Sunteți pe pagina 1din 2

Schiţa – specie epică, de mici dimensiuni, în care se relatează o singură

întâmplare semnificativă din viaţa unor personaje: acţiunea se petrece într-un


interval de timp scurt (cel mult o zi) şi într-un spaţiu restrâns.

Povestirea – specia genului epic, de dimensiuni mai reduse decât nuvela


şi mai întinsă decât schiţa, care se limitează la nararea unui singur fapt epic şi
având un număr redus de personaje. Povestirea este o naraţiune subiectivizată,
adică relatarea este doar un mesager al întâmplării. În povestire, accentul cade
pe situaţia narată i mai puţin pe personaje, de aceea subiectul este mai puţin
riguros decât în cazul schiţei şi al nuvelei, iar acţiunea este mai destinsă, mai
puţin tensionată decât în nuvelă.

Nuvela – este specia genului epic în proză, cu un singur fir narativ,


urmărind un conflict unic, concentrat; personajele nu sunt numeroase, fiind
caracterizate succint, în funcţie de contribuţia lor la desfăşurarea acţiunii.
Nuvela prezintă o intrigă riguros construită, cu fapte verosimile, accentul fiind
pus mai multe pe definirea personajului decât pe acţiune, având o evidentă
tendinţă spre obiectivare a perspectivei narative.

Romanul – specia genului epic în proză, de mai mare întindere, cu


acţiune mai complexă şi complicată, desfăşurată pe mai multe planuri narative,
care pot fi paralele sau intersectate, cu o intrigă complicată. Personajele
numeroase şi puternic individualizate sunt angrenate în conflicte puternice,
structura narativă este amplă şi conturează o imagine bogată şi profundă a
vieţii. Principalul mod de expunere este naraţiunea, iar personajele se
conturează direct – prin descriere şi indirect – din propriile fapte, gânduri şi
vorbe, cu ajutorul dialogului şi al monologului interior.

Basmul – specia epicii populare şi culturale, în care se narează


întâmplări fantastice ale unor personaje imaginare (feţi-frumoşi, zâne, animale
şi păsări năzdrăvane), aflate în luptă cu forţe malefice ale naturii sau ale
societăţii, simbolizate prin balauri, zmei, vrăjitoare, pe care le biruiesc în cele
din urmă.

Balada – specia epică în versuri, în care se prezintă întâmplări inspirate


din trecutul îndepărtat (din tradiţia istorică sau populară) sub forma unei acţiuni
simple, cu u n număr mic de personaje, în care realul se împleteşte cu
fabulosul; se relatează o acţiune eroică, o legendă, un fapt istoric, o profundă
idee filozofică; se evocă o puternică personalitate istorică sau legendară;
personajele sunt înzestrate cu însuşiri morale şi fizice excepţionale şi sunt
prezente în antiteză sau cu ajutorul hiperbolei.

Fabula – specia epică în proză sau în versuri, care conţine o scurtă


povestire alegorică, în care sunt satirizate defectele omeneşti cu scopul de a le
îndrepta; personajele sunt animale, plante, obiecte puse în situaţii omeneşti; are
caracter educativ fiind alcătuit din povestirea propriu-zisă şi morala
(exprimarea unei pilde sau învăţături – explicită sau dedusă din text, din
întâmplări).