Natura in poezia eminesciana

Natura si iubirea sunt teme romantice care apar in creatia lui Eminescu de la intaia sa poezie, pana la testamentul liric (,,Mai am un singur dor). Poeziile despre natura, traduc dorul poetului in expresi si tonalitati lirice pline de farmec, in culori poetice vi, in lumini fara pata, stralucitoare. Natura este umana, ocrotitoare, calda sau din contra, trista si rece, in functie de sentimentele poetului. Deseori in poeziile eminesciene se manifesta si vesnica rotire a anotimpurilor. Acolo unde dragostea apare ca un vis frumos de fericire (,,Dorinta, ,,Lacul, ,,Floare-albastra, ,,Lasa-ti lumea) cadrul fizic este al unei naturi incantatoare, de basm: vara e in toi, ierburile au gingasie, sunetele si culorile se armonizeaza. Cand dragostea s-a stins, sentimentului de dezamagire ii corespunde o natura cu plopi stingheri, cu ceturi, brume si ploi, cu intinderi albe, nemiscate si reci (,,Pe langa plopii fara sot, ,,De ce nu-mi vii, ,,Din valurile vremii, ,,Sonete).

Eminescu priveste iubirea si natura nu ca pe o evadare din realitatea brutala ci ca pe unica modalitate de a-si exprima sentimentele si de a le pune pe hartie. Prin cuvantul natura intelegem flora, fauna, forme de relief si clima, toate fiind prezentate intr-un mod stiintific. Pentru Eminescu cuvantul natura are un alt inteles. In creatiile sale toate aceste capata o forma neobijnuita si sunt personificate. De o simplitatea aparenta, poeziile eminesciene degaja un farmec aparte, o vraja care ii cupreinde treptat pe cititori prin talentul poetului de a imbina cuvintele simple cu procedee stilistice, prezentand un colt de natura ca un colt de rai. Cele mai indregite elemente: lacul, codrul, lumina lunii, vantul, sunt personificate de poet intr-un mod unic. Exista in poeziile lui si un univers auditiv alcatuit din soapta izvoarelor, blanda batere a vantului, suspinul arborilor si glasul apelor care creaza un spatiu fermecat si viu care atinge sufletele noastre cu armonii sonore: ,,melancolic cornul suna,,buciumul suna cu jale,,,fluiere murmura-n stana.

In toata opera lui Eminescu gasim numeroase motive romantice ale naturii si iubirii: codrul, lacul, luna, teiul, multimea florala care creeaza un spatiu feeric mereu intalnit in poezia eminesciana..
Daca vrei sa asculti surasurul izvoarelor, fosnetul padurilor, glasul dulce al doinei atunci nu ezita sa citesti o poezie de Eminescu. Poezia eminesciana a naturii si iubirii este unica si tot ceea ce se include in aceasta va ramane vesnic intre valorile literaturii noastre.