P. 1
Mitropolitul Moldovei Dosoftei

Mitropolitul Moldovei Dosoftei

|Views: 461|Likes:
Published by Emilia Maxim

More info:

Published by: Emilia Maxim on Oct 30, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/06/2013

pdf

text

original

Mitropolitul Moldovei Dosoftei

Alături de marile personalităti româneşti care au ilustrat viaţa noastră culturală din secolul al XVII-lea se aşază şi figura mitropolitului Moldovei, Dosoftei. O înviorare a culturii slavone nu mai era cu putinţă în ţările noastre, deoarece în sudul dunărean, exprimat sub apăsarea turcească, focarele de cărturărie slavă se stinseseră. La această răspîntie în din viaţa bisericii noastre se iveşte marele mitropolit Dosoftei, care, adăpîndu-se din izvoarele autentice ale ortodoxie, începe munca grea pentru introducerea limbii naţionale în biserică.

Imaginea lui Dosoftei
“Acest Dosofteiu mitropolitul – scrie Ion Neculce – nu era om prost de felul lui; era neam de mazil (dupa o altă redacţie a operei lui Neculce : “Fecior de neguţător”). Prea invăţat ; multe limbi ştia: elineşte, latineşte, slovineşte şi alte. Adânc din cărţi ştia; şi deplin călugăr, şi cucernic, şi blând, ca un miel; în ţara noastră pre aceste vremuri nu se afla om ca acela” 1. Din cercetarea mai atentă a operelor lui Dosoftei se vede cât de îndreptăţită este afirmaţia lui Neculce: “multe limbi ştia“. Într-o notiţă din “Psaltirea în versuri“ ne spune textual: aşa am cetit în “Psaltirea cea leşească“, iar, pe de altă parte, pe marginea unei cărţi vechi, adaugă lămuriri în limba polonă. Iar un copist rus al unui manuscris slavonesc a lui Dosoftei spune: “Traducatorul acestei carti sfinte, preasfintitul Dosoftei, mitropolit ortodox al Sucevei – multi care l-au cunoscut vorbesc bine despre el”2. Această minte poliglotă avea şi o adâncime culturală teologică şi profană, după cum se vede din numeroasele note şi comentarii de ordit teologic, etnografic, împrăştiate în traducerile sale(mai ales în “Psaltirea în versuri“)

Viaţa
Unde s-a format sufleteşte acest mare îndrumător al bisericii moldoveneşti, în ce împrejurări a învăţat el atâtea limbi şi a ajuns la o cultură aşa de aleasă? Legăturile de rudenie strânsă ale lui Dosoftei cu familia Papară din Lwow lasă deschisă ipoteza că Dosoftei îşi va fi aşezat temelia studiilor sale poate în şcoala Frăţiei ortodoxe din Lwow, pe care o găsim într-un rind, împreună cu întreaga comunitate, sub epitropia rudei sale
1

