P. 1
Fantana Dintre Plopi - Mihail Sadoveanu (Apartenta Gen-povestire in Rama)

Fantana Dintre Plopi - Mihail Sadoveanu (Apartenta Gen-povestire in Rama)

4.0

|Views: 10,965|Likes:
Published by Miruna Ioana

More info:

Published by: Miruna Ioana on Oct 30, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/19/2013

pdf

text

original

Fântâna dintre plopi

Fiu al pamântului glorios al Moldovei, Mihail Sadoveanu (1880, Pașcani - 1961, București) a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic român deosebit de prolific, lasând posteritatii o opera monumentala care se întinde pe o jumatate de secol. Volumul „Hanul Ancuţei” a fost publicat în 1928. În el se reunesc trăsăturile definitorii ale naraţiunii lui Sadoveanu: fascinaţia pentru trecut, lirismul evocării, accentele mitice, legendare şi stilul metaforic, ceremonios. Fantana dintre plopi’ este a patra povstire din cele noua cuprinse in ciclul ‘Hanu Ancutei’. Povestirea este o specie a genului epic în proza de scurta întindere, cu o actiune simpla, lineara, cu personaje putine, accentul cazand pe actiune si mai putin pe personaj. Se acorda importanta mare naratorului, actului nararii si intamplarilor, timpul nararii este la trecut, fiind prezenta si oralitatea. Tema operei literare "Fântâna dintre plopi" o presupune iubirea tragica dintre Neculai Isac si Marga. Neculai Isac, capitan de mazili, se îndragosteste de o tiganca pe nume Marga. Ţigancusa era pusa de unchiul sau Hasanache sa se întâlneasca cu Neculai pentru a-l jefui, însa fata îi spune adevarul baiatului, care fuge, iar fata este omorâta de rudele sale. Naratorul evocă o întâmplare trăită de el în tinereţe, în urmă cu peste 25 de ani, „pe aceste meleaguri”. În povestire se relatează un singur fir epic, o tristă poveste de iubire care a avut rol de iniţiere pentru tânărul de odinioară. Acţiunea se derulează alert, fiind identificabile toate momentele subiectului. În expoziţiune se precizează timpul şi locul, arătându-se că totul s-a petrecut „într-o toamnă ca asta” la hanul Ancuţei, pe când Neculai Isac negustorea vinuri în ţinutul Sucevei. Atunci a făcut popas la han şi a întâlnit pe malurile Moldovei un grup de ţigani între care a remarcat o fată de vreo 18 ani. Intriga precizează faptul că tânărul se îndrăgosteşte de frumoasa ţigancă, pe nume Marga. Desfăşurarea acţiunii redă într-un ritm alert evenimente dramatice. După o noapte petrecută la locul numit Fântâna dintre plopi, tinerii îşi stabilesc o altă întâlnire la întoarcerea lui Neculai Isac din ţinuturile Paşcanilor. Revederea a avut, însă, un final tragic. Fata ia mărturisit că ţiganii plănuiesc să-l omoare pentru a-i lua banii. Punctul culminant este marcat de momentul când, avertizat, Neculai Isac încearcă să scape din încăierare, dar este rănit la un ochi şi îşi pierde vederea. Deznodământul impresionant arată că, reîntors la fântână cu ajutoare, tânărul găseşte urme de sânge şi înţelege că fata a fost omorâtă şi aruncată în fântână.

