Sunteți pe pagina 1din 5

Politica monetara europeana

1.Principalele momente ale formrii Uniunii economice si monetare 2.Sistemul Monetar European 2.1.Ecu (European Currency Unit) 2.2.Fondul European de Cooperare Monetar 2.3.Institutul Monetar European 2.4.Mecanismul ratei de schimb 3.Politica monetar comun Uniunea economic i monetar european este rezultatul unui proces integrativ complex,atat in planul economiei reale cat i in cel al economiei monetare, derulat de-a lungul unei jumti de secol in spaiul comunitar, proces care a presupus parcurgerea mai multor etape. Dintre acestea, cele mai importante sunt: - Crearea unui aranjament monetar numit Uniunea European de Pli (1950) format nu doar din state europene ci, prin intermediul lirei sterline i a zonei francului, i din rile africane aflate in spaiul colonial. - Crearea Comunittii Economice Europene care a insemnat liberalizarea fluxurilor de bunuri i servicii, i a Pieei Comune pentru liberalizarea micrii factorilor de producie. - Crearea Sistemului Monetar European (1979), inlocuit ulterior de ctre Mecanismul Ratei de Schimb cu cele dou forme ale sale. - Summitul de la Haga din 1969 in care s-apus problema crerii unei uniuni economice i monetare; - Raportul Werner din 1970, care a propus crearea Uniunii Monetare Europene prin fixarea irevocabil a paritilor dintre monedele statelor membre i liberalizarea total a fluxurilor de capital; - Crearea, n 1988, a Comitetului pentru Studiul Uniunii economice si monetare, sub conducerea preedintelui Comisiei Europene din acea perioad, Jaques Delors, care a propus, prin raportul care ii poart numele, o nou baz pentru unificarea monetar in Europa. Raportul Delors a definit strategia care a condus la realizarea, in mai multe etape, a uniunii monetare. - Tratatul de la Maastricht (1992) privind constituirea Uniunii Europene, care in plan monetar, a consfinit constituirea unei Bnci Centrale la nivelul Uniunii i a stabilit criteriile pe care statele membre trebuie s le indeplineasc pentru a deveni membru al spaiului monetar european. - Crearea Sistemului European al Bncilor Centrale, a crui funcionare se bazeaz pe mai multe principii generale dintre care amintim independena instituional i financiar a Bncii Centrale Europene i a bncilor centrale ale statelor membre, transparena, subsidiaritatea i responsabilitatea in atingerea obiectivelor propuse prin Tratatul de la Maastricht. - Introducerea monedei Euro, ncepnd cu ianuarie 1999. 2. Sistemul Monetar European La inceputul deceniului al aptelea, pe fondul incheierii formrii uniunii vamale i a lansrii,cu rezultate pozitive, a Politicii Agricole Comune, s-au inregistrat o serie de evenimente de natur monetar financiar, divergente, la nivelul statelor membre. Din acest considerent, in 1970 a fost conceput Planul Werner, prin care s-au stability obiectivele i etapele Uniunii monetare. Prin prisma acestui plan, uniunea monetar avea drept scop convertibilitatea deplin i ireversibil a monedelor statelor membre eliminarea fluctuaiilor cursuluide schimb, fixitatea irevocabil a paritii i cursurilor valutare i completa liberalizarea fluxurilor de capital.Planul Werner, abilitat de ctre ECOFIN in 1971, nu a putut fi pus in aplicaredatorit conjuncturii economice de ansamblu: cderea sistemului de la Bretton Woods, care avea la baz sistemul de cursuri fixe, respingerea ideii de infiinare a unei instituii monetare commune i de aplicare a unei politici fiscale unitare la nivel comunitar. Incepand cu aprile 1972, a fost pus in aplicare aranjamentul cunoscut sub numele de arpele monetar in cadrul cruia monedele celor ase state membre fondatoare ale Comunitii Economice Europene (la care s-au adugat ulterior Marea Britanie i Danemarca) pstrau intre ele o marj defluctuaie de +/- 2,25% avand drept pivot dolarul american, ceea ce insemna c intre moneda cea mai bine cotat i cea mai slab

