3.4. Dezvoltarea neuropsihic la copiii de 1-3 ani 3.4.1.

Caracterizare general
Perioada de dezvoltare cuprins n intervalul 1-3 ani, numit si perioad anteprescolar sau mica copilrie, se caracterizeaz prin mari progrese psihice. Copilul anteprescolar este n general instabil din punct de vedere psihomotor (pe plan cognitiv, afectiv si intentional). Conduita copilului este de cutare-miscare, urmat de cresterea nervozittii copilului. El este absorbit de noutatea mediului a crui cunoastere devine o necesitate. Perioada anteprescolar este mprtit n trei etape: Etapa I (12-18 luni) n care:
o o

ntre 12-15 luni - moment de echilibru; ntre 15-18 luni - moment de mobilitate si nestatornicie.

Etapa a II-a (18 luni - 2.5 ani), nceput cu un moment de echilibru si continuat cu o predominant a strii de nervozitate. Etapa a III-a (2.5 - 3 ani), caracterizat prin echilibru. Activitatea fundamental a copilului anteprescolar este manipularea obiectelor, mna devenind organ de cunoastere. Elementele principale prin care se concretizeaz dezvoltarea anteprescolarului sunt:
o o o o o o

Perfectionarea mersului; Dezvoltarea limbajului cu lrgirea contactelor si a comunicrii; Cresterea capacittilor de cunoastere (dezvoltarea reprezentrilor, memoriei, imaginatiei, gndirii,limbajului); Cresterea independentei copilului si constituirea mai evident a constiintei de sine cu delimitarea mai clar a eului de noneu; Nuantarea vietii afective; Constituirea primelor conduite civilizate.

Pornind de la aceste elemente, ne retin atentia cinci mari achizitii la vrsta anteprescolarittii:
o o o o

dezvoltarea motricittii; dezvoltarea limbajului; dezvoltarea functiilor cognitive si a activittii de cunoastere; dezvoltarea comportamentului social;debutul personalittii infantile cu formarea constiintei de sine.

3.4.2. Dezvoltarea motricittii

Dezvoltarea motricittii la anteprescolar contribuie nu doar la dilatarea extrem a realittii nconjurtoare, ci si la accesibilizarea si stpnirea ei. Progrese nsemnate face locomotia. n jurul vrstei de 1 an copilul se ridic n picioare, se deplaseaz dac este sustinut. La 1518 luni si nsuseste bine mersul. La 20 luni copilul se poate deplasa singur, n toate directiile fiind stpn pe sine. Treptat se trece de la mersul normal la alergat si de la mersul pe vrfuri la salt. Se dezvolt intens si activitatea de mnuire a obiectelor. La 1 an si 3 luni suprapune cu plcere 2 cuburi, bea singur din can si foloseste nendemnatic lingurita. La 1 an si 6 luni suprapune 3 cuburi, ncearc s duc singur lingurita la gur. La 2 ani suprapune 4 cuburi, rsfoieste o carte, si scoate ciorapul, desurubeaz sau pune dopul unui flacon, duce lingurita fr s verse mncarea, deseneaz ghemul. La 2 ani si 6 luni suprapune 6 cuburi, nsir inele si bile de lemn, nsurubeaz un capac, si pune singur cciula, deseneaz cuibul. La 3 ani suprapune 9-10 cuburi, mrgele pe srm, apar jocurile cu tem (jocul cu ppusa), mnnc singur, si pune pantofii, se spal pe mini, deseneaz cercul, linii verticale si orizontale. Pn la vrsta de 3 ani, copiii dobndesc abilitatea de a trece de acte globale, elementare, de manipulare a obiectelor la actiuni utile (exemplu ngrijirea ppusii).

3.4.3. Dezvoltarea limbajului vorbit

Limbajul oral, una dintre achizitiile cele mai importante ale anteprescolarittii, se dezvolt din nevoia copilului de a fi nteles de cei din jur si din nevoia de a utiliza corect denumirile obiectelor. Componentele limbajului sunt importante:

Componenta senzorio-motorie. Copilul se joac cu vocea cum se joac cu minile, apoi treptat actiunea verbal se detaseaz de actiunea material, se interiorizeaz si devine actiune mental.

Componenta intelectual. Prin repetare, cuvintele se integreaz n situatiile respective si devin evocatoare. Capacitatea copilului de a vorbi este precedat de o ntelegere global a realittii.