M. Kogalniceanu, Cronicele Romaniei, vol. II, Bucuresti, 1872, p.233 St. Ciobanu, Kiev, 1915.

2

dar şi cu texte de ritual. şi despre “Credinţele noastre” a lui Simeon al Tesalonicului. în primul rând.Kiriac Papară. “Constituţiile Sfinţilor Apostoli”. 40 . la rândul ei. de slujbă bisericească (“Liturghia”. inspirată. loan Damaschinul” (se păstrează 4 capitole din cartea I). Tipăriturile religioase au contribuit. “Octoihul”). unul dintre primii cunoscători şi traducători din literatura patristică şi post patristică la noi şi care a contribuit la formarea limbii literare romîneşti. După terminarea studiilor. Dosoftei trece în Moldova. pe timpul domniei lui Duca Voda. “Cronograful” lui Matei Cigalas. cartea “Mântuirea păcătoşilor” a lui Agapie Landos şi fragmente din “Viaţa şi minunile Sf.“Vieţile sfinţilor“). scrisă de poetul cretan Gheorghe Hortatzis (începutul sec. fiind primul poet naţional. începe acum şi traducerea Dogmaticii “Sf. Tipărituri şi Opere Cunoscător al mai multor limbi. XVII). Liturghii). Vasile cel Nou”. a tradus introducerea (prologue) dramei “Erofili”. unde îl găsim prin anul 1649 în calitate de călugăr modest la manăstirea Pobrata. “Istoriile” lui Herodot. “Dialog împotriva ereziilor”. el devine episcop ade Huşi. în timp ce se afla în exil în Polonia. primul cărturar român care a copiat documente şi inscripţii. iar în anul următor trece în aceaşi calitate la Roman. în 1688. pentru prima oară în româneşte. Ca monah la Pobrata. Dosoftei a tipărit numeroase traduceri. a tradus. “Un Pateric grecesc”. În anul 1658. îmbogăţind literatura religioasă nu numai cu cele mai populare cărţi de lectură în acest domeniu (“Psaltirea in versuri“. primul traducător din literatura dramatică universală şi din cea istorică în româneşte. ocupă scaunul de miropolit al Moldovei. din piesa “Orbecche” a italianului Giraldi. pentru prima oară. se predau pe lângă limba slava bisericească şi polonă şi limbile greacă şi latină. În anul 1671. pe care le-a publicat. la introducerea limbii române în biserică. a tradus din greceşte în slavo-rusă mai multe lucrări teologice: “Scrisorile Sfantului Ignatie Teoforul”. primul versificator al Psaltirii în tot Răsăritul ortodox. care s-a tiparit la Bucureşti. “Istoria bisericească” şi “Privire mistică a patriarhului Gherman I al Constantinopolului”(o explicare a Sf. păstrată fragmentar (154 de versuri). în limba română. La rugămintea patriarhului loachim al Moscovei şi a mitropolitului Varlaam lasinski al Kievului. “Molitvenicul”. În acestă şcoală reorganizată de Petru Movilă. înlocuind limba slavonă în care se oficia serviciul divin A fost unul dintre cei mai mari cărturari din trecutul nostru. Ca episop de Roman a revizuit traducerea Vechiului Testament făcută de Nicolae Milescu.

Tălmăcind “Psalmii lui David”. muzicală şi ritmică. când ia ca model versul popular. Versiunea păstrată în manuscrisul din 1671 are o importanţă aparte. Uniev. care apare în anul 1673. prin larga lor circulaţie. îndreaptă mereu. colinde . cum “a putut mai frumos” .poartă semnătura lui Dosoftei ca episcop de Roman. nemulţumit de prima redacţie. Se vede că mitropolitul Dosoftei. în anii lui de şedere la mănăstirea Probota şi de păstorie la Huşi şi Roman. rezultă că Dosoftei a început să lucreze la opera sa din 1668. O copie manuscrisă a textului . el. Crescut în mediul cultural al Poloniei. veşnic în căutarea unei forme mai clare şi mai expresive. loan Gură de Aur). carea iaste plină de rugă şi plină de tainele ceale mare a lui Dumnezeu”. unde poezia încă în secolul al XVI-lea ajunge la o mare perfectiune. deşi s-a izbit de insuficientele mijloace de expresie literară pe care le putea oferi atunci limba română. corectează expresia. “a trades această carte din slavoneşte”.păstrată in Biblioteca Academiei Române . în slavo-rusă. Textul tradus în proză a fost “tocmit” în “versuri” . “Psaltirea în versuri” a necesitat o muncă îndelungată. prima lucrare în acest gen în limba românească. modifică uneori ritmul. într-un orăşel polonez. A alcătuit. “PSALTIREA ÎN VERSURI” Principala operă a mitropolitului Dosoftei şi prima lui scriere care a văzut lumina tiparului este “Psaltirea în versuri”. mitropolitul Dosoftei are o deosebită atracţie pentru versificaţie. pusă în paralelă cu textul din 1673. că s-a împlinit cu foarte mare osîrdie în cinci ani. o culegere de texte patristice şi liturgice despre prefacerea Sfantelor Daruri. Unii din psalmii tradusi în versuri de Dosoftei au devenit. care. El face la început “talcovania acestii sfinte cărţi…. ci şi o prelucrare a lor. Iar în precuvântarea lui din “Psaltirea în versuri”. limba stihurilor lui devine imediat curgătoare. revede necontenit textul. “in cinci ani foarte cu usardie multă”. ne dă posibilitatea de a urmări procesul de elaborare şi creaţie al mitropolitului poet. dar din mărturia pe care ne-o dă prefaţa textului tipărit în 1673. Dosoftei ne dă un fel de tratat de versificaţie. Dosoftei realizează nu doar o simplă traducere. fiindcă.de cuvântări (mărgăritare) ale unor Sfinţi Părinţi (34 ale Sf. se ocupă intens de traducerea şi de alcătuirea cărţilor pe care le scoate între anii 1673 şi 1686. “Pentru aceia cu multă trudă şi vreame îndelungată”. Cu toate că versul său este încă stângaci.

