Evreu este un termen care denumeste adeptii religiei iudaice sau mozaice si persoanele ce apartin,prin nastere,la populatia de baza

a Israelului.Cuvantul evreu,sau in varianta arhaica ovreu,provine din limba ebraica.Cuvantul ebrai ivri este inrudit cu verbul a trece.Denumirea de israelit provine din constructia ebraicafiii lui Israel,unde Israel are semnificatia de a luptat cu Dumnezeu,unde se face aluzie la lupta lui Iacob cu ingerul. Potrivit izvoarelor istorice,evreii sunt descendenti ai neamului lui Avraam.El era orinar din Ur,oras in Chaldeea din Mesopotamia,regiune ce se afla pe teritoriul Iraqului de azi. El a trai undeva in sec. al 16-lea i.Hr.,unde el si familia lui,supunandu-se poruncii lui Dumnezeu,parasesc cetatea Ur si pornesc spre tara Canaanului,care la vremea aceea era situata intre doua puteri ce dominau Orientul Mijlociu,Mesopotamia la N si Egiptul la S. Aceasta dinastie a lui evram se mai numeste printre documentele istoricilor Epoca Patriarhala,deoarece este descrisa de prima carte a vechiului testament. Din punct de vedere etnic,poporul evreu are ca descendenti pe Avraam si neamurile sale,iar apoi pe cei doisprezece fii ai lui Iacob(fiul lui Isac,care era unul din copiii lui Avraam),dar si fiii altor popoare care de-a lungul timpului s-au alipit de poporul evreu.

Originea poporului evreu

Evreii sunt originari din Orientul Apropiat,din regiunea numita in perioada antica Tara lui Israel.Cea mai veche atestare a poporului evreu este datata in anul 1213 i.Hr. Au existat ipoteze cum ca in Scrisorile de la Amarna(monument antic,datat in sec 14.i.Hr. si compus din 382 tablite ceramice,au fost descoperite in anul 1885 in Egipt),poporul mentionat,cu numele de apiru,ar fi fost acelasi cu poporul evreu din preistorie.(apiru=factor de faradelegi) Potrivit traditiei,poporul evreu are la baza 12 triburi,cu legaturi de familie din antichitate,cu aceeasi limba si religie.Straini ce se converteau la religia iudaica erau asimilati de catre evrei.Religia iudaica nu a practicat misionariatul printre ale popoare.De-a lungul timpului,in istoria evreilor exista anumite perioade in care anumite populatii au fost assimilate.Prima mare asimilare a fost cea a amoritilor(popor antic ce ocupa o mare parte din Mesopotamia),popor inrudit cu evreii.A doua mare asimilare a fost cea a familiei regale Adiabene(Asiria din mileniul 3 i.Hr.),ce a convertit si pe supusii ei.Acest mic popor avea sa ii ajute pe evrei in timpul razboaielor cu romanii,membrii familiei regale fiind inmormantati la Ierusalim.

Istoria antica
Istoria evreilor din perioada antica este descrisa in biblia evreiasca.Anumite descoperiri arheologice au intatit diverse date ce apar in Biblie,dar perioada veche(cea a Primului Templu),nu are dovezi arheologoce si exista ipoteze cum ca ar fi doar un sir de informatii mitologice. Diversi istorice spun ca istoria povestita de Biblie nu corespunde dovezilor gasite,avand diverse teorii asupra religiei poporului evreu pana in sec 6 i.Hr.

Exodul
Biblia relateaza ca evreii au venit in Egipt datorita foametei(in jurul anilor 1700-1600 i.Hr.)in timpul lui Iosif,provenit din Canaan si care avea rang foarte mare la curtea Faraonului.Dupa anumite dovezi,evreii au stat in sclavia egiptenilor timp de 430 de ani. In timpul unui faraon,pe care unii l-au identificat ca fiind Seti 1,el a spus ca evreii se inmulteau mult prea mult si a dat ordin ca toti pruncii de sex masculin sa fie inecati in Nil.Aici intervine elemental de mitologie,in care se spune ca un singur prunc ar fi scapat .Povestea spune ca o femeie nascuse sotului ei,Amram ben Kehat,un copil pe care l-ar fi ascuns de soldatii egipteni.Aceasta l-a pus intr-un co suns cu smoala si i-a dat drumul sa pluteasca pe fluviu,unde cosul a fost gasit de una din fiicele faraonului,pruncul fiind botezat Moise,un nume egiptean.Fiica cea mare a faraonului(cea care se presupune ca l-a gasit pe Moise)a dat nastere ulterior unui prunc,botezat Ramses ce avea sa devina un foarte iubit faraon egiptean.Putini stiu insa ca teoretic,Moise ar fi urmat la tron. Nestiind ca era de origine evreiasca,Moise vizita adesea constructiile faraonului,construite de catre sclavii evrei. Odata Moise a vazut un paznic egiptean cum batea un sclav evreu,iar el,nesuportand acestea,a luat o piatra si l-a ucis.Aceasta fapta fiind descoperita,Moise este nevoit sa fuga de garzile faraonului,deoarece acesta hotarase sa-l ucida.Povestea Bibliei ne spune ca Moise a ajuns in Madian,la o familie de pastori nomazi,unde si el s-a facut pastor,printr-o intelegere cu un preot madianit numit Ietro.Moise se casatoreste apoi cu fiica lui Ietro,Sefora,si fac un copil impreuna,numit Ghersom(Sunt strain aici). Dupa spusele Bibliei,Moise gaseste intr-o zi un rug aprins de flacari ,dar care nu se mistuia.Moise a comunicat cu Dumnezeu si a primit misiunea de a-I elibera pe evrei din sclavia egipteana.Seti 1 murise,iar la tron urmase fiul sau,Ramses al 2-lea.Dumnezeu il anunta pe Moise ca va trimite plagi asupra Egiptului datorita toiagului sau miraculous.Trimis in Egipt,Moise il intalneste pe fratele sau Aaron,cel care il ajuta sa comunice cu evreii,deoarece el nu stia limba evreilor. Dupa ce cei doi frati se arata faraonului si ii cer sa elibereze poporul evreu,acesta refuza si batjocoreste pe Dumnezeul evreilor.Atunci,Dumnezeu il anunta pe Moise ca va arunca asupra Egiptului cele 10 plagi:Singele,Broastele,Paduchii,Mustele,Ciuma vitelor,Varsatul negru,Grindina,Lacustele,Intunericul,Moartea. Pierzandu-si fiul in urma celei de-a zecea plagi,faraonul da ordin supusilor sai sa elibereze poporul evreu,care,trecand peste Marea Rosie si peste pustiul Sinai(pe parcursul a 40 de ani,datorita impotrivirilor evreilor asupra legilor lui Dumnezeu,fiind pedepsiti pentru faptele lor)ajung in Canaan,unde sunt nevoiti sa poarte razboaie cu locuitorii acelui teritoriu,reusind pana la urma sa ocupe o parte a Palestinei.Se estimeaza ca au ajuns in Canaan aproximativ 600.000 de evrei.Si in ziua de astazi se mentioneaza numele poporului evreu ca fiind poporul ales.

Viata de dupa Exod

La sfarsitul mileniului 2 i.Hr.,cand evreii erau stabiliti in tara lor,slabirea marilor puteri ale vremii i-a determinat pe evrei sa abandoneze forma de organizare primitive a vremii si sa treaca la regalitate.Samuel,liderul de atunci,era obligat sa gaseasca un rege si desi era impotriva,l-a desemnat rege pe Saul.Sistemul monarhic dictat de el era unul

tributal.Lui Saul i-a urmat la tron David,care a recucerit diverse teritorii pierdute de Saul si reface relatia cu puterea religioasa a tarii.Dupa moartea lui David,a urmat Solomon(971-932 i.Hr.)care era un rege intelept,ce a sistematizat sistemul tarii,organizarea tarii progresand,fiind divizata in 12 districte,fiecare cu un conducator individual.Sub conducerea sa tara prospera,locuitorii fiind extrem de multumiti de conducatorul lor.

Monarhia desbinata(932-586 i.Hr)

Dupa moartea lui Solomon se formeaza doua regate:cel de N,cu capitala la Samaria sic el de S,cu capitala la Ierusalim.Regii ambelor imperii continua politica monarhica obisnuita,apropiindu-se de civilizatiile vecine,fapt ce ii deranja pe profeti.Proorocii,personaje specifice istoriei evreiesti,erau,dupa spusele lor,in contact direct cu Dumnezeu,ei avand rolul de a anunta nimicirea regatului lui Iuda,datorita judecatii Domnului,ce avea sa trimita dusmani puternici,care sa ii distruga.De obicei,cauza era desfranarea lui Israel,care a pacatuit cand a acceptat sincretismul cu cultele straine. Astfel,cucerirea asiriana si neobabiloniana devin inevitabile,iar in anul 722 i.Hr. Samaria cade sub Salmanassar al 5-lea si aproximativ 28.000 de prizonieri sunt deportati.In 701.i.Hr. Ierusalimul rezista si regatul Iuda devine stat vasal al Asiriei.Ca urmare a celor intamplate si speriat de prezicerile profetilor,regale Iudei,Iosia,purifica cultul,lasand Ierusalimul ca unic centru religios.In aceasta perioada se crede ca a fost redactat Deuteronomul,carte ce reprezenta stadiul monoteismului iudaic.La fel in perioada 1000586 i.Hr. evreii au scris Tora(Biblia evreiasca).

Captivitatea Babiloniana(586-538 i.Hr.)

Este unul dintre ultimele mari intamplari ale poporului evreu in epoca antica si incepe cu anul 586 i.Hr.,cand Nabucodonosor cucereste regatul Iuda,distrugand complet Ierusalimul.Un mare numar de evrei erau deportati in Chaldeea.Profetul Ezechiel era cel ce tinea poporul evreu unit prin credinta,deoarece de atunci,pentru multe secole nu avea sa mai existe un stat al evreilor.In perioada petrecuta in exil,poporul spera la o mantuire viitoare,realizata sub vointa lui Dumnezeu,de la care ei doreau sa se reintoarca in tara lor si sa construiasca tara din temelii.Aceasta dorinta a lor este mentionata in Deuro-Isaia. In cele din urma ei reusesc sa se intoarca in tara in jurul anului 538 i.Hr.,unde ei incep construirea unui nou templu,statul evreilor incepand sa se infiripeze incetul cu incetul,dar dezvoltarea ulterioara avand loc in perioada medievala,aici terminandu-se povestea poporului evreu in epoca antica.