Sunteți pe pagina 1din 5

Puterea Vizualizarii

Din anii 1887 pana la inceputul anilor 1900, intreaga stiinta din Vest s-a bazat pe principiul conform caruia ceea ce se petrece intr-un loc nu afecteaza absolut deloc ceea ce se petrece intr-un alt loc. Si acum noi stim ca acest lucru este in mod absolut neadevarat. Deci, as dori sa impartasesc cu voi trei experimente ce zguduie temelia fizicii vestice. Primul dintre acestea a fost condus de fizicianul rus, Vladimir Poponin, la inceputul anilor 1990. El a venit in Statele Unite pentru a incheia aceasta serie de experiente. Poponin a dorit sa investigheze legatura dintre ADN-ul uman si materialul din care lumea noastra este formata, adica micile buzunare de energie pe care noi le numim fotoni, mici particule de lumina, daca doriti sa va raportati la ele in acest mod. Astfel, experimentul a constat in a lua un tub, un tub de sticla din care s-a scos tot aerul, obtinandu-se ceea ce noi numim astazi un vid, ceea ce implica sa nu mai avem nimic altceva in acest tub. Totusi, noi stim ca inca a mai ramas ceva. Sunt aceste mici particule de lumina.

Deci, Poponin a masurat particulele pentru a vedea cum sunt ele distribuite. Zboara ele peste tot in spatiul disponibil din interiorul tubului sau au ramas depozitate in partea de jos a tubului sau ce s-a intamplat mai exact cu ele? Rezultatul acestei parti a experimentului nu a fost o surpriza. Asta pentru ca micile particule de lumina, fotonii, se aflau intr-o dispunere cu totul aleatoare. Si acesta era si rezultatul pe care il asteptau. Urmatoarea parte a experimentului devine foarte, foarte interesanta, deoarece ei au plasat ADN uman in interiorul acestui tub. Atunci cand au masurat fotonii, ADN-ul uman i-a determinat pe acestia sa se aranjeze cumva specific. ADN-ul avea un efect direct asupra materiei din care este compusa lumea noastra!

Acelasi lucru l-au sustinut dintotdeauna si traditiile spirituale stravechi. Mai exact, ca ceva din noi insine are un efect asupra lumii din jurul nostru (Omul sfinteste locul, n.t.)

Cel de-al doilea experiment este unul fascinant. E un experiment militar. Ei au luat practic ADN uman, mostre din tesutul aflat in interiorul gurii unui donator sau voluntar si au plasat acest ADN intr-un dispozitiv care putea masura efectele acestuia in interiorul unei camere dintr-o cladire, in timp ce donatorul de la care provenea ADN-ul se afla intr-o alta camera a aceleiasi cladiri.

Ei au supus voluntarul la ceea ce ei numeau stimulare emotionala, care sa provoace raspunsuri emotionale autentice, de bucurie ori de tristete, de suparare ori de furie, intr-o anumita parte a cladirii. Si masurau ADN-ul pentru a observa daca acesta ar afecta

emotiile donatorului. Dar de ce ar face asta? In prezent, in fizica vestica nimic nu sugereaza ca ADN-ul este inca in conexiune cu donatorul, pe de o parte. Pe de alta parte, ei au realizat aceste experimente si au gasit exact opusul, adica faptul ca donatorul avea cresterile si scaderile sale emotionale in una dintre camere, ADN-ul avea cresterile si scaderile sale emotionale intr-o alta camera si totul se intampla in acelasi timp.

Iar cel de-al treilea experiment a fost realizat din nou in anii 1990 de catre Institute of HeartMath, o organizatie pioniera de cercetare, localizata in nordul Californiei, care aprofundeaza ideea ca inima umana ar fi mai mult decat o simpla pompa care ajuta sangele sa circule prin corpurile noastre. Si cu toate ca inimile noastre realizeaza exact acest lucru, acesta poate sa fie cel mai neinsemnat aspect al activitatii acestora. Ei descopera ca inimile noastre au cel mai puternic camp magnetic inregistrat la nivelul corpurilor noastre fizice, iar campul electromagnetic, produs de inimile noastre, are un efect ce se extinde cu mult in afara trupurilor noastre.

Asa ca au conceput un experiment pentru a testa cat mai exact aceasta teorie. Nu este nici o surpriza ca au luat o mostra de ADN uman si l-au izolat, cerand anumitor persoane, care erau antrenate sa simta ceea ce este cunoscut sub numele de emotii umane coerente, emotii foarte clare, de iubire, de apreciere, de compasiune, de suparare, de furie si de ura, sa aiba aceste emotii atunci cand li se va cere. Si pe masura ce persoanele care erau antrenate sa sa aiba acest fel de emotii le aveau, au masurat modul in care ADN-ul a raspuns. Au ajuns la urmatorul rezultat: au descoperit ca in prezenta sentimentelor de apreciere, de iubire, de compasiune, de iertare, ADN-ul a devenit extraordinar de relaxat.

