Petrolul

Petrolul, sau ieiul, mpreun cu crbunii i gazele naturale fac parte din zcmintele de origine biogen care se gsesc n scoara pmntului. Petrolul, care este un amestec de hidrocarburi solide i gazoase dizolvate ntr-un amestec de hidrocarburi lichide, este un amestec de substane lipofile. ieiul n stare brut (nerafinat) conine peste 17 000 de substane organice complexe, motiv pentru care este materia prim cea mai important pentru industria chimic (vopsele, medicamente, materiale plastice, etc.) i producerea carburanilor. Ca o curiozitate, se poate meniona c unele varieti de iei devin fosforescente n prezena luminii ultraviolete. Istoric Petrolul a fost descoperit n urm cu cteva mii de ani. Avnd densitatea mai redus dect a apei srate, s-a gsit n caverne i zone cu straturi sedimentare calcaroase, argiloase, sau nisipoase de la suprafa.n cazul n care straturile impermeabile de argil sunt deasupra, nepermind ieirea la suprafa a petrolului, acesta se va gsi n straturile profunde de unde va fi extras prin sonde petroliere.Straturile de petrol situate la suprafa prin oxidare se transform n asfalt acesta fiind deja descoperit n Orient n urm cu cca. 12 000 de ani n Mesopotamia antic.Oamenii au nvat s foloseasc asfaltul, prin amestecare cu nisip i alte materiale ce etaneaz pereii corbiilor. Formare ieiul s-a format, dup toate probabilitile, dintr-un nmol abundent, provenit n cea mai mare parte din plante microscopice care s-au depus pe fundul unor mari interioare sau lagune. Apa din fundul mrii este complet lipsita de oxigen i cotine hidrogen sulfurat, aa cum este cazul n epoca actual n fundul Mrii Negre. Din cauza aceasta, putrezirea oxigenat normal nu a mai fost posibil, ci materialul organic a suferit nti transformri biologice, sub aciunea unor bacterii, i apoi transformri chimice lente, catalizate poate de rocile nconjurtoare. n majoritatea cazurilor, ieiul nu se mai gseste n roca iniial,cea n care s-a format, ci a migrat n zcminte secundare.

Petrolul brut este un amestec complex de hidrocarburi, continand si cantitati mici de derivati oxigenati sulfurati si azotati. Hidrocarburile din petrol au toate greutatile moleculare posibile de la 16 (metan) la 1800 si

poate si mai mult. De aceea cand se distila petrolul, temperatura de fierbere se urca progresiv, pe masura ce se vaporizeaza partile usoare. Hidrocarburile gazoase la temperatura obisnuita sunt in parte dizolvate in hidrocarburile lichide, in parte se degaja ca gaze de petrol sau de sonda. Separarea hidrocarburilor pure din petrol este o operatie cu atat mai grea, cu cat au greutate moleculara mai mare, fiindca numarul izomerilor este mai mare iar proprietatile lor sunt asemanatoare. Principala metoda de separare a hidrocarburilor din amestec este distilarea fractionata si extragerea cu dizolvanti selectivi. Cromatografia de gaze a simplificat mult analiza dificila a fractiunilor de petrol. Nici un petrol nu a fost separat pana astazi in toate componentele sale.S-au izolat insa din petrol circa 100 hidrocarburi pure. Compozitia fractiunilor mai inalte este deci mai putin cunoscuta. In petrol se gasesc hidrocarburi din urmatoarele trei clase: alcani, cicloalcani, si hidrocarburi aromatice. Nu se gasesc alchene si acetilene. Nu exista nici un petrol care sa nu contina toate trei clasele de hidrocarburi, dar proportia in care apare fiecare din aceste clase poate diferi mult de la un petrol la altul si in diversele fractiuni ale aceluiasi petrol. Din clasa alcanilor au fost identificati: majoritatea alcanilor normali pana la C50, toti butanii, pentanii, hexanii izomeri, o mare parte dinizomerii heptanului, octanului si nonanului. Dintre octani au fost izolati de ex.:n-octanul, cei trei metilheptani, trei dimetilhexani, 2,2,3trimetilpentanul si 2,2,3,3-tetrametilbutanul. Dupa cum se vede, nu domneste nici I regularitate in aparitia izomerilor afara de urmatoarea: in fartiunile joase ale celor mai multe petroluri n-alcanii se gasesc intr-o proportie mai mare decat izomerii lor cu catena ramificata. Din clasa cicloalcanilor au fost izolati: ciclopentanul, ciclohexanul, derivatii lor mono-, di-, trimetilati si derivatii lor monoetilati. In fractiunile care fierb mai sus de 200 grade se gasescsi cicloalcani biciclici, triciclici, si poate policiclici. Nu se stie daca acestia contin inele izolate sau condensate; probabil sunt reprezentate ambele tipuri. Din clasa hidrocarburilor aromatice au fost identificati: benzenul, toluenu, xilenii, trimetil si tetrametilbenzenul, etilbenzenul, propilbenzenii. Catene laterale mai lungi de trei atomi nu se intalnesc cu siguranta. De asemenea in fractiunile care fierb peste 200 grade, naftalina, derivatii ei mono, di si trimetilati, tetralina, trans-decalina, indanul si