Componenta afectiv. Sentimentele de dragoste ale mamei constituie factori de manipulare a limbajului.

n evolutia limbajului sunt parcurse mai multe stadii: Stadiul cuvntului - fraz n perioada 12-18 luni, n care cuvntul contine o mare ncrctur informational. Stadiul "pre-frazei" n perioada 18-24 luni, n folosirea cuvintelor nsirate unele dup altele, mai ales dup importanta lor afectiv. Stadiul "preconceptelor" dup 2 ani, care se afl la jumtatea drumului ntre general si individual. Stadiul "frazei gramaticale" ncepnd de la 2 ani si cteva luni, n care copilul exprim pre-judecti, relatii ntre notiuni. Stadiul "structurii sintactice" la nceputul celui de-al treilea an de viat. Stadiul "diferentierii formelor gramaticale" n cursul celui de-al treilea an, cu existenta constiintei de sine. Copilul diferentiaz persoana ntia a pronumelui personal. ntre 1 si 3 ani copilul trece prin numeroase subetape de perfectionare a comunicrii verbale, n care au loc urmtoarele fenomene: Trecerea de la holofraze (cuvinte propozitii) la propozitii scurte formate n limbajul mic cu cuvinte primare conservate prin traditie n familie (dup 14-15 luni). Desi foloseste acest limbaj copilul ntelege si corespondentii acestor cuvinte n limbajul curent. ntelegerea verbal a adultului de ctre copil poate fi numit competent, iar capacitatea de a produce si folosi cuvintele n comunicare - performant. Exist trei situatii de asimilare a vorbirii curente:

- perceperea obiectului si a cuvntului prin care acesta este denumit; - reconstituirea de ctre copil a unor situatii trecute; - reproducerea de ctre copil, pe cale imaginativ, a unei povesti accesibile.

La vrsta de 2 ani apare ntrebarea "ce este asta?", moment denumit "marea identificare". La 2 ani si jumtate copilul creaz prin cuvinte situatii si imagini (povesti). Are loc o dezvoltare rapid a exprimrii verbale n propozitii gramaticale. La aceast vrst se manifest structura generativ a limbajului, un cuvnt odat nsusit, poate fi folosit n numeroase combinatii, fr a fi intervenit o nvtare suplimentar. Limbajul copilului de 3 ani este situativ, copilul povesteste ca si cum ar participa el nsusi la evenimente.

Dezvoltarea treptat a auzului fonematic cu functie corectoare asupra vorbirii, favorizeaz defectele de vorbire la vrsta anteprescolar. Mai frecvente sunt: reducerea si nlocuirea articulatiilor complexe cu articulri simple (sarpe salpe, avionul - onul), n perioada 1 an si 4 luni - 1 an si 10 luni; eliziunea de sunete din corpul cuvintelor, nlturndu-se de obicei cele neaccentuate (busu n loc de autobuz); contaminarea n domeniul flexionrii cuvintelor (am mergut n loc de am fcut); fenomenul perseverrii n pronuntie (miau-miau, cucurigu -rigu -rigu); mutarea confortabil a silabelor (cribit - chibrit).

3.4.4. Dezvoltarea functiilor cognitive si a activittii de cunoastere

Treapta senzorial Sensibilitate, perceptie Se dezvolt perceptiile gustative si olfactive, dar nc mai duce obiectele la gur. Manifest preferinte pentru unele alimente. Copilul diferentiaz mai clar dimensiunile prin intermediul a trei simturi aflate n legtur: tactil, vizual si chinestezic. Perceptia timpului si spatiului nu sunt nc bine dezvoltate. La un an si jumtate copilul manifest simtul muzical, apoi simtul ritmului si auzul fonematic, interes pentru figurile colorate din revist. Percepe mai greu obiectele mai mici si pe cele aflate la distant. Dup vrsta de 12 luni, la cerere, copilul arat ochii, gura, nasul, imit gesturi, actiuni simple, chiar ndeplineste ordine simple avnd capacitatea de a analiza perceptiv comportamentele simple n actiuni cu scop. La 18 luni identific obiecte simple n planse n care sunt reproduse aceste obiecte. La 21 luni poate arta 4-5 prti ale corpului propriu. La 33 luni observ lipsa unei prti din corpul unei ppusi. La 36 luni percepe raporturi ntre obiectele reprezentate. Complexe activitti perceptive sunt prilejuite de jocul cu cuburi. Reprezentri Anteprescolarul are reprezentri. El caut obiectul pierdut, la denumirea obiectului l evoc n mod corespunztor. Reprezentrile sunt ns saturate de nsusiri senzoriale nesemnificative n detrimentul celor importante. Prin reprezentri este posibil formarea patern-urilor perceptive care favorizeaz perceptia obiectelor (faza de identificare n procesul perceptiv).