Si exact opusul este si el adevarat. In prezenta sentimentelor de suparare, de furie, de ura, de gelozie, ADN-ul era strans precum un mic nod.

Ei bine, fiecare dintre aceste trei experimente au fost interesante in felul lor.

Cu toate astea, cant le pui impreuna, ele sunt mai mult decat interesante, mai mult decat niste experimente izolate, incep sa spuna o poveste. Si povestea suna cam asa: primul experiment, cel al lui Vladimir Poponin, sustinea ca ADN-ul din trupurile noastre are un efect direct asupra mediului nostru, asupra materiei fizice din care lumea noastra este formata, asupra materiei fizice din care lumea noastra este realizata, asupra nivelului energetic. Cel de-al treilea experiment arata ca emotiile umane au abilitatea de a schimba structura ADN- ului, care la randul sau are un efect asupra mediului in care ne aflam. Iar experimentul dintre cele doua, cel care a fost condus de catre armata Statelor Unite, demonstreaza ca, fie daca te afli in aceeasi cladire sau la 400 de mile (aproximativ 600 de km, n.t.) departare, efectul ramane acelasi. Noi un suntem limitati de spatiu si timp. Si de fapt, rezultatele acestor experimente indica exact acest lucru, ca tu si eu avem o putere in interiorul trupurilor noastre, care nu este conditionata de legile fizicii, asa cum le intelegem

noi astazi.

Traditiile stravechi nu numai ca recunosc aceasta relatie, dar ele il invita pe cel interesat sa faca un pas chiar mai departe, lasand indicatii precise referitoare la modul prin care sa aplicam aceasta relatie in vietile noastre. In ultima parte a anilor 1980, eu eram un inginer care lucra in aparare, in corporatiile Aerospatiale. Am inceput sa explorez aceste concepte, prin prisma unui inginer care observa lumea din jurul meu pentru a intelege istoria celor care au existat inaintea noastra.

Si aceasta gandire e cea care m-a condus in cele mai extraordinare locuri din lume. De la templele din Egipt, la muntii Anzi din Bolivia si Peru, in India, Nepal, in inaltimile Chinei centrale si Tibet, pana in partea de sud-vest a desertului American, pentru a cauta informatii si indicii care sa ne ajute sa intelegem modul in care interactionam cu lumea si cum putem utiliza aceasta putere a trairilor interioare, aceasta putere care vorbeste limbajul lumii din jurul nostru.

Si asta e exact ceea ce calugarul din Tibet ne-a descris. El descria un mod de rugaciune, care se bazeaza pe trairea interioara. El a spus: Trebuie sa traim launtric, ca si cum ruga ne-a fost deja indeplinita. Si in acea traire noi discutam cu fortele creatiei, care permit universului sa ne raspunda, permitand acestui camp, hologramei cuantice, Mintea Lui Dumnezeu, sa ne raspunda cu ceea ce noi simtim in inimile noastre. Deci, decat sa ne rugam, simtindu-ne lipsiti de putere intr-o situatie data Doamne, te rog, fa sa fie pace in lume acest mod de a ne ruga ne face sa simtim ca participanti la acea pace.

In 1972, douazeci si patru de orase din Statele Unite au fost angrenate intr-un experiment, in care oamenii au fost antrenati sa simta o stare de pace, intr-o maniera foarte specifica, fiind plasati strategic in aceste orase. Fiecare oras avea o populatie de peste zece mii de persoane, care au fost documentate in unele dintre cele mai cunoscute studii TM (Transcendental Meditation Studies) care au fost realizate la inceputul anilor `70. Ceea ce s-a petrecut a fost ca, in timp ce oamenii experimentau acele stari de pace, in comunitatea din jurul acestora, dincolo de cladirile in care acestia treceau prin acele stari, comunitatile au inregistrat statistic reduceri considerabile ale infractiunilor. Crimele violente impotriva oamenilor, accidentele din trafic au scazut. In unele orase precum Chicago, unde se afla bursa de schimb, piata de actiuni s-a ridicat, in timp ce pacea era la ordinea zilei. Si cand acestia si-au incheiat rugaciunile, toate acele statistici s-au inversat, iar ei au facut acelasi lucru din nou si din nou.

Si totul este atat de precis incat noi stim acum ca cei care au realizat aceste statistici au fost capabili sa determine exact numarul de persoane necesar pentru a determina acest tip de efect. Asa ca voi impartasi formula si apoi voi descrie ce inseamna aceasta formula. La inceput, efectul este observat de indata ce un anumit numar de persoane participa. Si acel

numar, numarul minim, este radical dintr-un procent (1%), al unei populatii date.

