Sunteți pe pagina 1din 7

Socializarea ncepe din primele zile de via i continu de-a lungulntregii viei.

Ca proces stadiali continuu, niciodat total sau ncheiat,socializarea presupune dou etape (stadii) principale: etapa socializrii primare(de baz)i etapa socializrii secundare(continue). Socializarea primar este procesul prin care se formeaz primul univers social al individului. Individul devine capabil s fac fa vieii sociale prin includerea lui n elementele sociale de baz: norme,valori, credine, reguli de comportare etc. Socializarea primar debuteaz o dat cu naterea i are funcia de a transforma fiina biologic n fiin social prin apropierea lumii-via a primelor grupuri de contact, printre care familia deine locul principal. Fiecare individ este plasat prin natere n interiorul unor structuri sociale obiective. Contactul su cu aceste structuri nu este ns direct,ci mijlocit. Ageni ai socializrii primare sunt aa-numiii ali semnificativi (prini, membri ai familiei, rude, alte persoane), care au rolul de a media pentru el realitatea obiectiv. Prin urmare, realitatea cu care copilul vine n contact din primele clipe ale vieiii pe care o interiorizeaz, fcnd-o a sa, este lumea-via a celuilalt semnificativ. Coninuturile specifice apropiate n cursul socializrii primare variaz de la o societate la alta n funcie de definiiile date copilului i copilriei. Ele variaz chiar i n cadrul aceleiai colectiviti, fiind transmise n mod diferit, att n funcie de definiiile sociale ale unor particulariti biologice (vrst, sex), c ti de distribuia social a cunoaterii. Instrumentul principali privilegiat al socializrii primare este limbajul. Prin intermediul limbajului copilului i sunt transmise modele de conduit, care pot fi aplicate imediat sau ulterior n viaacotidiani care permit identificarea sau diferenierea sa n raport cu alte persoane. Pe lng dimensiunea cognitiv, socializarea primar implic i o important dimensiune afectiv, destul de important pentru perioada copilriei. Aprecierea lumii-via este condiionat de identificarea emoional a copilului cu altul semnificativ. Prelund rolurile i atitudinile acestuia, copilul le transform n rolurii atitudini proprii, adoptnd tot-odat i imaginea pe care o are altul semnificativ cu privire la persoana sa(a copilului). Astfel, copilul devine capabil de autoidentificare, dobndind o identitate subiectiv coerent, ordonat i admisibil. n cursul diverselor experiene cu diferii ali semnificativi, rolurile i atitudinile apropiate parcurg un proces de abstractizare progresiv, de la cele asociate unei persoane concrete la cele generale i impersonale.Aceast abstractizare este numit altul generalizat. Din momentul ncare altul generalizat s-a constituit n contiina copilului, acesta dobndete o identitate n raport cu societatea, iar autoidentificarea sa capt stabilitate i continuitate. Aici socializarea primar se ncheie.

6. Erori in socializarea primar si efectele asupra adaptarii scolare Aflat, n mod firesc, n continuarea i completarea socializrii primare a copilului realizat n mediul familial, socializarea n coal urmrete, n primul rnd, Adaptarea copilului la mediul de viat colar. Asumarea de ctre copil a unui nou rol cel de colar caracterizat prin noi responsabilitti, noi drepturi i ndatoriri, nu se realizeaz de la sine, ci printr-un ansamblu de actiuni educative, atent organizate i desfurate de ctre un personal didactic specializat. n coal, procesul de socializare se desfoar ntr-un cadru formal, depersonalizat, mult diferit de cadrul familial. Aici regulile impuse sunt mult mai stricte, mai precise, iar nerespectarea lor aduce cu sine sanctiuni mai severe. Nu numai noile reguli i coercitii sunt diferite de normele impuse n mediul familial, ci i modelul cultural (cultura colar) n care se integreaz este mult diferit.Atunci cnd diferenTele dintre cele dou modele culturale (al familiei i al colii) sunt foarte mari, educatia primit n coal de ctre copil poate deveni alienant n sensul c poate conduce la o derut normativ i valoric a acestuia ,iar aceasta, la rndul ei,poate genera un comportament deviant. Cultura colar este, i trebuie s fie, normativ i ca atare trebuie s obinuiasc pe elev cu spiritul de subordonare fat de autoritatea colar, cu simtul responsabilittii i al disciplinei liber consimtite, dar i cu situatii de nvtare cu totul noi care i solicit la maxim capacittile de decizie i actiune.