Treapta logic

Treapta logic cuprinde atentia, memoria, gndirea, limbajul si imaginatia anteprescolarului. Dezvoltarea atentiei Antrenarea copilului mic n jocul de mnuire a obiectelor, n relatiile si dialogurile cu adultii, faciliteaz concentrarea atentiei pentru aceeasi activitate, ajungnd la vrsta de 3 ani la o durat de 15 minute. Dezvoltarea memoriei La vrsta anteprescolar memoria copilului are un pronuntat caracter afectogen, mecanic si involuntar. Se memoreaz pe baza asociatiei de contiguitate (memoria de scurt durat) si pe baza pregnantei afectogene a evenimentelor. Dezvoltarea gndirii si limbajului Gndirea anteprescolarului se dezvolt n cadrul actiunii cu obiectele si a actiunii verbale. Conduitele verbale contribuie la dezvoltarea gndirii. Prima, numit si "marea identificare" prin ntrebrile copilului "Ce este asta?" permite identificarea si diferentierea obiectelor, desprinderea lor de fond. Aceast etap este prezent n jurul vrstei de 2 ani. Cea de-a doua etap a obsedantului "De ce?" n care copilul asteapt nu o explicatie cauzal, ci una finalist (la ce foloseste obiectul respectiv?), debuteaz la 3 ani si se prelungeste si n stadiul urmtor. Gndirea anteprescolarului este primitiv si egocentric. Copilul nu poate depsi propriile sale dorinte. Totul functioneaz dependent de el. Apare animismul gndirii (tot ce nconjoar copilul este nsufletit), copilul ncepe s cread n propria lui putere de a produce anumite efecte (dac bate ppusa aceasta se va cuminti). Piaget a elaborat cel mai coerent sistem de periodizare a dezvoltrii cognitive n mica copilrie. Stadiile dezvoltrii cognitive n perioada 1-3 ani sunt: - Stadiul schemelor tertiare (12-18 luni). Copilul experimenteaz activ, prin ncercare si reluare a actiunilor, conduite cognitive pentru a afla efecte noi. - Stadiul inventiei si reprezentrii (1-2 ani). n rezolvarea unor probleme noi copilul inventeaz solutii spontane, ncercarea si eroarea avnd loc la nivel de reprezentare.

- Stadiul operatiilor simbolice (2-4 ani) caracterizat prin imitatia actelor si actiunilor, jocul simbolic si dezvoltarea limbajului. n acest stadiu copilul dispune de preconcepte. Imitatia actelor si actiunilor sale este deopotriv instinct, nvtare, integrare. Prin imitatie, copilul este pus n posesia functiilor necesare n esenta lui de om, fiind comparabil cu ereditatea si experienta personal a acestuia. n centrul jocului simbolic sunt folosite simbolurile (btul n loc de clut). Semnele si simbolurile reprezint semnificantele (entitti distincte n raport cu obiectele semnificate), iar obiectele reprezint semnificatele. Diferenta ntre semn si simbol este aceea c semnul nu se aseamn cu obiectul, este arbitrar si presupune viat social, iar simbolul se aseamn cu obiectul, nu presupune viat social dar poate fi socializat (valabil pentru mai multi copii). Dezvoltarea limbajului are loc initial sub forma folosirii cuvintelor ca simboluri. Functia simbolic si face aparitia cel mai devreme la 1,6 ani, cnd prin actiunea sa imitativ, i apar copilului pe plan mintal schemele simbolice (scheme de actiune ce ies din contextul obisnuit - prezentul si evoc o situatie absent devenind simulare). De la aparitia limbajului pn la vrsta de 4 ani ntlnim perioada inteligentei preconceptuale. Preconceptul se afl la jumtatea drumului ntre generalitatea conceptului si individualitatea sferei sale. Copilul nu face distinctia ntre toti si ctiva. La aceast vrst ntlnim "realismul optic", termen introdus de Jean Piaget si care nseamn reflectarea lumii obiective dincolo de continutul actiunii sale conform datelor aparente ale perceptiei. Copilul ntmpin dificultti n cunoastere deoarece el nu dispune de rezultate ale propriilor sale explorri (exemplu: copilul consider c umbra care dispare e tot att de putin izolabil ca orice obiect de pe mas pe care-l ascundem). Preconceptul este asociat cu cuvntul dar rmne doar simbol nefiind nc desprins de imaginea concret. Este semn deoarece functioneaz n mintea copilului ca o etichet nedesprins de obiectul respectiv. Rationamentul ce leag preconceptele este numit "transductie" (copilul explic fenomenul, nu "cum s-a petrecut", ci c s-a petrecut "ca si". Dezvoltarea imaginatiei Imaginatia anteprescolarului se manifest sub forma pasiv (a visului) si sub forma activ reproductiv (a scurtelor povestioare concrete), realul nefiind delimitat clar de fantastic.