cotat putea s existe un ecart de mximum 4,5%. Meninerea raporturilor valorice stabilite intre monede se fcea prin intervenii frecvente ale bncilor centrale. Sistemul arpelui monetar a funcionat cu dificultate, cu dese momente de retrageri i reveniri ale statelor membre i cu numeroase reajustri de pariti prin devalorizare i revalorizare. El a fost inlocuit de ctre Sistemul Monetar European, in urma Consiliului European de la Bruxelles din decembrie 1978. Pe baza propunerii comune a cancelarului Helmut Schmidt i a preedintelui Franei, Valery Giscard dEstaing s-a creat Sistemul Monetar European, vzut ca un instrument de creare a unei zone de stabilitate monetar in spaiul comunitar,dar i ca o verig de legtur intre Bretton Woods i Uniunea Economic i Monetar. Sistemul monetar European, negociat in 1978 i adoptat in 1979, de ctre cele nou ri membre ale Comunitii Europene la acea dat, care au devenit membri de facto ai acestuia, i-a propus in principal formarea unei zone de stabilitate monetar in cadrul unui spaiu economic ale crui statemembre inregistrau, la acel moment tendine de diminuare a diferenelor dintre nivelurile lor dedezvoltare. Principalele componente ale sistemului au fost: unitate de cont european (ECU) utilizat in decontrile fi nanciare; un fond de cooperare monetar, instituit in 1973; mecanismul ratei de schimb; Institutul Monetar European

2.1.Ecu (European Currency Unit)


Ecu (European Currency Unit) a fost introdus in anul 1975 ca unitate oficial de cont a Comunitii Europene inlocuind Unitatea European de Cont. Din punct de vedere al structurii, ECU areprezentat o moned nominal, de fapt un co monetar constituit in funcie de puterea economic a statelor membre participante la constituirea acestuia. Spre deosebire de mecanismul ratei de schimb, ECU a inclus toate statele comunitare care erau membre ale Sistemului Monetar European. ' Iniial, paritatea ECUDolar american a fost de 1 la 1, iar ECU a fost utilizat in specia lpentru acoperirea tranzaciilor financiar-monetare, (inclusiv a emisiunilor de obligaiuni i a altor titluride crean), publice i private de unde i denumirile de ECU public i respectiv ECU privat, i maipuin (aproximativ 1%) pentru acoperirea tranzaciilor comerciale. Ulterior, funcia de unitate de cont a fost lrgit prin utilizarea sa la elaborarea bugetelor comunitare. In 1995, ECU a primit denumirea de euro iar din 1999 ECU i-a incetat existena. In conformitate cu art. 118 din Tratatul CE, compoziia coului monetar ECU a fostingheat la 1 noiembrie1993, data intrrii in vigoare a Tratatului de la Maastricht, pe baza compoziiei coului la data de 21 n septembrie 1989. Consiliul European de la Madrid, din decembrie 1995 a decis ca la inceputul celei de a treiaetape, numele dat monedei europene s fi e acela de euro, nume care simbolizeaz Europa i care s fi eacelai in tate limbile oficiale ale Uniunii Europene.

2.2.Fondul European de Cooperare Monetar


Fondul European de Cooperare Monetar, creat in aprilie 1973, reprezint un fond comun format din depunerile in aur i dolari (fiecare in proporie de 20%) din rezervele rilor ale cror monede erau cuprinse in ECU, chiar dac nu fceau parte din mecanismul ratei de schimb. Fondul funciona pe principiul acordrii de credite pe termen foarte scurt pe care il acordau bncile centrale intre ele, credite pe termen scurt i mediu pentru echilibrarea balanei de plii mecanismul mobilizrii de ECU.4 Pentru gestionarea facilitilor acordate prin FECOM, a fost abilitat Banca Reglementelor Internaionale. In conformitate cu prevederile legate de etapa a doua a Uniunii Economice i Monetare, Fondul European de Cooperare Monetar s-a dizolvat i atribuiile acestuia au fost preluate de ctreInstitutul Monetar European.

2.3.Institutul Monetar European

Institutul Monetar European a fost infiinat in 1994 avand sediul la Frankfurt, in Germania. Prin instrumente i proceduri financiare specifice, Institutul Monetar European avea rolul de a intr icooperarea intre Bncile Centrale Naionale ale rilor comunitare, de a superviza funcionarea Sistemului Monetar European i de a intri coordonarea politicilor monetare ale statelor membre in scopul asigurrii stabilitii preurilor. Resursele s-au constituit din contribuia bncilor centrale,calculate 50% in funcie de populaie i 50% in funcie de PIB.