SOCIALIZAREA PRIMAR
Socializarea primar - sau socializarea propriu-zis - are loc n copilrie i prin care individul, nscut doar cu potenialiti pentru viaa social, devine un membru efectiv al ei, achiziionnd cunotine, deprinderi, atitudini i comportamente umane. Se interiorizeaz lumea social, se cristalizeaz versiunea subiectiv a realitii (socioumane) obiective. Agenii ce mediaz aceast interiorizare (internalizare) sunt n primul rnd persoanele semnificative (G. H., Mead, 1934, i denumete significant others, apud. Ilu, 2004) i, ntruct copilul se nate ntr-o structur social dat, persoanele semnificative (dintre care prinii ocup locul central) i sunt oarecum impuse. Aceti alii relevani, apropiai cu care copilul se identific, i mediaz relitatea modificnd-o n raport cu propria lor experien de via i cu propria lor poziie n spaiul social. Lumea social apare, astfel, personalitii n dezvoltare, filtrat prin acest dubl selectivitate (statutul economic i profilul axiologic al persoanelor semnificative). De exemplu, un copil din pturile srace nu numai c absoarbe perspectiva respectivelor

pturi asupra lumii sociale, ci o absoarbe colorat de particularitile ataate ei de prinii lui.(P.Berger i T. Luckmann, 1967, apud. Ilu, 2004). n procesul interaciunii dintre individul n cretere i ceilali, are loc formarea eului i a identitii de sine. Treptat, prin socializarea primar, copilul ajunge la transgresarea situaiilor i persoanelor specifice, nva roluri i atitudini generale. Dac mama arat ntotdeauna o atitudine negativ fa de el cnd se murdrete n timpul mesei i dac aceast atitudine va fi manifestat de alte persoane semnificative (tatl, sora mai mare, etc.), generalitatea normei se va extinde n subiectivitatea copilului. Pasul decisiv urmeaz cnd el realizeaz c toat lumea nconjurtoare este mpotriva practicii vizate. Trecerea de la rolurile i atitudinile unor persoane semnificative concrete la un altul generalizat (G. H., Mead, 1934, the generalized other, apud. Ilu, 2004) reprezint recunoaterea societii ca atare i atingerea stabilitii, a consistenei i continuitii propriei autoidentificri. Copilul i reprezint acum nu numai o identitate personal fa de cutare sau cutare persoan, ci i o identitate n general, care, subiectiv, este resimit ca aceeai, indiferent de indivizii pe care i ntlnete. Prin socializarea primar se stabilete o simetrie, bineneles nu total, ntre realitatea obiectiv i cea subiectiv. Coninutul specific, ordinea i programul a ceea ce se interiorizeaz variaz de la o cultur la alta, de la unele grupuri sociale la alte grupuri. Copilul nu alege persoanele semnificative, identificarea cu ele este cvasiautonom. Lumea apare copilului ca o lume social, real, aa cum o definesc ceilali (semnificativi). La aceast vrst J. Piaget vorbete de realismul moral, adic tendina copilului de a considera datoriile i valorile care se refer la ele ca subzistnd n sine i ca impunndu-se n mod obligatoriu, oricare ar fi mprejurrile n care este angajat individul. nvarea social reprezint unul din mecanismele de baz ale socializrii. Copilria ca prim etap a vieii, se ntinde pe o perioad de aproximativ zece ani i constituie etapa de maxim importan pentru ntreaga dezvoltare ulterioar. Traseul inseriei individului n viaa social plenar, care incumb i dezvoltarea personalitii sale axiologice, nu este unul liniar i uniform. Se pot desprinde dou mari faze: socializarea primar i socializarea secundar.

Cnd vorbim despre cei 7 ani de acas ne gndim la educaia pe care copilul o primete de la prini, la formarea personalitii i comportamentului copilului pn merge la coal. Cnd spunem c un copil are cei 7 ani de acas ne gndim la un copil bine crescut, care tie s salute, s spun mulumesc, te rog, care se comport cuviincios cu cei de vrsta lui i cu adulii.

