideniat de orice dicionar explicativ unde, n general, sunt menionate trei semnificaii, parial suprapuse, ale cuvntului comunicare. 1. ntiinare, aducere la cunotin 2. contacte verbale n interiorul unui grup sau colectiv; 3. prezentare sau ocazie care favorizeaz schimbul de idei ori relaiile spirituale. Simplitatea aparent nu elimin necesitatea de a defini mai exact semnificaiile tiinifice ale termenului comunicare. Comunicarea este un proces care, din perspectiva tiinei comunicrii, dispune de patru componente fundamentale: 1. un emitor, 2. un canal, 3. o informaie, 4. un receptor. ntr-o form extrem de simpl, procesul de comunicare sau comunicarea poate fi redat (sau redat) astfel:

informaie

informaie

Emitor------------- canal--------------- receptor

Modelul elementar al comunicrii Din aceast schem se poate nelege c procesul comunicrii presupune mai mult dect un participant; anume, pe lng emitor (sau emitent), unul sau mai muli receptori poteniali. Esena procesului st n deplasarea, transferul sau transmiterea informaiei de la un participant la cellalt. n mod frecvent, circulaia are loc n dublu sens. Altfel spus, este bidirecional. Acesta este, bunoar, cazul dialogului, al unei discuii dintre dou persoane care, alternativ, joac rolul de emitor (vorbitor)i receptor (asculttor). Alteori, circulaia informaiei poate avea loc doar ntr-un singur sens, adic este unidirecional. Este cazul monologului, al cuvntrilor, al comunicrii prin pres, radio sau televiziune. Comunicarea nu se ncheie o dat cu preluarea sau receptarea mesajului. Informaia poate exercita o influen efectiv asupra opiniilor, ideilor sau comportamentelor celor care o recepteaz. Procesul poart numele de efect al comunicriii se bucur ntiina comunicrii de o atenie deosebit. Prin urmare, modelul elementar al comunicrii trebuie extins:

informaie

informaie

emitor--------------- canal------------- receptor-------------- effect

Modelul elementar al comunicrii, inclusiv efectul n aceast a doua schem, comunicarea se aseamn procesului stimul - reacie (receptorul reacioneaz la stimulii provenii din partea emitorului). Dar nu orice proces stimul- reacie reprezint o situaie comunicativ. Teza c ar putea fi vorba de comunicare atunci cnd ochiii se nchid (reacie) la lumina fulgerului (stimul) nu se mai poate susine. Procesul stimul-reacie, pentru a aparine comunicrii, ar trebui s fie cel puin un proces intenional. Pentru ca transferul de informaie s devin un proces de comunicare, emitentul trebuie s aibintenia de a provoca receptorului un efect oarecare. Prin urmare, comunicarea devine un proces prin care un emitor transmite informaie receptorului prin intermediul unui canal, cu scopul de a produce asupra receptorului anumite efecte.

Dac se merge mai departe, se poate prelucrai mbogi modelul elementar al comunicrii cu nc trei elemente fundamentale: codarea, decodareai zgomotul de fond:

x+y

Emitor----codare---- canal----- decodare --- receptor----efect

z zgomot de fond
Modelul fundamental al comunicrii.Modelul poate fi citit relativ simplu. Dac un emitor dorete s transmit o informaie (x) unui receptor, informaia trebuie s fie inteligibil. De aceea, nainte de toate, emitorul trebuie s aib grij s se fac neles, s i gseasc cuvintele, fie c procesul de comunicare are loc n scris sau oral. Pasul doi l reprezint codarea mesajului. O dat codat, acesta este transpus n semnale (y) care pot strbate canalul spre receptor. Receptorul trebuie s decodeze mesajul transpus n semnalei s-l interpreteze (x). n fine, comunicarea poate fi ngreunat de un surplus irelevant de informaie (z) sau de zgomotul de fond. Un exemplu l ofer distorsionarea mesajelor radiofonice din motive atmosferice. Acest ultim model al comunicrii are avantajul c permite introducerea n discuie a succesului n sens restrns, a actului de comunicare. Reuita procesului de comunicare implic ntr-o msur oarecareizomorfismul dintre xi x: receptorul acord mesajului o semnificaie (x), care e aceeai cai pentru emitor (x = x). Acelai model indic nsi impedimentele pentru ca izomorfismul s se realizeze: pot interveni erori de codare sau de decodare, precumi zgomotul de fond. Cine spune comunicare se refer, de fapt, la informaie. Cele dou concepte sunt att de nrudite, nct nici o consideraie asupra comunicrii nu poate fi deplin fr o explicitare a informaiei. n general, ntiina comunicrii, informaia este ceea ce se comunic ntr-unul sau altul din limbajele disponibile. Cu alte cuvinte, informaia trebuie considerat ca o combinaie de semnalei simboluri. Semnalele ne pot duce cu gndul la undele sonore pe care le emitem n actul vorbirii, la undele radio sau cele de televiziune etc. Purttoare de informaie, semnalele sunt n sine lipsite de semnificaie. Ele pot ns purta semnificaii care datorit unor convenii

sociale pot fi decodate. Spre exemplu, n signaletica rutier, culoarea roie este simbol al interdiciei. Altfel spus, semnificaia unui simbol este dependent de un consens n practica social. Revenind nc o dat la ultima diagram, putem spune cy iz corespund semnalelor, pe cndxix sunt apropiate simbolurilor. Indiferent care este natura semnalelor folosite de emitor, pentru ca influenarea receptorului s se produci s se obin efectul scontat, ambele instane att emitorul, cti receptorul trebuie s atribuie aceeai semnificaie semnelor utilizate. Valoarea informaiei Un mesaj poate conine o cantitate mai mare de informaie dect un alt mesaj.tirea soarele a rsrit azi diminea la ora 6i 8 minute conine mai mult informaie decttirea: azi-diminea a rsrit soarele. Conceptul de tire, nrudit celui de informaie, ne poate fi de folos. Nimeni nu poate pune la ndoial faptul c afirmaia un om a mucat un cine este otire mult mai captivant dect aceea c un cine a mucat un om. Avnd n vedere c probabilitatea ca un om s fie mucat de un cine este cu mult mai mare dect reciproca, rezult c sunt anse considerabil mai mari ca ziarele s consemneze faptul cun om a mucat un cine. n jurnalistic, acesta este un exemplu clasic c tirea depinde de orizontul de ateptarei cunoatere al receptorului (al asculttorului ori al cititorului. Faptele sau evenimentetiute, cu un grad de ocuren mai mare, au pentru receptor o valoare extrem de redus din punct de vedere al noutii. n schimb, incidentele ori evenimentele neateptate au, evident, un grad ridicat de noutate. Faptele sau evenimenteletiute, cu un grad de ocuren mai mare, au pentru receptor o valoare extrem de redus din punct de vedere al noutii. n schimb, incidentele ori evenimentele neateptate au, evident, un grad ridicat de noutate. Rezult c se aplic regula conform creia noutatea este cu att mai mare cu ct ceea ce s-a petrecut este mai improbabil, nainte chiar ca faptul s se fi consumat. Valoarea informativ. Un concept privind publicul receptor S-au nregistrat diverse tentative de a stabili obiectivitatea valorii informative, la nivel formal sau la nivel semantic. Formal, valoarea informativ poate fi calculat pe bazaanselor reale, mai mari sau mai mici, de a iei dintr-o anume situaie ntr-un mod oarecare. n ceea ce privete nivelul semantic al valorii informative, aceasta s-ar putea calcula pe baza frecvenei cuvintelor.

