2 Cadrul legislativ

al asigurărilor

2.1 Legislaţia asigurărilor

I. Cadrul de reglementare al asigurărilor în România

a) Cadrul legislativ, trecut şi prezent şi viitor

în etapa 1871 - 1948 s-au înfiinţat diferite tipuri de societăţi de

asigurări, având diferite forme de proprietate şi metode de
conducere. S-a format o piaţă concurenţială, bine
reglementată;

din anul 1952 şi până în 1989, în România a existat o singură

societate de asigurări cu capital de stat (ADAS);

până în aprilie 2000, cadrul legislativ în domeniul asigurărilor

era reprezentat de Legea nr. 47/1991 privind constituirea,
organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale din
domeniul asigurărilor, Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi
 Asigurări moderne de bunuri şi persoane

reasigurările din România, H.G. nr. 574/1991 privind atribuţiile

Oficiului de Supraveghere a Activităţii de Asigurare şi
Reasigurare (O.S.A.A.R.) şi alte hotărâri de guvern şi norme
prudenţiale emise de Ministerul Finanţelor.

Până în prezent (martie 2003), cadrul legislativ al asigurărilor

este format din:
de la 10.04.2000 intră în vigoare Legea nr. 32/2000
privind societăţile de asigurare şi supravegherea
asigurărilor, care abrogă Legea 47/1991 şi
H.G.574/1991;

Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările

în România, care reglementează şi contractul de
asigurare;

H.G. nr. 1259/1996;

Alte norme prudenţiale emise de Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor (C.S.A.) care a preluat
atribuţiile O.S.A.A.R.;

în prezent (dec. 2001), funcţionează 47 societăţi de

asigurări (până în 1998 au fost 64).
Viitorul economiei asigurărilor din România este privit cu
optimism de către specialişti pe fundalul dezvoltării proprietăţii
private, a armonizării cadrului legislativ românesc cu cel comunitar şi
a pătrunderii capitalului străin odată cu produse de asigurări
performante.
Cadrul legislativ al asigurărilor

b) Conţinutul Legii nr. 32/2000 privind societăţile de

asigurare şi supravegherea asigurărilor
Prin adoptarea acestei legi s-a urmărit armonizarea legislaţiei
româneşti cu cea comunitară şi crearea unui cadru pentru
supravegherea solvabilităţii asigurătorilor şi stabilirea unor standarde
recunoscute pe plan internaţional;
Proiectul legii a fost elaborat de O.S.A.A.R. cu sprijinul
Fondului Britanic de Know-How. Această lege reglementează :
organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale de
asigurare, de asigurare-reasigurare, a societăţilor mutuale,
precum şi a intermediarilor în asigurări; organizarea şi
funcţionarea C.S.A. preluând atribuţiile O.S.A.A.R.;
supravegherea asigurătorilor şi reasiguratorilor care
desfăşoară activitatea în sau din România;
supravegherea activităţii intermediarilor în asigurări şi
reasigurări, precum şi a altor activităţi în legătură cu
acestea.
Supravegherea respectării dispoziţiilor legii se face de către
Comisia de Supravegherea Asigurărilor, autoritate administrativă
cu următoarele atribuţii principale :
elaborarea sau avizarea proiectelor de acte normative şi
avizarea actelor administrative individuale, care au legătură
cu activitatea de asigurări;
supravegherea situaţiei financiare a asigurătorilor în
vederea protejării intereselor asigurărilor sau a potenţialilor
asiguraţi, putând efectua controale asupra activităţii
asigurătorilor sau brokerilor de asigurare;
 Asigurări moderne de bunuri şi persoane

luarea măsurilor necesare necesare pentru ca activitatea de

asigurare să fie gestionată cu respectarea normelor
prudenţiale specifice;
participarea, ca membru, la asociaţiile internaţionale ale
autorităţilor de supraveghere în asigurări şi reprezentarea
României la conferinţe şi întâlniri internaţionale referitoare
la supravegherea în asigurări;
aprobarea acţionarilor semnificativi şi a persoanelor
semnificative ale asigurătorului;
aprobarea divizării sau fuzionării unui asigurător înregistrat
în România;
aprobarea transferului de portofoliu;
îndeplinirea altor atribuţii prevăzute de lege;
poate solicita prezentarea de informaţii şi de documente
referitoare la activitatea de asigurare, de la orice altă
persoană care are legătură cu activitatea acestora;
participă la elaborarea planului de conturi, a normelor şi
regulamentelor contabile.

