Fântâna dintre plopi

Fiu al pamântului glorios al Moldovei, Mihail Sadoveanu (1880, Pașcani - 1961, București) a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic român deosebit de prolific, lasând posteritatii o opera monumentala care se întinde pe o jumatate de secol. Volumul „Hanul Ancuţei” a fost publicat în 1928. În el se reunesc trăsăturile definitorii ale naraţiunii lui Sadoveanu: fascinaţia pentru trecut, lirismul evocării, accentele mitice, legendare şi stilul metaforic, ceremonios. Fantana dintre plopi’ este a patra povstire din cele noua cuprinse in ciclul ‘Hanu Ancutei’. Povestirea este o specie a genului epic în proza de scurta întindere, cu o actiune simpla, lineara, cu personaje putine, accentul cazand pe actiune si mai putin pe personaj. Se acorda importanta mare naratorului, actului nararii si intamplarilor, timpul nararii este la trecut, fiind prezenta si oralitatea. Tema operei literare "Fântâna dintre plopi" o presupune iubirea tragica dintre Neculai Isac si Marga. Neculai Isac, capitan de mazili, se îndragosteste de o tiganca pe nume Marga. Ţigancusa era pusa de unchiul sau Hasanache sa se întâlneasca cu Neculai pentru a-l jefui, însa fata îi spune adevarul baiatului, care fuge, iar fata este omorâta de rudele sale. Naratorul evocă o întâmplare trăită de el în tinereţe, în urmă cu peste 25 de ani, „pe aceste meleaguri”. În povestire se relatează un singur fir epic, o tristă poveste de iubire care a avut rol de iniţiere pentru tânărul de odinioară. Acţiunea se derulează alert, fiind identificabile toate momentele subiectului. În expoziţiune se precizează timpul şi locul, arătându-se că totul s-a petrecut „într-o toamnă ca asta” la hanul Ancuţei, pe când Neculai Isac negustorea vinuri în ţinutul Sucevei. Atunci a făcut popas la han şi a întâlnit pe malurile Moldovei un grup de ţigani între care a remarcat o fată de vreo 18 ani. Intriga precizează faptul că tânărul se îndrăgosteşte de frumoasa ţigancă, pe nume Marga. Desfăşurarea acţiunii redă într-un ritm alert evenimente dramatice. După o noapte petrecută la locul numit Fântâna dintre plopi, tinerii îşi stabilesc o altă întâlnire la întoarcerea lui Neculai Isac din ţinuturile Paşcanilor. Revederea a avut, însă, un final tragic. Fata ia mărturisit că ţiganii plănuiesc să-l omoare pentru a-i lua banii. Punctul culminant este marcat de momentul când, avertizat, Neculai Isac încearcă să scape din încăierare, dar este rănit la un ochi şi îşi pierde vederea. Deznodământul impresionant arată că, reîntors la fântână cu ajutoare, tânărul găseşte urme de sânge şi înţelege că fata a fost omorâtă şi aruncată în fântână.

