Mi s-a-ntmplat n aceast via cel mai trist lucru cu putin: dintr-un poet am devenit un autor.

Cred c am fost un poet adevrat cndva, n adolescen, cnd nu publicasem i, n afar de jurnalul intim, nici nu scrisesem nc nimic. Este starea mea ideal, pierdut pentru totdeauna i la care visez mereu: a vrea s m ntorc acolo, s dispar cu desvrire amintirea celor vai! cincisprezece cri scrise n cei douzeci de ani de cnd am debutat. A vrea s am curajul s redevin un nimeni, dar curajul acesta nu-i este dat oricui. Ce vei gsi n aceste cincisprezece cri? Dac ai rbdare s le vnturi cteva pagini bune. Dar nu cele pe care critica le-a scos n eviden. Cci aceste pagini norocoase snt, cum se ntmpl mereu, necate n foarte mult literatur. i cu ct literatura e mai bun, cu att snt mai puine anse s gseti i pagini mai mult dect reuite artistic: pagini adevrate. Ele snt tot ce e preios n cri, cci nu snt experiment, ci experien, i nu snt reuite de autor, ci daruri fcute autorului. E motivul pentru care orgoliul scriitoricesc e att de stupid. Pentru aceste rare pagini ar trebui s ai doar o mare recunotin. Nu triesc ca un scriitor i nu m simt un scriitor. M simt doar un om foarte liber i fiindc preul libertii e cel mai mare foarte trist. ncerc s triesc mai departe. Nu tiu dac-o s mai scriu ceva vreodat i nici nu-mi pas. Nu vreau s rmn n azilul de btrni al istoriilor literare.