fenantrenul. In cele mai multe petroluri, hidrocarburile aromatice inferioare sunt continute in concentratie mica; in fractiunile superioare insa ele intrec mai intotdeauna proportia de 20% si pot ajunge pana la 50% din fractiunile respective. In industrie se disting titeiurile parafinoase,semiparafinoase, asfaltoase. Pacura titeiurilor are densitatea mica si contine parafina solida, cristalizata, din care cauza are punctul de congelare ridicat (25 grade si mai mult). Fractiunile usoare ale titeiului parafinoase au continut mare de alcani normali si mic de izoalcani si de naftene; de aceea, benzina din titeiurile parafinoase are numar octanic mic. Dimpotriva, titeiurile asfaltoase au un continut scazut de parafina si mare de asfalt, din care cauza pacura are un punct de congelare scazut si densitate mare. Benzina din titeiurile asfaltoase este in general mai bogata in izoalcani si naftene si are un numar octanic ridicat. Principala metoda de prelucrare a petrolului este distilarea; fractiunile care se obtin sunt: -Benzina (petrol lampant) cu p.f. cca.170-270 grace -Motorina cu p.f. cca. 220-360 grade -Reziduul distilarii sau pacura reprezinta cca. 40-50% din petrolul initial. Pacura serveste ca materie prima pentru fabricarea uleiurilor de uns, parafinei si a asfaltului. Parafina se fabrica din pacuri parafinoase, prin distilare la presiune normala, cristalizarea fractiunilor obtinute si purificate. Produsul obtinut este compus din alcani normali, amestecati in diverse proportii, dupa cum punctul de topire este mai ridicat sau mai scazut. In petrol se gaseste si o ceara moale, compusa din molecula continand un ciclu naftenic. Punctele de topire ale acestor hidrocarburi sunt mai scazute decat ale alcanilor normalicu acelasi numar de atomi de carbon. Aceasta ceara moale amestecata cu ulei formeaza vaselina. Cerezina sau ceara de pamant obtinuta din mineralul ozocherita sau depozitele ce se formeaza in tuburile prin care circula petrolul brut, se compune in cea mai mare parte din n-alcani superiori. Aceste hidrocarburi au puncte de topire inalte, cristalizeaza greu si sunt putin solubile.

Asfaltul, componenta de culoare inchisa din petrol, provine din hidrocarburile aromatice superioare, prin condensare oxidativa si prin reactii de polimerizare. Raportul carbon/hidrogen in asfalt este mare, ceea ce denota un grad de condensare avansat. Greutatea moleculara variaza inte 2500 si 5300. Asfaltul se precipita din pacura cu dizolvanti, in care este insolubil. Se fabrica pe scara mare asfalt artificial, prin suflare de aer in pacura asfaltoasa, concentrata si incalzita. Uleiurile de uns se obtin atat din petroluri asfaltoase cat si din cele parafinoase, prin distilare in vid. Hidrocarburile care compun uleiurile de uns au dupa vascozitatea uleiurilor respective, greutati moleculare intre 300-700 si contin hidrocarburi cu 20-50 atomi de corbon in molecula. Structura lor nu se cunoaste in amanunt, se stie insa ca moleculele contin doua sau mai multe inele si o catena alifatica. Cu cat aceasta catena alifatica este mai lunga cu atat variatia vascozitatii uleiului cu temp. este mai mica si in consecinta, uleiul este mai bun. Inelele din moleculele uleiurilor de uns sunt de doua feluri: cicloalcanice si aromatice. Cele dintai sunt preferabile fiindca sunt mai rezistente la oxidare si in consecinta uleiurile respective au o mai mare stabilitate. Uleiurile care contin multe inele aromatice au catene alifatice scurte, air vascozitatea lor variaza mult cu temp. Cu cat unulei contine mai multe inele aromatice, densitatea sa este mai mare si calitatea mai putin buna.

Obinere (extracie) Dac zcmntul de petrol se afl aproape de suprafa, exploatarea se poate realiza prin cariere de suprafa, zcmintele din profunzime sunt extrase prin sonde de petrol (foraje de adncime). O alt modalitate de extragere a petrolului este extragerea din zcmintele submarine cu ajutorul unor insule sau platforme de foraj unde dificultile de forare sunt mult mai mari. La toate procedeele de foraj se folosete un lichid de sond cu polimeri pentru a stabiliza gaura de foraj, care lichid necesit o greutate specific mare, pentru aceasta se adaug baritin, lichidul de foraj trebuie s aib o anumit vscozitate. Capul de foraj, freza, este prevzut cu tiuri cu vrf de diamant, coloana de sond este alctuit din evi de oel care se monteaz mpreun prin nurubare (una n alta) aceast coloan atingnd lungimi de pn la cteva mii de metri. n cazul zcmitelor de petrol care nu se afl sub presiune, aceast presiune se realizeaz prin pomparea de ap sau gaz, iar n cazul zcmintelor cu o vscozitate ridicat se preseaz lichide pentru reducerea vscozitii.