Sunteți pe pagina 1din 5

Particularitati ale comunicarii nonverbale

Toate comportamentele au potential comunicativ: 1. Comportamentul verbal -lingvistic -paralingvistic 2. Comportamentul chinezic: a. miscarile corpului, inclusiv expresiile faciale b. elemente ce provin din sistemul neurolingvistic (colorarea pielii, dilatarea pupilelor etc.) c. postura d. zgomotele corporale 3. 4. 5. 6. Comportamentele tactile ( Haptica ) Comportamentul teritorial ( Proxemica ) Comportamentul vestimentar, cosmetic, ornamental etc. Alte comportamente emiterea de mirosuri.

Acelasi enunt vorbit poate fi calificat printr-o maniera diferita. Nonverbalul califica verbalul. COMUNICAREA = - proces social prin care se urmareste transmiterea de informatii, influentarea, exprimarea identitatii actorilor, structurarea relatiilor, constructia referintelor colective. - schimb de semnificatii. - influenta. Orice act de comunicare este un act de influentare. Nu exista comunicare fara efecte. CONSUMUL = - prima forma prin care comunicam ca suntem puternici. - prin el intram in competitie sociala.

Teoriile comunicarii
1. Teoriile subiectului -> teorii potrivit carora comunicarea afirma identificarea subiectului in relatia cu celalalt ( limbajul este important in acest caz) 2. Teoriile interactiunii -> comunicarea este privita ca un proces dinamic de natura sa modifice comportamentele receptotului/destinatarului.

3. Modelele cibernetice -> comportamentul este privit ca un proces dinamic ce presupune fluxuri cuantificabile de informatii structurate. 4. Teoriile sociologice -> evidentiaza dimensiunea institutionala a comunicarii, manifestarea legaturilor sociale; in acest caz comunicarea este privita ca o logica a reglementarii (vezi abordarea politica), ca o logica a reprezentarii (vezi abordarea antropologica), sau ca o logica a puterii (vezi teoria influentei).

Comunicarea interpersonala
Sinele in interactiunea comunicationala OMUL = - fiinta sociala care se raporteaza la ceilalti. - suma de reusite si de esecuri din perspectiva comunicarii. Invatam si intelegem cine suntem si cum suntem perceputi prin procesele de comunicare interpersonala. Perceptia despre noi insine = produsul manierii in care ceilalti ne vad Ne mentinem si/sau ne schimbam imaginea care o avem despre noi prin procesele de comunicare. Atunci cand altii confirma imaginea noastra sau imaginea de sine si cand ceea ce facem corespunde propriei noastre imagini, dobandim un sentiment de stima de sine ( care se dezvolta si se mentine prin destinderea de sine si prin feedback/retroactiune ). Comportamentele noastre sunt determinate de sine si sunt produse de anumite sentimente complexe exprimate prin interogatii de tipul: Cine sunt? , Cine trebuie sa fiu? , Ce rol trebuie sa joc? , Ce tranzactii interpersonale trebuie sa fac? etc. Toate aceste trebuie reprezinta de fapt valorile noastre care se formeaza, se mentin si se schimba in timp prin comunicare. ! Deschiderea de sine, respectiv disponibilitatea de a interactiona, este justificata de confirmarea/neconfirmarea sinelui, de castigurile relationarii si de alte variabile. Raspunsul la intrebarea Cine sunt? presupune numeroase imagini de feedback-uri, de raspunsuri care alcatuiesc reprezentari de sine si stima de sine. ! Actele noastre de comunicare sunt cereri directe/indirecte de verificare a imaginii de sine, unii cercetatori spunand ca orice alt act de comunicare contine o cerere de validare de sine, o confirmare a imaginii care o avem despre noi insine.

Abraham Maslow (1954) oamenii au intotdeauna nevoi care sunt ierarhizate in functie de importanta lor, iar pe masura ce cele de la nivelul superior sunt satisfacute, indivizii sunt dispusi sa aloce energie pentru a le satisface pe cele din treapta inferioara. William Schultz (1966) nevoile interpersonale sunt de includere, control si afectiune -> recunoasterea de catre ceilalti, nevoia de a fi remarcati si stimati. RETROACTIUNEA/ = informatii de care avem nevoie pentru a verifica FEEDBACK-ul daca rezultatele comunicarii noastre corespund asteptarilor. In comunicarea interpersonala este nevoie de retroactiune/feedback, iar aceasta este posibila prin deschiderea de sine. In legatura cu deschiderea de sine exista un model teoretic propus de 2 cercetatori: Joseph Luft si Harry Ingham -> FEREASTRA LUI JOHARRY, cu ajutorul caruia analizam procesul tranzactional de deschidere de sine, de feedback.

1. Zona deschisa (publica/arena) - informatii cunoscute cunoscute celorlalti. siesi,

2. Zona oarba - informatii necunoscute siesi, cunoscute celorlalti.

3. Zona ascunsa (fatada) - informatii cunoscute siesi, necunoscute celorlalti.

4. Zona necunoscuta (obscura) - informatii necunoscute siesi, necunoscute celorlalti.

Orice miscare intr-o zona modifica toata configuratia.

GESTUALITATEA
Dimensiunea nonverbala este extrem de importanta Nonverbalul este foarte puternic amprentat cultural Utilizam gesturi: - pentru inlocuirea expresiei verbale atunci cand anumiti factori situationali cum ar fi distanta sau zgomotul impiedica transmiterea verbala. - ca mijloc de completare a unei fraze care pronuntata in intregime ar fi jenanta pentru locutori. - ca mijloc de clarificare a unui cuvant susceptibil de ambiguitate. - ca mijloc de exprimare rapida cand timpul de interventie este scurt. Tipologia gesturilor: (Jean Claude Martin 1999) A. Gesturile deictice (gesturile degetelor, in special aratatorul) a. gesturi marcatorii: cu un deget se arata o directie, o persoana, un punct anume. b. gesturi compteurs: cu ajutorul lor se indica o anumita ordine. c. gesturile cleste: constituite din degetul mare si din index prin care se arata cantitatea. B. Gesturile pictografe: prin care desenam in aer conturul persoanelor/obiectelor evocate. C. Gesturile ideografe: care urmeaza traseul gandirii, care evoca idei, concepte etc. D. Gesturile cantitative: prin care se foloseste intreaga mana/ambele maini simetric, prin care delimitam un spatiu, incadram etc. E. Gesturile chinetografe: gesturile efectuate de corp sau de o parte a sa, prin care se joaca actiunea evocata sau se simuleaza aruncarea unui obiect imaginar. F. Gesturile ritmice: gesturi ce insotesc emisia verbala, ritmeaza emisia verbala (vezi gesturile de ascultare activa ex: miscarea capului de sus in jos). a. gesturi de punctuatie (miscarea capului de sus in jos). b. gesturi de manipulare. G. Gesturile adaptorii: gesturile care pot insoti sau nu expresia verbala; nu sunt controlate, de aceea se mai numesc si gesturi care te denunta. a. gesturi de autocontact/autoadaptarii: gesturi spre sine care pot parazita mesajul si care sunt semnificative pentru starea psihica a locutorului; pot marca o stare de reflectie, de dificultate etc.

b. gesturi adaptorii obiecte. c. gesturi heteroadaptorii ( de contact): manipularea celuilalt prin prinderea de mana, atingerea umarului. H. Gesturi reflexe/autonome: ex: tremurat,transpiratie, gura uscata.