2.4.Mecanismul ratei de schimb


Mecanismul ratei de schimb, introdus in 1979 pentru a reduce fluctuaiile in valoarea nominal a monedelor statelor membre, pe baza susinerii reciproce i a aciunilor colective ale bncilor centrale din statele membre. Bncile centrale au intervenit pe pieele valutare, prin cumprarea sau vanzarea de monede, pentru a le influena valoarea. Intervenia s-a realizat pe baza principiului cererii i al ofertei: atunci cand valoarea unei valute scdea sub un anumit prag, stabilit de comun acord i numit marj sau culoar de fluctuaie, bncile centrale au intervenit, restabilind valoarea de pia a respectivei monede. In momentul crizei din 1992, mecanismul ratei de schimb avea zece membri. Spania a intrat in acest aranjament in 1987, Marea Britanie in 1990 i Portugalia in aprilie 1992. Grecia nu a fcut parte din mecanism datorit economiei neperformante, iar Luxemburg-ul avea legat monedade francul belgian. Mecanismul ratei de schimb avea la baz un sistem de pariti care ii permitea fiecrei monede s fluctueze limitat in relaia cu fiecare din valutele din sistem stabilindu-se, in acelai timp, o rat central de paritate in ECU. Iniial, monedelor li s-a permis o fluctuaie de +/- 2,25% in jurul paritii centrale, cu excepia Italiei creia i s-a permis o rat de fluctuare de 6% datorit unei inflaii crescute i dificultilor politice interne. Aranjamentul monetar numit Mecanismul ratei de schimb a inregistrat o serie de trsturi particulare, in sensul c a fost primul sistem al ratelor de schimb in intregime european, fr a avea la baz o moned de referin extra european. In acelai timp, el nu s-a constituit in jurul unei monede pivot ci pe baza unui mecanism deschimb bilateral. Criza din 1992-1993, in timpul creia dou monede (lira sterlin i cea italian) s-au retras din sistem, cinci dintre ele i-au realiniat ratele de schimb (peseta spaniol, escudo portughez, lira irlandez, coroana danez i francul francez) i una dintre ele a atins marje de fluctuare de +/- 15% a demonstrat faptul c integrarea monetar cu mai multe monede aflate in circulaie nu d rezultatele scontate i c singura cale pentru atingerea acestui deziderat o reprezint moneda unic. S-a pus astfel problema reconsiderrii disciplinei monetar financiare in cadrul sistemului prin flexibilizarea operaional i crearea unor noi mecanisme care s permit integrarea monetar. Din acest considerent, in 1999, cand s-a adoptat moneda unic, a fost lansat un al doilea mecanism al ratei de schimb, numit Mecanismul ratei de schimb 2, in cadrul cruia sistemul multilateral a fost inlocuit cu unul bilateral, prin care fi ecare moned participant are definit o paritate central comparativ cu euro. Acest mecanism permite intervenia de ctre Banca Central European i de ctrebncile centrale ale statelor membre, atunci cand cursul de schimb depete marja de +/- 15% fa decursul central. Din MRS 2 fac parte statele membre din zona euro i Danemarca (aceasta din urmoptand pentru un culoar de fluctuaie de +/- 2,25%.) precum i un numr de ase state membre nou intrate in spaiul comunitar in 2004. Un obiectiv important al mecanismului ratei de schimb il reprezint ajutorul acordat statelor membre din afara zonei Euro in aplicarea unor politici de stabilizare macroeconomic scopul impulsionri acestora pentru a atinge convergena necesar intrrii in zona Euro.