Educaia, bunele maniere, regulile morale sunt cheia ctre adaptarea copilului n societate. Un copil manierat se va descurca mult mai bine n relaiile cu cei din jur dect unul cruia i lipsesc cei 7 ani de acas. "Dar educaia primit n cei 7 de acas depinde de civa factori: relaia afectiv dintre copil i prini, specificul de dezvoltare a copilului, valorile pe care se bazeaz familia i pe care le transmite copilului"

De la 3 la 5 ani, copilul ncepe s fie capabil s mpart jucriile, i dezvolt simul binelui i al rului, este contient cnd face un lucru bun sau un lucru ru, observ reaciile prinilor n faa comportamentului su ("m ignor sau mi acord atenie"), apreciaz recompensele, dar contientizeaz i semnificaia pedepsei. De asemenea, acum este momentul pentru a-l nva bunele maniere: ce se cuvine i ce nu la mas, ntr-o vizit, n parc, la grdini. A-l nva bunele maniere este ns un proces de durat, care va prinde contur n fiecare zi, iar cele mai bune ocazii pentru a ndruma copilul n direcia corect sunt ntmplrile curente din spaiul familial. Masa alturi de membrii familiei, mersul la cumprturi, vizitele la bunici sunt tot attea momente n care copilul este obinuit cu bunele maniere. ntre 5 i 7 ani, copilul devine tot mai independent. El merge la grdini, st cu bona sau cu bunica i, pentru c nu va mai fi tot timpul alturi de prini, este necesar s i dezvoltai mai mult capacitatea de comunicare cu cei din jur copii i aduli. Acum ar trebui s poat purta o conversaie cu adulii, s i argumenteze punctul de vedere n discuiile cu copiii de aceeai vrst, s intervin n discuiile din familie, s vorbeasc la telefon. ncurajai-l s se exprime, lsai-l s termine ce are de spus i nu i facei observaii n public. Replicile de genul "taci din gur, c eti mic i nu ai dreptul s vorbeti" sau prelegerile inute n public nu fac dect s umileasc i s inhibe copilul. MODELE. Prinii sunt modele pentru copil. Degeaba i spunem copilului s nu mai ipe prin cas dac el aude frecvent certuri ntre prini. Sau este ineficient s i atragem atenia c nu a spus mulumesc la magazin dac n familie nu aude niciodat acest cuvnt. RECOMPENSA I PEDEAPSA. Cea mai preioas recompens pentru copil nu este cea material (dulciuri, jucrii, bani), ci exprimarea mulumirii i bucuriei pe care printele i le arat cnd face o fapt bun. De aceea, este important s l ludm ori de cte ori se dovedete bine crescut. Exprimarea sentimentelor este eficient i n

administrarea pedepsei. Dezamgirea, nemulumirea printelui, ignorarea dau rezultate mai bune dect o ceart sau o palm.

Socializarea, asumarea responsabilitilor i exprimarea emoiilor sunt o parte dintre abilitile pe care un copil trebuie s i le nsueasc n cei 7 ani de acas. Prinii sunt principalele modele pe care copiii le urmeaz. Dac micuii sunt crescui i de bone sau bunici, comportamentul acestora trebuie s coincid cu al prinilor, n caz contrar, copiii riscnd s fie bulversai i s testeze diverse atitudini n funcie de conjunctur. Dac acum 30-40 de ani se punea mare pre pe regulile de politee, cum trebuie s bei sau s mnnci, acum sunt valorizate vigilena i iniiativele. Valorile s-au schimbat Educaia primit n prezent n cei 7 ani de acas difer de cea de acum 30 de ani, dar psihologii susin c este o evoluie fireasc i o adaptare la contextul sociocultural. Valorile s-au schimbat. nainte se punea pre pe comportamentul de politee, cum trebuie s bei sau s mnnci, iar acum sunt valorizate vigilena, asumarea responsabilitilor i iniiativele. Aceste diferene se vd i n autobuz, unde generaiile trecute de prima tineree se simt ofensate de comportamentul adolescenilor. Acum e important s fii primul pentru c resursele sunt limitate, explic psihologul Bogdana Bursuc. Libera exprimare este un comportament ncurajat n prezent. Copilul de acum 20 de ani era mult mai compliant. Acum are acces la o cantitate mai mare de informaie, iar gradul de socializare este mai mare. Respectul de odinioar era, mai degrab, o consecin a fricii, nu unul autentic. Respectul se ctig, nu se impune. Altfel, cnd copilul ajunge la poziie de egalitate, balana se echilibreaz sau chiar se rstoarn. Este un lanal agresivitii, adaug psihopedagogul Sorina Constandache. Furia, exprimat prin cuvinte, nu prin aciuni n primii 7 ani de via, copilul ar trebui s-i nsueasc o serie de abiliti sociale i emoionale. Abilitile sociale presupun ca micuii s nvee s-i ajute pe ceilali fr s atepte o recompens, s-i asculte,

s le dea atenie i s rezolve conflictele ntr-un mod pozitiv, fr s se rzbune.


SARCINILE FAMILIEI IN EDUCATIA COPIILOR

Rolul familiei este foarte important in dezvoltarea copilului, din urmatoarele puncte de vedere : 1.Fizic 2.Intelectual 3.Moral 4.Estetic 1. Familia se preocupa de dezvoltarea fizica a copiilor. Ea asigura hrana si imbracamintea copiilor, ii fereste de pericole, le lasa timp de joaca, le creaza conditii cat mai bune de odihna si se ingrijeste de sanatatea lor. Un regim rational de viata nu poate avea decat urmari pozitive asupra dezvoltarii sale fizice. Familia ii formeaza copilului primele deprinderi de igiena personala si sociala si il obisnuieste sa utilizeze factorii naturali (apa, aerul, soarele) pentru bunastarea organismului. In perioada pubertatii, schimbarile fiziologice produse in organism pun probleme noi pentru dezvoltarea fizica a copilului; prin indrumari perseverente si afectuoase, prin modificarea regimului de odihna, prin crearea unor noi deprinderi igienice, familia le va putea rezolva la timpul potrivit. 2. Dezvoltarea intelectuala. In cadrul familiei copilul isi insuseste limbajul. Volumul, precizia vocabularului si corectitudinea exprimarii copilului depind de munca depusa de parinti in aceasta directie. Ca prim factor de educatie, familia ofera copilului aproximativ 90% din cunostintele uzuale (ex: despre plante, animale, ocupatiile oamenilor, obiecte casnice etc.). Familia se preocupa si de dezvoltarea proceselor intelectuale ale copiilor. Ea le dezvolta spiritul de observatie, memoria si gandirea. Parintii incearca sa explice copiilor sensul unor fenomene si obiecte pentru a le putea intelege. Copiii pun cele mai multe intrebari in jurul varstei de 3-6 ani, iar parintii ii ajuta sa-si insuseasca un numar mare de cunostinte, raspunzand cat se poate de corect si exact. Cand sunt in scoala primara, familia vine in sprijinul ei, sustinand "gustul de citit" al elevilor. Cel mai important este stimularea curiozitatii copilului de a citi, prin cumpararea unor carti care sa puna bazele unei mici biblioteci. In preadolescenta este posibila o deviere de la subiectele strict legate de scoala sau indicate varstei fragede; astfel, datoria parintilor este de a indruma copilul sa citeasca ceea ce corespunde varstei sale. Dorinta de lectura poate deveni excesiva, copilul sacrificand astfel orele de somn. Copilul obtine rezultatele la scoala in functie de modul in care parintii se implica in procesul de invatare. Parintii trebuie sa-i asigure copilului cele necesare studiului: rechizite scolare, carti de lectura, manuale scolare etc., cat si niste conditii bune de munca: un birou, un computer si nu in ultimul rand liniste pentru a se putea concentra. Parintii trebuie sa-si ajute copiii la invatatura; ajutorul trebuie limitat la o indrumare sau sprijin, nefiind indicat sa efectueze temele copiilor. Cu timpul, parintii se vor limita la controlarea temelor de casa si a carnetului de note. Deci, atitudinea parintilor trebuie sa fie una de mijloc: sa nu-l ajute prea mult pe copil, dar nici sa nu se intereseze deloc de rezultatele acestuia.

3. Educatia morala a copiilor. In familie se formeaza cele mai importante deprinderi de comportamant: respectul, politetea, cinstea, sinceritatea, decenta in vorbire si atitudini, ordinea, cumpatarea, grija fata de lucrurile incredintate. In realizarea acestor sarcini, modelul parental ajuta cel mai mult; parintele este un exemplu pentru copil. Parintii le spun copiilor ce e bine si ce e rau, ce e drept si ce e nedrept, ce e frumos si ce e urat in comportamente. Aceste notiuni il ajuta pe copil sa se orienteze in evaluarea comportamentului sau si a celor din jur. Tot in sens moral, familia il indruma sa fie sociabil, sa fie un bun coleg si prieten.

