Fântâna dintre plopi

Fiu al pamântului glorios al Moldovei, Mihail Sadoveanu (1880, Pașcani - 1961, București) a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic român deosebit de prolific, lasând posteritatii o opera monumentala care se întinde pe o jumatate de secol. Volumul „Hanul Ancuţei” a fost publicat în 1928. În el se reunesc trăsăturile definitorii ale naraţiunii lui Sadoveanu: fascinaţia pentru trecut, lirismul evocării, accentele mitice, legendare şi stilul metaforic, ceremonios. Fantana dintre plopi’ este a patra povstire din cele noua cuprinse in ciclul ‘Hanu Ancutei’. Povestirea este o specie a genului epic în proza de scurta întindere, cu o actiune simpla, lineara, cu personaje putine, accentul cazand pe actiune si mai putin pe personaj. Se acorda importanta mare naratorului, actului nararii si intamplarilor, timpul nararii este la trecut, fiind prezenta si oralitatea. Tema operei literare "Fântâna dintre plopi" o presupune iubirea tragica dintre Neculai Isac si Marga. Neculai Isac, capitan de mazili, se îndragosteste de o tiganca pe nume Marga. Ţigancusa era pusa de unchiul sau Hasanache sa se întâlneasca cu Neculai pentru a-l jefui, însa fata îi spune adevarul baiatului, care fuge, iar fata este omorâta de rudele sale. Naratorul evocă o întâmplare trăită de el în tinereţe, în urmă cu peste 25 de ani, „pe aceste meleaguri”. În povestire se relatează un singur fir epic, o tristă poveste de iubire care a avut rol de iniţiere pentru tânărul de odinioară. Acţiunea se derulează alert, fiind identificabile toate momentele subiectului. În expoziţiune se precizează timpul şi locul, arătându-se că totul s-a petrecut „într-o toamnă ca asta” la hanul Ancuţei, pe când Neculai Isac negustorea vinuri în ţinutul Sucevei. Atunci a făcut popas la han şi a întâlnit pe malurile Moldovei un grup de ţigani între care a remarcat o fată de vreo 18 ani. Intriga precizează faptul că tânărul se îndrăgosteşte de frumoasa ţigancă, pe nume Marga. Desfăşurarea acţiunii redă într-un ritm alert evenimente dramatice. După o noapte petrecută la locul numit Fântâna dintre plopi, tinerii îşi stabilesc o altă întâlnire la întoarcerea lui Neculai Isac din ţinuturile Paşcanilor. Revederea a avut, însă, un final tragic. Fata ia mărturisit că ţiganii plănuiesc să-l omoare pentru a-i lua banii. Punctul culminant este marcat de momentul când, avertizat, Neculai Isac încearcă să scape din încăierare, dar este rănit la un ochi şi îşi pierde vederea. Deznodământul impresionant arată că, reîntors la fântână cu ajutoare, tânărul găseşte urme de sânge şi înţelege că fata a fost omorâtă şi aruncată în fântână.

