INFLATIA INTRE TEORIE SI REALITATE

Etimologic privind lucrarile, cuvantul inflatie provine din latinescul inflare care are semnificatia de a se umfla in mod exagerat. Preluarea si folosirea termenului in vocabularul specializat al teoriei economice sunt pe deplin justificate. De la inceputurile manifestarii sale si pana in zilele noastre, fenomenul numit inflatie s-a definit, sub raportul continutului si al formei de manifestare, prin aceasta trasatura esentiala de crestere exagerata a preturilor. Inflatia isi are o istorie a sa. Inceputurile fenomenului tin de zorii capitalismului, dupa cum constientizarea lui si incercarile de analiza si explicitare fac debut prin lucrarile primilor interpreti si economiei moderne mercantilistii. Acestia si cei care le-au urmat, economiei clasici si neoclasici s-au aplecat asupra fenomenului produs in conditiile circulatiei banilor adevarati, a banilor aur sau a banilor de hartie convertibili in aur. Desi interesanta, ca motiv de reflezie si cautare, o asemenea intreprindere nu-si poate gasi locul aici. Inflatia este un fenomen monetar care insoteste orice tip de economie, fiind legata de mecanismele intime de funtionare a economiilor respective. Ea a devenit pentru toate economiile un fapt comun si aproape generalizat. Ea este o maladie a monedei, cu stari latente, virulente, explozive si anarhice. Produce suferinte si lasa urme, deseori deosebit grave. Aceasta maladie a circulatiei banesti se manifesta in final prin reducerea puterii de cumparare a unitatii monetare si cresterea preturilor. Cu alte cuvinte, inflatia este o forma a dezechilibrului economic general care se manifesta prin dezechilibrul dintre masa monetara, care suprasatureaza arterele circulatiei si cantitatea de marfuri si servicii produse si supuse circulatiei. Pana la al doilea razboi mondial, inflatia a fost preponderent monetara si de credit, pentru ca ulterior sa capete un caacter preponderent economic. Initial, inflatia a fost exploziva, spectaculoasa, apoi a devenit lenta; perioadele inflatiilor vechi au fost relativ scurte si au afectat activitatea economico-sociala. Ulterior, s-au schimbat unele opinii despre inflatie. Combatuta si detestata altadata, inflatia devine tolerabila si chiar agreata mai pe urma; iar legata de utilizarea deplina a fortei de munca, inflatia este considerata de unii chiar binefacatoare. S-a incercat chiar prezentarea unei legaturi intre fenomenul inflatiei si cresterea economica, considerandu-se ca o crestere rapida a productiei trebuie sa fie insotita si de o crestere a preturilor pentru ca, in perioadele de avant economic, cererea de marfuri de consum si de bunuri productive creste; ca urmare, cresc preturile si deci se produce inflatia. Desi usor perceptibila, inflatia reprezimta unul din fenomele complexe foarte greu de definit si prins in tuse sigure. Opiniile ca si incercarile de definire a inflatiei se inscriu pe o gama foarte variata, fiecare incercand sa surprinda ceea ce se crede a fi esntial in continutul sau manifestarea procesului. La confluenta si interferenta acestora, retinem ca inflatia reprezinta un dezechilibru macroeconomic monetaro-real reflectat in cresterea masei monetare din circulatie peste nevoile economiei, fapt ce conduce la deprecierea monetara si la cresterea anormala, permanenta, cumulativa si generalizata a preturilor. Asa cum rezulta din definite, inflatia se prezinta ca o disfunctie grava intre marimile economice reale si cele nominale, monetare. Functia esentiala a banilor, de