C.S.A. este obligată să prezinte Parlamentului României, în

termen de 6 luni de la expirarea fiecărui exerciţiu financiar, un raport
asupra pieţei asigurărilor din România şi o informare privind
activităţile desfăşurate şi să publice un raport informativ anual asupra
pieţei asigurărilor, instituţiilor şi organismelor acesteia.
Cadrul legislativ al asigurărilor

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a emis mai multe

norme prudenţiale :
Norma nr.1/2001 privind cuantumul şi termenul de plată a
taxei de funcţionare datorate de asigurători şi de brokerii
de asigurare;
Norma nr.2/2001 privind informaţiile şi documentele cerute
pentru autorizarea asigurătorilor şi criteriile pentru
aprobarea acţionarilor semnificativi şi a persoanelor
semnificative ale asigurătorilor;
Norma nr.3/2001 se referă la clasele de asigurări care pot fi
practicate de societăţile de asigurare (1. “asigurări de viaţă”;
2. “asigurări generale”)
Norma nr.4/2001 se referă la informaţiile şi documentele
cerute pentru autorizarea brokerilor de asigurare;
Norma nr.5/2001 se referă la metodologia de calcul şi de
evidenţă a rezervelor tehnice minimale pentru activitatea
de asigurări generale;
Asigurătorii au obligaţia să constituie şi să menţină
următoarele rezerve tehnice:
rezerva de prime;
rezerva de daune;
rezerva de daune neavizate;
rezerva de catastrofe;
rezerva pentru riscuri neexpirate;
rezerva de egalizare.
Norma nr.6/2001 privind categoriile de active admise să
reprezinte rezervele tehnice ale asigurătorului care
practică asigurări generale, reguli de dispersare a
plasamentelor, precum şi coeficientul de lichiditate.
 Asigurări moderne de bunuri şi persoane

Categoriile de active admise să reprezinte rezervele

tehnice ale asigurătorului sunt: titlurile de stat, terenuri şi
construcţii, conturi curente la bănci şi depozite bancare,
fonduri de investiţii, valori mobiliare, etc.

II. Reglementarea în domeniul asigurărilor

la nivel internaţional

Legea privind contractul de asigurare din 13 iulie 1930,

care a impus ca principiu imperativ protejarea asiguraţilor
şi a terţilor.
Codificarea asigurărilor: decretele din 16.07.1976; unul se
referă la codificarea textelor legislative privind asigurările,
iar celălalt la codificarea textelor reglementate privind
asigurările. Aceste codificări au fost valabile în condiţiile
economiei planificate.

Legislaţia ce guvernează contractele de asigurare în

U.E. urmăreşte :
intensificarea preocupării de internaţionalizare a activităţii
de asigurare-reasigurare.
preocupare pentru crearea unei pieţe unice a asigurărilor.
Cadrul legislativ al asigurărilor

Cooperarea între autorităţile de supraveghere ale

asigurătorilor din diferite state europene
Pentru a obţine o comunicare eficientă între organismele de
supraveghere din domeniul asigurărilor din fiecare ţară s-au înfiinţat
o serie de instituţii :
Grupul de supraveghere al asigurătorilor europeni (1957)
– nu este o instituţie oficială, dar este un forum important
(se organizează de două ori pe an);

Comitetul Asigurătorilor (în 1991, prin Directiva

91/675/EEC).
Comitetul Asigurătorilor este format din reprezentanţi ai
autorităţilor de supraveghere din statele membre UE şi se întruneşte
de 3 ori pe an, la Bruxelles.
Comitetul Asigurătorilor are următoarele atribuţii principale:
să organizeze un for superior de supraveghere pentru
soluţionarea problemelor legate de sectorul asigurărilor,
for aflat în slujba Comisiei Europene;
să ia decizii în probleme legate de domeniul asigurărilor,
pe baza propunerilor Comisiei Europene;
să aducă amendamente tehnice Directivei trei de
asigurare de viaţă şi Directivei trei de asigurare nonviaţă;
să facă propuneri pentru luarea unor măsuri împotriva
asigurătorilor din terţe ţări, ca urmare a aplicării aşa
numitelor clauze de „reciprocitate”.
Clauzele cheie ale legislaţiei Uniunii Europene în domeniul
asigurărilor :
Clauzele privind autorizarea şi supravegherea companiilor
de asigurări ;
 Asigurări moderne de bunuri şi persoane

Clauze privind legea aplicabilă contractelor de asigurare;

