EXPRESIONISMUL sI LITERATURA ROMN Forma de manifestare a modernismului in arta si in literatura germana, expresionismul este un curent important al avangardei europene,

aparut in legatura cu tensiunea spirituala a anilor 1911-1925, inainte si in timpul primului razboi mondial. Subiectivitatea, sentimentul, trairea patetic stilizate sunt termenii-cheie in poetica expresionista, instaurand si ideea unui destin uman comun, cu radacini in mit. instrainarea, sentimentul apocalipsei, teama de vid vor duce la deformarile din plastica, la stridente cromatice, iar in plan literar la strigatul eului traumatizat ce se intoarce spre originar, spre paradigma mitica, spre timpurile primordiale, cand fiinta se integra firesc cosmicului, ca singure forme de salvare. Refuzul lumii in care este prins implacabil eul poetic, negarea orasului - incarnare a infamului, spatiu al nebuniei - determina miscarea poeziei si a teatrului spre mituri, credinte, rituri stravechi, intoarcere in timp, in zonele arhetipale ale culturii. Se remarca influentele filosofiei lui Nietzsche ca exuberanta si frenezie dionisiaca ale trairii, potentare a stihialului, dezlantuire a eului. Stihialul, noteaza Blaga, forteaza lucrurile sa-si paraseasca individualitatea si intrucatva specia, ca sa devina expresii ale unui duh sau ale unui principiu universal" (L. Blaga, Orizont si stil, Trilogia culturiI). Parasit de divinitate, omul cauta zeul si absolutul prin stihialul care ar putea sa-1 aduca in relatie cu divinul. De cate ori un lucru e astfel redat incat puterea, tensiunea sa interioara, il intrece, il transcendeaza, tradand relatiuni cu cosmicul, cu absolutul, cu ilimitatul, avem de-a face cu un produs artistic expresionist" (L. Blaga, Filosofia stiluluI). O importanta definitie este data curentului si starii de spirit a expresionismului de Hermann Bahr: Omul e lipsit de suflet, natura lipsita de om. Niciodata n-a existat o epoca mai rascolita de disperare, de oroarea mortii. Nicicand o mai sepulcrala liniste n-a mai dominat peste lume. Nicicand bucuria n-a fost mai absenta si libertatea mai moarta. Si iata disperarea urland : omul isi cere urland sufletul, un singur strigat de suferinta se inalta din trupul nostru. Chiar si arta urla in intuneric, cheama in ajutor, invoca spiritul: este Expresionismul". Expresionismul german a avut "ecouri" foarte pozitive n literatura romna si unii dintre cei mai de seama scriitori romni din epoca moderna sunt, n acelasi timp, si reprezentanti de prima importanta ai expresionismului n manifestarile sale autohtone. Este destul sa pomenim aici numele transilvanenilor Lucian Blaga si Aron Cotrus. si nu este ntmplator, credem, faptul ca cei doi ilustri reprezentant ai lirismului romnesc sunt din Transilvania. Deoarece aceasta provincie istorica, mai mult dect celelalte, a fost privilegiata, cel putin din acest punct de vedere, din cauza apropierii ei, prin apartenenta sa ndelungata la imperiul austro-ungar, de spatiul cultural occidental. Iar cu expresionismul german att Lucian Blaga ct si Aron Cotrus, prin canale diferite, au avut ocazia sa intre n contact direct. Amploarea cu care lirica romna moderna a cultivat "extaticul", "cosmicul", "originarul", se datoreaza ntr-o mare masura expresionismului. Tot sub influenta lui, grotescul a capatat o raspndire apreciabila n proza noastra poetica. Sinteza originala pe care Blaga, Cotrus, Arghezi si alti scriitori romni au realizat-o ntre traditionalism si modernism a avut multe impulsuri dinspre estetica expresionista: hipertrofierea eului, recrearea lumii prin cuvnt, angoasa existentiala, sfarmarea logicii clasice, inclusiv a celei gramaticale, ermetismul. Desigur, n literatura romna expresionismul nu a generat aceleasi structuri estetice ca cele din cultura germana sau celelalte culturi europene. Specificitatea culturii noastre si-a spus cuvntul. Dar ecourile foarte vii ale expresionismului german, rezonantele acestuia asupra artei romnesti interbelice se pot decoda cu destula