Dou aspecte sunt importante n acest cadru. Primul se refer la gradul de incertitudine presupus de un anumit eveniment (probabilitatea ca acel eveniment s se produc), iar cel de-al doilea la importana pe care o categorie sau alta de public o acord evenimentului n cauz (cu ct importana acordat evenimentului este mai mare, cu att mai mare este valoare informativ atirii la care el se refer). Asta nsemn c, dac pentru o anumit categorie de public, aceast incertitudine este pronunat, nseamn c valoarea informativ (pragmatic) a mesajului este foarte mare. Referindu-ne la informatizarea rapid a societii, fenomen ale crui proporii ne fac s vorbim de o societate informaional, apare ntrebarea dac aceast societate informaional estei o societate cu adevrat informat. Cci una nu o presupune pe cealalt. Relaia cu cele spuse ceva mai sus nu este chiar att de abscons: trebuie subliniat c valoarea informativ e de ordin pragmatic, existnd selectiv doar pentru un anumit public. Aadar, valoarea informativ a mesajului este dependent: a. nainte de emiterea/receptarea mesajului, de incertitu- dinea receptorului n ceea ce privete posibilitile de a iei dintr-o situaie; aceast incertitudine trebuie corelat cu importana pe care receptorul o acord fiecrei posibiliti de a depi situaia dat; b. dup receptarea mesajului, de improbabilitatea care nconjura evenimentul nainte ca acesta s se fi produsi de importana social a evenimentului n sine. Aproape fiecare problem, fiecare conflicti fiecare nenelegere are la baz o problem de comunicare. Prin urmare, ce este comunicarea? Comunicarea este abilitatea oamenilor de a transforma spusele fr noim, n cuvinte vorbitei scrise, prin care ei sunt capabili s i fac cunoscute nevoile, dorinele, ideile i sentimentele. De ce avem nevoie s comunicam? Pentru c: a. suntem fiine sociale; b. trim ntr-o lume n care milioanei milioane de ali oameni vieuiesc; c. avem nevoie unii de alii pentru sigurana noastr, pentru confortul nostru, pentru prieteniei dragoste; d. avem nevoie unii de alii pentru a ne maturiza prin dialog; e. avem nevoie unii de alii ca s ne ndeplinim scopurilei obiectivele

Comunicm ca s: a. ne cunoatem; b. ne mprtim emoiile unii altora; c. schimbm informaii; d. convingem pe alii s neleag punctul nostru de vedere; e. construim relaii. Atunci cnd comunicarea este ineficient cauzeaz singurtate, conflicte, probleme n familie, insatisfacii profesionale, stres psihologic, boli fizice etc. Putem s ne mbuntim abilitile de comunicare? fiecare dintre noi poate nva s comunice mai bine fiecare dintre noi se poate schimba. De fapt, schimbarea este inevitabil. Legea schimbrii spune c lucrurile nu rmn neschimbate; dac nu se schimb n bine, atunci se vor schimba n ru. Oamenii care neleg procesul comunicrii au mai mare control asupra schimbrilori mai puine eecuri. Obstacolele n calea comunicrii eficiente provin din: a. b. c. felul n care mintea noastr funcioneaz comportamentele Emitorului comportamentele Receptorului; a. ascultnd; b. citind, c. interpretnd d. limbajul e. corporal; f. vorbind. Obstacolele din calea comunicrii eficiente provin din felul n care mintea noastr funcioneaz. Percepiile reprezint propria noastr realitate, modul n care noi interpretmi nelegem aceast realitate. Percepiile se formeaz parcurgnd urmtoarele etape:

Cum s depim obstacolele din calea comunicrii eficiente:

Colectm informaii, dar: a. colectm doar o mic parte din informaiile realitii b. nu putem nregistra toate informaiile detectate de simurile noastre. c. colectm informaiile ntr-un mod selectiv vedem doar ceea ce dorim s vedem. Cutm informaiile care s vin n ntmpinarea presupunerilor noastre iniialei neglijm sau ne facem c nu le observm pe cele care le contrazic. d. colectm informaiile ntr-o anumit ordine. Aezm informaiile n categorii. Aranjarea pe categorii a informaiilor este foarte folositoare, fiind o modalitate de a pune ordine n realitatea haotic din jurul nostru, tocmai pentru a o putea nelege. Dar aranjarea pe categorii este, n acelai timp, periculoas, deoarece aceste categorii creeaz anumite presupuneri sau predicii: Brbaii cu pielea nchis la culoare sunt violeni, Oamenii n vrst sunt mai puin dispui la schimbare. Acestea sunt stereotipuri. Crem propria noastr realitate, dar fiecare dintre noi poate s aib percepii foarte diferitei deci, realiti foarte diferite. Aceste diferene cauzeaz adesea nenelegerii conflicte. Stereotipuri i prejudeci Stereotipul este ca o tampil, care multiplic de mai multe ori o imagine dup un singurablon. A crea stereotipuri este o funcie natural a creierului nostru, prin care simplificm realitatea complex, pentru ca minteai corpul nostru s dezvolte rspunsuri automate la stimuli similari. Stereotipia, n relaiile sociale, are o funcie util: prin clasificarea indivizilor le putem anticipa comportamentuli planifica reaciile. Dar a crea stereotipuri poate fi periculos. Stereotipurile culturale conduc la prejudeci, la opinii negative despre ceilali. Stereotipurilei prejudecile sunt obstacole majore n comunicarei, mai mult dect att, sunt cauzele unor aciunii emoii negative. Deseori oamenii au stereotipuri legate de: vrsta, sex, ras, religie, vocaie, naionalitate, locuri, lucruri etc. Stereotipurile au patru caracteristici principale: a. Sunt mult mai simple dect realitatea; b. Se obin mai degrab de la mediatori culturali, dect prin proprie experien; c. Sunt false prin nsi natura lor; d. Atunci cnd sunt dobndite n copilrie sunt foarte greu de schimbati rmn cu ncpnare n mintea noastr, colornd percepiilei comportamentele noastre.

Bariere de comunicare n procesul de comunicare pot interveni urmatoarele bariere. Le consideram n formulele urmtoare: Bariere de limbaj: aceleasi cuvinte au sensuri diferite pentru diferite persoane cel ce vorbeste si cel ce asculta se pot deosebi ca pregatire si experienta starea emotionala a receptorului poate deforma ceea ce acesta aude ideile preconcepute si rutina influenteaza receptivitatea dificultati de exprimare utilizarea unor cuvinte sau expresii confuze. climat de munca necorespunzator folosirea de suporti informationali necorespunzatori atmosfera locului de munca poate mpiedica angajatii si spuna ceea ce gndesc cu adevarat, ce simt Pozitia emitatorului si receptorului n comunicare: sentimentele si intentiile cu care interlocutorii participa la comunicare caracterizarea diferita, de catre emitator si receptor a situatiei n care are loc comunicarea imaginea pe care o are desspre sine si despre intrerlocutor, participantul n procesul de comunicare. Bariere de conceptie: existenta presupunerilor lipsa de atentie n receptarea mesajului concluzii pripite asupra mesajului rutina n procesul de comunicare lipsa de interes n receptarea mesajului.

Bariere de mediu:

Aceste bariere mpiedica realizarea unei comunicari eficiente.Ce putem face pentru a evita barierele n procesul de comunicare? Suger_m cteva solutii: sa planificam comunicarea;

sa folosim un limbaj adecvat; sa formulam cu claritate scopul comunicarii; sa cream un context favorabil comunicarii;

Tinnd cont de natura semnelor utilizate n codarea informatiei si, de asemenea, tinnd cont de canalul pe care este transmisa informatia n cea mai mare partea timpului, putem considera comunicarea umand pe trei paliere de analiza: a. comunicare verbala; b. comunicare paraverbala; c. comunicare nonverbal a). Comunicarea verbala. Reprezinta cea ma studiata forma comunicarii. Este specific umana are forma orala si/sau scrisa. Prin intermediul acestui tip de comunicare se realizeaza formularea, transmiterea si stocarea con_inuturilor, cu variate grade de dificultate. Vorbind despre comunicarea verbala n cadrul comunicarii didactice, literatura de specialitate contureaza cteva principii. b) Comunicarea paraverbala. Se refera la transmiterea informatiilor prin intermediul elementelor vocale care nsotesc vorbirea, n general. Este vorba despre: caracteristicile vocii intensitatea vorbirii particularit_ai de vorbire, de pronuntie debitul vorbirii intona_ia vorbirii pauzele c). Comunicarea nonverbal. Se refera la transmiterea informatiilor printr-o multime de semne: miscari, gesturi, expresie faciala, privire, zmbet, postura, vestimentatie, culoare, proxemica. Trebuie sa retinem un lucru foarte important: vorbim cu ajutorul organelor vocale; dar comunicam cu ntregul nostru corp,si chiar mai mult de att. Cteva din elementele cel mai des ntlnite n comunicare sunt:

Expresia fetei: fata este cea mai expresiva parte a corpului, este un mijloc de comunicare de maxima importanta si intensitate. Se considera, de exemplu, ca ceea ce exprima ochii e mult mai relevant, dect ceea ce exprima cuvintele. Mimica: este partea fetei noastre care comunica. De exemplu: ochii larg deschisi, sprncenele ridicate semnifica mirare; buzele strnse, ezitare, fruntea ncruntata,suparare etc. Privirea: este oglinda sufletului. Chiar si simplul fapt de a nu privi, are un nteles, capata o semnificatie. O privire directa, neclintita poate nsemna onestitate, curaj, sau intimitate, privirea n jos nseamna tristete, modestie, timiditate, ascunderea emotiilor, evitarea privirii nseamna ascunderea sentimentelor, vinovatie etc. Zmbetul: exprima o gama larga, extinsa de emotii: placere, bucurie, surpriza, ironoe, deznadejde, cinism, jena, satisfactie, promisiune etc. Cunoastearea interlocutorului Reprezinta o prima etapa prioritara in procesul decomunicare deoarece tipuri diferite de parteneri recomanda atitudini si discursiuni diferite.Astfel anumiti parteneri de conversatie sunt directionati catre actiune construiesc si conduc,altii sunt axati pe metoda si prin urmare organizeaza, unii interlocutori sunt interesati deinterlocutor si comunica, iar anumiti parteneri de discutie se ataseaza de idei si teoretizeaza.Comunicarea interpersonala depinde substantial de tipurile temperamentale carora leapartin interlocutorii si exista patru tipuri temperamentale clasice: -Sangvin -Flegmatic -Coleric -Melancolic.

Stilul comunicarii reprezinta variabila cognitiva, afectiva si comportamentala,aferenta procesului de comunicare. Tipologia stilurilor de comunicare cuprinde: -stilul netru -stilul solemn -stilul stiintific -stilul publicistic -stilul emotive -stilul flexibil -stilul indatoritor. -stilul familiar -stilul belletristic -stilul administrative -stilul de comunicare manageriala -stilul director -stilul reflexive

Stilul primeste conotatii positive sau negative doar in asociere cu partenerul decomunicare, cu ambianta si cu subiectul comunicarii. Diagnosticarea comunicarii interpersonale implica interactiunile verticale care suntmarcate de competitivitate, lipsa de incredere si probabilitate scazuta si interactiuni orizontalecare sunt orientate spre viitor si implica relatii positive. Comunicarea in scris implica un control constient asupra elementelor informale,expresive si formale care formeaza continutul mesajului, prezentarea clara a argumentelor si amotivatiilor, verificarea afirmatiilor printr-o atitudine exigent si critica, exercitii de empatie cupotentialul lector si redactare clara, cu respectarea normelor gramaticale.Comunicarea in scris are un caracter definitiv si ireversibil.Comunicarea in scris nu permite exercitarea unui control asupra receptarii. Feedback-ul este intarziat sau chiar inexistent.Comunicarea in scris ofera lectorului posibilitatea de a relua lectura continutului si dea intari sau de a modifica prima impresie.Comunicarea in scris necesita si o planificare. Se va pune accent pe coerenta, careasigura unitatea semantic a unui set de propozitii sau de fraze si coeziunea textului careasigura unitatea sintactica.Se are in vedere lizibilitatea textului, calitatea unui text de a putea fi citit, inteles simemorat cu usurinta. Se recomanda folosirea cuvintelor si a frazelor scurte si concentrate pesubiectul pe care dorim sa-l exprimam.