Clauze privind deschiderea de reprezentanţe de către
companiile de asigurări;
Clauze referitoare la provizioane şi rezerve tehnice;
Clauze privind “bunăstarea generală”, care presupun:
aducerea la cunoştinţa autorităţilor de supraveghere a
condiţiilor de asigurare înainte de demararea activităţii
efective;
aplicarea unor coeficienţi pentru reducerea/creşterea
primelor pentru asigurarea de răspundere civilă auto;
folosirea obligatorie şi necondiţionată unei anumite limbi
pentru redactarea contractului de asigurare;
menţinerea unui nivel minim al dobânzii acordate
asiguraţilor pentru produsele de asigurare de viaţă;
inserarea obligatorie în condiţiile de asigurare a unor
clauze standard.
Cadrul legislativ al asigurărilor

2.2 Teste tip grilă pentru evaluarea cunoştinţelor

TEST 1

Definiţi contractul de asigurare potrivit Legii nr.136/1995:

1) Contractul de asigurare urmăreşte să asigure conducerea
contabilităţii fondului asigurărilor de viaţă pentru
identificarea operativă a activelor şi a obligaţiilor aferente
acestuia;
2) Prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă să
plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la
producerea unui anume risc, să plătească asiguratului sau
beneficiarului despăgubirea sau suma asigurată, denumită
în continuare indemnizaţie, în limitele şi în termenele
convenite;
3) Asigurătorul se obligă ca, la producerea unui anume risc, să
plătească asiguratului sau beneficiarului despăgubirea sau
suma asigurată;
4) Prin contractul de asigurare se iau măsurile necesare
pentru ca activitatea de asigurare să fie gestionată cu
respectarea normelor prudenţiale specifice, conform legii.

TEST 2

Care este gruparea categoriilor de asigurări practicate de

asigurători, conform legii?
1) asigurări financiare, asigurări de viaţă, asigurări nonviaţă.
2) asigurări de persoane, asigurări de viaţă, asigurări
generale;
3) asigurări financiare, asigurări generale, asigurări de viaţă;
4) asigurări de viaţă, asigurări generale.
 Asigurări moderne de bunuri şi persoane

TEST 3

Cum stabileşte legea calcularea rezervei de daune?

1) Prin aplicarea lunară a unui procent de minimum 5% asupra

tuturor primelor de asigurare încasate ;
2) Se creează şi se calculează lunar, în baza estimărilor
pentru avizările de daună primite de asigurător, astfel
încât fondul creat să fie suficient pentru acoperirea plăţii
acestor daune;
3) Lunar, prin însumarea cotelor părţi din primele nete
subscrise, aferente perioadelor neexpirate ale contractului
de asigurare;
4) Pe baza estimării daunelor ce vor apărea după încheierea
exerciţiului financiar.

TEST 4

La ce se referă Norma nr. 4/2001?

1) La clasele de asigurări care pot fi practicate de către

asigurători;
2) La constituirea, organizarea şi funcţionarea societăţilor
comerciale din domeniul asigurărilor;
3) La metodologia de calcul şi de evidenţă a rezervelor tehnice
de evidenţă minimale pentru activitatea de asigurări
generale;
4) La informaţiile şi documentele cerute pentru autorizarea
brokerilor de asigurare.
Cadrul legislativ al asigurărilor

TEST 5

Precizaţi varianta adevărată în legătură cu marja de

solvabilitate.

a) Marja de solvabilitate reprezintă suma cu care valoarea

activelor depăşeşte valoarea obligaţiilor;
b) Marja de solvabilitate în România trebuie să fie mai mare
decât valorile stabilite în norme;
c) În vederea stabilirii marjei de solvabilitate, evaluarea
activelor şi a obligaţiilor se efectuează conform normelor;
d) Fiecare companie de asigurare trebuie să menţină,
cumulativ, capitalul social vărsat şi marja de solvabilitate.

1) Toate variantele sunt corecte.

2) a + b + c
3) d
4) Toate variantele sunt false.

TEST 6

La ce se referă a 4-a directivă din 15 mai 2000?

1) La inserarea obligatorie în condiţiile de asigurare a unor

clauze standard;
2) Pentru asigurările nonviaţă, nivelul minim al fondului de
garantare orice profit garantat;
3) La capitalul social vărsat, sau în cazul fondurilor mutuale,
fondurile iniţiale;
 Asigurări moderne de bunuri şi persoane

4) Asigură protecţia persoanelor care circulă cu vehicule

motorizate, în cazul producerii unui accident în afara
graniţelor ţării.