pentru ca asista la tot ceea ce se intampla la han si ii urmareste pe fiecare. El este un narator martor. un loc sacru care insa nu-i mai protejeaza pe . unchiul Hasanache. Titlul operei. Prezenta sa este redata prin utilizarea persoanei I in naratiune si confera iluzia autenticitatii. cele două atribuţiuni făcând din Neculai Isac un narator-personaj. lăutarii vin mai aproape.” Exista în “Fântâna dintre plopi” două tipuri de naratori: primul tip este naratorul martor. activitatile personajelor: lăutarii. sexul şi vârsta îşi pun amprenta asupra povestirii: “Eram un om buiac şi ticalos. format din doua cuvinte semnificative: "Fântâna". desemneaza locul de întâlnire al celor doi: "Fântâna dintre plopi". dar si moarte (thanatos) si plopul. ceea ce dovedeste pretuirea lor. Al doilea tip este naratorul-personaj: Neculai Isac povesteşte auditoriului. Om nevrednic nu pot să spun că am fost […] dar îmi erau dragi ochii negri şi pentru ei călcam multe hotare. naratorul utilizand expresii si figuri de stil. Nu are nume. narator ce va asista şi la venirea capitanului de mazili Neculai Isac. dar este acceptat de ceilalti. Prin participarea directă la succesiunea evenimenţiala el este un personaj. alaturi de celelalte personaje ale povestirii (Marga. fiind deci un narator. Subiectivitatea naratorului are ca efect lirismul naratiunii. şi doar prin poziţionarea pronumelui la pers I „noi” în faţa acestei categorii de personaje („noi. considerat arborele singuratatii. Experienţa de viaţa a lui Neculai Isac. Relatarea se face în principal la persoana a III-a. un copac blestemat de ale carui crengi s-a spânzurat Iuda. comisul Ionita il invită să povesteasca întâmplarea în care şi-„a pierdut o lumină”) isi incepe povestirea. din povestirea Fantana dintre plopi mediul social. Perspectiva naratiunii la persoana I este subiectiva. faptul ca este recunoscut ca unul dintre ei. În finalul povestirii naratorul revine în ipostaza de narator-martor. care după ce participă la un adevarat ritual (Ancuţa îi toarna vin în ulcică. comisul Ioniţă de la Drăgăneşti şi gospodarii şi cărăuşii din Ţara-de-Sus. iubire (eros). naratorul implicandu-se puternic in relatarea faptelor si stabilind o legatura foarte stransa cu ascultatorii. Perspectiva subiectivă pe care o are asupra relatării vine ca o consecinţă a faptului ca este un narator-personaj. în care apa sugereaza viata. cel care apare imediat în deschiderea povestirii. care asista ca martor la seara de la han. aducând la cunoştinta cititorului atomsfera din han. prin tehnica evocării. aducând la cunoştinţă şi cititorului întâmplarile de “pe vremea celeilalte Ancuţe”. de exemplu. naratorul îşi revendică apartenenţa la acest grup. fraţii acestuia). devenind ascultator al fiecarei naratiuni rostite de ceilalti naratori. gospodarii şi cărăuşii din Ţara-de-Sus”). Simbolul fantanii cu patru plopi reprezinta un centru al lumii. carora li se adreseaza direct. Ancuţa.Faptele sunt prezentate din perspectiva povestitorului naratiuniicadru. („Noi gospodarii şi cărăuşii din Ţara-de-Sus am ramas tăcuţi şi mâhniţi”). ceea ce face din el un narator-martor.