3.Politica monetar comun


Tratatul de la Roma nu face referire in mod explicit la introducerea unei monede unice i nici la un sistem de coordonare a politicilor monetare intre statele membre, ci doar, prin paragrafele 103-107, precizeaz c fiecare ar participant la procesul de integrare consider politicile sale conjuncturale i politicile in domeniul cursului de schimb ca elemente ale unui consens reciproc acceptabil, considerand cursul de schimb ca fi ind o problem de interes comun

Pe parcursul primilor ani ai construciei europene, in care s-au pus bazele uniunii vamale i s-aucreat instrumentele Politicii Agricole Comune, principala problem a Comunitii din perspectiv monetar a fost ajustarea cursurilor de schimb. Aceasta se datora faptului c atat funcionarea, cat i performanele Politicii comerciale commune i ale Politicii Agricole Comune erau puternic influenate de fluctuaiile cursului de schimb valutar. Tratatul Uniunii Europene semnat la Maastricht in 1991 este cel care condus la introducerea unei politici monetare comune bazat pe o moned unic administrat de ctre o singur banc central independent. In conformitate cu prevederile Tratatului, obiectivul de baz al politicii monetare comune i al politicii cursului de schimb il reprezint stabilitatea preurilor i fr a aduce prejudicii acestui obiectiv, susinerea politicilor economice generale ale Uniunii, in concordan cu principiile economiei libere de pia i ale concurenei. Cu toate c formarea Uniunii economice i monetare a fost considerat ca fiind rezultatul unui proces unitar, acesta poate fi delimitat in trei etape: Prima etap, (1 iulie 1990 i 31decembrie 1993) ale crei elemente centrale au fost stabilite inainte de Maastricht a reprezentat etapa consolidrii pieei i a marcat inceputul perioadei de creare astructurilor economico-instituionale proprii uniunii economice i monetare. Obiectivul central al acestei etape l-a constituit creterea convergenei politicilor economice i a cooperrii intre bncile centrale in scopul incorporrii practicilor monetare ale statelor membre in cadrul Sistemului Monetar European. In cadrul ei sau realizat o serie de progrese legate de abolirea restriciilor legate de micrile de capital,consolidarea mecanismului ratei de schimb i o intrire a cooperrii intre bncile centrale ale statelor membre. In cadrul acestei etape, in procesul de consolidare a pieei, Consiliul a stabilit un cadru de convergen al performanelor economice din statele membre i de monitorizare a progresului realizat, pe baza unor rapoarte periodice. Cea de-a doua etap a inceput la 1 ianuarie 1994 i s-a incheiat la 31 decembrie 1998. In timpul acestei etape, pornind de la prevederile Tratatului Uniunii Europene statele membre au fost constranse s evite deficitele bugetare excesive, i s iniieze pai spre independena bncii centrale. In procesul de cretere a independenei bncilor centrale, Tratatul le interzicea acestora acordarea defaciliti de creditare guvernamentale sau de achiziii de instrumente privind datoria public direct de la acestea. Alturi de interzicerea explicit a finanrii directe a deficitelor publice, Tratatul mai prevedea, prin art. 102, ca autoritile publice s nu aib acces privilegiat la instituiile financiare, decat dac acesta avea la baz motive de natur prudenial. Altfel spus, Tratatul a incercat s induc un control bugetar indus de pia. In pregtirea celei de a treia etape, Comisia i Institutul Monetar European au fost obligate s raporteze Consiliului aspectele legate de modul in care legislaiile naionale rspund cerinelor legate de atingerea uniunii economice i monetare i asupra progresului fcut in indeplinirea criteriilor de convergen. Criteriile de convergent Tratatul de la Maastricht condiioneaz participarea in cadrul Uniunii economice i monetare de indeplinirea unor criterii de convergent nominal, un fel de inte cantitative de referin, cunoscute i sub numele de Criteriile de la Maastricht Acestea sunt: - rat sczut a inflaiei, care s nu depeasc cu mai mult de 1,5 % cele mai bune performane ale statelor membre participante in anul dinaintea examinrii; - dobanzi sczute pentru creditele pe termen lung, care s nu depeasc cu mai mult de 2% dobanzile din cele mai performante state membre participante in anul dinaintea examinrii; - un deficit bugetar care s nu depeasc 3% din PIB - datorie public cumulat care s nu depeasc 60% din PIB; - stabilitatea cursului de schimb, in sensul meninerii cursului naional in limitele marjelor normalede fluctuaie ale MRS2 pentru cel puin doi ani inaintea intrrii in zona euro (art. 121 din TEC) Criteriul de convergen a cursului de schimb reprezint una din condiiile Tratatului de la Maastricht care trebuie indeplinit de ctre statele membre inainte de adoptarea monedei unice. Aceasta presupune participarea obligatorie la MRS2 cel puin doi ani inainte de intrarea in zona euro, timp in care nu este permis realinierea paritii centrale in sensul devalorizrii in cei doi anide participare la MRS2.

In afara acestor criterii, au fost luate in calcul i o serie de ali factori, cum ar fi gradul de integrare al pieelor, soldul balanei de pli, costul unitar al forei de munc precum i alte elemente relevante pentru stabilitatea pieelor. Alturi de criteriile de convergen nominal, ins fr a face obiectul Tratatului de la Maastricht, au aprut, la iniiativa Comisiei Europene i a Bncii Centrale Europene o serie de criterii care merg pe asigurarea convergenei i coeziunii structurilor economice ale statelor membre i ale celor candidate. Aceste criterio numite i criteriile de convergent real privesc: - gradul de deschidere a economiei, calculat ca pondere a schimburilor comerciale externe inPIB, - ponderea comerului bilateral c rile membre ale Uniunii Europene in totalul comerului exterior, - structura economiei pe cele trei ramuri principale (industrie, agricultur i servicii),- PIB-ul pe cap de locuitor, calculat in funcie de paritatea puterii de cumprare; Incepand cu 1 mai 1998, ca urmare a procedurilor i foii de parcurs stabilite prin tratatul CE,pe baza recomandrii Comisiei, Consiliul a decis c Belgia, Germania, Spania, Frana, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Austria, Portugalia, i Finlanda au indeplinit condiiile de adoptare a monedeiunice, respectiv: - indeplinirea criteriilor de convergena nominal; - faptul c legislaiile naionale, inclusiv statutul bncilor centrale erau compatibile cu Tratatul i cu statutul Sistemului European al Bncilor Centrale. Cu aceeai ocazie, Consiliul a decis c Grecia i Suedia nu indeplineau condiiile necesare pentru adoptarea monedei unice i nu a examinat situaia Marii Britanii i a Danemarcei, deoarece, inconcordan cu prevederile Tratatului acestea au trimis o notificare Consiliului prin care il anunau c nu doresc s participe la cea de a treia etapa a uniunii economice i monetare. De fapt, in analizarea modului in care s-a realizat indeplinirea criteriilor de convergen s-au fcut o serie de concesii dintre care le amintim pe cele legate de ponderea datoriei publice in PIB( cazul Italiei i al Belgiei) sau a deficitului bugetar ( cazul Germaniei). Pentru a se evita controlul guvernelor asupra chestiunilor financiare ale statelor membre, s-a semnat, ca urmare a Tratatului de la Amsterdam, Pactul de Stabilitate i Cretere (1997) prin care era asigurat disciplina financiar prin evitarea unor deficite bugetare peste limitele stabilite. Statelor membre care nu au indeplinit condiiile pentru adoptarea monedei unice de la inceput le-a fost acordat o perioad de derogare, nedeterminat, in cadrul creia nu li se aplic prevederile legate depolitica monetar i sanciunile legate de defictele excesive. In acelai timp ins, guvernatorii bncilor central din aceste state sunt membri ai Consiliului general al Bncii Centrale Europene. In iulie 2002, pe baza deciziei Consiliului, Greciei i-a fost permis adoptarea monedei Euro,ca urmare a indeplinirii criteriilor de convergen. Etapa a treia, a inceput la 1 ianuarie 1999 cu stabilirea ratelor de schimb irevocabile intremonedele statelor participante i in raport cu euro. Din ianuarie 1999, monedele naionale ale statelor membre (ale zonei euro) au continuat scircule numai ca exprimri nezecimale ale monedei unice, pan candau fost complet inlocuite cu moneda euro. In acelai timp, toate decontrile dintre statele membre,emisiunile de titluri de stat, sau contractele incheiate in cadrul spaiului sunt realizate in modobligatoriu in euro. De menionat c moneda euro este utilizat ca i insemn monetar i in alte state, care nu sunt membre ale Uniunii Europene, cum ar fi Andora, Islanda, Lichtenstein, etc. Alturi de introducereamonedei euro in spaiul format de ctre statele membre care au indeplinit criteriile de convergen, unmoment de importan crucial l-a constituit inlocuirea politicilor monetare naionale cu o politica monetar comun, conceput de ctre Banca Central European.