TEST 7

Care sunt caracteristicile juridice ale contractului de

asigurare?

a) consensual, sinalagmatic, oneros, de bună-credinţă;

b) aleatoriu, oneros, de bună - cuviinţă, consensual;
c) succesiv, consensual, de adeziune, oneros de bună-credinţă,
sinalagmatic, aleatoriu;
d) consensual, sinalagmatic, aleatoriu, oneros, succesiv, de
adeziune, de rea credinţă.

TEST 8

Cine poate exercita activitatea de asigurare potrivit

Legii 32/10.04.2000?

a) societăţi pe acţiuni;
b) societăţi mutuale;
c) sucursale ale unor asigurători, persoane juridice străine
autorizate de C.S.A.;
d) filialele asigurătorilor străini, formate ca persoane juridice
române, autorizate de C.S.A.
Cadrul legislativ al asigurărilor

Varianta corectă este:

1. a + b + c;
2. b + d + e;
3. c + d + e;
4. a + b + c + d.

TEST 9

Ce afirmaţie este neadevărată în privinţa contractului de

asigurare?

a) contractul de asigurare poate fi dovedit cu martori;

b) documentul de asigurare poate fi numai nominal;
c) contractul de asigurare presupune plata unei prime şi a
unei indemnizaţii de asigurare la producerea riscului
asigurat;
d) contractul de asigurare poate fi întocmit şi sub altă formă
decât crea scrisă;
e) dovada plăţii primelor revine asigurătorului.

1. a + b + c + e;
2. toate variantele sunt false;
3. toate variantele sunt adevărate;
4. a + b + c + d.

T E S T 10

Ce principiu stă la baza asigurării?

1) principiul sinalagmatic;
2) principiul mutualităţii;
3) principiul interesului asigurabil;
4) principiul primului risc.
 Asigurări moderne de bunuri şi persoane

T E S T 11

Comisia de Supraveghere a Asigurătorilor are următoarele

atribuţii:

a) Să supravegheze activitatea financiara a asigurătorilor şi

dispune de efectuarea de controale ale activităţii acestora;
b) propune acţionarii semnificativi şi persoanele semnificative
ale asigurătorilor;
c) supraveghează situaţia financiară ale asigurătorilor şi
dispune de efectuarea de controale ale activităţii
asigurătorilor sau a brokerilor de asigurare;
d) solicită transferarea portofoliului în cazul în care nu
respectă normele prudenţiale.

Varianta falsă este:

1) b + d
2) c
3) a + c
4) d

T E S T 12

În cazul în care un asigurător intră în procedura de lichidare:

1) asigurătorii acestuia beneficiază de prioritate asupra

activelor asigurătorului;
2) creditorii acestuia beneficiază de prioritate asupra activelor
asigurătorului;
3) persoanele semnificative au drept asupra activelor
asigurătorului;
4) C.S.A. va stabili pentru fiecare caz cine va avea prioritate
la împărţirea activelor asigurătorului.
Cadrul legislativ al asigurărilor

T E S T 13

Ce anume caracterizează activitatea brokerului de asigurări:

1) un broker de asigurări poate fi acţionar semnificativ la un

asigurător, cu condiţia să nu îl includă în oferta lui clienţilor
săi;
2) un broker de asigurări nu este necesar să aibă un contract
de asigurare de răspundere civilă profesională;
3) un broker de asigurări nu trebuie să aibă ca obiect
de activitate numai activitatea de broker de
asigurări;
4) negociază sau încheie contracte de asigurare şi acordă şi
alte servicii în legătură cu protecţia împotriva riscurilor sau
cu regularizarea daunelor.

T E S T 14

Conform Legii nr. 32 din 10.04.2000., se definesc următorii

termeni:

a) Asigurat - persoana care are un contract de asigurare

încheiat cu asigurătorul;
b) Coasigurare – operaţiunea prin care doi sau mai mulţi
asigurători subscriu acelaşi risc, fiecare asumându-şi o
cotă-parte din acesta;
c) Fond de rezervă liber vărsat – totalul sumelor cu care
membrii societăţii mutuale au contribuit la fondurile
acesteia;
d) Catastrofă – un eveniment sau o serie de evenimente care
provoacă pagube substanţiale într-o perioadă scurtă de
timp.
 Asigurări moderne de bunuri şi persoane

Indicaţi varianta adevărată.

1) a + b + c + d
2) b + d
3) a + c
4) b + c + d

2.3 Răspunsuri corecte

testul 1 2 3 4
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14