sexul şi vârsta îşi pun amprenta asupra povestirii: “Eram un om buiac şi ticalos. Subiectivitatea naratorului are ca efect lirismul naratiunii. Perspectiva subiectivă pe care o are asupra relatării vine ca o consecinţă a faptului ca este un narator-personaj. alaturi de celelalte personaje ale povestirii (Marga. prin tehnica evocării. cele două atribuţiuni făcând din Neculai Isac un narator-personaj. lăutarii vin mai aproape. aducând la cunoştinta cititorului atomsfera din han. naratorul implicandu-se puternic in relatarea faptelor si stabilind o legatura foarte stransa cu ascultatorii. În finalul povestirii naratorul revine în ipostaza de narator-martor. cel care apare imediat în deschiderea povestirii. naratorul utilizand expresii si figuri de stil. Ancuţa. iubire (eros). pentru ca asista la tot ceea ce se intampla la han si ii urmareste pe fiecare. dar si moarte (thanatos) si plopul. („Noi gospodarii şi cărăuşii din Ţara-de-Sus am ramas tăcuţi şi mâhniţi”). fraţii acestuia). ceea ce face din el un narator-martor. Om nevrednic nu pot să spun că am fost […] dar îmi erau dragi ochii negri şi pentru ei călcam multe hotare. în care apa sugereaza viata.” Exista în “Fântâna dintre plopi” două tipuri de naratori: primul tip este naratorul martor. un loc sacru care insa nu-i mai protejeaza pe . devenind ascultator al fiecarei naratiuni rostite de ceilalti naratori. dar este acceptat de ceilalti. Nu are nume. care asista ca martor la seara de la han. Titlul operei. ceea ce dovedeste pretuirea lor. gospodarii şi cărăuşii din Ţara-de-Sus”). faptul ca este recunoscut ca unul dintre ei. format din doua cuvinte semnificative: "Fântâna". Simbolul fantanii cu patru plopi reprezinta un centru al lumii. carora li se adreseaza direct. care după ce participă la un adevarat ritual (Ancuţa îi toarna vin în ulcică. comisul Ionita il invită să povesteasca întâmplarea în care şi-„a pierdut o lumină”) isi incepe povestirea. Relatarea se face în principal la persoana a III-a. fiind deci un narator. naratorul îşi revendică apartenenţa la acest grup. de exemplu. aducând la cunoştinţă şi cititorului întâmplarile de “pe vremea celeilalte Ancuţe”. unchiul Hasanache. El este un narator martor. Perspectiva naratiunii la persoana I este subiectiva. narator ce va asista şi la venirea capitanului de mazili Neculai Isac. din povestirea Fantana dintre plopi mediul social. Al doilea tip este naratorul-personaj: Neculai Isac povesteşte auditoriului. Prin participarea directă la succesiunea evenimenţiala el este un personaj.Faptele sunt prezentate din perspectiva povestitorului naratiuniicadru. un copac blestemat de ale carui crengi s-a spânzurat Iuda. şi doar prin poziţionarea pronumelui la pers I „noi” în faţa acestei categorii de personaje („noi. considerat arborele singuratatii. Prezenta sa este redata prin utilizarea persoanei I in naratiune si confera iluzia autenticitatii. comisul Ioniţă de la Drăgăneşti şi gospodarii şi cărăuşii din Ţara-de-Sus. desemneaza locul de întâlnire al celor doi: "Fântâna dintre plopi". activitatile personajelor: lăutarii. Experienţa de viaţa a lui Neculai Isac.

tinuta numa intrun lantujel atarna o blanita cu guler de jder.cat si derivate. calitate absolut necesara oricarui barbat. rotund. Sensibilitatea eroului este relevata in atitudinea acestuia fata de tigancusa.[…]desi ochiul drept stins si inchis ii dadea ceva trist si straniu”. modul in care i se adreseaza: ”esti frumoasa ca o duducuta” atesta o crestere aleasa. Este construit ca personaj complex romantic. Om nevrednic nu pot să spun c-am fost. Acesta foloseşte cuvinte dure pentru a se autocaracteriza: „Eram un om buiac şi ticălos. Pierderea vederii unui ochi l-a făcut mai capabil să înţeleagă trecutul. ii mangaiai ochii” dau masura masculinitatii sale protectoare.indragostiti. El se autocaracterizeaza ca o persoana sociabila “mie mi-a placut sa beau vinul cu tovarasii” “imi sunteti toti ca niste frati”. motiv de curiozitate in ceea ce priveste imprejurarile in care s-a petrecut nenorocirea care l-a marcat pentru