masurare a valorii bunurilor prin intermediul mare fata de valoarea bunurilor pe care trebuie sa o exprime. Ca urmare, preturile cresc si moneda se depreciaza, cu toate consecintele care deriva de aici. Tot din incercarea de definire, rezulta ca nu orice crestere a preturilor este sinonima cu inflatia. Este vorba mai intai de o crestere anormala, soc, foarte puternica a preturilor. Aceasta inseamna, implicit, ca raportam cresterea la un sistem de referinta, la un prag admisibil, socotit normal. Amplitudinea acestui prag este variabila, in spatiu dar, mai ales, in timp. Astfel, pentru secolul trecut se putea emite pretentia stabilitatii monetare gandite in conditiile unei cresteri zero a preturilor. Inceputul de secol XX lasa in urma <<triunghiul magic>> clasic: crestere economica sustinuta, ocuparea deplina a fortei de munca si stabilitate monetara. Starea de dezechilibru devine constanta evolutiei economiei si lumea se obisnuieste cu ideea ca echilibrul este o intamplare. La nivelul anilo 50 se accepta o crestere anuala a preturilor cuprinsa intre 1-2% pentru ca in perioada anilor 60-70 sa fie socotita normala o crestere a preturilor de 3-4%. In prezent acest prag se ridica pana la 5%. In al doilea rand, cresterea preturilor trebuie sa fie permanenta spre a putea vorbi de inflatie. Nu intra in discutie si analizeaza o crestere conjucturala, determinata de factori aleatori, intamplatoro, sezonieri. Cresterea preturilor se produce, in al treilea rand, neuniform; nu afecteaza in aceeasi masura toate bunurile si serviciile. Cu toate acestea se poate calcula un indice general de crestere a preturilor care sa ne dea masura inflatiei pe intreaga economie prin raportarea PIB socotit in preturile perioadei curente (p1) la acelasi indicator calculat in preturile perioadei de baza (p0) dupa formula: PIBP1 PIBP 2 Intrucat toti membrii societatii au calitatea de consumatori si inflatia este perceputa in primul rand de acestia, si cum preturile factorilor de productie se reflecta in ultima instanta in preturile bunurilor si serviciilor de consum, s-a instituit obisnuinta de a se determina inflatia printr-un indice de tip Laspeyres aplicat asupra bunurilor de consum astfel: I= I P /10 =

Unde, q1 si qo reprezinta cantitatile de bunuri si servicii din perioada curenta si, respectiv, de referinta, care fac obiectul consumului obisnuit al populatiei. Daca se scade din indicele preturilor, exprimat procentual si calculat dupa PIB, baza de comparatie care este 100 se obtine rata inflatiei (Ri): Ri = ( I q /10 1) 100 In stransa legatura cu indicele preturilor se afla indicele puterii de cumparare a populatiei (Iqc), respectiv a cantitatii de marfuri ce poate fi obtinuta cu o unitate monetara.

q1 p1 q1p0

Puterea de cumparare, deci valoarea relativa a monedei se afla in relatie invers proportionala cu indicele preturilor: 1 Ip Mai adaugam, in al patrulea rand, ca inflatia este un fenomen cumulativ in sensul ca o crestere prezenta a preturilor se adauga unei cresteri anterioare, constituindu-se, in acelasi timp, intr-un atuu si un punct de plecare pentru o noua crestere dupa teoria <<bulgarului de zapada>>. I qc =

Clasificari ale inflatiei:

Desi exista o mare diversitate de clasificari ale inflatiei in literatura economica, o clasificare sintetica este facuta de H.Frich, si anume: Dupa functionarea mecanismului pietei exista o inflatie deschisa si o inflatie reprimata. Inflatia deschisa permite sistemului economic sa functioneze ca un mecanism in care preturile devin fixe. Acest tip de inflatie este in legatura directa cu insuficienta bunurilor, a serviciilor si a fortei de munca din economie, astfel incat pot sa apara speculatii pe acest fond. Inflatia reprimata este rezultatul interventiei guvernamentale in cresterea preturilor si salariilor. Prin aceasta interventie cererea de bunuri si servicii este redusa fortat (reprimata), de unde si denumirea asociata. Dupa ritmul de crestere a preturilor apare : - inflatie taratoare, exprimata printr-un ritm mediu anual de crestere a preturilor de consum de pana la 3%; - inflatie moderata, daca preturile respective cresc in ritm de pana la 6%; - inflatie rapida, atunci cand respectivul ritm se apropie de 10%; - inflatie galopanta (cu doua cifre), cand cresterea preturilor de consum depaseste 10%; - hiperinflatia, atunci cand ritmul mediu lunar depaseste 50%. In functie de asteptarile inflationiste se manifesta o inflatie anticipata si o inflatie neanticipata. Inflatia anticipata, comparativ cu cea neanticipata, este primita si pregatita de fiecare actor pe piata, in timp ce a doua produce urmari asupra economiilor, fortei de munca si productiei marfare fara sa fie anticipata. Dupa principalele cauze inflationiste poate exista o inflatie prin costuri si o inflatie prin cerere. Inflatia prin cerere (demand-pull inflation) este acea inflatie care rezulta din cresterea cererii agregate. Cresterea cererii agregate este explicata de unii specialisti prin cresterea veniturilor banesti ale populatiei. Alti specialisti apreciaza ca cererea agregata poate sa sporeasca, chiar daca oferta de moneda ramane aceeasi. La o crestere a cererii agregate, firmele vor raspunde partial prin cresterea preturilor si partial prin cresterea productiei.