4. Familia contribuie si la educatia estetica a copilului. Parintii sunt cei care realizeaza contactul copilului cu frumusetile naturii (culorile si mirosul florilor, cantecul pasarilor, verdele campului etc.), cu viata sociala (traditii, obiceiuri stravechi etc.). Mijloacele mass-media si in mod special televiziunea, exercita o influenta puternica asupra educatiei estetice. Nu se poate vorbi despre o influenta strict pozitiva sau strict negativa; pe de o parte exista numeroase emisiuni culturale, de imbogatire a cunostintelor, dar pe de alta parte sunt difuzate numeroase programe care pot deforma imaginatia inocenta a copiilor intr-un sens negativ. Parintii trebuie sa controleze atat timpul pe care copilul il petrece in fata televizorului cat si emisiunile pe care le urmareste. In unele familii preocuparea pentru cultura estetica a copilului lipseste cu desavarsire, iar in altele aceasta este exagerata. Daca copilul nu are aptitudini si nici placere pentru diferite arte (balet, muzica, teatru etc.), parintii trebuie sa respecte optiunea copilului. Familia care reprezinta un bun mediu educativ Familia trebuie sa fie un colectiv sanatos, adica in componenta sa sa existe toti membrii care alcatuiesc in mod normal un asemenea colectiv (doi parinti), intre acestia sa fie relatii de intelegere, respect, intrajutorare, sa traiasca in deplina armonie, sa duca o viata cinstita, onesta. Opiniile celor doi parinti referitoare la copil trebuie sa fie convergente iar parintii trebuie sa fie un bun exemplu, avand in vedere cat de puternic este spiritul de imitatie la copii. In comparatie cu familia cu un singur copil, familia cu mai multi copii reprezinta un mediu educativ mai bun. Familia care nu reprezinta un bun mediu educativ a) Familia descompusa - familia care ramane descompusa in urma unui divort sau a unui deces, nu este un mediu educativ ideal. Dar totusi conditia de viata a copilului orfan de un parinte depinde foarte mult de puterea de dragoste a celui ramas, care poate compensa dragostea celui disparut. In trecut divortul era extrem de daunator pentru copii. Cercetarile actuale par sa indice ca copiii se simt mai bine daca parintii nefericiti divorteaza decat daca stau impreuna intr-o atmosfera de furie, amaraciune, violenta si ura. b) Familia reconstituita - Recasatorirea creeaza o familie reconstituita sau combinata formata din doi parinti, din care cel putin unul aduce in aceasta unitate familiala noua unul sau mai multi copii dintr-o casatorie anterioara. Cuvintele mama mastera si tata vitreg sunt deja expresii peiorative. Atunci cand copiii provin din doua familii diferite, mama va proteja pe ai sai, iar tatal pe ai lui, plangandu-se fiecare impotriva copiilor celuilalt. In acest context merita sa ne punem cateva semne de intrebare: Cine asigura disciplina in aceasta familie? Dar educatia? Care sunt indatoririle parintelui biologic caruia i s-a luat copilul? Ce autoritate are acesta? Raspunsul la aceste intrebari variaza de la caz la caz. c) Violenta in familie este un fenomen ce ia amploare. Maltratarea partenerului si a copiilor are loc in toate clasele sociale, dar posibilitatea maltratarii creste o data cu problemele financiare. Cazurile de maltratare a copiilor sunt in crestere. "Ca si in cazul maltratarii unuia dintre soti, sunt responsabili mai ales barbatii. In multe cazuri, cei care maltrateaza au fost maltratati in copilarie, astfel perpetuand un ciclu de violenta". Copiii maltratati sunt frustrati de dragoste, pierd bucuria de dragoste si intelegere a semenilor, sanatatea lor psihica fiind pusa la indoiala. d) Alte cazuri in care familia nu este un bun mediu educativ: - Certurile si neintelegerile dintre parinti au efecte traumatizante asupra copiilor. - Divergentele dintre parinti cu privire la masurile educative au urmari negative asupra educatiei. - Daca parintii mint, fura, injura, sunt necinstiti, in cele mai multe cazuri copilul va imita comportamentul acestora. In concluzie, as putea motiva alegerea acestei teme: Am dorit sa demonstrez intr-un fel sau altul faptul ca nu este neaparata nevoie de o familie cu doi parinti pentru a fi copilul fericit.

S-ar putea să vă placă și