/ Că nu-i ca dans altul./Mila sa-s arate/ Cea de bunatate/ Spre noi. Psalmii au fost apreciaţi de numeroase generaţii de poeţi. /Ce-i tâne cuvântul. pe care l-a încununat cu mărire şi cu cinste şi căruia i-a dat în stăpânire tot ce-l înconjoară. Psalmul 8. /Cu toată podoaba. Dumnezeu./ Să domnească-n lume. pe care îl laudă pentru bunătatea. el./ în zăcături multe. De dau cuviinţă. Dosoftei apelează la modelul poeziei populare. /Ce poate fi omul de-l aduci aminte. au scris Psalmii în interpretare proprie. să legi pre vrăjmaşul. Aceştia au o tematică diversă. Psaltirea cuprinde toată gama trăirilor umane îndreptate spre planul transcendent şi./Supusu-ne-au gloate/ Şi limbile toate. în care psalmistul îşi exprimă sentimente de dragoste şi de recunoştinţă faţă de Dumnezeu.religioase sau cântece de stea. ticăloşii. devenind adevărat model pentru poeziile europene şi universale. În acest psalm se îmbină adresarea directă. realizată prin vocativele din primu şi ultimul verset. este un psalm de laudă şi de mulţumire. Psalmii./ Cu svântul său nume/./ Lăudând pre Domnul./ Cântat în laute./ Carea-i giuruită/ Lui Iacov iubitul. / Stele luminate ce lucesc pre noapte. /De cerci pentru dânsul folos înainte? Sau fiiu-său doară. totodată. de admiraţie şi de adoraţie faţă de Dumnezeu./Alesu-s-au şie/ Parte de moşie/ Ţara cea dorită. /Să-i culegi dobânda. de cântat în biserică şi de memorat./ Pre vârvuri de munte/ S-aud glasuri multe/ De bucine mare. recuperează realitatea românească asemănătoare celei biblice. astfel încât psalmii să fie accesibili ascultatorilor. De aceea./ Că s-au suit Domnul./ Să cânte tot omul. dar şi omul. Biserica devine o instituţie eficientă de răspândire a limbii române. tu le-ai urzât toate. ca Psalmul 46: Limbile să salte/Cu cântece înalte/ Să strige-n tărie/ Glas de bucurie. de la slujitorii cultului până la cel din urmă credincios./ Precum ne spun moşii./ Cântat pre-mpăratul. Datorită valorii lor literare deosebite. care. / Ai tocmit şi luna să crească. iar slava lui s-a înălţat mai presus de ceruri. pe lângă preamărirea Domnului şi sentimentele de dragoste. cuprind şi năzuinţele şi eforturile sufletului . /Văz că-i făcut ceriul de mânule tale. / Să-ş ia de la soare lucoare din rază./ De ni-s supt picioare/ Limbi de pre supt soare. puterea creatoare şi generozitatea sa. şi-i pornit cu cale. /De grijeşti de dânsul şi-i faci socotinţă? Puţân nu de-atocma cu îngeri în slavă”. cu monologul. Importanţa Psaltirii în versuri a mitropolitului Dosoftei pentru literatura noastră veche este foarte mare. să scază. care începe cu o interogaţie retorică “De să minunează-n toate părţ de lume! /Că prin toate ceriuri tu dai cuviinţă. /Sugarii din braţe ţ-cântă cu credinţă./ Este-mpărat mare/Preste tot pământul /Şi-ş tâne cuvântul. Universul este creţia lui Dumnezeu./ Cu înaltă strigare./Domnul este tare. este slăvit pe tot pământul./ Să-l vază tot omul. să-i răstorni sălaşul. /Când vii să cerci iadul. ce ţi-i cu credinţă. uşor de înteţes.

Terminând observaţiile noastre cu privire la activitatea mitropolitului Dosoftei. Conţin adesea adresarea directă către divinitate printr-un monolog în care este evidenţiată slava. Să mă scoti din greutate. Sub el nu apare nici o carte slavonească. date fiind calităţile ei poetice şi popularitatea operei lui David. întâiul monument de limbă poetică românească. cându-s în primejdie Şi să nu-mi vie stideala Preste veaci sminteala. Şi te pleaca de m-ascultă. Exprimă sentimente de adoraţie. un adevărat exemplu pentru cititori. psalmii transpusi în versuri inspiră încrederea în vigoarea limbii româneşti. prin împlinirea poruncilor lui Dumnezeu. datorită divinităţii. veneraţia. cu toate că el cunoştea bine limba slavă. prin intermediul elementelor lirice. au pătruns în literatura noastră populară sub formă de cântece de stea. în spcial acei scrişi în ritmul cântecelor poporului nostru. care de atunci înainte devine capabilă de a imprima în melodia cuvântului toată gama sensibilităţii sufletului românului. dar şi trăiri emoţionale. “Psaltirea în versuri” a lui Dosoftei a fost cea dintâi operă mare versificată în româneşte şi.omenesc de a se ridica de la cele pământeşti către sferele cele mai înalte ale cerurilor. omul nu se mai teme de moarte. Astfel. Să-mi hii domn şi sprejeneală Şi stânca despre năvală…” Cel mai mare merit a lui Dosoftei este acesta de a fi oferit în Psaltire . Toate cărţile publicate sub păstoria lui sunt rezultatul . Se mă scoti din grija multă. cât şi valori morale. de mulţumire şi de iubire către divinitate. oamenii de rând. este faptul că unul din psalmii versificaţi. constatăm râvna lui fără de seamăn pentru răspândirea cărţii româneşti. fiind illustrate atât pilde. Cu toate defectele de limbă şi de formă. Psaltirea a avut o circulatie mare. pe neaşteptate. ca dovadă că a fost citită. Citez un mic fragment din Psaltirea lui Dosoftei: “Către tine am nădejde Doamne.

nr. reprezintă un pas înainte. BIBLIOGRAFIE 3 Manuscrisin Biblioteca Acad. Străduinţele lui vor fi continuate mai târziu.muncii lui. adeseori greoaie. Într-un studio mai vechi s-a remarcat că în opera lui Dosoftei ar fi mărturisiri din care ar reieşi că el a învăţat româneşte mai târziu3. Astfel. Limba scrierilor lui însă nu are cursivitatea şi frumuseţea limbii lui Varlaam sau a cronicarilor nostri. alături de numeroasele slavonisme. atât cât o avem.. Prin traducerea Psaltirii în versuri. Probabil că limba românească el a învăţat-o mai târziu. deşi. chiar provincialisme. si el întrebuinţează cuvinte populare. toate sunt traduse sau alcătuite de el. Munca lui Dosoftei. 2602 . lipsită de claritatea graiului. Rom. Este limba cărturarului erudit. El a deschis drumul limbii româneşti către altarul bisericii. Dosoftei a aşezat temeliile versificaţiei în literature noastră. în Ţara Românească de către Antim Ivireanu. Dosoftei rămâne o figură care sintetizează vitregia împrejurărilor în care s-au zbătut toţi marii cărturari ai literaturii noastre vechi.

p. 1980. Călinescu George. Cernăuţi. Istoria Literaturii române de la origini până în prezent. Bianu şi N.9-10 4. Viaţa şi scrierile lui Dosofteiu mitropolitul Moldovei(extras din Candela). 1885 2. I. Ştefan. Cartojan. 1982. “Literatura religioasa”. I.1. 1903. Bucuresti. Bibliografia românească veche. Hodoş. Editura Minerva. Nicolae – Istoria literaturii române vechi. . 262-269. Bucureşti. p.209-240. Bucureşti.. unde se descriu cărţile lui 3. Editura Minerva. Dinulescu.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->