Efectul inflatiei prin cerere este surprins in urmatoarea figura.:

Ca/2 Oa IPC Ca/1 P2

+

P1
+

0 Q1 Q2 Q
Inflatia prin cererea agregata nominala Cresterea cererii agregate este ilustrata prin deplasarea ei catre dreapta de la Ca/1 la Ca/2. In acest caz, preturile vor creste de la P1 la P2, iar oferta agregata va spori de la Q1 la Q2. Cu cat curba ofertei agregate este mai inelastica (mai apropiata de verticala imaginara), cu atat preturile vor creste mai mult, iar productia oferita va spori mai putin. Daca in economie nu exista capacitati de productie subutilizate si somajul este redus ca nivel, atunci firmele vor raspunde la cresterea cererii indeosebi prin ridicari de pret. Figura de mai sus sugereaza o singura crestere a cererii agregate (un soc al cererii). De pilda, un astfel de soc poate fi provocat de o crestere substantiala a cheltuielilor guvernamentale. Efectul acestui soc poate fi o singura crestere a preturilor, dupa care ele vor ramane la acelasi nivel. Pentru ca inflatia sa persiste este necesara o crestere continua a cererii agregate,deci si ocrestere continua a nivelului general al preturilor de consum. De regula, o astfel de inflatie este specifica perioadelor de boom economic prelungit. Inflatia prin costuri,prin oferta (cost-push sau supply-side inflation) apare in situatia in care costurile de productie cresc independent de cererea agregata. Daca firmele sunt confruntate cu o sporire a costului, ele vor raspunde partial prin cresterea pretului de vanzare si partial prin reducerea volumului activitatii.

Aceasta forma de inflatie este sugerata in figura urmatoare:

IPC Qa/3 Qa/1 P3

+

P1 Ca

0 Q3 Q1 Q
Inflatia prin costuri Asa cum se poate observa in figura de mai sus, deplasarea catre stanga a ofertei va determina o crestere a nivelului pretului de la P1 la P3 si o reducere a nivelului productiei de la Q1 la Q3. Masura in care firmele vor mari preturile si vor reduce productia depinde de inclinatia pantei cererii agregate. Cu cat cererea agregata este mai inelastica,cu atat productia se va reduce mai putin, povara costurilor mari fiind transferata asupra consumatorului prin preturi mai mari. Daca are loc o singura deplasare a ofertei agregate spre stanga va avea loc o singura crestere a nivelului general al preturilor. Daca guvernul mareste, de pilda,accizele la petrol,va avea loc o singura crestere a pretului petrolului si a preturilor tuturor produselor derivate. Dupa ce aceasta unda s-a propagat,preturile se vor stabiliza la acest nou nivel, iar inflatia va redeveni zero. Daca socurile ofertei vor continua,atunci oferta agregata se va deplasa continuu catre stanga,iar inflatia va persista. Deplasarea ofertei agregate in ritmuri mai rapide ca da inflatiei un trend crescator. Rezulta ca efectul inflatiei asupra productiei nationale si asupra ocuparii difera in cazul inflatiei prin costuri de cel al inflatiei prin cerere. Inflatia prin cerere si inflatia prin costuri se pot manifesta simultan. Aceasta deoarece cresterile de preturi si de salarii pot fi determinate fie de cresteri ale cererii agregate, fie de factori ce duc la sporirea costurilor.Cele doua genuri de inflatie ajung sa se intrepatrunda chiar daca procesul demareaza din cauza unui singur factor (sa zicem, din cauza sporirii costurilor).Un proces inflationist prin costuri poate fi alimentat ulterior de politicile guvernamentale,de sporirea cererii agregate,prin care se cauta evitarea cresterii somajului. Invers, un proces inflationist demarat printr-un puseu de cerere agregata poate duce la consolidarea unor grupari de interese,care isi vor utiliza aceasta putere pentru a-si 5

majora veniturile; veniturile majorate, de partea acestor unitati, vor insemna costuri mai ridicate pentru ceilalti agenti economici. Asemenea interdependente intre cauzele inflatiei contemporane sunt puse in evidenta cu ajutorul instrumentului spirala inflationista. Sa presupunem ca un grup puternic de interese determina in mod constant cresteri ale costurilor.Oferta agregata se deplaseaza in mod constant catre stanga. Daca in acelasi timp autoritatea guvernamentala stimuleaza cererea globala pentru a preveni sporirea somajului,cererea agregata se va deplasa constant catre dreapta. Efectul acestor confruntari de interese se va concretiza intr-un proces inflationist puternic. Daca deplasarile aratate au amplitudini din ce in ce mai mari,va rezulta o spirala inflationista cu rate crescande ale preturilor. IPC P3 Ca/3 P2 P1 0 Spirala inflationista Ca/2 Ca/1 Oa;Ca Qa/3 Qa/2 Qa/1

Cauzele generale ale inflaiei

ntr-o prim accepiune inflaia are mai multe cauze care pot fi mprite n dou mari grupe : Inflaia monetar Inflaia nemonetar n opinia clasicilor inflaia este determinat n primul rnd de apariia n circulaie a unei cantiti excedentare de moned , care creeaz un dezechilibru . Aceast opinie este legat n special de faptul c la sfritul secolului XIX autoritile au decretat cursul forat al monedei desfinnd astfel convertibilitatea n aur a biletelor de hrtie . Inflaia monetar este definit foarte clar prin ecuaia schimbului a lui Fisher : MV=PT unde : M- Masa monetar V-Viteza de circulaie a monedei P-Nivelul general al preurilor T-Volumul tranzaciilor . Astfel se poate vedea c dac M (masa monetar ) crete foarte mult se cauzeaz un dezechilibru major n ecuaie care nu poate fi adus la normal dect prin creterea lui P ( nivelul general al preurilor ) . Spunem aceasta deoarece : T ( volumul tranzaciilor ) nu poate crete mai mult de nivelul maxim pe care i-l permite producia ; V (viteza de

circulaie a banilor ) nu este uor de modificat deoarece sunt greu de modificat: gusturile; obiceiurile i preferinele consumatorilor . Inflaia de natur nemonetar are n vedere are n vedere creterea generalizat i continu a preurilor . ns este cunoscut faptul c creterea preurilor nu se datoreaz ntotdeauna unor cauze inflaioniste . Inflaia de natur inflaionist apare atunci cnd: creterea preurilor are un caracter general , nu este temporar , este accelerat si are un caracter exponenial adica o cretere de preuri determin la rndul ei o noua cretere rapid i de o valoare aproximativ egal . Nivelul general al preurilor poate crete exponential i datorit faptului c cererea global crete mult mai mult dect oferta , excesul de crerere putnd duce la ceea ce se numete spirala inflaionist sau cercul vicios al inflaiei . n cazul apariiei spiralei inflaioniste preul bunurilor crete i n consecin consumatorii nregistreaz o cretere a veniturilor . Economitii mai sunt de acord i cu alte cauze importante a inflaiei dintre care amintim : - Deficitul bugetar apare atunci cnd statul are cheltuieli mult mai mari dect veniturile curente , iar pentru a acoperi cheltuielile, se mprumut de la banca central . n consecin masa monetar aflat n circulaie va crete fr ca nivelul produciei s fi crescut , pentru c statul se mprumut pentru a consuma i nu pentru a produce . - Creditul bancar apare cnd bncile acord o serie de mprumuturi fr a analiza serios destinaia creditelor, este posibil ca banii astfel virai s produc efecte inflaioniste similare banilor n numerar ; - Intrarea n circulaie a unor sume de bani din economiile non-bancare . Dac exist psesori de depozite monetare non-bancare i dac exist deja inflaie aruncarea pe pia a unor noi cantiti de bani constituie un factor potenial de inflaie.

Formele inflaiei
n literatura de specialitate se utilizeaza diferite criterii de delimitare a formelor inflatiei. Din punct de vedere al intensitatii intalnim: - inflatia moderata caracterizata printr-o crestere medie anuala a preturilor si serviciilor de 3%-4% care duce la deprecierea lenta si progresiva a banilor, fara zguduiri economice; - inflatia deschisa in care cresterea anuala a preturilor este intre 5% si 10% si este insotita de cresteri economice mai reduse sau chiar stagnari; - inflatia declarata, in care preturile cresc anual cu 10%-15%; - inflatia galopanta, in care preturile si tarifele cresc annual cu mai mult de 15%, provocand mari dezechilibre economice si sociale; - hiperinflatia, forma cea mai periculoasa si excesiva a inflatiei la care preturile cresc la intervale scurte de timp, antrenand dezechilibre generale in economia nationala; - dezinflatia se manifesta prin incetinirea durabila si autointretinuta a ritmului de crestere a nivelului general al preturilor; - cresterea economica neinflationista este o inflatie moderata insotita de o crestere economica mai mare decat inflatia; - cresterea economica inflationista releva un ritm pozitiv de crestere a productiei nationale , insotit de o rata a inflatiei mai inalta decat cea a dinamicii economice;

- stagflatia desemneaza acea situatie din economia in care coexista inflatia cu lipsa de crestere economica; - slumpflatia sintetizeaza coexistenta inflatiei galopante cu recesiunea economica.

Efectele(costurile) inflatiei
Efectele inflatiei difera de la tara la tara,iar in cadrul unei tari,de la o perioada la alta. Aceste efecte sunt dependente in mare masura de forma si intensitatea inflatiei, de capacitatea de anticipare a participantilor la activitatile economice,precum si de disponibilitatea si profesionalismul autoritatilor monetare si economice de a o tine sub control. Costurile inflatiei sunt abordate in raport de mai multe criterii. Aceste costuri sunt analizate si apreciate , in primul rand ,in functie de intensitatea si de sensul de evolutie a procesului inflationist. Pe baza acestui criteriu, numerosi autori surprind efectele inflatiei moderate si controlate, pe de o parte, si efectele hiperinflatiei scapate de sub control, pe de alta parte. In al doilea rand, efectele inflatiei sunt urmarite pe orizonturi de timp: pe termen foarte scurt si scurt; pe termen mediu si lung. In al treilea rand, sunt numeroase incercarile de a analiza costurile procesului inflationist, pornindu-se de la calitatea prognozarii lui. In acest sens, unele sunt efectele inflatiei anticipate corect si cu totul altele cele ale inflatiei anticipate eronat sau pur si simplu cele neanticipate. S-au identificat urmatoarele costuri ale inflatiei anticipate eronat sau neanticipate: - aceasta viciaza corelatiile dintre preturile diferitelor bunuri, dintre variabilele activitatii economice, anuland posibilitatea efectuarii calculelor de eficienta si de rentabilitate,denaturand rezultatele compararii acestora in timp si spatiu; masa monetara creste excesiv, moneda depreciata devine bunul cel mai detestabil; - hiperinflatia necontrolata cu trend crescator descurajeaza investitiile productive si orienteaza resursele banesti disponibile spre actiuni speculative si/sau spre risipa, spre consum nerational; - procesele inflationiste de acest gen accentueaza oscilatiile cursurilor valutare, cu efecte negative pentru economiile cu monede neconvertibile, moneda nationala pierzandu-si aproape intreaga valoare in raport cu monedele straine. Deoarece ratele inflatiei sunt inegale si au timpi diferiti de declansare a puseurilor,procesele genereaza dezechilibre si tensiuni in plan zonal si mondial; -inflatia puternica scapata de sub control contribuie la decaderea societatii civile in general. Antrenand saracirea clasei de mijloc, hiperinflatia submineaza sistemul de impunere fiscala, genereaza coruptie si degradare morala in cadrul institutiilor sociale, in societate in general; -deficitul bugetului de stat atinge cifre colosale, finantarea sa devenind tot mai dificila. In literatura de specialitate s-au impus insa costurile inflatiei moderate si controlate,proces inflationist care caracterizeaza tarile avansate economic si care este considerat o tinta de atins in acele tari care se confrunta cu hiperinflatie necontrolata sau controlata insuficient. Economistii teoreticieni au identificat si trateaza sase costuri ale inflatiei moderate anticipate (corect).

Primul tip de cheltuieli-pierderi sociale-cu inflatia respectiva sunt cele legate de deprecierea inflationista a banilor existenti la populatie. Cresterea ratei inflatiei antreneaza sporirea ratei nominale a dobanzii,ceea ce,la randul ei,duce la diminuarea rezervelor de mijloace banesti in expresie reala. Ori,daca masa medie de bani numerar devine mai mica,populatia va fi nevoita sa se deplaseze de mai multe ori la banca pentru a scoate bani numerar din cont. In plus, inflatia erodeaza valoarea banilor. Dar,intrucat dobanda nominala tinde sa fie superioara, comparativ cu situatia cand preturile erau stabile, cu cat rata inflatiei este mai mare, cu atat costul oportun al detinerii de lichiditati tinde sa fie mai mare. Ca urmare, gospodariile si firmele cheltuiesc mult timp pentru a transfera banii dintr-un cont in altul,pentru a constitui acea structura de depozite care ar urma sa le maximizeze dobanda. Al doilea tip de costuri ale inflatiei este legat de necesitatea deselor calculari si recalculari de preturi,de operatiunile de afisare a acestora. Acestea sunt denumite costuri de mediu. In conditii de inflatie, restaurantele trebuie sa schimbe preturile bunurilor pe care le ofera, magazinele cu amanuntul sunt nevoite sa puna noi etichete cu preturile,iar firmele producatoare sunt nevoite sa calculeze noile preturi si sa tipareasca alte si alte cataloage de oferta, ca si alte liste de preturi.In cazul capitalului fix, modificarea preturilor acestuia presupune operatiuni foarte costisitoare. In al treilea rand, inflatia viciaza corelatiile istorice intre preturile relative ale diferitelor bunuri materiale si servicii. Ca urmare, devine imposibila calcularea cu oarecare rigoare a eficientei si rentabilitatii la nivel de firma si de ramura. Daca se incearca compararea acestora in timp si spatiu,efortul respectiv este sortit aproape total esecului. Tocmai la aceste costuri se refera acei specialisti care apreciaza procesul inflationist ca fiind dezordinea dezordinilor oricarei economii. Un al patrulea gen de cost al inflatiei consta in potentarea incertitudinii si riscului in economie. Cu cat rata inflatiei este mai mare si inregistreaza fluctuatii puternice,cu atat firmele vor intampina dificultati in a previziona incasarile si costurile, deci si in a-si calcula profiturile. In al cincilea rand, inflatia antreneaza redistribuiri arbitrare ale avutiei si ale veniturilor intre gospodarii, firme si stat. Aceasta redistribuire este de notorietate generala in cazul persoanelor care dispun de venituri fixe,care,adesea, nu sunt indexate la inflatie sau se indexeaza la cote mai mici decat rata inflatiei. Daca rata reala a dobanzii scade ca rezultat al inflatiei,va aparea un transfer de resurse monetare de la creditori la debitori, acestia din urma achitandu-si datoriile in bani depreciati. Costurile psihologice si costurile politice reprezinta cel de-al saselea cost al inflatiei.Adesea,oamenii o duc mai prost,chiar daca veniturile lor cresc mai mult decat rata inflatiei. Ratele ridicate ale inflatiei neasteptate perturba ordinea sociala existenta. De aceea,aceasta inflatie este insotita de tensiuni sociale si, adesea,de schimbari profunde. In al saptelea rand,inflatia contribuie la inrautatirea raporturilor economice externe ale tarii ceea ce dezechilibreaza balanta de plati externe.explicatia consta in faptul ca inflatia intr-o tara fiind mai mare decat in alte tari,exporturile tarii respective apar mai scumpe si deci mai putin competitive,iar importurile mai ieftine,in comparatie cu produsele indigene. Drept urmare,exporturile scad, importurile cresc, balanta de plati devine deficitara, iar cursul de schimb al monedei nationale se inrautateste.Mai trebuie luat in considerare si faptul ca prin ieftinirea produselor din import se descurajeaza productia interna cu toate urmarile ei. 9

Inflatia implica folosirea suplimentara a unor resurse in comparatie cu perioada de stabilitate a preturilor.Este vorba de cheltuielile ce se fac cu urmarirea evolutiei fenomenului inflationist la toate nivelele: firme, sindicate, banci, guvern. Inflatia este unul dintre cele mai perverse dezechilibre macroeconomice actuale.In unele tari si perioade, inflatia a fost si este pericolul (inamicul) numarul unu al dezvoltarii si progresului economic. Dimpotriva,in alte circumstante de loc si timp, politicile de inflatie-deflatie-dezinflatie se pot incadra in strategiile de dezvoltare ale guvernelor. Efectele multiple ale inflatiei,ca si favorabilitatile posibile ale procesului vor putea fi intelese in masura in care se va clasifica continutul acestui proces.

Bibliografie:

10

1. Alexandru Farkas Economia de piata Micro, Macro, Mondo Economice, Editura Libris, Cluj-Napoca 1996 2. I. Ignat, N. Clipa, I. Pohoata Economie politica, Editura Fundatiei, Iasi 1997 3. Prof. Univ. Dr. Niculae Gh. Niculescu Legitati ale economiei de piata, Editura Gh. Asachi, Iasi 1992

11