Aventurile sarmanului Dionis

Nuvela SARMANUL DIONIS prezinta aventurile extraordinare parcu rse de un erou cu o dubla identitate (Dan - Dionis).. Fan tasticul din aceasta nuvela este lipsit de orice logica si presu pune impreju rari care trec de limitele experientei si ale realitatii, de aceea eroul isi alege visul ca o evadare, ca singura cale de a atinge transcendentul. Visul da frau liber imaginatiei care poate face totul posibil si se inchide in el pentru ca simte ca numai in intitmitate poate patrunde esenta, o implinire a dorintelor refuzate de constiinta. Dionis sufera ca este ignorat ca nu poate fi iubit nici macar u rat din cauza conditiei materiale: orfan, sarac, fara speranta, iubitor de singuratate, complet dezinteresat de supravietuire. In sa est e superior prin nesecata sete de cu noastere a intelectului, captat pe deplin de lumea ideala, contempland universul cu atributul "absolut" , se compenseaza prin vis. Dionis capata u rmatoarele atribute rasfrante in caracterul sau complex: - Omul superior, dotat cu inteligen i sensibilitate deosebite, capabil s se nale spre cunoaterea absolut, dar devenit contient c absolutul este de neatins; - Tipul eroului romantic, ce - i afl dezamgirea n timp i spaiu, fiind nevoit s -i recunoasc nfrnge rea. Boala din finalul nuvelei, deposedarea de tablou i de carte sunt semnificative n a -i exclude eroului orice tentativ de repetare a experienei trecute, a gestului su de a depi ultima treapt a cun oaterii, de a se substitui Creatorului nsui; - Dionis triete o experien oniric ce - i ofer trista experien de a nu -i putea depi condiia, singura salvare fiind dragostea Mriei, dei aceasta nu constituie suprema fericire, ci numai o treapt spre ea; - Tnr intelectual, nefericit i inadapt at social, Dionis se retrage spre starea de visare, explicabil i prin datele sale biografice: copil nelegitim al unui brbat misterios, mort de tnr, iubirea bolnvicioas, total a mamei, solitudinea n care i place s triasc, lipsa oricrei perspec tive de realizare: "lipsit de iubire, iubitor de singurtate"; Caracteriz are fizica : Dionis e un tnr de o frumusee demonic, portretul sau fiind construit n manier specific eminescian: "faa era de acea dulcea vnt alb ca'i marmura n umbr ( ...), ochii triti n forma migdalei erau de acea intensiv voluptate pe care o are catifeaua neagr (...) ntr -un surtuc lung de-i ajungea la clci (...), prul cam prea lung curgea n vie pn pe spate (...), sursul su era foarte inocent (...), de o profund melancolie"; - Dionis face o incursiune oniric spre cu noaterea absolut, posibil datorit fondului su sufletesc, al retragerii n sine i "viseaz posibilitatea de a recupera lumile anterioare ale timpului". Drumul spre absolut este posibil p rin mplinirea n iubire, dar cunoaterea absolutului este imposibil;. - Puterile magice ale lui Dan se datoreaz crii vechi, pe care maestrul Ruben i -a dat-o, nvndu-l sa foloseasc formulele (din care nu lipsete cifra 7), care -1 fac s triasc clipe de fericire total mpreu n cu Mria; - Devenit Dionis din cauza cutezanei de a se crede nsui Creatorul, el intr n posesia unei moteniri importante i, cstorit cu Mria, triesc retrai de restul lumii, la ar; -Dionis contientizeaz ca e imposibil s ating cunoaterea absolut i c nu -i poate depi limitele umane, aadar el trebuie s se mulumeasc numai cu iubirea, etapa a cun oaterii, dar nu ultima. Dionis reprezint o proiecie literar a autorului nsui, a aspiraiei acestuia de a nzui ctre absolut, ctre cunoaterea universal.

Mitul oniric este calea prin care Dionis se metamorfoz eaz n clugrul Dan: "ciudat... el visase". Dionis este o imbinare, o unitate prin romantic si filozofic, el intelege metafizica prin iubire care este pentru el un izvor de intelepciune, iluminare, desi stie ca nu este suprema fericire ci doar o treapta spre ea. Iubirea apare ca o treapta a initierii in marile taine existentiale descoperite si prin vointa si magie - acea practica oculta, cunoastere a partii nevazute a lumii prin ghicitul in zodii. Setea de absolut atat de specifica omului romantic nu se poate satisface decat prin iubire, prin identificarea spiritului cu propria lui geneza.