Deci, ce inseamna asta? Daca ai un oras cu o populatie de un milion de oameni, de exemplu, iei un procent dintr-un milion (pe micul tau calculator) si apoi extragi radical din valoarea acelui procent. Si acel numar iti spune cati oameni sunt necesari, numarul limita, pentru a se manifesta efectul. Desigur, cu cat mai multe persoane participa, cu atat e efectul mai mare. In cazul unui oras de un milion de locuitori, numarul necesar e in jur de o suta. Intr-o lume de sase miliarde de oameni, radical dintr-un procent al populatiei date este doar in jur de opt mii de persoane.

De-a lungul acelei perioade, am avut oportunitatea sa vad unele inregistrari video care aratau cum era vindecata o tumora canceroasa, cu un diametru de aproape 7,5 cm, din corpul unei femei, care, dupa standardele medicale vestice, fusese diagnosticata ca fiind inoperabila. Aceasta femeie a mers, cu ultimele puteri, la un spital fara tratamente medicamentoase in Bejing, China. [acum inchis de catre guvernul Chinez VisualizeDaily.com]

Deci, in documentatia video, filmul prezinta femeia, intinsa in camera de spital. Ea este pe deplin treaza, perfect constienta si crede in procesul care este pe cale sa aiba loc. inaintea ei se afla un tehnician de ultrasunete care manuieste o bagheta de ultrasunete asupra abdomenului ei inferior, pe care il putem vedea pe ecranul dublu al unui televizor. In partea stanga a ecranului, se face o poza, o captura video, ca referinta. Asa ca noi putem vedea care a fost conditia acesteia la acel moment dat. In partea dreapta a ecranului putem vedea, in direct, trei specialisti care se afla in spatele ei si care actioneaza energetic asupra trupului ei prin trairile experimentate de corpurile lor.

Ei incep sa faca incantatii ale unui cuvant pe care l-au ales impreuna ca fiind un cuvant ce le intareste sentimentul ca ea e deja vindecata. Invocatia spunea in esenta, Deja vindecata, Deja realizat. Si pe masura ce ei incep sa aiba aceasta traire si spun aceste cuvinte intre ei, pe ecranul televizorului putem observa, in direct, cum aceasta tumoare cancerigena dispare in mai putin de trei minute in timp real. Nu este unul din acele cadre de documentar derulate rapid, care arata un trandafir ce se deschide in 30 de secunde, procesul durand, de fapt, zile intregi. Aici, totul se petrece, efectiv, in trei minute. Corpul ei a rezonat cu trairile specialistilor, care erau antrenati sa aiba genul de trairi resimtite atunci. Si ei nu simteau altceva decat ca se aflau in prezenta unei femei deja vindecate, pe deplin revigorata, pe deplin capabila. Ei nu o vedeau ca pe o femeie care era bolnava. Ei nu spuneau, Cancer rau, trebuie sa iesi afara.

Am avut oportunitatea de a vorbi cu un domn, Luke Chan, care chiar a realizat acest film. Si i-am pus o intrebare: Dar daca acei trei specialisti nu erau acolo? Putea aceasta femeie sa faca asta, am putea careva dintre noi sa reusim singuri? Mi-a zambit cand i-am pus

intrebarea si a spus, Gregg, dupa toate probabilitatile, ea ar fi putut sa ruseasca si singura. Totusi, e ceva la noi, oamenii, pentru ca ne simtim mai increzatori si mai puternici atunci cand suntem sustinuti de altii in lucrurile in care credem, in lucrurile pe care alegem sa le realizam.

Iubire si Recunostinta

Chiar mai recent, cercetarea realizata de catre omul de stiinta Masaru Emoto, cu privire la relatia dintre emotiile umane, sentimentele umane si picaturile de apa, prezinta aceasta relatie si mai punctual. Astfel, acest om de stiinta, aceste proiecte particulare de cercetare au descoperit ca picaturile de apa, care oricum reprezinta peste saptezeci la suta din lumea noastra si saptezeci la suta din corpurile noastre, picaturile de apa raspund la emotiile umane, fie ca acestea sunt simtite in corp, ori sunt chiar scrise pe etichete, care sunt plasate pe fiole de apa. Si emotiile cercetatorului, precum si etichetele sunt scrise si plasate sub acele fiole. Fiolele au fost apoi inghetate pentru o anumita perioada de timp, inlaturate din procesul de inghetare si pe masura ce incep sa se dezghete, cristalizeaza. Si forma cristalelor este cea care ofera indicii asupra ceea ce se petrece cu emotia respectiva.

Si este un exemplu cu adevarat minunat, un exemplu foarte direct despre cum fiecare dintre noi are sansa de a participa. Nu pentru a controla si a manipula, ci pentru a participa la evenimentele din lumea in care traim, la evenimentele din viata noastra, ale familiei noastre, ale comunitatii noastre si ale corpurilor noastre, prin campul care uneste totul in creatie.

primit pe mail

S-ar putea să vă placă și