3.4.5. Dezvoltarea comportamentului social

Manifestrile afective ale copilului sunt induse n special de formele si intensitatea afectelor celor din jur. Anteprescolarul are multiple triri afective:
o o o o o o o

Afectiunea fat de mam si persoanele din familie si gelozie cnd mama mngie alt copil; Timiditate fat de strini; Veselie n situatiile comice; Satisfactie si surs cnd este ludat; Compasiune pentru cel suprat; Team si resentimente fat de personajele negative; Mnie mpotriva autorittii adultului.

Tririle afective ale anteprescolarului, desi intense si explozibile, nu sunt profunde, nici durabile. Se remarc dou perioade de instabilitate n viata anteprescolarului cu comportamente recalcitrante, irascibilitate, nervozitate si anume:
o o

La 15 luni, datorit contradictiei dintre nevoia de miscare a copilului si dependenta sa nc foarte mare de adult; La 2 ani si jumtate, datorit posibilittilor sale mici de adaptare la cerintele complexe ale adultului.

n ceea ce priveste evolutia relationrii sociale, n aceast perioad putem oferi cteva exemple:
o o o

La 21 luni gseste foarte amuzante jocurile cu adultii. Dup 2 ani se apropie de ceilalti copii pe care i trateaz ca pe jucrii. La 3 ani simte nevoia unei apropieri active de alti copii pentru jocuri sau activitti de instruire.

3.4.6. Debutul personalittii infantile

Viata interioar a copilului, perfectionat fat de perioada anterioar, constituie premisa debutului personalittii. Psihologii H. Wallon, W. Stern, si B. G. Ananiev au explicat aparitia si dezvoltarea constiintei de sine la copilul anteprescolar, prin dobndirea de ctre acesta a dou capacitti nsemnate:

Capacitatea copilului de a separa propriile sale actiuni de obiectele supuse actiunii. Capacitatea copilului de a delimita, pe plan mental, propria persoan fat de alte persoane si fat de propriile actiuni. Astfel, copilul realizeaz o delimitare tot mai clar a urmtoarelor raporturi: Raportul ntre sine si obiectele actiunii; Raportul ntre sine si ceilalti membrii ai familiei; Raportul ntre sine si actiunea sa.

Formele constiintei de sine sunt:

Sinele material: copilul recunoaste obiectele personale, caracteristicile corporale proprii, se instituie autocontrolul sfincterian. Sinele spiritual: copilul consider experienta sa personal singura valabil. Sinele social: copilul cunoaste unele reguli de conduit civilizat (merge la toalet, se spal pe mini), retine ceea ce este permis si ce nu si apreciaz dup criteriul bine/ru propriile fapte si faptele celorlalti.

Procesul conturrii propriei identitti a copilului (diferentierea lui ca persoan printre celelalte persoane) se observ n trei situatii:
o o o

Dup 2 ani copilul foloseste pronumele personal "eu"; Cresterea opozitiei copilului n anumite situatii, fapt ce marcheaz exprimarea crispat a constiintei de sine; Raportarea cunoasterii se face "la sine" si "pentru sine" datorit caracterului limitat al adaptrii si cunoasterii sale generale. Copilul este ca si n "centrul lumii", nimic nu se ntmpl fr legtur cu el.

Identitatea de sine apare n momentul n care copilul se recunoaste n oglind. Identitatea de sine este un proces care se realizeaz progresiv si capt constant cnd copilul vorbeste despre sine, folosind pronumele personal "eu". Totodat se formeaz si imaginea de sine, copie fidel a imaginii pe care i-o propun altii despre el. Pe fondul identittii de sine si a strilor afective frecvent trite de copil se instaleaz primele trsturi caracteriale: dependenta excesiv, capriciozitatea, agresivitatea, timiditatea