usurinta n operele scriitorilor romni,si nca la unii dintre cei mai importanti ai vremii precum Lucian Blaga, Aron Cotrus, Al. Philippide, George Bacovia, Tudor Arghezi, Dintre numele legate de analiza si implementarea fenomenului expresionist romnesc, pe lnga cel al lui Lucian Blaga, se cuvine sa fie pomenite si altele precum cele ale lui Nichifor Crainic, apoi O. W. Cisek, Adrian Maniu, A. Dominic, Felix Aderca, T. Mosoiu, I. M. Sadoveanu, Ion Sn-Giorgiu, Felix Aderca, Ion Pillat, Tudor Vianu, Mihail Ralea, Eugen Lovinescu, etc. Revistele romnesti care au contribuit cel mai mult la raspndirea expresionismului au fost, n Transilvania, Gndirea, aparuta ntre 1921-1944, nti la Cluj (apoi mutata la Bucuresti), iar n Muntenia, Contimporanul, aparut din 1922 pna n 1932 (cu intermitente), sub conducerea lui Ion Vinea, de orientare net modernista. Si revistele tiparite de minoritatea germana de la noi precum Ostland(1919) si mai trziu Klingsor(1924) din Sibiu, Das Ziel din Brasov, Der Nerv si Das Licht de la Cernauti fac cunoscuta miscarea expresionista germana n Romnia. nsa, alaturi de revistele Gndirea si Contimporanul, ori de cele de limba germana si alte reviste romnesti pot fi citate ca receptoare atente ale ecourilor expresioniste. Este vorba, n primul rnd de revista teatrala, Rampa, dar si de Cugetul romnesc, Ideea europeana, Universul literar, Adevarul literar si artistic; precum si de revistele avangardiste 75 HP, Punct si Integral. In literatura romna pot fi detectate cel putin trei perioade de evolutie a influentelor expresioniste, n sensul evidentierii unor manifestari ale esteticii acestui curent n lirica noastra. Aceste trei perioade ar fi: - expresionismul sincronic, cel al anilor 1920 - 1930: Lucian Blaga, Aron Cotrus, Adrian Maniu, Al. Philippide, H. Bonciu, Mihail Savulescu, Benjamin Fundoianu, George Bacovia, Cezar Baltag, Tudor Arghezi, Ion Barbu, etc. - expresionismul din preajma celui de-al doilea razboi mondial: V. Copilu Cheatra, Emil Giurgiuca, Ion Caraion, Ion Th. Ilea, Mihai Beniuc. - expresionismul anilor 1970 - 1980, cu prelungiri pna n poezia optzecistilor si n poezia moderna de azi: Ion Alexandru, Ion Gheorghe, Marin Sorescu, etc. Dintre reprezentantii primei perioade, cei mai importanti ramn ardelenii Lucian Blaga si Aron Cotrus. Am vrut, de aceea, sa vad si sa nteleg bine, ndeosebi elementele expresioniste din lirica lui Lucian Blaga, dar mai ales din cea a lui Aron Cotrus, pentru ca apoi, prin extensie si particularizare, sa caut si sa explic elementele expresioniste din lirica epigonului sau V.Copilu Cheatra, ca pe o noua ipostaza a expresionismului poetic transilvanean. ntre expresionismul cotrusian si cel cheatrian exista foarte multe asemanari, dar si cteva esentiale deosebiri pe care le-am evidentiat pe parcursul lucrarii. Asa, pornind de la expresionismul poeziei cotrusiene, am ajuns la subiectul cercetarii noastre, care ncearca sa puna n valoare aceasta noua ipostaza a expresionismului poetic transilvanean, ilustrata de catre un poet mai putin cunoscut de catre publicul larg, dar care merita, avem convingerea, sa i se ncredinteze mai multa atentie macar si prin tratarea lui din perspectiva unui epigon talentat al lui Aron Cotrus.