CIUBUC MADALINA OANA ANUL II, SERIA I, GRUPA2 ROMANA-ENGLEZA

CONF. DR. ELENA IONESCU

CURS OPTIONAL LITERE INTERFERENTE LITERATURA-MUZICA

SUBIECTE: 5. Muzica-revelator al sentimentelor in romanul lui Pascal Quingard. Doamna de Sainte Colombe, sotia Domnului de Sainte Colombe, muri in primavera anului 1650, lasand in urma doua fetite, de doi ani si de sase ani. Domnul de Sainte Colombe era un maestru reputat la viola. Doi ani dupa moartea sotiei sale exersa pana la cincisprezece ore pe zi. Era un om violent si iute la manie, dar foarte afectuos. Noaptea cand isi auzea fetitele scancind, urca la etaj cu o lumanare in mana si incepea sac ante. Cand fetele au crescut, le-a invatat sac ante la viola, iar oncertele familiei de Sainte Colombe au devenit faimoase. Cand Domnul Sainte Colombe canta pentru prima data Mormantul Regretelor, cantec pe care il compusese la moartea sotiei sale, langa usa aparu o femeie palida care-I suradea. Era sotia lui. Aceste vizite au inceput sa fie din ce in ce mai dese. Traia o iubire ce ramanea la fel de vie. I se parea ca-i aceeasi iubire, acelasi abandon, aceeasi noapte, acelasi frig. Muzica pentru Domnul de Sainte Colombe reprezinta o arta, o modalitate prin care se poate intalni cu sotia lui, un mod prin care-si retraieste iubirea intensa. 6. Legatura dintre muzica si identitate, reflectata intr-unul din roamanele din bibliografie. Romanul Acompaniatoarea este scris de Nina Berberova, care s-a nascut la Sankt Petersburgin anul 1901. A fost profesoara de literature rusa la Universitatea din Philadelphia, publicand in paralel articole de critica si istorie literara, povestiri, biografii. Daruirea pentru literatura s-a vazut inca de cand era copil, frecventa de atunci cercuri literare. In scrierile sale a fost influentata de Gogol, Dostoievski si Zoscenko. A murit in anul 1993 la Philadelphia. In inceputul romanului, ne este prezentata mama personajului principal, pe nume Katerina Vasiliena Antonovskaia, in varsta de treizeci si sapte de ani atunci cand a nascut fetita, fiind primul si ultimul copil al ei. Era profesoara de muzica. Tatal fetitei era un fost elev de-al ei, iar pe vremea aceea avea decat nouasprezece ani. Ea nu mai iubise pe nimeni, iar acum el este casatorit si are si copii. Fetita avea optsprezece ani, isi terminase studiile la Conservator. Nu era nici inteligenta si nici frumoasa, nu avea rochii scumpe si nici vreun talent neobisnuit. Considera ca nu reprezenta nimic.

I s-a oferit sansa de a fi acompaniatoarea lui Maria Nikolaevna. A fost acceptata de catre aceasta, iar ea se gandea ca trebuie sa o cuceresc, sa o merit ca sa o pot cruta de vreo nenorocire, mai tarziu, ca sa o slujesc precum o sclava, fara ca ea sa stie macar Trebuie sa devin indispensabila, de neinlocuit, devotata pana la capat, fara de milafata de mine insamisau sa o tradez intr-o zi, in ciuda frumusetii si a vocii ei, ca sa-I dovedesc ca exista lucruri mai puternice chiar decat ea, ca exista lucruri care pot s-o faca sa planga si ca invulnerabilitatea ei are o margine. S-a intamplat de multe ori sa iasa alaturi de Maria Nikolaevna pe scena, dar niciodata nu stia in ce directive sa-si indrepte privirea, cum sa salute si nici la ce departare trebuia sa stea de ea. Acum avea un singur vis, sa-i gaseasca punctual slab acestei finite puternice si sa capete puterea de a fi stapana pe viata ei , atunci cand va putea sa nu fie doar umbra ei. Se mutase impreuna cu Maria Nikolaevna si sotul ei, Pavel Fedorovici intr-un apartament de hotel. Se indragostise pentru prima data de un tanar de optsprezece ani care era in primul ani de facultate, iar naivitatea acestuia o misca pana la lacrimi. Se gandea ca se va casatori cu acesta, ca va parasi familia Travin, ca-si va face o noua viata, ca va adduce pe lume un copil si ca nu va mai canta la pian, muzica jucandu-I o festa urata. Dupa o perioada de timp, nu l-a mai revazut pe studentul din anul intai, iar povestea pe care ea si-o imaginase alaturi de acesta incepea sa ia sfarsit. Incepea sa realizeze ca in viata ei nu trebuia sa existe decat familia Travin. A realizat ca Ber juca un rol important in viata Mariei Nikolaevna si ca Pavel Fredorovici stia acest lucru, deoarece Ber nu putea sa frecventeze casa acestora ca ceilalti barbati. I-a uramrit pe acestia, ajungand intr-o cafenea intunecoasa si mica, cu doua randuri de mese, cu o trecere ingusta in capatul careia se afla un fel de paravan. I-a vazut acolo pe cei doi, iar ea se hotari sa-i spuna totul domnului Travin. Atunci am vazut ca era mort si ca mana-i dreapta, cazuta pe masa, strangea revolverul. Si iata ca sosi ziua despartirii noastre. Maria Nikolaevna pleca cu Ber in America, unde semnase un contract pe doi ani. Muzica a reprezentat pentru acompaniatore un mod prin care aceasta si-a schimbat viata, legatura dintre muzica si identitate fiind una foarte puternica, muzica fiind totul in viata personajului principal. 2. Semne ale mortii/disolutiei in Moartea la Venetia. Moartea la Venetia este povestea scriitorului Gustav Aschenbach, cuprins de dorinta unei evadari din cotidian intr-un loc care sa-I permita cu adevarat acest lucru. Dupa o calatorie navala ajunge in Venetia. La hotelul unde s-a cazat este fascinate de un baiat cu trasaturi deosebite. Afla ca baiatul vine dintr-o familie poloneza si este insotit la Venetia de cateva rude. Diferenta de nationalitate implica si incapacitatea de a comunica. Ajunge sa se indragosteasca, acceptand asta cu greu. Preocupat de acest tanar, devine indifferent stirilor din care afla ca Venetia a fost asaltata de o epidemie de holera. Scriitorul moare in ziua in care tanarul se pregatea sa plece in tara natala, cazand victim holerei si a propriei sale inimi. Thomas Mann este fascinate de destramare, de declin (decaderea lumii burgheze din care provine): scriu tot timpul istorii ale decaderii, in care se produce asocierea

mortii cu rafinamentulestetic, cu muzica, cu marea. Estetica mortii vine sa intregeasca aceasta fascinatie a decadentismului: dubla si unica tema din Moartea la Venetia: voluptatea trairii conexata trgediei creatiei[] arta si munca sunt complementare. Acest oras legat in mod seducator de moarte, Venetia, citadela-amalgam a Orientului maur sau bizantin cu Occidentul catolic, e un spatiu intens simbolic in acest roman - in care de fapt ocupa cu brio locul celui de-al treilea personaj. Prin paragina sa fastuoasa, prin omniprezenta, sfasietoarea igrasie, orasul e un moment o al destramarii lui. Aceasta urbe brilianta, somptuoasa are, in i peste toate ale ei, o pecingine, un putregai neobosit care o sleieste implacabil. Imaginarul ce caracterizeaza Moartea la Venetia este prin excelenta unul al otravii, metafore ale substantei ucigatoare ascunzandu-se in primul rand in simbolistica spatiala complexa, apoi in tipul de frumusete si de eros care se inscriu intr-o zona a decadentismului, a detructiei. Forma desavarsita ascunde, precum Venetia in apele si aerul otravite, germenele mortii, iar spiritul clasic ce il caracterizeaza pe Aschenbach in perioada sa de maturitate isi gaseste in propria sa esenta samburele de decadentism. Personajul lui Thomas Mann presimte in spatele disciplinei autoimpuse ispitele care incercau sa-l ademeneasca. Dupa cum in timpul aventurii dionisiace la Venetia isi va manifesta dorinta de a se intoarce in starea de dinainte, de a se reapuca de scris. Calatoria la Venetia, privita chiar din aceasta perspectiva a dezlantuirii dionisiace, are i o conotatie psihanalitica; ea echivaleaz cu o coborare in inconstient. Mediul acvatic, cu derivatele sale specifice (noroiul, mlastina, malul), alaturi de mirosul fetid, de putreziciune, simbolizeaza domeniul neclar, ambiguu si primejdios al inconstientului. Drumul pe mare se face pe un vas vechi; cabina are aspect de pestera, capitanul are o barba de tap. Vasul este, prin urmare, un fel de vehicul infernal, un fel de luntre a lui Caron care face trecerea catre o alta lume. Aceasta lume nu este altceva decat propriul inconstient; asadar, calatoria la Venetia echivaleaz cu o defulare a personajului. Orasul contaminat de holera simbolizeaza astfel constiinta invadata de pulsiunile inconstientului. Din aceeasi perspectiva, arhetipul intrevazut in Tadzio este cel al sinelui. Figurile feminine asezate in ordine descrescatoare care inconjoara figura lui Tadzio nu sunt decat cenzuri care impiedica accesul la arhetipul simbolizat de personaj; ele impiedica, prin urmare, realizarea sinelui. Inca inainte de plecare, cand abia are revelatia dorului de a calatori, Aschenbach are viziunea manifestarii involuntare a unor imagini din inconstient: inaintea ochilor paru ca i se arata o intindere tropicala, mlastinoasa, sub un cer acoperit de ceturi groase, o intindere umeda cu o vegetatie luxurianta, un soi de lume primitiva i salbatica alcatuita din insule cu rauri ce aduc noroiuri i namoale. Aventura lui Aschenbach este una tragica. Tragismul sau este cu atat mai acut cu cat el este unul al intregii tipologii propuse de Thomas Mann. Tragismul este in primul rand al conditiei artistului care, desi nu-si pune problema necesarei existente a celorlalti, are, totusi, din cand in cand, intuitia faptului ca a exista inseamna a fi impreun cu ceilalti, a participa. Vietuirea in sfera esteticului parandu-i o frustrare, artistul are nostalgia imersiunii, a participatiei, dar nu reuseste sa o realizeze, nu face actul. Condiia artistului este una tragica tocmai in sensul imposibilitatii realizarii n plan social sau personal. Aschenbach este emblema vie a sacrificiului pe care il cere arta si a tragismului care deriva din incercarea de a evita acest sacrificiu.

4. Ce rol ii este atribuit muzicii in Simfonia pastorala? Simfonia pastorala este jurnalul unui pastor protestant elvetian. El este chemat la o femeie care este pe patul de moarte, iar acolo gaseste o fetita de cincisprezece ani, oarba, care nu a invatat sa vorbeasca, si nu intelegea vorbirea celor din jurul ei. O ia la el acasa si o invata sa vorbeasca si sa citeasca. Pentru tanara copila, muzica joaca un rol crucial in viata acesteia. Gaseste alinare, magaiere si liniste in aceasta. Totul pentru ea este frumos atunci cand muzica ii alina suferinta si apasarea din suflet. Muzica o ajuta sa-si imagineze lucrurile din jurul ei, frumusetile pamantului si ale naturii. Muzica o ajuta si in gasirea iubirii, chiar daca este o iubire care nu este o iubire implinita. Ea crede ca cel pe care il iubeste, este pastoral, dar era fiul acestuia. Pastorul ii cere fiului sa renunte la iubirea pe care acesta i-o poarta tinerei fete. Isi recapata vederea dupa o operatie, dar este foarte dezamagita de noua lume pe care o redescopera incercand chiar sa se sinucida. Pentru Gertrude, tanara domnisoara, muzica joaca un rol important, cu ajutorul ei isi imagineaza lumea, mediul inconjurator chiar si oamenii care o inconjoara. 7. Explicati titlul nuvelei lui Berlioz. Hector Berlioz a avut o contributie importanta in conturarea relismului francez. A fost un compozitor, scriitor si critic francez. Euphonia este un oras mic situat in Germania. Toti locuitorii acestui oras, copii, femei, barbati canta la un instrument si orice lucru ii leaga direct de arta si de muzica. Multi dintre ei cantau in acelasi timp la un instrument dar si cu vocea. Cei care nu cantau, confectionau instrumentele. Titlul nuvelei, Euphonia sau orasul muzical reprezinta chiar un oras muzical, in care toti se pricep atat la cantat dar si la confectionat instrumente muzicale. Chiar daca este un oras mic, este un oras plin de muzica si de frumusete. 8. Comentati episodul duelului din romanul Novecento. Duelul din romanul Novecento, este duelul in care Novecento il provoaca pe Morton. Novecento doreste sa se masoare cu Morton, dorind sa vada care este mai bun. Pentru Novecento, mizica reprezinta modul in care traieste, modul prin care viseaza. El nu doreste sa il umileasca pe celalalt cantaret. Invingator din acest duel a iesit Novecento, iar Jelly Roll Morton si-a petrecut restul calatoriei inchis in cabina sa. Nu mai voia sa stie de partenerul lui de duel si de tot restul.

3. Castalia Jocul cu margele de sticla Herman Hesse Jocul cu margele de sticla prezinta biografia lui Josef Knecht, maestrul jocului cu margele de sticla. Cartea ne prezinta Castalia, o lume in afara lumii. Castalia se contureaza ca un urias temple al culturii, un loc in care vietuiesc exclusive intelectuali, un loc in care cunoasterea, in multiplele ei forme, pare a reprezenta unicul scop. Castalia este patria jocului cu margele de sticla. Josef Knecht se adapteaza fara dificultati legilor care guverneaza Castalia. Parcurge toate etapele ierarhice, ajungand sa detina functia de ludi, maestro al jocului cu margele de sticla. Avand aceasta functie, constientizeaza ca imensul taram al Castaliei este foarte limitat. Paraseste Castalia si regaseste o lume in care batranetea si moartea nu fac diferenta intre intelectuali si saraci cu duhul.