faptul ca este recunoscut ca unul dintre ei. Prezenta sa este redata prin utilizarea persoanei I in naratiune si confera iluzia autenticitatii. dar este acceptat de ceilalti. pentru ca asista la tot ceea ce se intampla la han si ii urmareste pe fiecare. devenind ascultator al fiecarei naratiuni rostite de ceilalti naratori. Om nevrednic nu pot să spun că am fost […] dar îmi erau dragi ochii negri şi pentru ei călcam multe hotare. carora li se adreseaza direct. În finalul povestirii naratorul revine în ipostaza de narator-martor. fiind deci un narator. dar si moarte (thanatos) si plopul. lăutarii vin mai aproape. Simbolul fantanii cu patru plopi reprezinta un centru al lumii. alaturi de celelalte personaje ale povestirii (Marga.” Exista în “Fântâna dintre plopi” două tipuri de naratori: primul tip este naratorul martor. unchiul Hasanache. narator ce va asista şi la venirea capitanului de mazili Neculai Isac. gospodarii şi cărăuşii din Ţara-de-Sus”). aducând la cunoştinta cititorului atomsfera din han. aducând la cunoştinţă şi cititorului întâmplarile de “pe vremea celeilalte Ancuţe”. naratorul utilizand expresii si figuri de stil. care după ce participă la un adevarat ritual (Ancuţa îi toarna vin în ulcică. prin tehnica evocării. naratorul îşi revendică apartenenţa la acest grup. El este un narator martor. Titlul operei. ceea ce face din el un narator-martor. naratorul implicandu-se puternic in relatarea faptelor si stabilind o legatura foarte stransa cu ascultatorii. comisul Ioniţă de la Drăgăneşti şi gospodarii şi cărăuşii din Ţara-de-Sus. Ancuţa. un copac blestemat de ale carui crengi s-a spânzurat Iuda. Perspectiva subiectivă pe care o are asupra relatării vine ca o consecinţă a faptului ca este un narator-personaj. considerat arborele singuratatii. Relatarea se face în principal la persoana a III-a. din povestirea Fantana dintre plopi mediul social. comisul Ionita il invită să povesteasca întâmplarea în care şi-„a pierdut o lumină”) isi incepe povestirea. de exemplu. Perspectiva naratiunii la persoana I este subiectiva. un loc sacru care insa nu-i mai protejeaza pe . cel care apare imediat în deschiderea povestirii. în care apa sugereaza viata. sexul şi vârsta îşi pun amprenta asupra povestirii: “Eram un om buiac şi ticalos. („Noi gospodarii şi cărăuşii din Ţara-de-Sus am ramas tăcuţi şi mâhniţi”). Experienţa de viaţa a lui Neculai Isac. şi doar prin poziţionarea pronumelui la pers I „noi” în faţa acestei categorii de personaje („noi. fraţii acestuia).Faptele sunt prezentate din perspectiva povestitorului naratiuniicadru. format din doua cuvinte semnificative: "Fântâna". care asista ca martor la seara de la han. Subiectivitatea naratorului are ca efect lirismul naratiunii. ceea ce dovedeste pretuirea lor. Nu are nume. cele două atribuţiuni făcând din Neculai Isac un narator-personaj. Al doilea tip este naratorul-personaj: Neculai Isac povesteşte auditoriului. activitatile personajelor: lăutarii. Prin participarea directă la succesiunea evenimenţiala el este un personaj. desemneaza locul de întâlnire al celor doi: "Fântâna dintre plopi". iubire (eros).

facut de un narator obiectiv. fiind intotdeauna acceptat de cei de la han si considerat “om cum ne place noua”. simbol al firii sale curajoase si razboinice si bunastarea afisata aproape ostentativ.impleteste mijloacele de caracterizare deoarece contine atat referinte directe: “om ajuns la carunteta” “ce arata inca frumuseta si barbatie” .care dau indicii despre starea lui materiala superioara cat si despre trasaturile morale :”sta drept in sa”. dar îmi erau dragi ochii negri. Astfel avem ingredintele-cheie ale personalitatii lui Isac: ochiul stins. El se autocaracterizeaza ca o persoana sociabila “mie mi-a placut sa beau vinul cu tovarasii” “imi sunteti toti ca niste frati”. de fapt . Atentia pe care el i-o acorda fetei. Apa fantanii se amesteca cu sangele . şi pentru ei călcam multe hotare. Pierderea vederii unui ochi l-a făcut mai capabil să înţeleagă trecutul. gesturile marunte: “o invelii in contanas caci