toata viata.care dau indicii despre starea lui materiala superioara cat si despre trasaturile morale :”sta drept in sa”. pistoalele.din vestimentatie si atitudine. simbol al firii sale curajoase si razboinice si bunastarea afisata aproape ostentativ. este demostrata in confruntarea cu tiganii care il atrasesera in cursa si vroiau sa il jefuiasca. pastrate si acum fata de fiintele feminine gingase precum Ancuta pe care “o prinse de mana”. fiind intotdeauna acceptat de cei de la han si considerat “om cum ne place noua”. dau. vechi prieten. se vede că sufleteşte a rămas conectat la lumea de odinioară.” De asemenea. vitejia . fiind pangarit de vina fiecaruia si sortit pieirii. eroul . Apa fantanii se amesteca cu sangele . Din cuvintele lui se observă că se simte vinovat deoarece nu a reuşit să împiedica moartea tinerei fete. Avea torba de piele galbena la sold si pistoale la colburi. De fiecare dată este caracterizat atât direct cât şi indirect.impleteste mijloacele de caracterizare deoarece contine atat referinte directe: “om ajuns la carunteta” “ce arata inca frumuseta si barbatie” . Derivata din meseria sa (capitan de mazili). dar îmi erau dragi ochii negri. dovadă forţa expresivă a istorisirii sale. Atentia pe care el i-o acorda fetei. fac din el un cavaler. Portretul fizic al noului oaspete. releva si o alta parte a caracterului sau :cea sensibila . “purta ciubote de iuft cu tureci nalte s’un ilic de postav civit cu nasturi rotunzi de argint . In reintalnirea cu comisul Ionita.facut de un narator obiectiv. Pe umeri. şi pentru ei călcam multe hotare. de fapt . si aprecierea calitatilor feminine indiferent de statutul social.masura propriei persoane. Neculai Isac apare în două ipostaze ca personaj: de om tânăr şi de om matur. gesturile marunte: “o invelii in contanas caci tremura. Aveam oi şi imaşuri şi neguţam toamna vinuri. Astfel avem ingredintele-cheie ale personalitatii lui Isac: ochiul stins.iar in plan simbolic. iubirea cu moartea.

devine din „văzător” nu orb. exprimată prin formule de adresare directă („domnilor şi fraţilor. „imaş”). replicile dialogului. Relatarea personajului-narator se încheie cu deznodământul povestirii. opera "Fântâna dintre plopi" de Mihail Sadoveanu este o povestire în ramă. formule ale adresarii directe. Figurile de stil apar cu moderaţie.”). cuvintele arhaice („catastih”. Limbajul povestirii este arhaic si regional. Arhaismele (arnăut) şi regionalismele(testemel. având puterea de a judeca mai profund întâmplările vieţii. ascultaţi ce mi s-a întâmplat. dar naraţiunea are un epilog care constă în dialogul ascultătorilor şi în comentariile naratorului anonim. naiv. fiind dominat de marci ale oralitatii (expresii colocviale. Ca tânăr. „buiac”. Oralitatea stilului este conferita de relatia stransa dintre povestitor si ascultator. cu subiectivism. „am istovit"). Fiind o specie a genului epic.. în care se povesteşte.. Se angajează într-o idilă romantică fără să ţină seama de viaţa tinerei fete. particularizând trăsături ale personajelor. o naraţiune de mică dimensiune. care înregistrează efectul actului narării asupra povestitorului: întoarcerea spre sine şi în trecut. .creând o limbă literară uşor accesibilă. dând astfel stilului sobrietate. „mazili”). Metafora lipseşte aproape de tot. iar epitetele au rol caracterizator. elemente paremiologice) incadrandu-se adesea intr-un registru stilistic familiar si primind conotatii afective. Naraţiunea se îmbină cu dialogul şi scurte pasaje descriptive. tipsie. „aicea". ci vizionar. cu savoarea graiului moldovenesc pe care l-a ridicat la rang de expresie artistica („viers". „slobod". este aventuros. nesăbuit. scurteică) sunt folosite cu naturaleţe de către personaje. termenii şi expresiile populare („singur ca un cuc”. mazalul". o singură întâmplare de sine stătătoare încadrată într-o naraţiune mai amplă ("Hanu-Ancuţei") şi Ia care participă personaje puţine palid conturate. Rezultă o anume superficialitate în felul cum înţelege dragostea.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful