Pentru a permite funcionarea ciclic a instalaiilor frigorifice i a pompelor de cldur, agenii termodinamici de lucru din acestea, preiau cldur

prin vaporizare i cedeaz cldur prin condensare, la temperaturi sczute sau apropiate de ale mediului ambiant, deci trebuie s fie caracterizate de unele proprieti particulare, care i deosebesc de agenii termodinamici din alte tipuri de instalaii. Acesta este motivul pentru care agenii de lucru din instalaiile frigorifice i pompele de cldur, poart denumirea de ageni frigorifici. Freonii sunt utilizati pe scara larga in tehnica frigului datorita avantajelor pe care le prezinta : netoxicitate, inflamabilitate redusa, sunt neexplozibili, prezinta neutralitate chimica, au exponenti adiabatici mici (1.12...1.20 < NH3=1.3), freonii determina temperaturi de condensare reduse. Dezavantajele freonilor constau in vascozitatea lor redusa ce favorizeaza scaparile si solubilitatea reciproca cu uleiul care se accentueaza la marirea presiunii si reducerea temperaturii freonilor. Freonii au o densitate mai ridicata ceea ce determina cresterea rezistentelor hidraulice la circulatia lor prin conducte. Aceasta duce la marirea sectiunii de trecere prin conducte, supape (supradimensionarea conductelor in raport cu cele pentru amoniac). Freonii conduc la coeficienti de transfer de caldura sensibili mai mici decat in cazul amoniacului. Freonii ataca garniturile de cauciuc si se recomanda utilizarea unor materiale rezistente la actiunea freonilor de tipul sevanitului sau a cauciucului freonorezistent. Apa nu dizolva freonii. Pentru evitarea blocarii sectiunilor de trecere se limiteaza procentul masic de apa la 0.004 %. Datorita calitatii lor, freonii s-au impus cu rapiditate nu numai in industria frigorifica si de climatizare, dar si ca agenti de pulverizare (spray-uri), agenti spumanti, solventi, intermediari pentru sinteza compusilor organici, etc. Din punct de vedere al compoziiei chimice, freonii, care sunt hidrocarburi fluorurate, pot fi mprii n trei mari categorii: CFC (clorofluorocarburi), freonii clasici, care conin Cl foarte instabil n molecul; HCFC (hidroclorofluorocarburi), freoni denumii de tranziie, care conin n molecul i hidrogen, datorit cruia Cl este mult mai stabil i nu se descompune att de uor sub aciunea radiaiilor ultraviolete; HFC (hidrofluorocarburi), considerai freoni de substituie definitiv, care nu conin de loc n molecul atomi de Cl. Freonul HCFC22(clorodiflurometanul) este un agent intermediar utilizat frecvent in industria refrigerarii si cea de conditionare a aerului. Acesta este caracterizat prin urmatoarele proprietati si caracteristici: Incolor, aproape inodor in conditii normale, neinflamabil, combustibil in amestecul cu aerul(in anumite proportii si la anumite niveluri de presiune) si prin proprietatile sale fizice si chimice este netoxic la contaminarea apei si alimentelor; Are un potential de distrugere a ozonului (ODP) mai mica decat SSC (grupul agentilor interzisi) aproximativ 2...5 % din CFC-12 si al potentialului de incalzire globala (GDW) aproximativ 20% din CFC-12; Miscibilitate moderata in apa si slaba in solutia octanol-apa; Compatibil cu toate metalele si aliajele (ex. Aluminiul, otelurile feritice,alame, etc.) Apa este un excelent fluid de lucru pentru pompele industriale ce lucreaza la temperaturi inalte, datorita proprietatilor sale termodinamice si a faptului ca nu este inflamabia sau toxica, in plus este ieftina si usor de obtinut. Apa a fost in principal utilizata ca fluid de lucru in sistemele termice deschise sau semideschise, dar exista deasemenea, cateva cu circuit inchis, pompe de caldura de compresie cu apa ca fluid de lucru. Temperaturile normale de lucru sunt de la 80 Cla 150 C. Temperatura de 300C a fost realizata intr-o instalatie de testare in Japonia, si exista un crescut interes in utilizarea apei ca agent de lucru , in special pentru aplicatiile de presiuni inalte. Dezavantajul major al apei ca fluid de lucru este capacitatea volumetrica de caldura scazuta. Acest lucru necesita compresoare mari si costisitoare, mai ales la temperaturi joase.