pistoalele. fiind intotdeauna acceptat de cei de la han si considerat “om cum ne place noua”. dovadă forţa expresivă a istorisirii sale. Acesta foloseşte cuvinte dure pentru a se autocaracteriza: „Eram un om buiac şi ticălos. Din cuvintele lui se observă că se simte vinovat deoarece nu a reuşit să împiedica moartea tinerei fete. şi pentru ei călcam multe hotare. motiv de curiozitate in ceea ce priveste imprejurarile in care s-a petrecut nenorocirea care l-a marcat pentru toata viata. releva si o alta parte a caracterului sau :cea sensibila . tinuta numa intrun lantujel atarna o blanita cu guler de jder. In reintalnirea cu comisul Ionita.[…]desi ochiul drept stins si inchis ii dadea ceva trist si straniu”. Pe umeri.din vestimentatie si atitudine. rotund.iar in plan simbolic. Avea torba de piele galbena la sold si pistoale la colburi. gesturile marunte: “o invelii in contanas caci tremura.cat si derivate. De fiecare dată este caracterizat atât direct cât şi indirect. iubirea cu moartea. Aveam oi şi imaşuri şi neguţam toamna vinuri. vitejia .” De asemenea. ii mangaiai ochii” dau masura masculinitatii sale protectoare.care dau indicii despre starea lui materiala superioara cat si despre trasaturile morale :”sta drept in sa”. si aprecierea calitatilor feminine indiferent de statutul social. calitate absolut necesara oricarui barbat. fac din el un cavaler. se vede că sufleteşte a rămas conectat la lumea de odinioară. Pierderea vederii unui ochi l-a făcut mai capabil să înţeleagă trecutul. Neculai Isac apare în două ipostaze ca personaj: de om tânăr şi de om matur. Portretul fizic al noului oaspete. Sensibilitatea eroului este relevata in atitudinea acestuia fata de tigancusa.impleteste mijloacele de caracterizare deoarece contine atat referinte directe: “om ajuns la carunteta” “ce arata inca frumuseta si barbatie” .masura propriei persoane. simbol al firii sale curajoase si razboinice si bunastarea afisata aproape ostentativ. Atentia pe care el i-o acorda fetei. Derivata din meseria sa (capitan de mazili). modul in care i se adreseaza: ”esti frumoasa ca o duducuta” atesta o crestere aleasa. fiind pangarit de vina fiecaruia si sortit pieirii. eroul . este demostrata in confruntarea cu tiganii care il atrasesera in cursa si vroiau sa il jefuiasca. de fapt .indragostiti. vechi prieten. El se autocaracterizeaza ca o persoana sociabila “mie mi-a placut sa beau vinul cu tovarasii” “imi sunteti toti ca niste frati”. “purta ciubote de iuft cu tureci nalte s’un ilic de postav civit cu nasturi rotunzi de argint . Om nevrednic nu pot să spun c-am fost. Este construit ca personaj complex romantic. dau. Astfel avem ingredintele-cheie ale personalitatii lui Isac: ochiul stins. Apa fantanii se amesteca cu sangele . dar îmi erau dragi ochii negri. pastrate si acum fata de fiintele feminine gingase precum Ancuta pe care “o prinse de mana”.facut de un narator obiectiv.

„aicea".. ascultaţi ce mi s-a întâmplat. Relatarea personajului-narator se încheie cu deznodământul povestirii. Fiind o specie a genului epic. cuvintele arhaice („catastih”. naiv. Ca tânăr. Metafora lipseşte aproape de tot. dar naraţiunea are un epilog care constă în dialogul ascultătorilor şi în comentariile naratorului anonim. scurteică) sunt folosite cu naturaleţe de către personaje.”). ci vizionar.creând o limbă literară uşor accesibilă. „slobod". iar epitetele au rol caracterizator. în care se povesteşte. opera "Fântâna dintre plopi" de Mihail Sadoveanu este o povestire în ramă. Figurile de stil apar cu moderaţie. tipsie.devine din „văzător” nu orb. fiind dominat de marci ale oralitatii (expresii colocviale. exprimată prin formule de adresare directă („domnilor şi fraţilor. „imaş”). „am istovit"). cu savoarea graiului moldovenesc pe care l-a ridicat la rang de expresie artistica („viers". cu subiectivism. Naraţiunea se îmbină cu dialogul şi scurte pasaje descriptive. Limbajul povestirii este arhaic si regional. „buiac”. elemente paremiologice) incadrandu-se adesea intr-un registru stilistic familiar si primind conotatii afective. care înregistrează efectul actului narării asupra povestitorului: întoarcerea spre sine şi în trecut. mazalul". Oralitatea stilului este conferita de relatia stransa dintre povestitor si ascultator. formule ale adresarii directe. Se angajează într-o idilă romantică fără să ţină seama de viaţa tinerei fete.. replicile dialogului. o naraţiune de mică dimensiune. este aventuros. termenii şi expresiile populare („singur ca un cuc”. Rezultă o anume superficialitate în felul cum înţelege dragostea. „mazili”). nesăbuit. dând astfel stilului sobrietate. o singură întâmplare de sine stătătoare încadrată într-o naraţiune mai amplă ("Hanu-Ancuţei") şi Ia care participă personaje puţine palid conturate. . particularizând trăsături ale personajelor. Arhaismele (arnăut) şi regionalismele(testemel. având puterea de a judeca mai profund întâmplările vieţii.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->