Formarea constiintei istorice In secolul XIV-XVI in tarile europene se manifesta curentul umanist avand ca si caracteristica specifica tendinta de deschidere

catre toate mijloacele de cultivare a spiritului uman.In tari precum Franta, Anglia, Italia umanismu se manifesta in aceasta perioada insa in Tarile Romane fenomenul este relative intarziat fiind marcat de scrierile lui Dimitrie Cantemir si cronicarilor Moldoveni Grigore Ureche, Miron Costin si Ion Neculce. Umanismul din cronicele Moldovenesti este anticipat prin scrierile unor carturari inaintasi sau contemporani:Nicolaus Olahus care afirma pentru prima data originea poporului roman in scrierea sa Hungaria.Cronicarii Moldoveni consemneaza in scrierile intitulate Letopisetul Tarii Moldovei, perioade diferite din istorie.Grigore Ureche consemneaza istoria dintre anii 1359-1594, Miron Costin consemneaza istoria dintre anii 1594-1661, iar Ion Neculce istoria Moldovei dintre 1661-1743. Grigore Ureche consemneaza istoria Moldovei dintre anii 1359-1594 si este ca si Miron Costin un carturar de formatie umanista avand studii in Polonia. Scrierea sa este complexa prin faptul ca include atat evenimentele istorice cat si elemente de asta literara. Dupa modelul umanist occidental, cronicarul considera ca este importanta consemnarea istoriei ea avand un rol educativ: Sa ramaie feciorilor si nepotilor despre cele rele sa se fereasca sis a se socoteasca iar despre cele bune sa invete si sa se indirapteze. Este primul dintre cronicari care afirma unutatea de neam a tuturor romanilor si originea lor: Romanii toti cati se afla locuitori la Tara Ungureasca Ardealul si Maramures de la un loc sunt cu Moldovenii si de la Rin se trag. Remarcabila este arta naratiunii autorul conferind unor episoade din istoria Moldovei un caracter dramatic. El relateaza in detaliu secventa uciderii celor 47 de boieri de catre domnitorul Alexandru Lapusneanul in cea de-a doua domnie a sa. Pentru ca secventa sa devina ilustrativa cronicarul recurge la comparative si epitet, sugerand in acelasi timp si caracterul crud al domnitorului. Se observa de asemenea inclinatia cronicarului catre o arta portretistica destul de complexa avand in vedere chipul domnitorului Stefan cel Mare, realizat la sfarsitul relatarii despre domnia acestuia: Fost acest Stefan Voievod om nu mare la stat, manios si degraba varsator de sange nevinovat; altminteri era om intreg la fire si lucrul sau stia al acoperi si unde nu-l mai gandeai, acela il aflai.La lucruri de razboaie mester si unde era nevoie insusi se varaia ca vazandu-l ai sai sa nu sa indirapteze si pt aceea rar razboi de nu biruia. Si unde-l biruiau altii nu pierdea nadejdea ca stiindu-se cazut gios sa ridica deasupra biruitorilor. Miron Costin consemneaza istoria Moldovei dintre anii 1594-1661, Letopisetul fiind precedat de poemul filozofic Viata lumii a carui tema este fortuna labilis(soarta schimbatoare). Cronicarul se lamenteaza in legatura cu soarta schimbatoare a omului si cu destinul limitat. Din punct de vedere stilistic cronica lui Miron Costin este cea mai elevata, declarandu-si scopurile isa de la inceput sustinand valoarea educativa a cronicii si demonstrand responsabilitate fata de actul scrierii: Eu voi da sama de ale mele cate scriu. Preocuparea pentru demonstrarea originilor se observa inca din titlul De neamul Moldovenilor, din ce tara au iesit stramosii lor.

In centrul cronicii lui Miron Costin se regaseste portretul domnitorului Vasile Lupu ca marturie a precuparii de a oferi modele urmasilor. Miron Costin argumenteaza actul scrierii si importanta consemnarii istoriei.Sa nu se uite cursul tarii si lucrurile ei.Ca elemente de arta literara se remarca descrierea regasita in episodul Invaziei Lacustelor. Ca element comun cu scrierea lui Grigore Ureche se remarca atitudinea fata de imperiul otoman. Miron Costin este impotriva supunerii fata de Imperiul Otoman caci pamantul Romanesc este imbibat cu sangele stramosilor, iar Grigore Ureche realizeaza o comparatie intre acest imperiu si un vas in care oricata apa s-ar turna niciodata nu se va umple. Ion Neculce consemneaza istoria Moldovei intre anii 1661-1743 fiind contemporan cu unele dintre evenimentele relatate. Din acest motiv scrierea capata caracter memorialistic letopisetul sau este precedat de un ciclu de 42 de legende numit O sama de cuvinte in care se regasesc detalii despre anumite domnii, despre relatiile dintre boieri si domnitori dar si intamplari care nu tin neaprat de consemnarea istoriei, unele dintre legende au caracter anecdotic. Atat prin legende cat si prin cronica propriu-zisa, cronica lui Ion Neculce dovedeste un stil degajat cu o exprimare plastica ambele regasindu-se mai tarziu in scrierile lui Ion Creanga. Si acesta cronica ofera un model cu valoare educativa, portretul lui Dimitrie Cantemir dovedind aprecierea fata de valorile umanismului. In materie de arta narativa cronicarul se remarca in special prin relatarea intamplarilor care descriu traseul politic al unui bogat boier din Vaslui, Nicolae Milescu-Spataru Toate cele trei cronici cuprind elemente de arta narativa anticipand aparitia primelor scrieri literare si sevesc deasemenea ca surse de inspiratie pentru unele scrieri puplicate mai tarziu.