tremura. fac din el un cavaler. Din cuvintele lui se observă că se simte vinovat deoarece nu a reuşit să împiedica moartea tinerei fete. releva si o alta parte a caracterului sau :cea sensibila . dau. calitate absolut necesara oricarui barbat. De fiecare dată este caracterizat atât direct cât şi indirect. eroul . se vede că sufleteşte a rămas conectat la lumea de odinioară. Avea torba de piele galbena la sold si pistoale la colburi. Neculai Isac apare în două ipostaze ca personaj: de om tânăr şi de om matur. fiind pangarit de vina fiecaruia si sortit pieirii. vechi prieten.indragostiti. Pe umeri. vitejia . rotund. Portretul fizic al noului oaspete. iubirea cu moartea. Aveam oi şi imaşuri şi neguţam toamna vinuri. pastrate si acum fata de fiintele feminine gingase precum Ancuta pe care “o prinse de mana”. ii mangaiai ochii” dau masura masculinitatii sale protectoare. Om nevrednic nu pot să spun c-am fost. motiv de curiozitate in ceea ce priveste imprejurarile in care s-a petrecut nenorocirea care l-a marcat pentru toata viata. Sensibilitatea eroului este relevata in atitudinea acestuia fata de tigancusa. modul in care i se adreseaza: ”esti frumoasa ca o duducuta” atesta o crestere aleasa.[…]desi ochiul drept stins si inchis ii dadea ceva trist si straniu”. si aprecierea calitatilor feminine indiferent de statutul social. “purta ciubote de iuft cu tureci nalte s’un ilic de postav civit cu nasturi rotunzi de argint . tinuta numa intrun lantujel atarna o blanita cu guler de jder.cat si derivate. este demostrata in confruntarea cu tiganii care il atrasesera in cursa si vroiau sa il jefuiasca. pistoalele.din vestimentatie si atitudine. dovadă forţa expresivă a istorisirii sale.” De asemenea. In reintalnirea cu comisul Ionita.masura propriei persoane. Derivata din meseria sa (capitan de mazili). Este construit ca personaj complex romantic.iar in plan simbolic. Acesta foloseşte cuvinte dure pentru a se autocaracteriza: „Eram un om buiac şi ticălos.

o naraţiune de mică dimensiune. Metafora lipseşte aproape de tot. mazalul". Oralitatea stilului este conferita de relatia stransa dintre povestitor si ascultator. iar epitetele au rol caracterizator. Arhaismele (arnăut) şi regionalismele(testemel. „aicea".”). formule ale adresarii directe. dând astfel stilului sobrietate. având puterea de a judeca mai profund întâmplările vieţii. „imaş”). Figurile de stil apar cu moderaţie.creând o limbă literară uşor accesibilă. naiv. Se angajează într-o idilă romantică fără să ţină seama de viaţa tinerei fete. care înregistrează efectul actului narării asupra povestitorului: întoarcerea spre sine şi în trecut. ci vizionar. cu subiectivism. Limbajul povestirii este arhaic si regional.. opera "Fântâna dintre plopi" de Mihail Sadoveanu este o povestire în ramă. termenii şi expresiile populare („singur ca un cuc”. „mazili”). cuvintele arhaice („catastih”. este aventuros. Naraţiunea se îmbină cu dialogul şi scurte pasaje descriptive. „am istovit"). în care se povesteşte. . tipsie. scurteică) sunt folosite cu naturaleţe de către personaje. fiind dominat de marci ale oralitatii (expresii colocviale.devine din „văzător” nu orb. exprimată prin formule de adresare directă („domnilor şi fraţilor. „slobod". dar naraţiunea are un epilog care constă în dialogul ascultătorilor şi în comentariile naratorului anonim. Rezultă o anume superficialitate în felul cum înţelege dragostea. o singură întâmplare de sine stătătoare încadrată într-o naraţiune mai amplă ("Hanu-Ancuţei") şi Ia care participă personaje puţine palid conturate. elemente paremiologice) incadrandu-se adesea intr-un registru stilistic familiar si primind conotatii afective. cu savoarea graiului moldovenesc pe care l-a ridicat la rang de expresie artistica („viers". replicile dialogului. particularizând trăsături ale personajelor.. Relatarea personajului-narator se încheie cu deznodământul povestirii. „buiac”. ascultaţi ce mi s-a întâmplat. nesăbuit. Fiind o specie a genului epic. Ca tânăr.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful